Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-08-02 / nr. 60
fti n Li Li Gazeta ese de cine ori adesă: Mercurea și Sambate, Colea odată pe septemână, adesa: Sambata Pretiul loru este pe unu annu 10 f. m. e., pe diumatate annu 5 f. iar pentru terri straine 7 f. pei 1, Nunu sem, si pe annul intregu 14 f. m. e. Se prenumera la tote rostele imperatesci, cum este toti cunoscutii nostri DD, correspondenti. Pentru serie „retitr” se ceru 4 cr. m. e. Monarchia austriaca. Nr. 14.015/945, 1852. Officiose. Inseliniiare, După una insemntiare a innaltului ministeriu pentru agronomia si montanisticâ din 10 Juliu a. s., essaminele de statu pentru economii de silbanistica, deaca se voru insinua candidati destoinici la aceasta, se voru trenea în annul currinte 1852 in Sibiiu, Lemberg, Pesta sau Buda si in Praga, apoi in Troppavia, Linciu, Euiponta (lnsbruck) si in Triest", si aceasta in jumetatea a doaa Innei lui Noembre. Candidatii, carii dorescu, a se suppune la essamenulu acesti cu scopu de a se provedea pentru servitiul de stati, au asi tramiste retitșiste salle pentru de a li se da licentia, la aceasta, numindu'si locul unde se afacellu multu pene la 15. Septembre a. c., la acestu guberniu provinciale. Intrasele are a se agata: a) Cumca au indeplinitu vîrsta de 22, anni, b) Bună comportare morale. s) Sean 1. spunea a percursu studiere la o scola gilbanistica cu spesessp buna si eprisea doi anni după aceasta neintrerupti, ad, cu obicinuita preschimbare, a avutu deprindere practica in servitiul silbanisticii, atâtu internu, câtu si esteruu, pe lânga perfectionarea mai inaintata prin studiu propriu in teoria ramului acestui. Dasa candidatul înnainte de intrarea, sea in ssoala silbanistică a fostu occupata in timpu de 2 anniea seguitini practicu de silbanistica: atunci i se potegta unu ama din deprinderea practică, seu si clasa, dupa absolvirea ssotei silbanistice, a mai folositu unu anna spre perfectionarea sea la universitate seau la o assademia technică publică. Agaesea inse urmată dupa scala silbanisticâ trebue în casul din urma mai virtosu a se fi intreprinsu chiari in silbaseu 2. se arate studiele preliminari, cari se ceru pentru de a intra intr'o scola silbanistica, si consecrarea de 3. anni pentru de asi castiga sonos sinttele de lipsă in silbanistică, ori ca aceste se au câstigatu in parte in stele private, ori prin fregventarea prelegeriloru sirbanistice la pnntegsitati, la academii technice, sau numai prin studiu privatu; in totu intimplarea inse in legatură cu deprinderea practica si cu faptuarea servire. Se rote inse face si ver o esceptiune dela studiele regatizate celle insemnate sub punctul e) ce sunt de lipse la intrarea intr'o ssola sîrbanistica, dacă militeadia temeiuri demne de luatu in seamă pentru ramul acest: si se votp lăsa la depunerea essaminiloru si astfel iu de candidati, carii au absolvitu celle 4 classi germane, gimnasiul ori ssola reale. La essamenulu personalului aussiliare technicu si pentru pastrarea silhanisticei se potu admiite candidati, carii au ajjunsu virsta de 18 anni, indata ce se vom afla in starea documenta cellelalte cerintte si calificatiuni. sibiip, in 20. Juliu 1852. Dela s. r. gubernemente civile și militare din Transsilvania. Din Bucovina. Causa secolelor. Astadi, pe cândurororele cele mai cultivate stârnescu cu neobosire ca sa zgoramassa pe calea culturei tot mai înainte:eaga cele ce din diflerite cause nu putură pân' acum sa se urce pe scara desvoltarei întțelespate, gemasega rosu pre rament, din carele e numai corpul, se opintescu din inima, din suflet și din tote membrele fisice și morale ca să se ridice chiara spnoseința - fara de care omul nu pate fi omn și sufletul nu e sufletu, — astadi, pe când mai încolo tote talentele și tote capacitățile lucra,cu insugdațiune neinvigibilă și cu zelul cel mai seghinte pentru binele și fericirea celor de uni sânge și de uni nume cu ei, eaga demnii setatieni ai statului consoluți ca sa fia tot odata de spiritul secolului și de seghințiele lui, se nevoescu sa ia și demni concetațieni ai timpului, pe când in fine si somteatii nostri din tote parțile, cu asemine zelu ferbinte și cu asemine staruinția neesemplaria se nevoescu spre calea propașirei și chiar și ultimele puteri — și aceste stague și de neguate —, ce le mai ghemasera di plagele și suferințiele trecute, le jertfescu în binele — nu celur agusalagin — ci în cel comunu, în binele și fericirea sufletului și în onoarea lui Dumnedeu —, ni se smulge fara de voene o reflessiune pre satul de cumpanitoaria, pre a titii si de dureri sa: 6re noi bucovinenii, poi, carii vorbimu limba aceasta, vedemu noi ore ce se lucră în lume, ce se lucra pe împregiurul nostru și ce se lucră chiar aici din naintea ochilor nostrii? vedem noire cum muncescu toți ca și albinele într'o formulă di de vară care și la al seu locu? și daca vedem pre luâm noi în sama, cu toți cei ce lucră, în binele lor lucra și un întral nostru, și spunea acel bine, pentru carele atâtea puteri comune sencorda și atatea sacrifice se adducu, unu tote si unii bine neasemnabil, ci uni bine mare, ună bine ce e preste toata prețul, care e aseșine cu viația! - Și care e acel bine, care e scopul atâtor tendinți zelose și exacte? Spre ce se nevoescu astagi toate națiunele, pentru ce și pre ai noștri comfrați îi vedem asta și mai multu îngrijindu-se, de câtă pentru „pânea de tote dilele? ASIA ESTE DARA, PENTRU SSOLC pentru acele mediace, care duci pre omi la omenitate, pre creștini la adeverata crestinatate și pre sufletu la Dumnedeu! - deschidu națiunelor columne în istoria demne de smeni și voroaghe, care sunt unica punte între omu și a lui menire, între alte și dincolo și între timpu și eternitate! Pentru ssole se grijescu astazi toți. Si ogeau cu dreptul? Este ceva mai pretiosu pentru omenime desatu ssolele? pote sufletul omenessc sa aiba ceva mai sacru decât acelu organ, prin carele el singur se roate spnoasse și spnossandose a simți și puternicul dorit de a se ridica la eterna lumină, la Dumnedeul Si noi Bucovinenii seole nu avemul*) - - câ * Da, Domnule, o sciu tote natiunile Monarchiei austriace, Bucovina este tocma cea din urmă in privintia infinitaghei sedleloru. CCSeDDDD SC FOILETONUL. DATORIILE Arhiereilor și ale Proistoșilor Bisericei. (Din ceiere.) Deci dintru acestea să socotească datopia, sape a5 să vatt, mi ci ce teamă de afurisanii mi de (caterisis) căsuiri trăndavii și leneșii, și de nu să vor teme de canoanele Soboarelor și ale Apostolilor, să ce teamă mănar de înfricoșările sfăntului Dix, care însuș Dumnezău ne face în multe locuri, în acele de Dumnezău însuflate Scripturi, și mai ales an lan. 30 au prorocului Iese diin Dată, eu peste Păstori, și îmi Boii cere oile mele din mările lor.” Și mai însus „O Păstorii asi Israil! as naca Păstorii pre cine? ns oile mele pasc Păstorii? Iată laptele ăi măncați și cu pieile vă îmbrăcați, mine cearpac o lăsați, mieile mele nu le pașteți, da cănd le ar zice „o căni fără glas o lupi, carii pașteți cu oile ei desmecările și poftele voastre, care tăieți și dispoieți oile mele! Iată ei“ zice Dumnezău la Păstori, „voiu cere din mănile lor oile mele!” Aceste socotind Marele, Părintele Nostru sfăntul Hrisostomu în cuvântul carele face în Epistolia lui Pavel cătră Evrei, zice aceste aurite și minunate cuvinte, adecă: „Mă minunez dacă cineva din acii ce egăpănesc și păstoresc pre norod, va pute să se măntue la atătea înfricoșări ale dumnezeescului glas, și la atăta trăndăvire și lenevire ce au acum Păstorii și Proistoșii Besericii.” Aciasta temănduse, unul, Marele Pavel zice: „Vai mie dacă nu ași propovedui Evanghelia, și dacă nu ași învăța prenorodul lui Dumnezău.” Nu iaste destul să postească Păstorii, să ce închine, ce liturghisească, să hirotonească, să blagosloviască, să împărtășiască și să facă toate ale sfintei stăpăniri, deosebit și cel mai mare lucru al Păstorilor este: a păstori, a paște, a hrăni norodul cu Evanghelicescul cuvănt al lui Xc., fără acasta, nici unul din Păstori va putea să ce măntuească Silit sănt la acasta!” zice Pavel în canul de sus, deci dacă este neapărat , buni Păstori ai ast Hei ni vă leneviți, propoveduiți cuvăntul adevărului, pentru că acasta făcănd mine voi însuși vă veți măntui și pe ascultătorii voștri. Dar vai voroi dacă nu veți bine pvesti. Ofisul M. Sale Domnului țăriei Romănești regulătoriu mai deaprope de strămutarea Țăranilor. Noi BARBU DIMITRIE ȘTIRBEI, cu mila lui Dumnezeu Domn Stăpânitor a Toată Țara Romănească. Către Departamentul din lăuntru. Urmează ca fiecare proprietar sășei dar subt a sa iscălitură condițiile pentru prisosele de pogoane ne propune clăcașilor săi. Se va pune dar îndatorire fiecăruia subtcârmuitor a merge din car în car, a ce încredința că condițiile sânt iscălite cu v sunavoință a proprietarului, ne va citi față cu toți sătenii mici și mari ca să le auză și ce le priceapă sine fiecare, îndemnând