Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-01-03 / nr. 1
4704 precumu cont este cea mai vemer copiă & in exil tuturoru la căți le plăcu vreo dată a observa pe or mindu, așea trecerea din anul vechiu în celu nou, mai ușoru de o parte trecutulu părările, uneori și cu plăcerile lui, iar de alta viitoriulu celu mai deaprope cătu mai luminosu cătu mai misteriosu, precumu adică provedința, fatalitatea și capritulu sortei, calcululu ori și numai patimele omenești între mestecă firele fapteloru și ale eveniminteloru, pentru Ka puținu seu se poate, Ox, acesta e numai unu momântu, ori ce, pentru că acea Însă pentru ași învechi simtu urzeala poveste acea zi, și țesetura bru să Iaru presentulu Sacumulu o clipă camu ne căndurate ora 12 în noptea din 31. Dechembre! Încă care astronomu, care eniă seu demonu va opri acelu momuntu, numai neaTpă ca sui pociu șopti, rain sboară mai iute mi decătu limba de fulgere a telegrafului. Amu cunoscutu în viață și omeni mulți, carii ca și mine în ajunulu anului nou spune că între cele mai păciuite împregiurări, în deplina liniște a gurătății, ca și în plăcutulu tereu al unei familii iubite, seu alu unoru amici călduroși oreșcare ziua de anulu nou asupra noastră? pre care își pune naintea cu tote mieteriile sale, subletulu în fiori căndu omuluminței din care întcă patime prin de care li se pătrunde totu organismulu, fără ca să și potă da socotela de acesta schimbare. Și Au nu răsare și apune sorele în aceea zi ca și alte dăți? Au nu este pentru fiecare omu zica nașterii sale mai importantă? Seu că calcululu astronomicu alu zileloru ne altereză și pe noi? Acesta mai puținu decătu ci, trebuința neapărată a omeniloru de a face o întrecurmare în lucrările loru, de a le pune oreșcare capetu, de'a ne închie ne cătu ce pote, le dede pn minte ca să Din cutare zi painte se înege unu anu nou, ce din 1a Ianuariu și pu din ori care altă primă din celelalte unsprezece? Pentru ce pu din vreunu echinopțiu ori solstițiu, din 21. Marțiu ori luniu, ori Septemvre. Decemvre? Învoiela și datina făcu aici totu. Însă apoi datina ce prefăcutu cei mai mulți creștimu în natură. Așea anulu ka și a cugetului său multu mai viu ca oricăndu altădată nu numai viitoriulu cu tóte grijele sale, uneori și cu pericule neprevăzute, neprecalculaveră, ci ai capetulu celalaltu alu vieței sale- mortea, eternitatea nici unulu din toți înțelepții pămăntului nua cunoscutu nimicu. Oxi de omu p'au văzutu, la vreunu auzu n'au străbătutu. Din causele acestea ajuculi de anulu nou este vine veniti pentru toți aceia, cărora neplăcăndule și răutăți nu datorii săi pămăntești, ci și înțelesu nu numai cu creditorii și cu cu viitoriulu, cu momântulu celu din urmă alu vieței și cu eternitatea, earu căndu își desfacu daraverele anuali se încheie pe tăcute cu unu Mogs ultimu linia rerum, care mai las'ar pute zice, că mormântulu trage dunga din urmă preste toate bilanțele. Într' aceea noi să lăsămu pe fiecare a și trage singuru socotela cu trecutulu său, cu momântulu în care de pa pute - mi va cu misteriosulu viitoriu; iapă noi avemu a ne trage sama în zioa de astăzi arătu cu cugetulu nostru în calitate de Redacțiune, cătu mi i vulus qui noastre, observă unu nu numai folosinduse de ele, ci și consimțindu și compătimindu atătu la neajunsele, cătu și la suferințele voastre, care, știutu este, că cu cătu suntu mai mari cu atătu mai anevoie se potu îmbrăca în cuvinte articulate, iar „superlativulu durerii totudeauna mare auctoru alu seculului nostru. Iară la năcazurile unei Redacțiuni mai adaogemi acea împregiurare observată de cineva, că o Redacțiune pare totudeauna ca și celu cu friguri ori dureri de măsea, boale fără crezământu le politicu altulu literariu, atătu în cine cătu și în referință cătră număroasele, ajutatele jurnale căte se publică în limbele celorlalte națiuni din Monarhiă, avură în totu timpulu nu numai a ținea cea mai grea concurință cu aceleași, de toată plasa și calitatea, nu numai a se lupta la toate trebuințele spirituali ale publicului tititoriu, a le îndestula ne toate, apoi preste acesta a se mai și lupta pasu din pasu cu întunericulu, a mijloci pătrunderea lumineloru în ungiuri și ținuturi, pe unde ochii Romănului nici odată nu întimpinaseră publicitate și de unde nici o tinioră nu i se spusese, că patria sa și chiaru lumea este mai departe dor delurile ori munții între carii e strimtoratu satulu ori cătunulu său. “ui acumiu ce ori sare în loculu nostru și mărturiseaă nu cumva aresiu și noi dreptul a ne resuprinde cu capetulu apului gricele și cerințele, mai vărtosu căndu plăcerile pui se pre îngeruie dă pici într'o oormi, dacă are dreptu ni se recunoște, atunci urmeză deie, ca toate capacitățile națiunii să binevoiescă a ne ajuta pregetu pe noi, ca și pe ori care altă Redacțiune, despre a cărei cugetu curatu și voință fervinte e a lucra numai bine lu Ca îndoitu pănă ax 5 mini unu omu de simțiminte nobile mi lămurite:; iară acutoriul nu are să stea numai întru a prenumera și a citi, ci a îndemna și pe alții și ceea ce complinește totu, a conlucra și cu condeiul. Dacă vomu defini bine și vomu ști ce este o Redacțiune, atunci vomu aaa ușoru, că unu Redactoru seu o Redacțiune nu trebue a ce cufunda cu unu Audtoru. Vai de acea Redacțiune carea publică ndu jurpale aru ai silită a commpune, a inventa mi a cor răspunde numai singurică. Chiemătunea principală și grea destulu a unei Redacțiuni este: a priimi și a alege cu tactu bunu tote scrierile pe căre le află demne de publicatu, iară a compune numai atunci căndu li prisosește timpulu. La noi Romănii merge camu întorsu în privința atesta, însă pre pănă căndu? Unu jurnalu are să fie Depositoriu iu seu Magazinulu pentru ideile mai multora, seu că elu nu este alu tuturoru, nici pentru toți. Trebuințele Romănilor spirituale suntu unu leghiomu, însă cine să le îndestuleze? Trei patru inși? Stă acesta prin putință? Ba este oare cu sfatu, este salutariu a concrede totă publicitatea numai în grija unora, pentru ca în casulu celu mai bunu aceiști unii să se înfrăngă supt sartinarea apăsătoare? Daru să încetemu cocotela și încă cu avea speranță ape, că Românii de aici nainte, adică dela 1853 încolo ce voru pătrunde pe deplinu despre nemărtinitulu și mântuitoriulu aolosu care înrâurește asupra loru din publicitate. Redacțiunea iși va împlini ca și pănă acumu datorință cu cugetu curatu și în frica lui Dzeu. TRANOCI:IBANIA, Brașovu, au. Tansaptă. Ce pare că naipa s'a convorbitu în toată Europa, ca es timpu să ne dea iarnă neașteptatu de domoală. Pe an noi după multe zile frumoase și după căteva gerose numai în săptămăna trecută ninse abia arăta pe cătu să cunoști urma iepurelui, urmară iarăși zile umedoase; pinsorea nu ce mai vede, căci ea se prefăcu în apă și tină. Prețurile bucateloru la poi se ținu susu destulu; neguțetorescă se află și politică sateloru taciale (iobăgești), apoi e încă totu vv., iară cucuruzulu 8 f. na. (găleta 64 cupe). Lumea la noi în amețelă destulă din causa iutei scimbări a cursuriloru și așteptă cu cere ca să ce defigă odată preșcuru. Din sfera politică și cetățenă încă amu pute piatra oreșcare știri interesante. Deocamdată fie ne destulu a arăta schimbările făcute comuna să fie că aB6 concentrată în finalu său nu numai administrăcunea (sărmuirea) civilă, polițiană, economică și politică a cetății, ci și întrupată încă și potestatea judecătorească și distriptu în 1-a și 2-a instanțiă! Mercuri în 12. publică înalta poruncă, în urmarea căreia jurisdicțiaînteză după ce potestatea judecătoare încă dela 1. Noemvre a. tr. ce străpusese la pc. pentru cu a pe Magistratulu cetății Brașovului. Acestu Magistratu care constetese din 12 pănă în 16 senatori cu unu președinte (județu) mi ce alege de cătră Districtului cu totulu, încă puținu după și a speseloru allodiale, seu vorbindu, mai limpede a venituriloru cetății și a tuturoru isvorătoru din care curgu aceleaș. Unu bilanțu detăiatu și curatu alu venituriloru cetății nóstre ar fi de prețu mare pentru publiculu Brașovului. ff Di UNGARIS, Pesta. “Ca Daulu Mundule Arei. Guvernătorulu civil și misiuni alu Ungariei în d. lan, iarăș că 4 la Viena însoțitu numai de unu adjutantu aastu.Osăndele de moarte în Ungaria totu nu mai potu ceta. În 26. Der. a. tr. măi fuseră spănzurați ca alți patru de drumuri și anume: Tombor, Naghi, D întregu și cărmuirea r. tribunalu judecătorescu, iaru administrăciunea districtului trecu din 1. ian. a. c. la comisariatulu de cercu împerătescu. Așea și representanții comunei se voru denumi prin alegere, carea însă semănă că nu va urma pănă căndu nu va eși noua lege comunală împărătească, carea se așteptă toată țera noastră. Între aceste împregiurări pe la noi se vorbește multu încă și despre lămurirea veniturilor uni ce dintre anii aceste linii-ghitei, chiaru acumu Jurnalele și mai grele, credu numai Nu aibă frică vează cu nici se mai voiee că și să zică, pustindu precumu răspunde ași trage uneori cei pățiți. Două jurnale, unulu cu decumu, socotela toate adversi e mergi, unde mă lași?” [ne publiculu cititoriu, care ne îmbrățișă este ci ele era menite totuodată smpănă secrete, adică ca ce înraurință să mărețele, unu au fi citindu mutu,” pre bine cu lipse a corsuntu aceea 14 fl. cetate pănă buni, foarte adminitrătunca dominală membrii numai mai Ian. nea era n. se cumu și a regularea grăulu celu mai frumosu și aptivitatea multiformă pe cu administrăciunea cetății și acumulare magistratului cău carea cu tote atestea Magistratulu se mai află în posturi preste cu sete o avuse au rămasu a suburbiiloru ei. Acei mem