Gazeta Sporturilor, ianuarie 1944 (nr. 1-28)
1944-01-01 / nr. 1
r Birourilor S B Direcția «g» . . 0.13.65 . 3 ^^^j^^^^«T"u^^************®*® ®*® ® ® ®^i Sir. Sr.CL ^nghel Saigny No. 2 9 (secretariat^ . 5.91.86 | Prim Redactor 1 * r )»; ^nnii I Proprietar: pa ..g^ognei ^gnyiiw. g Telefoane: Administrat . 3.26.6« 1 ~ 0 _ A A , - i fi inni* ’ * * Lei 5. 1 S. A. GAZETA SPORTURILOR Bucur«*h1X »«» IN Papagheorghe ] 61»m..... . im 1 1 ianuarie 1944 Manifest sportiv Când popăsuești, la sfârșit de ani, după o succesiune de eforturi, de biruinți și de înfrângeri, e bine să faci un bilanț, dar acest bilanț noi nu-i vrem de performanțe și de cifre și mai degrabă un examen de conștiințe. Să ne revizuim convingerile—și dacă găsim în ele o confuzie s’o înlăturăm, dacă găsim o credință să-i dăm impulsuri noul, s'o facem să ardă ca o flacăre. Acolo unde nu se trăește cu mistică, acolo unde se lasă totul pe seama cerebralității uscate, a adesiunii calme, a „obiectivității“ caduce, se merge la uciderea entuziasmului se merge la perfectul deces... Noi am priceput întotdeauna de ce oamenii din arenă sau de pe stadion se agită, strigă, cred și părtinesc, și ne-am dat seama că atâta vreme cât va trăi în tumult, sportul va cuceri avantagiile notorietății. Și oficialul, și conducătorul de club, și suporterul, și gazetarul, care este conducător și purtător de torțe, cu toții trebue să trăiască la aceiaș tensiune î naltă pentru ca adevărurile pe care le difuzează și le apără să aibă puterea biruitoare în masse. Acuma când presa românească a reușit să se dispenseez de atâtea tristeți și de atâtea păcate, când la mesele redacționale se așează de obiceiu valori afirmate sau tineri de talent care frământă sub pana lor agiată probleme și credinți frumoase ca un cântec de adolescență, când lipsa de pregătire a foștilor profesioniști gimnaziali a rămas o simplă amintire din cele mai puțin agreabile și când ultimele profiluri feniciene au fost retrase, ca niște monede false, de pe piață, pentru a fi puse în circulație numai în unele cartiere mai pitorești ale Capitalei, când în sfârșit toate aceste lucruri au putut fi realizate pentru a se pregăti un climat ideal sporului românesc, nimic nu ne mai poate lipsi ca să ne angrenam pe noua linie de viață impusă de destinul spartan al mișcării sportive care vrea să crească în veac. Nimic nu se poate face fără credință și fără febră într’o viata nouă care se naște din vâltoare și din combativitate. De cînd sa ridicat la rang de pedagogie națională care pregătește contingente de soldați ai vieții și ai câmpului de luptă, fie armata, fie etică, sportul trebue să fie in antrenamentul câtorva sute sau mii de oameni pe mai multe stadioane sau arene de football, el trebue să fie efortul colectiv al neamului, trebue să fie antrenarea neamului spre marea performanță de a deveni mai capabil, mai drept și mai uieaz... Spre aceste înalte feluri se merge acum, acestea sunt seducătoarele obiective pe care le vizează tineretul sportiv, lumea sportivă, ca să se poată spune, ca să putem spune cu toții, că mandantul careul sa dat a fost împlinit, că an crezut urmisiunea noastră sportivă și că n am trădat-o. Oficiali, conducători, suporteri, sportivi, gazetari, cu toții trebue să ne revizuim ,la capăt de efort vechi și în prag de sforțare nouă,întreg capitalul nostru de credință și de entuziasm, să ne pregătim floretele onestei de convingerilor, să lăsăm liberă larga generozitate și să deschidra inima ca să poată cuprinde în dânsa toate frumusețile luptei ce trebue dusă. Așa să intrăm în noul an, rectificați și puri, întăriți și loiali, vioi și ireductibili, pe linia certitudinilor noastre că servind sportul suntem colaboratorii zilnici ai istoriei. ANASTASE IFTIMIE SOȚII RURAC AU CUCERII PROBA — DE DUDUI MMXTIA BARCELONA?... Pe calea radiofonică am aflat ieri seară că soții Burac au ajuns în finala probei de dublu mint in turneul interna«1 fional de tennis <de la Barcelona și că au căștiși finala. Cum nu am avut posibilitatea să controlăm mai bine zis, să primim confirmarea acestei informații culese la postul de radio Praga, o dăm sub rezervă. U „Gazeta Sporturilor urează cetită rlor săi un An Nou fer Matchul de Hockey România-Slovacia se dispută la Bratislava la 22 Ianuarie — A doua zi se va disputa București^Bratislava — IX CURSUL ZILEI RE mu LA FEDERAȚIA DE SPECIALITATE A SOSIT O NOUA ADRESA DIN W/7.'1 FORULUI SPORTIV'SBLOVAC, REFERItoare^Bajuatciiî l de MMKEY YE^GUIATA ROMANIA _ sLOr.VIJ. I. FOR IL CORES FOXDEXT SLOVAC, FACE CUNOSCUT, PRIX ACEASTA ADRESA, CE 1 HOTĂRÂT DATA CERTA A 1 XT A LXI HM! DINTRE REPREZEXTATIVELE NAȚIONALE ALE ROMANIEI ȘI SLOVACIEI. N i<î5-1? ACEST MATCH, SE VA DISPUTA IN ZIUA DE 22 IANUARIE LA IS RATISLAVA IAR A DOUA ZI — 23 — REPREZENTAT!.VAIWCIUREȘTI URMEAZA SA INTALNEASCA SELECȚIONATA ORASULUI. SUNTEM INFORMAȚI.I LA ACELEAȘI DATE, CONCOMITENT CU ACESTE ÎNTÂLNIRI VOR AVEA LOC PE ACELAȘ PATINOAR SI MARI MANIFESTAȚIUNI INTERNAȚIONALE DE PATINAJ artistic. PAUL ANASTASIU căpitanul echipei naționale de hockey Bilai«tul anului 1943 Footballul românesc în al treile an de războiu Redresare tehnică, victorie categorică a tineretunu,,cu v 2late regulată și normală în toate categoriile și două înecate ca durate, dar diferite ca aspect și preocupăr La sfârșitul unui alt an sportiv de răsboiu, 1943 — ale cărui ultime zile le trăim — se cuvine un scurt bilanț, o sucPentru footballi anul 1943 a fost ca și cel precedent. Aceeași perioadă de tranziție pe care au impus-o timpurile actuale, aceleași dificultăți, aceleași nevoi care s’am făcut resimțite din ce în ce mai mult. Nu-i vina nimănui, desigur, a fost o situație .■Tre'd’o putea evita nimeni. Swix momente care se succed în mod fatal și cărora nu li se poate opune vreo opoziție. Totul este sa aștepți trecerea crizei și apoi să ști să alegi clipa pentru refacere. In footballul nostru, o asemenea criză a început cam de mult, dar conducerile federației au știut și ia măsurile necesare pentru a o opri — pe de o parte — accentuarea crizei, iar pe de alta pentru a redresa acest sport. Și se poate spune că încet-in cet, footballul a apucat drumul redesării fapt la care au contribuit în mod nelimitat toate grupările noastre fruntașe, încât, din punct de vedere tehnic, astăzi footballul prezintă simptomele unei refaceri. Călitătiv, jocul s’a îmbunătățit, iar echipele de bază au atins un nivel care ne permite să sperăm într’un progres cert. Opera de redresare inițiată de fosta conducere a federației, la care au aderat și au conlucrat toate grupările și pe care o continuă actuala conducere, este pe punctul de a-și atinge scopul. Totul este ca să se ia măsurile absolut necesare, cele care pot avea o aplicare practică imediată și nu cele absolut teoretice, a căror valoare rămâne doar pe hârtie. Din acest punct de vedere însă, avem satisfacția de a sublinia că până acum nu am avut ocazia de a înregistra asemenea măsuri și din contră, putem spera într’o acțiune de mai mari proporții pentru însănătoșirea sportului rege UN SUCCES CATEGORIC Dacă din punct de vedere tehnic nu se poate vorbi încă de un rezultat net, pentru că acțiunea de redresare este în curs, in schimb se afirma că footballul nostr a repurtat tocmai în timp de r răsboiu sau tocmai din cauza stării de răsboiu, un succes categoric. Este vorba de un alt aspect tehnic de mare importanță pentru football : elementul tânăr. Intr’adevăr, — cu excepția acelor puține grupări care aveau în tradiție politica promovării tineretului, — în acest an victoria elementului tânăr a fost de o manieră categorică. Toate grupările au ajuns la convingerea pe care footballul și noi o doream arătând-o : cultivarea tineretului, ridicarea și promovarea lui. In acest an, în fiecare echipă, fie de categorie inferioară, fie in special de categorie superioară, au apărut cate doi-trei jucători tineri, indiferent dacă aceștia erau creații proprii, din pepiniera lor, fie că proveneau din cadre districtuale. Și în alți ani titularii nu mai corespundeau, dar grupările — suferinde de cunoscutul cult al vedetelor — recurgeau pentru că * * * mai comod, la achiziționarea jucătorilor gata formați, din alte grupări. In felul acesta, producția — ca să utilizăm acest termen economic — era foarte redusă Ș' nu se datora decât foarte puținelor cluburi. Acum însă, fiecare grupare are grija permanentă de a forma cadre cât mai mari de elemente capabile pentru reîmprospătarea primei echipe, atunci când un titular nu mai corespunde necesităților de echipă sau când devine indisponibil. Exmplul dat de puținele excepții : Unirea Tricolor, Victoria- Cluj, Sp. Studențesc a fost luat în seamă în acest an de grupări recunoscute, ca adepte convinse al cultului vedetelor și al achizițiilor de mare răsunet. Este marea victorie a anului 1943, pe care o înregistrăm aici cu mare satisfacție. —P. GAȚU — (Continuare î n pag. Vii.al Numărul viitor al «iarului nostru apare Luni 3 Ianuarie 1914 r imm . II • ♦ • cinlă arătare a tuturor celor care l-au caracterizat. Debuturi în echipa naționala (restul de curioase și bizare pentru a fi uitate debutul în echipa națională. Iată un eveniment unic pentru jucătorii de football. Și rămas adânc săpat în memoria lor. Un eveniment înaintea căruia au tremurat și jucătorii, dar și conducătorii federației care au recurs la această soluție. Un eveniment de care sunt legate cele mai și amintiri, plăcute sau neplăcute. Pentru că, împrejurările în care s’a produs au fost favorabile sau nu. Și nu lipsesc debuturile curioase sau ciudate. Nu-i vorba de faptul că în primul lor joc în echipa națională, Petea Vâlcov — mult regretatul Petea —, fiică Popescu și Bogdan au făcut un joc slab, deși înainte și după partida internațională au jucat excepțional de bine. Și nici de debuturile la 23 de ani sau la 34. PRIMUL JOC CONTRA PRIMILOR DIN LUME Și de acele care au fost și rămân stranii. Ca debutul lui Reuter, actualul jucător severinean. Pe atunci juca la CAMT și, deși un element de clasă, nu fusese selecționat niciodată în echipa națională. Până la matchul cu Anglia și în urma campaniei de presă. A debutat ca internațional contra Angliei. Un debut cum nu găsește egal pe continent, cu atât de mult cu cât a fost cel mai bun jucător român și unul din cei mai buni jucători de pe teren. Și clubul lui nici nu juca în Divizia B. A fost — pentru Reuter — partida care l-a consacrat și de care timișoreanul își aduce aminte cu plăcere. CÂND EȘTI PREA AVANTAT Așa cum nu poate Sfera, al cărui debut este legat de amintirea unei agresiuni. una Se juca la Lemberg, matchul PoloRomânia (3:3). Sucitulescu — căzut în cursul războiului contra bolșevismului — era titular. Dar s’a intoxicat și a trebuit să fie înlocuit cu Sfera. Care a jucat cu atât avânt, încât la un moment dat a... scos de pe teren pe Deheleanu. Nu numai atât. Arbitrul jocului, probabil impresionat de „intrarea“ prea tare a lui Sfera, a fluerat foult... contra României.. Debutul de maniera aceasta nu l-a împiedicat însă, pe Sfera să devină unul din cei mai buni fundași ai echipei naționale, UNDE DUC CALITĂȚILE PUGILISTICE. Apropos de Sucitulescu. A debutat în prima echipă națională în Balcaniada de pomină de la Atena, când ne-am clasat a treia. Juca alături de Sfera și l-a scos de pe teren pe Crețeanu, care juca portar. La un moment dat, Sucitulescu și “sărȚ ITST minge înalți Sutulescu a respins cu capul, însă Crețeanu —« care nu prea avea încredere în intervenția fundașului coleg și care avea și anumite aplicații pugilistice, a sărit și el ca să boxeze mingea. Sau pe Lozanoff. A nimerit însă, cu pumnul în fața lui Sucitulescu. Destul de tare pentru ca fundașul român să afle după match ca Crețeanu și-a rupt mâna în obrazul lui și că selecționerul unic a lansat un mesaj prin radio lui Zombory, căci Burdan nu mai rezistă după trei accidente de portari. UNUL CARE A PLÂNS Dealtfel, și Burdan a avut un asemenea debut bizar. Tot la Athena și tot contra Bulgariei. In cursul căruia a plâns de emoție și teamă. Și pe bună dreptate. Bulgarii jucaseră cu Iugoslavia în matchul precedent și arătaseră o deosebită predilecție pentru scoaterea portarilor din joc. Cei doi goalkeeperi iugoslavi fuseseră scoși cu targa de pe teren și erau doi jucători extrem de vonici. (Continuare î n pag. Hla) 25 Mermoz, Byrd, Guynemer.., de Gaby Michailescu C ât au greșit aceia care, pe timpuri, socoteau sportul o inutilă descreerată bigatelă a vieții, ar fi prea lung de spus ! In ce chip injust și pornit au retezat sborul avântat in aer liber, sub soare, al tineretului deslănțuit, câte nenumărate pericole au născocit pe marginea domeniului robust, cu natura în inimi, ce asprime în măsurile luate împotriva infractorilor, ca până la urmă totul să pe legiferat, să capete deslegare oficială, după exemplul țărilor cu un mai însemnat trecut în lume. Că domnii aceia miopi, mirosind a naftalină și logaritmi, prânzind cu ascuțita teroare a lui Vlad Țepeș și neconcepând să aibă deasupra somnului, la căpătâi, decât barba lui Mihai Viteazul sau formulele de acizi și baze, au contribuit la rahitismul generațiilor, este neîndoios. Fără măcar să poată smulge de la înfricoșații discipoli, mai mult decât o învățătură papagalicească, ca prin farmec luată de vântul hai-hui al zilelor de vacanță și amestecată în pulberea soarelui de vară... In întrecerile sportive, căpățânile de după sunete, nu vedeau decât strenguială. Mergeau până acolo în a socoti însușirile atletice ale școlarilor, drept nefaste condamnabile defecte. Pe ei nu-i frapa superba frumusețe a unui salt, nici nu-i emoționa armonia vijelioasă a unei alergări pe pistă, nici nu le înălța sufletul, făcăndu-i să aprecieze deosebit, efortul fierbinte al unei victorii greu smulse. Aridiul sulfuric, triunghiul isoscel și compoziția scoarței de subt tălpile de gumnastic, se lipiseră una cu viața lor, ca să vadă mai departe, în întrecerile de pe maidan sau hipodrom, fărâma de spectaculos, de armonioasă dăruire naturii, care alcătuește de la începutul vremurilor, binecuvântatul spectacol sportiv, asemănător celui artistic. Nu-i vorba, că pe vremuri, și acesta din urmă era de rușine. Dar, timpul a gonit peste oameni și prejudecăți, făcându-i și pe unii și pe celelalte, ferfeniță... Spectacolul sportiv nu a mai fost considerat o simplă poartă, ci principiu de educație pentru vigurozitatea popoarelor. Tipicarii, deși îndârjiți să mențină viața în corcoveala flanelei de lână ce o purtau pe piele, au trebuit să se supună noului val de viață sprințară, asistând exasperați la tot felul de „drăcovenii”, culminând cu acelea unde fetișcane, sumar îmbrăcate, își arătau, la tennis, până sus, pulpele elastice, ori, la concursurile de înnot, sânii și umerii spălați de șuvoiul tăiat de-a curmezișul. Mai târziu, surpriza le-a fost cu atât mai mare, aflând că în alt domeniu repudiat de ei, există solidaritate, curaj, devotament. Ca sărămână cu degetul în gură, în fața minunelor legendare, dantelate cu azur, ale lui Mermoz , aflând de reușita supraomenească, dintre ape și cer, a lui Alain Geriault, de îndrăzneala încărcată de ierni seculare a lui Byrd , de floarea de oțel a vieții fragede a lui Guynemer, înfiptă nu știu unde, în inima necuprinsului... Și astea sunt numai câteva, din marile adevăruri sportive, care, ridicând efortul fizic la înălțimea spiritului, se integrează în tâlcul etern al progreselor omenirii.