Gazeta de Moldavia, 1857 (Anul 29, nr. 1-101)

1857-09-26 / nr. 76

„-307,­­ cătră garnizona din Carapore. La­­lo­cuitorii Europei din Calcuta, au hotărăt să adreseze o petiție Parlamentului Englez, prin carea să se ceară încuviințarea, că Indiea să fie guvernată de acum înainte de către comisarii guvernului, ajutorați de cătră un consiliu legislativ. Prahova, Aga Ioan Aga Costachi Ioan Filipescu, C. Cantacuzino din proprietari mari, Hristachi Polihroniad, Tache Grigorescu din orășeni, Dămbovița, Cluceru Costachi Costinescu, Cluceru Eugenie Predescu din proprietarii mari, Hristea Fusea din proprietarii mici, Stancu Stănilă din săteni. Vlașca. Aga Em. Lahovari, Pah. N. Tă­­tăranu din proprietarii mari, Post. Constan­­din Rădulescu, din prop. mici. Grigorie Se­­rurie, din orășeli. Ialomița. Logof. Ioan C. Ruset, Alecs. Florescu, din proprietarii mari. Brăila. Aga Costachi Crețulescu, Ciuc. Grigorie Filipescu, din prop. mari, Marcu N. Duilie, din cei mici, Mihail Marghiloman, din orășeni, Stroe Ivașcu, din săteni. Mușcelu. Post. Stefan Golescu, Nicu Rucăreanu din proprietarii mari. Teleorman. Pah. Costachi Butculescu, Ca­­pitanul Eliodor Lapati, din prop. mari. Pachi Văleanu, din proprietarii mari. Vălcea Logof­, Ioan Oteteleșanu, Ciuc Nicu Lahovari, din propr. mari. Gorju. Part. Gheorghe Magheru, Serd. Zam­­fir I. Broșteanu, din propr. mari. Maiorul Hristachi Tel, din proprietarii mici. Dolj. Prințul Barbu Știrbei, Prințul Gheorghie Bibescu, din proprietarii mari, Pit. Petrachi Cernătescu, din proprietarii mici, Argeșu, Aga Stefan Burchi, Ioan Bră­­teanu, din proprietarii mari, Scarlat Târ­­navitu, din proprietarii mici, Mehedinți, Toma Ipceanu, Miculescu, din proprietarii mari. REVISTĂ POLITICĂ D. Sant-Petersburg, înaltul lor rang, care cuprinda în interesul lumei politice, pe că­­teva dzile l'au cedat la doă poliții modes­­te a Germaniei. Ochii contimpuranilor sănt țintiți pe Stutgard și Waimar. Curtea Re­­gelui de Wittenberg și curtea marelui Duce de Waimar, formează astă toamnă centrul de întălniri a unora din cei mai puternici Plăcuta poliție a Sac­­soniei, care abea au încheiet serbările ace­­ei săptămăna în 19 Sept. (1 Obct.) putere să întinde ser) va vedea Biroape (au văzut doi Monarhi, a cărora mai departe de căt Germaniea. Deacă în­­tălnirea de la Stutgard multora s'au pă­­rut ca un nour­tunecos, care umbrea viito­­rul Germaniei, apoi întălnirea de la Vai­­mar are însușire Nu a păcei. Deacă lumea apoi înt vlnirea nu ce dume­­­­­rea de a găsi cauza întălnirei de la Stut­­gard, de la Vaimar este ceia acei cimiliguri. Acolo, ba și aice, nu era vorba despre începerea de alicație pre împăcarea desbinărilor personale. licațiile nu ceru un scopu material. Numi­­ta Sănta-alicație (din 1815) au fost o smintă, care fără un obiect nemijlocit. A fost luat de bază de vota (dorințe­le nu ce vor înființa) sănta alicație cu tot programul ei cel mărețu, n'au putut înfrăna nici desbinarea Belgiei, de Olanda, nici revoluțiea de Iulie (1830) și mai puțin (1848). Întălnirea de față a Imperatorului Ru­­siei cu Imperatorul Franției, este documen­­tul cel netigăduit, că Sănta Alicație, ca­­re au fost propășit istorie a lumei, și au fost propus de a împedeca cursul roților ei după niște principii mai nainte dictate, era de tot nepractică cu to­te evlavioase fraze (dzicere) din care tratatul era compus,­sagna ei, fiind­că au voit să stavileze decretele lui D-zeu. Acea alicație au lăsat lumei o învă­­țătură particulară, că prinții și popoarele pu au trebuință de un tratat special ca să poată unii pe împreună viețui sprijinind alții în scopurile civilisației. Numai atun­­ce cănd unul seau altul din sfaturi, mănat de patimi seau­de o politică falsă, amenință ecsistența s­au drepturile altuia, nevoia de legătură se cere între staturi spre a îndepărta acel pericol prin mijloace în­­trunite. Îndată ce trece asemene sceri, alieațiea particulară se preface ear în acea universală (obștească) pe care o face neapărată marșa civilizației a tuturor po­­poarelor cultive din Europa. Patriea din 20 Septemvrie dzice, Impe­­ratorul Napoleon va porni după cum se pa­­re în 22 din tabăra de la Salon și se va duce la Baden și Darmetad. M. Ca va fi în 25 la Stutgard și va sta acolo în 26 și 27, astă din urmă sala pașterei Regelui de Wirghenberg, cel mai bătrăn d­intre suveranii Europei. Se dzice, că Imperatorul va fi însoțit în acest oamagiu la Stutgard de D. Gene­­ral Fleori, întăiul comișel și de D. Ge­­neral Faik­, adjutanții săi, precum și de Prințul Ioacim Murat subleiterant de m­izi și unul d­intre ofițerii de ordonanție a M.­­ Sale. O corespondenție enite de la Brucsela, dărei medaliei de la S. Elena mi desvăle ane­­risește ori­ce scop politic în privirea fu n­­e­­­ște un rezonament a căruia dreptate ce re­­ cunoaște de cătră jurnalele chiar acele ce arată părerea lor, că momentele de față n'ar fi fost potrivite pentru înființarea ei, căci, după ideea lor, epoca de astădzi nu iubește fala gloriei militare și re­noirea suvenirilor militare și asta cu atăt mai mult, cu căt politica de acum a Fran­ției, trebue să fie tocmai din contra politicei din epoca lui Napoleon I. Jurnalele E­ngleze, sigură nuoutatea, cum că Generalul stărue a da drept Xane­­­ loc, au re'nceput în 4 August marșul său ca pe cetatea Lucano, după ce au CĂĂPĂRTAT întărituri, asămine a dovedi și credința armiilor din Madras și Bombai carea dzic că ar fi neplătită, cu toate vitetele ce tot exemplul rău­dat s'au respăndit și cu Turciea (Urma) 28 Iulie 1857. S) Domnule Ambasador! Am priimit în timpul cuviincos, Nota oficială pe care Ecselențiea Voastră îmi face onorul de ami adresa cu data din 25 Iunie și pe ca­­re mi'am îndeplinit o datorie de a o su­­pune sub privirea M. S. ÎD. Sultanul, au­­gustul meu Suveran. Astă poză țintește asupra­­­ operațiilor electorale de a face să precumpenească Porți, respunderea din Moldaviea. Spre a se convinge că astă responsabi­­litate ast­fel cu după cum este calificată, nu poate întru nimică să cadă asupra gu­­vernului Înpărătesc, este de agiune să ce pătrundă cineva bine, că Înalta Poartă are două poziții deosăbite în privirea Prin­­cipatelor Moldovei și a Valahiei. Una din aceste poziții este aceea de putere suzerană, a­le căreia să se însușim­ trebue măr­­ginească în înprejurările de față, de a numi Caimacamii, a espectai Firmaturile de convocație a divanurilor și a repeta ordi­­nile pentru loiala punere în lucrare a a­­cestora. În aceste se mărginesc pentru momen­­tile de acum, datoriile puterei suzerane, a cărora îndeplinire au pus capăt acelora ce Nota Ecselenției Voastre le numește mandat de încredere. În niște pări ast­feliu­ka și Prințipa­­tele a cărora administrație năuntrică este privilegetă, și care se află așezate în privirea imunităților lor sub garanțiea co­­lectivă a puterilor, nu ni se pare KB și-ar fi îngăduit să mergem mai departe, adecă să nu amestecăm în maniera de lucrare a Climacamilor. Dar dacă se va întămpla cea ce nu va sminti să se furișeze în pu­­nerea în lucrare a firmanului de convo­­cație, atuncea, de cercetarea și în caz Pevoe îndreptarea pielor nu poate să ce cuvină de­căt tuturor reprezentanților în comun a puterilor conscriitoare, mai ales cănd Firmanul norob­ir chiar cu te­stul tratatului de Paris, au fost scris în în­­țelegere cu reprezentanții celor 6 puteri și a Înaltei Porți, și cănd cea întăi greutate carea se înfăpoșase la punerea în lucrare a acestui Firman, au fost în­­lăturate în sinul unei conferenții compusă din toți acii carii s'au înpărtășit de re­­dacție a Firmanilor. Prin urmare, în răndul narural a lu­­crurilor stă, că Înalta Poartă în niște asămine în prejurări să fie pusă în pozi­­țiea ca de simplă putere subscriitoare tra­­atului, în care caz, ea nu poate nici de cum sB priimească responsabilitatea abso­­rltu. Logos. Ioan Solomon, Capitali­le cele Monarhi a lumei. lor doi mari poeți pe an Stutgard, ce cunine tregire. lui pie mari, în min­locul ce de al împrăștiea. Călătoriea Ca neapărată Aga Pah, Cos­­Parisul, Viena și Imperatoru­­l călăto­­r Germaniei (Ghete­i Și­­a­ronci depa Vaimarul ka Ka Alecsandru ) este o opune­­re în­­A­­des­­| - un ideal, un ria încă atea din Fevruarie dzi este aniver­­

Next