Gazeta Transilvaniei, 1859 (Anul 22, nr. 1-59)
1859-10-29 / nr. 50
Fa 209 toropia celoru Între acestea spanioală irită e de însemnatul Spaniei, cu armată celu despăgubire însemnătoare mici, întru mai prospete răsboie dentre franțezi și algeritani începute dela 1830 încheiete deocamdată cu prinderea lui Audel Cader, continuate însă cu mai multe seminții arabe și maure ne ecre cunoscută la din secoli dinalului Chermenes, toți. legoria celoru mai, barbare răsboaie dintre spanioli și mauri, ura cea înfricoșată domnitoare între aceste două națiuni din zilele califiloru, eară mei vârtosu alu 15-lea și 16-lea P. și alu ducelui de Alba, stirpitoriloru ce poate vedea ne largu din istoria Acea oră și acea înverșunare domnește pănă în ora de față, eară dens aceeașin secululu nostru nu de nenumărate ori în bătălii furiose parte etarea cea destrămată și nnei, eară că ce gătește acum, numai marea desperată a nenorocicei SpaSpania, încă în trecutulu ani loviseră fu ținutu imperiulu marocani prin triumfătoarele arme ale Franței în Africa. Cu toate acestea ceea ce nu s'a întâmplatu de multu, dată Maurii domnitori în Maroco, carea este partea de cătră atlentică a Africei ca din chiaru seninu asupra miceloru ținuturi Ceuta și Melila. Pe atunci Spania ținută prescumpn trău de Anglia căreia nu-i prea plabu turburările împregiururu strimtorii de la Pibraltaru ce îndestulă a priimi ca despăgubire și o duzină de cuvinte desvinuitoare presărate cu flori răsăritene . În cursulu verei anului curgătoru matrii loviră iarăș pn Ceuta, și cunoscuta trufiă naltu pe toate clasele soțietății, gradulu celu mai simțulu de onoare săngele celu ferbinte colcăitoru meridionalu spaniolescu din anulu trecutu la brațele în de marocani mai dăunăzi în curseseră și pe pămăntuiu franțezoalgeritanu, așea Franța încă ce află pn ajunulu de a debiara împăratului dela Maroco răsboiu, cupe tapescopu trupele epanpezești au mi naintatu pănă ne miezuinele marocane, au reînpinsu căteva oarde mauritane armate stau țara de a păși mai totuodată o samă de trupe franțuzești s'au îmbărcatu din Italia de susu pe unde steteseră în garnisoană ca pe a retrecerii și veniseră. Învățătura mai voru ce putemu trage totulu nainte; acestea eveniminte mai prospere e, totu cea veche, cum că cea mai garnisonele din deșerte, încă rămăne unu tristu adevăru, cumcă popoarăle cătu semibarbare cătu cu totulu barbare din partea mare earăș și cumcă dupăce căteva cete imi generalii causele vărsării de sănge nu oameni Arăta nu barbară. franțuzești africane de și că s'ar părea ca și cum unele popoară le ar căuta cu fălinarulu aprinsu, pn că lu ostenelile apostoliloru păcii încă în secolulu nostru alu a Agpinei au pn interesulu umanității cea mai mare trebuință de o sguduitură prea puteroasă, ceea ce din nenorocire altmintrea se poate decăzu numai prin o vărsare de sănge - este cum că Anglia nu poate ded cu ochi buni creșterea gloriei armeloru franțuzești, precum și cu atătu mai puținu întinderea mai departe în lăuntrulu Africei, unde Franța ȚEARA ROMĂNEASCĂ și MOLDAVIA. București, 2 Noembre. Domnulu emise unu mandatu cătră armata Romăniei, pe care ludă spiritulu ei ostășescu, și simțulu de onoare militare de care e însuflețită și de care ce convinse Domnului în tabăra dela Florești mi zice, că spre dovadă de stimă și de apropiere cătră armată primește în persoană suprema ei comandă făcănduse nu numai soțu de arme vechiu (ka colonelu) nu numai capela principe alu țării, ci chiaru șefu nemijlocitu, respirănduși încredințarea, că armata își va documenta devisa: „Onoarea mi patria.” În alta emică își respiră Domnulu dorința, că remășițele istoricului Niculae Bălcescu, care muri ca ecsilatu în Palermo pn Sicilia mi are asi. Voinescu, care iarăși ca ecsilatu odihnește în Parisu, să se aducă acasă în patriă mi să ce înmormănteze cu toată cuvenita onoare. — Prințulu vrea a face acesta, a unu semnu de demnă recunoștință pentru bărbații, carii poseda putere și destoinicie a ce iertoi pentru o ideă mi pentru binele patriei, despre ceea ce ministrulu negoațeloru din afară mi primi ordine spre a esecuta această dorință domnească. Manuscrisele remase după retoriculu Bălcescu ce adună mi ce voru tipări. Regele Sardiniei, Victoru Emanuelu, a datu mandatu ministrului de instrucțiune publică alu său, ca să adune din toate institutele zoologice ale Piemontului o colecțiune bogată naturalu-istorică (metale, păsări șcl.), care se și făcu și se trimise din ele pănă acum în zece lăzi la museulu naționalu în București ca unu daru. Regele Sardicu dorește, ca obiectele acestea ce primească și cs ce ușeze spre folosirea junimei romane, mi poporulu pomană să privească acestu daru, ka o simpatie mi o stimă frățească din partea Înălției Sale. Darulu acesta fu primitu cu mare mulțămire. Directorulu școleloru din Romănia D. Ioane Maiorescu și D. Eforu A. Tr. Laurianu suntu întrați în activitate. D. Dr. Bavila unu frăncu romănitu, inspectoru generalu alu tuturoru spitaleloru militari și civili ale Romăniei s'a înălțatu la rangulu de colonelu activu pn stabulu generalu alu Comnului, în recunoștință cătră meritele sale fiindu dietinsu și cu însemnulu princiariu. La o 145 de feciori urmași romani, carii serbiră în campania dela 1853—4 au ruși ai ce concese a purta medalie, cu care fură onorați dela gubernulu rusescu. Din Iașii ni se scrie resultatulu cercetăriloru făcute despre complotulu din Ianuariu trecutu a. c. din care se vede, că conjurații erauotărâți a omopă ne D. Cusa mi a prochlăma pe Sturza tinerulu de domnu, după cum se vede din cercetările eșite. București, 6. Noembre. Corespondința Dv. din Nr. 37 alu Gazetei cu dată Iași 1. Aug., sunătore mai vârtosu despre starea administrației Școaleloru Moldovei a produsu și aici oareșcare întipărire aa aceia carii o au cititu; observămu însă că soțietatea noastră de acum prea puținu se ocupă de școale, eară gazetele care tractează despre lucruri școlastice și științifice, nu ne citește mai nimini. Oamenii noștrii nu voru ci învețe din școale, ci seu numai din vieță seu nicidecum. Apoi să mai zică cineva cum că noi nu suntemu răsăriteni din creștetu pănă 'n piciore. Aici încă s'au făcutu oareșcare schimbări însemnătoare în ramura scolastică (ca și în toate celelalte. Red.), numai nu știmu că tu voru ținea. Dn. ..... directoru alu școaleloru din Principatulu Țărei romănești, eară Dn. Dr. A. T. Jlaspiană,ecre membru alu eforiei seu adică alu consiliului instrucțiunii. Cum că aceste denumiri au desplătutu unora dintru aceia carii la orice ocasiune bine venită rostescu cu oareșcare patos numele de romănu, o știmu cu toții fără ca să mai trebuiescă multe dovezi. Problema ce are să deslege direcțiunea și eforia de acum este una din cele mai anevoioase din căte așteptă deslegare în această țeară atătu de sbuciumată și sfășuieră în toate privințele. Veți fi cititu mai adesea în căteva corespondințe trecute de aici în unele jurnale străine, cum că școalele de aici pănă în toamna trecută în cursura de doi ani căzuseră într'o anarhiă completă. De aici puteți încheia cum că reorganisarea loru și restaurarea disciplinei întru toată întregimea ea va costa osteneală și luptă grea spirituală. Pe aici deccs. oamenii sunt dedați a vedea a uneori nejunimea dela facultăți făcăndu la politică, pe la noi, pe la noi vezi pănă și copilandrii din școalele gramaticale maimuțindu pe politici și disputăndu alăturea cu representanții țerei. Apoi să mai cuteze a zice cineva că generațiunea de acum nu face progresu de „uriași,” și că tinerimea noastră nu ar fi modestă de minune. Între mai multe rele care redu aa vieța școleloru este și lipsa cea greu simțită de cărți școlastice din cele mai multe clase și specialități. Adevăratu că în Țera romănească se află cu cevaș mai multe cărți școlastice decătu în Moldova, cu toate acestea suntemu foarte departe de aceea ne amu trebui să fimu. „Gazeta” carea înainte cu 10 și 15 ani tractase mai adesea trebile școaleloru din Principate își va putea aduce prea bine aminte, cum că pe la 1843 căndu Rusia era să pună măna pe școalele din Moldova și își trimisese acolo de inspectoru mai mare preste școale pe consiliariulu său împărăt, cavalerulu Sturza dela Odesa, și pe la 1844/5 căndu Domnulu Teoplie Bibescu mi partita ca stau cu capulu ruptu ca să întroducă limba franțeză în loculu celei romănești, s'a luatu de pretecsiu totudeauna, cum că limba romănească ar fi atătu de săracă în termini, încătu aceeaș nu ar merita să figureze de limbă a instrucțiunii. Ei, bine, credeți Dv. că asemenea partite nu ecsistă și în zilele noastre? Este oare trebuință a demnstra în cuvinte mai multe, cum că cărțile școlastice romănești facumi exe o parte esențială a causei noastre generale? alu cumplițiloru Filipu de popoară, de alta respectuiu o mică sumușoară de bani pentru puținui care caii de pn din timpulu carși de altminteri ale anticului o flotilă belică asupra porturiloru marocane. Ura străveche carea ce adaose ui cea din anulu acesta pune tote mișcare depreciate, precum 19-lea rămănu cu s'a redeșteptatu, Așea Spania de 50 de ași apăra teritoriulu său mai proaspete. trea domnește preste cele imperiu pomană. — mu a înceta niciodată dintre mai însă pănă umilirea la a proruptu și barbare, causa fu de în care Astădată alte nenorociri a determinatu a trece ostași bani, precum interesante față aleși, mi căteza 'n față și căteva la Maroco o cu a trimite corăbii strigă răsbunare cutremurătoare, cu scopu de incureiuni acemenea celoru două altmintrelea multu desecată ținăne viitoru garnisone tari Știutu prin cu flotă și a'și stoarce a ținuturi unde