Gazeta de Moldavia, 1857 (Anul 29, nr. 1-101)
1857-09-26 / nr. 76
„-307, cătră garnizona din Carapore. Lalocuitorii Europei din Calcuta, au hotărăt să adreseze o petiție Parlamentului Englez, prin carea să se ceară încuviințarea, că Indiea să fie guvernată de acum înainte de către comisarii guvernului, ajutorați de cătră un consiliu legislativ. Prahova, Aga Ioan Aga Costachi Ioan Filipescu, C. Cantacuzino din proprietari mari, Hristachi Polihroniad, Tache Grigorescu din orășeni, Dămbovița, Cluceru Costachi Costinescu, Cluceru Eugenie Predescu din proprietarii mari, Hristea Fusea din proprietarii mici, Stancu Stănilă din săteni. Vlașca. Aga Em. Lahovari, Pah. N. Tătăranu din proprietarii mari, Post. Constandin Rădulescu, din prop. mici. Grigorie Serurie, din orășeli. Ialomița. Logof. Ioan C. Ruset, Alecs. Florescu, din proprietarii mari. Brăila. Aga Costachi Crețulescu, Ciuc. Grigorie Filipescu, din prop. mari, Marcu N. Duilie, din cei mici, Mihail Marghiloman, din orășeni, Stroe Ivașcu, din săteni. Mușcelu. Post. Stefan Golescu, Nicu Rucăreanu din proprietarii mari. Teleorman. Pah. Costachi Butculescu, Capitanul Eliodor Lapati, din prop. mari. Pachi Văleanu, din proprietarii mari. Vălcea Logof, Ioan Oteteleșanu, Ciuc Nicu Lahovari, din propr. mari. Gorju. Part. Gheorghe Magheru, Serd. Zamfir I. Broșteanu, din propr. mari. Maiorul Hristachi Tel, din proprietarii mici. Dolj. Prințul Barbu Știrbei, Prințul Gheorghie Bibescu, din proprietarii mari, Pit. Petrachi Cernătescu, din proprietarii mici, Argeșu, Aga Stefan Burchi, Ioan Brăteanu, din proprietarii mari, Scarlat Târnavitu, din proprietarii mici, Mehedinți, Toma Ipceanu, Miculescu, din proprietarii mari. REVISTĂ POLITICĂ D. Sant-Petersburg, înaltul lor rang, care cuprinda în interesul lumei politice, pe căteva dzile l'au cedat la doă poliții modeste a Germaniei. Ochii contimpuranilor sănt țintiți pe Stutgard și Waimar. Curtea Regelui de Wittenberg și curtea marelui Duce de Waimar, formează astă toamnă centrul de întălniri a unora din cei mai puternici Plăcuta poliție a Sacsoniei, care abea au încheiet serbările aceei săptămăna în 19 Sept. (1 Obct.) putere să întinde ser) va vedea Biroape (au văzut doi Monarhi, a cărora mai departe de căt Germaniea. Deacă întălnirea de la Stutgard multora s'au părut ca un nourtunecos, care umbrea viitorul Germaniei, apoi întălnirea de la Vaimar are însușire Nu a păcei. Deacă lumea apoi înt vlnirea nu ce dumerea de a găsi cauza întălnirei de la Stutgard, de la Vaimar este ceia acei cimiliguri. Acolo, ba și aice, nu era vorba despre începerea de alicație pre împăcarea desbinărilor personale. licațiile nu ceru un scopu material. Numita Sănta-alicație (din 1815) au fost o smintă, care fără un obiect nemijlocit. A fost luat de bază de vota (dorințele nu ce vor înființa) sănta alicație cu tot programul ei cel mărețu, n'au putut înfrăna nici desbinarea Belgiei, de Olanda, nici revoluțiea de Iulie (1830) și mai puțin (1848). Întălnirea de față a Imperatorului Rusiei cu Imperatorul Franției, este documentul cel netigăduit, că Sănta Alicație, care au fost propășit istorie a lumei, și au fost propus de a împedeca cursul roților ei după niște principii mai nainte dictate, era de tot nepractică cu tote evlavioase fraze (dzicere) din care tratatul era compus,sagna ei, fiindcă au voit să stavileze decretele lui D-zeu. Acea alicație au lăsat lumei o învățătură particulară, că prinții și popoarele pu au trebuință de un tratat special ca să poată unii pe împreună viețui sprijinind alții în scopurile civilisației. Numai atunce cănd unul seau altul din sfaturi, mănat de patimi seaude o politică falsă, amenință ecsistența sau drepturile altuia, nevoia de legătură se cere între staturi spre a îndepărta acel pericol prin mijloace întrunite. Îndată ce trece asemene sceri, alieațiea particulară se preface ear în acea universală (obștească) pe care o face neapărată marșa civilizației a tuturor popoarelor cultive din Europa. Patriea din 20 Septemvrie dzice, Imperatorul Napoleon va porni după cum se pare în 22 din tabăra de la Salon și se va duce la Baden și Darmetad. M. Ca va fi în 25 la Stutgard și va sta acolo în 26 și 27, astă din urmă sala pașterei Regelui de Wirghenberg, cel mai bătrăn dintre suveranii Europei. Se dzice, că Imperatorul va fi însoțit în acest oamagiu la Stutgard de D. General Fleori, întăiul comișel și de D. General Faik, adjutanții săi, precum și de Prințul Ioacim Murat subleiterant de mizi și unul dintre ofițerii de ordonanție a M. Sale. O corespondenție enite de la Brucsela, dărei medaliei de la S. Elena mi desvăle anerisește orice scop politic în privirea fu nește un rezonament a căruia dreptate ce re cunoaște de cătră jurnalele chiar acele ce arată părerea lor, că momentele de față n'ar fi fost potrivite pentru înființarea ei, căci, după ideea lor, epoca de astădzi nu iubește fala gloriei militare și renoirea suvenirilor militare și asta cu atăt mai mult, cu căt politica de acum a Franției, trebue să fie tocmai din contra politicei din epoca lui Napoleon I. Jurnalele Engleze, sigură nuoutatea, cum că Generalul stărue a da drept Xane loc, au re'nceput în 4 August marșul său ca pe cetatea Lucano, după ce au CĂĂPĂRTAT întărituri, asămine a dovedi și credința armiilor din Madras și Bombai carea dzic că ar fi neplătită, cu toate vitetele ce tot exemplul răudat s'au respăndit și cu Turciea (Urma) 28 Iulie 1857. S) Domnule Ambasador! Am priimit în timpul cuviincos, Nota oficială pe care Ecselențiea Voastră îmi face onorul de ami adresa cu data din 25 Iunie și pe care mi'am îndeplinit o datorie de a o supune sub privirea M. S. ÎD. Sultanul, augustul meu Suveran. Astă poză țintește asupra operațiilor electorale de a face să precumpenească Porți, respunderea din Moldaviea. Spre a se convinge că astă responsabilitate astfel cu după cum este calificată, nu poate întru nimică să cadă asupra guvernului Înpărătesc, este de agiune să ce pătrundă cineva bine, că Înalta Poartă are două poziții deosăbite în privirea Principatelor Moldovei și a Valahiei. Una din aceste poziții este aceea de putere suzerană, ale căreia să se însușim trebue mărginească în înprejurările de față, de a numi Caimacamii, a espectai Firmaturile de convocație a divanurilor și a repeta ordinile pentru loiala punere în lucrare a acestora. În aceste se mărginesc pentru momentile de acum, datoriile puterei suzerane, a cărora îndeplinire au pus capăt acelora ce Nota Ecselenției Voastre le numește mandat de încredere. În niște pări astfeliuka și Prințipatele a cărora administrație năuntrică este privilegetă, și care se află așezate în privirea imunităților lor sub garanțiea colectivă a puterilor, nu ni se pare KB și-ar fi îngăduit să mergem mai departe, adecă să nu amestecăm în maniera de lucrare a Climacamilor. Dar dacă se va întămpla cea ce nu va sminti să se furișeze în punerea în lucrare a firmanului de convocație, atuncea, de cercetarea și în caz Pevoe îndreptarea pielor nu poate să ce cuvină decăt tuturor reprezentanților în comun a puterilor conscriitoare, mai ales cănd Firmanul norobir chiar cu testul tratatului de Paris, au fost scris în înțelegere cu reprezentanții celor 6 puteri și a Înaltei Porți, și cănd cea întăi greutate carea se înfăpoșase la punerea în lucrare a acestui Firman, au fost înlăturate în sinul unei conferenții compusă din toți acii carii s'au înpărtășit de redacție a Firmanilor. Prin urmare, în răndul narural a lucrurilor stă, că Înalta Poartă în niște asămine în prejurări să fie pusă în pozițiea ca de simplă putere subscriitoare traatului, în care caz, ea nu poate nici de cum sB priimească responsabilitatea absorltu. Logos. Ioan Solomon, Capitalile cele Monarhi a lumei. lor doi mari poeți pe an Stutgard, ce cunine tregire. lui pie mari, în minlocul ce de al împrăștiea. Călătoriea Ca neapărată Aga Pah, CosParisul, Viena și Imperatorul călător Germaniei (Ghetei Șiaronci depa Vaimarul ka Ka Alecsandru ) este o opunere înAdes| - un ideal, un ria încă atea din Fevruarie dzi este aniver