Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)

1840-03-31 / nr. 14

54 A Ungarii. De multă vreme o au cerut în Ungaria l de cătră sfaturi livertatea vorvirii și a scrierii. În pricina vorvirii slobode se ceti în Dcietă la 26 martie următoriul rescript ce crăiesc în limba lătinească dar: A ceea ce odinioară am făgăduit cu sărbătoriții cuminte, a stăpâni preliubita Poastră Ungaria, și părțile ei adrogate cu legile, și cu strămoșeștile obiceiuri priimite, aceea a măsurat conștiinței și celui mai statornic cuget al nostru de a apăra dreptatea, urmând'o cu statornicie, înțelegând cum că îngrijirea pentru libertatea vorbirii publice ar fi pricina întărzierii acestei diete, care este a Voastră judecată despre aceasta, a măsurat curățeniei ceii s sincere a neprecurmatei Noastre voinți năzuitoare de a păstra drepturile Craiului și a Țării unite între sine cu cea mai strânsă legătură, Iubirii și Credincosimei voastre am lovit în acest chip a Vă deblara. Noi voim ca, legilor amăturata libertate de a vorbi, ca una ce se razemă pe ajutoriul a însuș strămoșeștii constituții, să rămăie mântuită și întreagă atât jurisdicțiinor cât și de ogivirit acelora, căror aceea se cuvine; însă iarăș în privința la acelea persoane, care au trecut peste hotarăle cuvenite al acestei libertăți și a sănătoasei ei forociri, precum și acelea hotară trase între cuviințoasa vina orâănduială și între necumpăt, din strănsa datorie de a stăpăni urma, ca Noi să aflăm chipuri întocmite, ca aceiași să fie trași în mintea cuveinitului scaun judecătoresc la judecată. Și precum sântem învinși din lontru despre aaceea, cum că cu fericirea cauzei publice și însuș cu legile fundamentale a țării, care fac pavăza ei, nimic mai tare nu se împrotivește, ca tragerea la îndoială de legiuita neatârnare a judecătorilor, tocma așa de însemnătoare parte ai lipstei deregătorii a Noastre crăiești se ține de Noi, a privighea cu îngrijire, ca nu cumva acea legiuită neatârnare să pătimească spreo scădere, și în privința judecăților date împrotiva mai sus atinselor persoane să prijonim cu deadinsul auctoritatea legală a tribunalelor judecătorești. Îtr aceea fiind Noi strașnici singur din pricina binelui obștesc, dealtmintielea mai gata a ierta, când sosește minutul vremii cuvenit, de cât are lîpi de răsbunare, cu dreptul acestei prea munt dovedite îndurări, pe Iovirea și Credincosimea Voastră vă încredințăm, cum că nici în această parte la Noi nice odată nu va fi linsă. Opibiu in gheliguogratia et slementia ets, luest rescripte lat din 24 martie a. n. - leia se făcură cunoscute puncturile hotărăte în pricina limbei ungurești cănd Gazeta universană și începe a împărtăși strigări împrotivitoare ungurismului. 88 cuprinde un asemenea artilol. Plia Românească. Buletinul are aceste: „Voie cunoscut de obște câtă sărguință a avut Ristieria, încă de la catagrafia Periodului 11u, ca să lămurească și clasa boierilor de neam, i a Postelniceilor și fiilor acestora. Și măcar că, în cursul pomenitului period, după listele ce a înfățișat Vistieria la cinstita obicinuita Obștească Adunare, s'au fost orânduit o Comisie din sânul ei spre cercetare Documentarilor ce ar înputernici pe cei din urmă ca să dobândească dreptul părintesc. iar înprejurările vremii neertând pe Cinstita Adunare a desăvârși această lucrare, au rămas asemenea liste destine și pănă astăzi. Și prin urmare s'au dat prilejiu Comisiilor de Catagrafie a periodului al 2ne, ca să intre în de iznoavă cercetare pentru dănșii, fără să deosibească pe cei cercetați de pomenita Comisie, și dintr'acesta întâmpinând Vistierii multă învăluială la confrontarea condicilor Catagraficești a periodului al 2meu, cu ale Cistiernei pentru boierii de neam, 1 Postelnicei, 2 și pentru fiii acestora, a fost silită în cele din urmă a chema de față la Vistierie pe unii din boirii de nem și postelnicei ce nu au găsit înscriși în condica Vistieriei după feluri de înprejurări, precum și pre toți fiii acestora, a cărore Documenturi și Acturi cercetânduse cu toată scumpătatt, s'au și adeverit de către Vistieriei și este aproape a se încheia aceste Condici cu desăvârșire. Dar, pentru ca să lipsească orice pricinuire a creunuia ce s'ar mai arăta în urmă cu Document pe numele său, fără a fi înscris în Condica Vistieriei, se mai dă printr'aceata un soroc de 40 zile, ca, cine se va socoti pre sine scăpat din revizia Comisiilor de catagrafie, din pricini cinecuvântate, să se arate la Vistierie însorocirea așateata opre certetare. Iar după aceasta să se știie cu hotărăre că nu se va mai priimi nici un fel de locument personal de boier de neam sau de Postelnicea, de nu va fi trecut în Condica Vistieriei. No va vizi între aniile regulamentul organic al țării, fin care bei cunoaște mai deaproape clasificată soiemimia, adecă aristocrația românească. Îns. Rid.