Gazeta Sporturilor, ianuarie 1944 (nr. 1-28)

1944-01-01 / nr. 1

r Birourilor S B Direcția «g» . . 0.13.65 . 3 ^^^j^­^^^«T"u^^*­***********®*® ®*® ® ® ®^i Sir. Sr.CL ^nghel Sai­gny No. 2 9 (secretariat^­ . 5.91.86 | Prim Redactor 1 * r )»; ^nnii I Proprietar: pa ..g^ognei ^gnyiiw. g Telefoane: Administrat . 3.26.6« 1 ~ 0 _ A A , - i fi inni* ’ * * Lei 5. 1 S. A. GAZETA SPORTURILOR Bucur«*h­1­X »«» I­N­ Papagheorghe ] 61»m..... . im 1 1 ianuarie 1944 Manifest sportiv C­ând popăsuești, la sfârșit de ani, după o succesiune de eforturi, de biruinți și de înfrângeri, e bine să faci un bilanț, dar acest bilanț noi nu-i vrem de performanțe și de cifre și mai degrabă un examen de conștiințe. Să ne revizuim convingerile—și dacă găsim în ele o confuzie s’o înlăturăm, dacă găsim o credință să-i dăm impulsuri noul, s'o facem să ardă ca o flacăre. Acolo unde nu se trăește cu mis­tică, acolo unde se lasă totul pe seama cerebralității uscate, a adesiunii calme, a „obiectivității“ caduce, se merge la uciderea entuziasmului se merge la perfectul deces... Noi am priceput în­totdeauna de ce oamenii din arenă sau de pe stadion se agită, strigă, cred și părtinesc, și ne-am dat seama că atâta vreme cât va trăi în tumult, sportul va cuceri avantagiile notorietății. Și oficialul, și conducătorul de club, și suporterul, și gazetarul, care este conducător și purtător de torțe, cu toții trebue să tră­iască la aceiaș tensiune î naltă pentru ca adevărurile pe care le difuzează și le apără să aibă puterea biruitoare în masse. Acuma când presa românească a reușit să se dispenseez de atâtea tris­teți și de atâtea păcate, când la mesele redacționale se așează de obiceiu valori afirmate sau tineri de talent care frământă sub pana lor agiată probleme și credinți frumoase ca un cântec de adolescență, când lipsa d­e pregătire a foștilor profesioniști gim­naziali a rămas o simplă amintire din cele mai puțin agreabile și când ultimele profiluri feniciene au fost retrase, ca niște mo­nede false, de pe piață, pentru a fi puse în circulație numai în unele cartiere mai pitorești ale Capitalei, când în sfârșit toate aceste lucruri au putut fi realizate pentru a se pregăti un climat ideal sporului românesc, nimic nu ne mai poate lipsi ca să ne angrenam pe noua linie de viață impusă de destinul spartan al mișcării sportive care vrea să crească în veac. Nimic nu se poate face fără credință și fără febră într’o viata nouă care se naște din vâltoare și din combativitate. De c­înd sa ridicat la rang de pedagogie națională care pregătește contingente de soldați ai vieții și ai câmpului de luptă, fie armata, fie etică, sportul trebue să fie in antrenamentul câtorva sute sau mii de oameni pe mai multe stadioane sau arene de football, el trebue să fie efortul colectiv al neamului, trebue să fie antrenarea neamului spre marea performanță de a deveni mai capabil, mai drept și mai u­ieaz... Spre aceste înalte feluri se merge acum, acestea sunt sedu­cătoarele obiective pe care le vizează tineretul sportiv, lumea sportivă, ca să­­ se poată spune, ca să putem spune cu toții, că mandantul careul sa dat a fost împlinit, că an­ crezut urmisiu­­nea noastră sportivă și că n am trădat-o. Oficiali, conducători, suporteri, sportivi, gazetari, cu toții trebue să ne revizuim ,la capăt de efort vechi și în prag de sfor­țare nouă,întreg capitalul nostru de credință și de entuziasm, să ne pregătim floretele oneste­i de convingerilor, să lăsăm li­beră larga generozitate și să deschidra inima ca să poată cu­prinde în dânsa toate frumusețile luptei ce trebue dusă. Așa să intrăm în noul an, rectificați și puri, întăriți și lo­iali, vioi și ireductibili, pe linia certitudinilor noastre că servind sportul suntem colaboratorii zilnici ai istoriei. ANASTASE IFTIMIE SOȚII RURAC AU CUCERII PROBA — DE DUDUI MMXT­­IA BARCELONA?... Pe calea radiofonică am aflat ieri seară că soții Burac au ajuns în finala probei de dublu mint in turneul interna«1 fion­al de tennis <de la­­ Barcelona și că au căști­­și finala. Cum nu am avut posi­bilitatea să controlăm­ mai bine zis, să primim confirmarea acestei in­formații culese la postul de radio Praga, o dăm sub rezervă. U „Gazeta Sporturilor urează cetită rlor săi un An Nou fer Matchul de Hockey România-Slovacia se dispută la Bratislava la 22 Ianuarie — A doua zi se va disputa Bucu­rești^Bratislava — IX CURSUL ZILEI RE mu LA FEDER­A­ȚI­A DE SPECIALITATE A SOSIT O NOUA ADRESA DIN W/7.'1 FORULUI SPOR­TIV'SBLOVAC, REFERI­­toare^Bajuatciiî l de MM­KEY YE^GUIATA RO­MANI­A _ sLOr.VIJ. I. F­O­R I­L CORES FOX­­DEXT SLOVAC, FACE­ CUNOSCUT, PRIX ACEA­­STA ADRESA, C­E 1 HO­TĂRÂT DATA CERTA A 1 XT A LXI HM! D­I­N­T­R­E R­EP­R­EZ­EXT­A­TIV­E­LE NAȚIONALE ALE ROMA­NIEI ȘI SLOVACIEI. N i<î5-­1? ACEST MATCH, SE VA DISPUTA IN ZIUA DE 22 IANUARIE LA IS RAT­IS­LAVA IAR A DOUA ZI — 23 — REPREZENTAT!.­VA­IWCIUREȘTI URME­A­ZA SA INTALNEASCA SE­­L­ECȚION­AT­A ORASU­­LUI. SUNTEM INFO­RMAȚI­­.I LA ACELEAȘI DATE, CONCOMITENT CU A­­CESTE ÎNTÂLNIRI VOR AVEA LOC PE ACEL­AȘ PATINOAR SI MARI MA­NIF­EST­AȚIU­NI INTER­NAȚIONALE DE PATI­NAJ artistic. PAUL ANASTASIU căpitanul echipei naționale de hockey Bilai«tul anului 1943 Footballul românesc în al treile an de războiu Redresare teh­nică, victorie categorică a tineretunu,­­,cu v­ 2­late regulată și normală în toate­­ categoriile și două­­ îneca­te ca durate, dar diferite ca aspect și preocupă­­r L­a sfârșitul unui alt an spor­­tiv de răsboiu, 1943 — ale cărui ultime zile le trăim — se cuvine un scurt bilanț, o suc­Pentru footballi anul 1943 a fost ca și cel precedent. Aceeași perioadă de tranziție pe care au impus-o timpurile actuale, ace­leași dificultăți, aceleași nevoi care s’am făcut resimțite din ce în ce mai mult. Nu-i vina nimănui, desigur, a fost o situație .■Tre'd’o putea e­­vita nimeni. Swix momente care se succed în mod fatal și cărora nu li se poate opune vreo opozi­ție. Totul este sa aștepți trece­rea crizei și apoi să ști să alegi clipa pentru refacere. In footballul nostru, o asemenea criză a început cam de mult, dar conducerile federației au știut și ia măsurile necesare pentru a o o­pri — pe de o parte — accentua­rea crizei, iar pe de alta pentru a redresa acest sport. Și se poate spune că încet-in cet, footballul a apucat drumul redesării fapt la care au contri­buit în mod nelimitat toate gru­pările noastre fruntașe, încât, din punct de vedere teh­nic, astăzi footballul prezintă simptomele unei refaceri. Călită­tiv, jocul s’a îmbunătățit, iar e­­chipele de bază au atins un nivel care ne permite să sperăm în­­­­tr’un progres cert. Opera de redresare inițiată de fosta conducere a federației, la care au aderat și au conlucrat toate grupările și pe care o conti­nuă actuala conducere, este pe punctul de a-și atinge scopul. Totul este ca să se ia măsurile ab­solut necesare, cele care pot avea o aplicare practică imediată și nu cele absolut teoretice, a căror va­loare rămâne doar pe hârtie. Din acest punct de vedere însă, avem satisfacția de a sublinia că până acum nu am avut ocazia de a înregistra asemenea măsuri și din contră, putem spera într’o ac­țiune de mai mari proporții pen­tru însănătoșirea sportului rege UN SUCCES CATEGORIC Dacă din punct de vedere teh­­nic nu se poate vorbi încă de un rezultat net, pentru că acțiunea de­­ redresare este în­­ curs, in schimb se afirma că foot­ballul nost­r a repurtat tocmai în timp de r răsboiu sau tocmai din cauza stării de răsboiu, un succes categoric. Este vorba de un alt aspect teh­nic de mare importanță pen­tru football : elementul tânăr. Intr’adevăr, — cu excepția ace­lor puține grupări care aveau în tradiție politica promovării tine­retului, — în acest an victoria e­­lementul­ui tânăr a fost de o ma­nieră categorică. Toate grupările au ajuns la convingerea pe care football­ul și noi o doream ară­tând-o : cultivarea tineretului, ri­dicarea și promovarea lui. In acest an, în fiecare echipă, fie de categorie inferioară, fie in special­­ de categorie supe­rioară, au apărut cate doi-trei ju­cători tineri, indiferent dacă a­­ceștia erau creații proprii, din pe­piniera lor, fie că proveneau din cadre districtuale. Și în alți ani titularii nu mai corespundeau, dar grupările — suferinde de cunoscutul cult al vedetelor — recurgeau pentru­ că * * * mai comod, la achiziționarea jucătorilor gata formați, din alte grupări. In felul acesta, produc­ția — ca să utilizăm acest termen economic — era foarte redusă Ș' nu se datora decât foarte puține­lor cluburi. Acum însă, fiecare gru­pare are grija permanentă de a forma cadre cât mai mari de ele­mente capabile pentru reîmpros­pătarea primei echipe, atunci când un titular nu mai corespun­de necesităților de echipă sau când devine indisponibil. Exmplul dat de puținele excep­ții : Unirea Tricolor, Victoria- Cluj, Sp. Studențesc a fost luat în seamă în acest an de grupări re­cunoscute, ca adepte convinse al cultului vedetelor și al achiziți­ilor de mare răsunet. Este marea victorie a anului 1943, pe care o înregistrăm aici cu mare satisfacție. —P. GAȚU — (Continuare î n pag. Vii.al Numărul viitor al «iar­ului nostru apare Luni 3 Ianuarie 1914 r imm­­­­ . II • ♦ •­ cinlă arătare a tuturor celor care l-au caracterizat. Debuturi în echipa naționala (restul de curioase și bizare pentru a fi uitate d­­ebutul în echipa națională. Iată un eveniment unic pentru ju­cătorii de football. Și rămas adânc săpat în memoria lor. Un eveniment înaintea căruia au tremurat și jucăto­rii, dar și conducătorii federației care au recurs la această soluție. Un eve­niment de care sunt legate cele mai și amintiri, plăcute sau neplăcute. Pentru că, împrejurările în care s’a produs au fost favorabile sau nu. Și nu lipsesc debuturile curioase sau ciudate. Nu-i vorba de faptul că în primul lor joc în echipa națională, Petea V­âlcov — mult regretatul Petea —, fiică Popescu și Bogdan au făcut un joc slab, deși înainte și după partida internațională au jucat excepțional de bine. Și nici de debuturile la 23 de ani sau la 34. PRIMUL JOC CONTRA PRIMILOR DIN LUME Și de acele care au fost și rămân stranii. Ca debutul lui Reuter, actualul ju­cător severinean. Pe atunci juca la CAMT și, deși un element de clasă, nu fusese selec­ționat niciodată în echipa națională. Până la matchul cu Anglia și în urma campaniei de presă. A debutat ca internațional contra Angliei. Un debut cum nu găsește e­­gal pe continent, cu atât de mult cu cât a fost cel mai bun jucător român și unul din cei mai buni jucători de pe teren. Și clubul lui nici nu juca în Divizia B. A fost — pentru Reuter — partida care l-a consacrat și de care timișoreanul își aduce aminte cu plăcere. CÂND EȘTI PREA AVANTAT Așa cum nu poate Sfera, al cărui debut este legat de amintirea unei agresiuni. una Se juca la Lemberg, matchul Polo­România (3:3). Sucitulescu — căzut în cursul războiului contra bol­șevismului — era titular. Dar s’a in­toxicat și a trebuit să fie înlocuit cu Sfera. Care a jucat cu atât avânt, în­cât la un moment dat a... scos de pe teren pe Deheleanu. Nu numai atât. Arbitrul jocului, probabil impresio­nat de „intrarea“ prea tare a lui Sfera, a fluerat foult... contra Româ­niei.. Debutul de maniera aceasta nu l-a împiedicat însă, pe Sfera să devină unul din cei mai buni fundași ai e­­chipei naționale, UNDE DUC CALITĂȚILE PUGILISTICE. Apropos de Sucitulescu. A debutat în prima echipă națio­nală în Balcaniada de pomină de la A­­tena, când ne-am clasat a treia. Juca alături de Sfera și l-a scos de pe teren pe Crețeanu, care juca por­tar. La un moment dat, Sucitulescu și “sărȚ ITST minge înalți Sut­ulescu a respins cu capul, însă Crețeanu —« care nu prea avea încredere în inter­venția fundașului coleg și care avea și anumite aplicații pugilistice, a sărit și el ca să boxeze mingea. Sau pe Lo­­zanoff. A nimerit însă, cu pumnul în fața lui Sucitulescu. Destul de tare pentru ca fundașul român să afle după match ca Crețeanu și-a rupt mâna în obrazul lui și că selecționerul unic a lansat un mesaj prin radio lui Zom­­bory, căci Burdan nu mai rezistă după trei accidente de portari. UNUL CARE A PLÂNS Dealtfel, și Burdan a avut un ase­menea debut bizar. Tot la Athena și tot contra Bulgariei. In cursul căruia a plâns de emoție și teamă. Și pe bună dreptate. Bulgarii juca­seră cu Iugoslavia în matchul prece­dent și arătaseră o deosebită predi­lecție pentru scoaterea portarilor din joc. Cei doi goal­keeperi iugoslavi fuseseră scoși cu targa de pe teren și erau doi jucători extrem de vonici. (Continuare î n pag. Hl­a) 25 Mermoz, Byrd, Guynemer.., de Gaby Michailescu C ât au greșit aceia care, pe timpuri, soco­teau sportul o inutilă descreerată b­iga­­­telă a vieții, ar fi prea lung de spus ! In ce chip injust și pornit au retezat sborul a­­vântat in aer liber, sub soare, al tineretului deslănțuit, câte nenumărate pericole au năs­cocit pe marginea domeniului robust, cu natura în inimi, ce asprime în măsurile luate împo­triva infractorilor, ca până la urmă totul să pe legiferat, să capete deslegare oficială, după exemplul țărilor cu un mai însemnat trecut în lume. Că domnii aceia miopi, mirosind a naf­talină și logaritmi, prânzind cu ascuțita teroare a lui Vlad Țepeș și neconcepând să aibă dea­supra somnului, la căpătâi, decât barba lui Mi­­hai Viteazul sau formulele de acizi și baze, au contribuit la rahitismul generațiilor, este neîndoios. Fără măcar să poată smulge de la înfricoșații discipoli, mai mult decât o învăță­tură papagalicească, ca prin farmec luată de vântul hai-hui al zilelor de vacanță și ameste­cată în pulberea soarelui de vară... In întrecerile sportive, căpățânile de după sunete, nu vedeau decât strenguială. Mergeau până acolo în a socoti însușirile atletice ale școlarilor, drept nefaste condamnabile defecte. Pe ei nu-i frapa superba frumusețe a unui salt, nici nu-i emoționa armonia vijelioasă a unei alergări pe pistă, nici nu le înălța sufletul, fă­­căndu-i să aprecieze deosebit, efortul fierbinte al unei victorii greu smulse. Aridiul sulfuric, triunghiul isoscel și compo­ziția scoarței de subt tălpile de gumn­astic, se lipiseră una cu viața lor, ca să vadă mai de­parte, în întrecerile de pe maidan sau hipo­drom, fărâma de spectaculos, de armonioasă dăruire naturii, care alcătuește de la începutul vremurilor, binecuvântatul spectacol sportiv, asemănător celui artistic. Nu-i vorba, că pe vremuri, și acesta din urmă era de rușine. Dar, timpul a gonit peste oameni și prejudecăți, făcându-i și pe unii și pe celelalte, ferfeniță... Spectacolul sportiv nu a mai fost considerat o simplă poartă, ci princi­piu de educație pentru vigurozitatea popoare­lor. Tipicarii, deși îndârjiți să mențină viața în corcoveala flanelei de lână ce o purtau pe piele, au trebuit să se supună noului val de viață sprințară, asistând exasperați la tot felul de „drăcovenii”, culminând cu acelea unde fetiș­­cane, sumar îmbrăcate, își arătau, la tennis, până sus, pulpele elastice, ori, la concursurile de înnot, sânii și umerii spălați de șuvoiul tă­iat de-a curmezișul. Mai târziu, surpriza le-a fost cu atât mai mare, aflând că în alt domeniu repudiat de ei, există solidaritate, curaj, devotament. Ca să­­rămână cu degetul în gură, în fața minunelor legendare, dantelate cu azur, ale lui Mermoz , aflând de reușita supraomenească, dintre ape și cer, a lui Alain Geriault, de îndrăzneala încărcată de ierni seculare a lui Byrd , de floa­rea de oțel a vieții fragede a lui Guynemer, înfiptă nu știu unde, în inima necuprinsului... Și astea sunt numai câteva, din marile ade­văruri sportive, care, ridicând efortul fizic la înălțimea spiritului, se integrează în tâlcul etern al progreselor omenirii.

Next