Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-08-02 / nr. 63
261 ȚARA ROMĂNEASCĂ și MOLDOVA. Iași. Mă temu că turcii și reșii se vor încheiera la un răsboiu grosav. 50.000 reși stau în Basarabia gata spre pornire, și noi, după legea veche să stămu cu măna în șold, fiindcă așa pe stă bine!!! Este interesant a urmări dacă s'ar pute toți pașii celor doi comisari, ai turcului Talaat Efendi și ai muscalului Diuhamel (franțuz muscălit). Talaat sosise în 10. Iunie la Iași, unde petrecu mai mult timp, căci tot aci îi muri și iubitul său fiiu de 12 ani la 17. Iunie v. Diuhamel veni la Iași în 13. Iun. v. Istoria lor cu deputăciunile e cunoscută (vezi Nr. 60). Talaat părăsi Iașii în 4. reliev, după amiazi. În altă zi 5. Iulie fu chiemat și Druhamel prin ștafetă a merge la corpul de la Bărlad. De atunci acești doi bărbați umblă ca două spirituri fatale controlănduse unul pe altul între Galaț, Focșani, Iași. Dr. Tione consulul Franței la Iași își aduse de secretarii lăngă sine pe Dn. S. Vărnav, moldovan de familie, însă naturalisat franțez, un bărbat cu talente rare. Noi despre moartea mitropolitului Meletie numai căt atinserăm, fiindcă coloanele ne era forte strimtorate cu alte materii. Însă moartea aceasta face un episod prea însemnat în cursul evenimentelor moldovene. Meletie în lupele din urmă se aruncase pe față în fruntea opoziției și a revoluției; el cu aceasta căștigase inimele moldovenilor pe căt le înstrăinase mai nainte că purtarea sa. Guberniul și Diehamel nu-l mai putea suferi. Iată unele daruri oficiale și neoficiale despre moartea lui Meletie. Chiriu Chiru Meletie mitropolit Moldovei și Sucevei lovit de holeră sămbătă după amiază, au răposat duminecă în 20, la 12 ceasuri de noapte, după un traiu de 70 de ani și jumătate. Acest arhipăstoriu se născu la 1777 în luna Noemvrie. La 1795 Martie în 29 în sămbăta lui Lazar fiind în vrăstă de 18 ani s'au călugărit de preasf. mitropolit Iacobu. La 1798 au rămas arhidiacon mitropoliei. La 1803 Martie în 28 fiind în vărstă de 26 de ani supt Domnia lui Alecsandru Moruzu s'au sfințit de arhiereu și numit episcop de Huși unde au păstoritu 23 de ani și 2 luni. Apoi la 1826 Iunie 1. au trecut la episcopia Romanului unde iarăș păstori 17 ani și la 1844 Fevruarie 1, s'au ales și sfințit de mitropolit al țării. Rămășițile muritoare după datină s'au ținut îniserica catedrală, unde credincioșii seifii sufletești pentru cea de pe urmă dată au sărutat sfănta evanghelie și crucea, sămnele credinței și măntuirei pe care le ține în mănă și pe brațe îmbrăcat fiind în veștmintele arhipăstorești. Între nomeroșii creștini ce alerga la rămășițile arhipăstoriului se vedeau ortodocși, mulți catolici, armeni și iudei. Marți în 22, pe la 67, care dimineața, preasa, s. s. episcopii Meletie Stavropoleos, Chesarie Sinadon și Ghenadie Tripoleos săvărșind servițiul funerar au înmormăntat rămășițile muritoare ale mitropolitului afară de biserica mitropoliei S. Gheorghie lăngă altariu. „Faptele și urma sănt marturii pentru trecutul cel de clipă a vieței omenești. (Albina Romăn.) O corespondință are acestea: Moartea mitropolitului țării Meletie de și disvinuită de boia hoierii carea acum au scăzutu foarte, totuși alte bănueli murmură în toată Moldova. Ocărmuirea se 'ncercă a opri publicul spre a da cele mai de pe urmă cinstiri cuvenite adevăratului arhipăstoru. Chiar cănd însuși șeful poliției proclama această măsură, poporul la ușa bisericii scărbi de asemenea uneltiri, cu sila întră în năuntru. Strigămi se auzia „Pe mitropolitul țărei, pe năstorul vostru vomu să'l mai vedem, pentru ce să ne opriți. Mormăntul i se însemnă ca din porunca Domnului afară de viserică, lucru ce au vuimit pe tot clerul și pe popor, căci toți mitropoliții țării se văd înmormăntați în catedrala mitropolii din Iași și a celei din Suceava. Îmmormăntarea se porunci a fi marți în 22 Iunie la 4 oare de dimineață, poruncă care indignă pe însuși locoțiitorul de mitropolit episcopul Stavropoleos, serbi de neamu, și dară ea se făcu la 67 ore după liturgie. Din numerul arhiereilor ce au împlinit slujba îmmormăntării episcopul Iustinu Sebesie au îndepărtat iarăși din poruncă domnească. Lacrimele acestui arhiereu vădeau simțirea recunoștinței și a durerii ce purta pentru arhipăstorul și vinefăcătorul său. Acestui episcop fu poruncit a se retrage la o mănăstire departe de capitală. 1 București, 28. Iulie. Diferința cu Seleiman pașa asupra prea indiferintelor numiri de „guberniu provisoriu locotenență a domniei, sau „caimacamie” se împăcă de și nu cu mulțumirea tuturor, însă spre binele general al patriei. Spre a înțelege lucrul cu toții însemnăm, că regulamentul organic (capt. sebț. Ș. art. 18) determină, ca la orice vacanție de domnie să se aleagă (numai) trei caimacami, adică locoțiitori ai domniei și acei trei să fie: preșidentul înaltului divan, ministrul trebilor din lăuntre și ministrul dreptății. Acum la revoluția din 11 Iunie care lăpădă regulamentul ca un așezămănt făurit mai mult numai de consulul rusesc Minciachi și proclamă noua constituție, urmă firește ca la abdicarea Domnului Gheorghie D. Bibescu să nu se recunoască nici caimacămie, ci în locul aceleia să-și aleagă din întreg poporul bărbați căți vor afla cu care sunt purnire de „gubernia provisoria.”” Într'aceea Suleiman pașa comisariul care este un diplomat bun atăt spre a apăra suzeranitatea sultanului întru toată întregimea ei, căt și spre a da lucrului o coloare (un suliman), pretinse cu tot adinsul ca gubernul provisoriu să nu se numiască așea, ci locotenența domniască,