Gazeta Transilvaniei, 1860 (Anul 23, nr. 1-62)
1860-09-17 / nr. 40
Ar 40. Brasiova, 19. Septembre 1860. Gazeta si Folea este regulata o data pe septemana, adesa: Magta. Pretiusu loru este pe 1 anu 10 f., pe diprietate anu 5 f. austr. inlaintrulu Manageriei. Pentru tieri straine 717. 35 sg. re 1 sem., si 14 f.70 cr.pe 1 an. Se prenumera la toate postele s. g., cam la toti cunoscutii nostri DDe si corespondinti. Pentru serie „retit” 4 se ceru 8 cr. val. austr. TIAM G AM. Managemia Austriaca. Reclamațiuni în contra înscrieriloru catastrale a provisoriului de contribuțiunea ne pomeniu. O sumă de plăngeri amare se potu acum vindeca? Din faimă am preceputu, că se voru concede reclamațiele particulari în favoarea proprietariloru de pămăntu mici și mari - și încă cea mai în urmă dată, afla, că pănă la săvârșirea lucrăriloru catastrului stabilit, îndreptarea seu neîndreptarea de acum va remănea de cheie pentru mesurarea contribuției de pămăntu. Cine nu se va folosi de această reclamație impute și mie, deacă va plăti mai multă contribuție decătu pi cere moșia în faptă, sau deacă va contribui mi pentru pămăntu străinu, care cu greșală e inscrisu în cartea lui de moșie. Vedeți mi vă încă puiu de carte de moșie, care ce află pe la oficiele de protocoale funduare și uitați vă în ele, nu cumva vi s'au inscrisu pămăntu mai multu de cătu aveți în faptă? Nu s'au schimbatu felinlu locului, căce alta e contribuția pe locu de aratu și livezi și mai mică pe locu de pășune și păraginile se nu vi se pună ca locuri bune de aratu și cositu, ci cum sunt, căce locurile se împărțescu în 4 clase și după clasa loru se plătește și contribuția. Luați de cheie pământurile cele mai bune din cărțile de moșii și vedeți în care clasă se află și după acele puteți judeca, cu cătu sunt altele mai rele și în care clasă din 4 se potu numera; luați vă însă ne semă, ka vechiămăciuniie ce nu stă nedrepte mici nu seamăne, căce abia voru ave timpu de patru septămăni. Vedeți cei ce precepeți împortanța acestei știri și vă împliniți obligămintea față cu sermanulu poporu și fără mituiri, în sănțenia cugetului. R. D. DESBATERILE SENATULUI IMPERIALU (Urmare din Nr. trec.) ministru de cultu conte Tunu, zice, că a încungiuratu amestecarea în discusiune, ca se nu socotească cineva că ar ave de cugetu a o mărgini; și, fără ca să vrea a reimprospera multele și prea delicatele chestiuni tăiătoare aici, vrea numai a trage luarea aminte a mnalt. adunări la unele puncte, care contraseamă așa: împiegarea bugetului de cultu e forte complicată, fiindcă cuprinde nu numai prestațiuni din partea finanței, ci și unu șiru de alte fonduri, și de acea nu e cu putință ca se fiă o deplinătate principială; se mai află și alte fonduri pentru beserici și institute, care aici nu pot veni înnainte; o massă mape de școale și beserici e întemeiează de dotațiuni pe care nimene nu va dori a le trage la controla bugetului. D. senatori au văzutu, că, afară de contribuirea din partea finanței, unu obiectu de căpetenie a bugetului formeză acestea fonduri: fonduru relegiosu, de școală și studii. Se vede clar, căte institute catolice s'au rădicatu din mijloace, care de se și află în măna gubernului, ele totuși sunt striniu confesionale. Alte fonduri, ale altoru confesiuni nu se cămuescu aici, căce gubernulu nu se ocupă cu ele. Cu partea ce vine din finanță încă e o pe potriveală de ce trage din perioadele de mai nainte. Nimen'ar dori mai multu decătu mine, ca se mi se dea mijloace a ajuta și institutele altoru rase și confesiuni, însă stărei finanțeloru statului nu i era prin putință a întimpina acestea dorințe șci. Înputățiiile făcute de D. bar. Petrino ns ce potu aplica aici, căce acolo e vorba de unu fondu cu mijloace mari, care stă supt administrațiunea gubernului. Totă știința senatului imperialu, după cum arată reportulu, se unește în conglăsuire cu gubernulu, ca să se mijlocescă o tractare autonoamă a lucruriloru. Eu încă s e alăturu la dorința aceasta din toată convicțiunea, pentru ca să ce ușureze administrațiunea printr'o întocmire autonoamă de administrație în țări. Departe, ca ce nu recunoscu, că mi în departementulu meu sau ivitu erori și scăderi, nu potu refăce, că în sferele cele mai de josu multe s'ar face mai iute și mai cu scopu, decă chiaru cei mai aproape înteresați ar deveni în stare a'și căștiga valoare dorințeloru sale, mi căndu prin modulu conducerei administrațiunei s'ar mai pute delătura nencungiuraverile pedrece cu cursulu lucruriloru scripturisticu și de multe instanțe. În urmă, delătură de slucirea trebiloru speciali, ba unele veri o'ar prea ține de competința senatului. Cu privire la deosebitele dorințe pentru sprijinire din erariulu etatului, zice, că aceasta nu se poate judeca după o punificațiune; căce de aici ar urma consecvențe, care foarte greu se potu trece cu vederea, dorește, ca unde ce află o lipsă deosebită să ce ajute din partea statului; dară ar fi greu, căndu s'ar calcula după categorii deosebite, că nu s'aru cuveni unul fiecare după paritate. După vice președintele Siogheni, pășește În. Sa. Imp. Seren. D. Arhiduce și președinte alu senatului imp. la formularea propusăciunii lui Clam, adăugănduse la reportu: „și a atepta la necesitatea definitivei și pretinsiuniloru de dreptu și cuviință corespunzătoarei regulări legiuite a reporteloru confesionale,” „la care formulare 3 inși nu sau învoitu. Causa postului de 95 mii pentru protestanți remase așa; împutarea din partea senatorului Magher, că se află în bugetu 6300 subvenție pentru episcopia din Cur în Elveția, pe căndu cei din țeră ce lățescu de lipseă, o desluci m. c. Tunu, că e unu refutu pentru o secvestrare a bunuriloru de acolo. Ședința apoi seamănă. Ședința a opta din 11. Septembre a. c. Esă ori și ce va eși ca resultatu din desbaterile de acum ale senatului imperialu, atăta însă rămăne în totu casulu adevăru, că aceleaș încă și în cursulu acestei zile din 11. Sept. au fostu în toată privința interesante și demne de totă luarea aminte. Botă estractulu loru ne scurtu. Discusiunea oe re'ncepu earăș cu unu restu alu trebiloru din ministeriulu bisericescu. Senatorulu Starovieschi, Biberștanu întrebă ne Du. ministru, că pentru ce legaturile și fondurile private nu se administră totudeauna după voința testatoritoru. Amea de exc. în Galiția unulu Dedinschi atestatu încă an a. 1808 unu căpitanu de una sută mii fiorini, pentru ca din venitulu aceluia să se țină patru tineri nobili. Acea fundațiune nici pănă în a. c. 1860 nu a intratu în lucrare, unu lucru forte vătămătoru acesta, atătu pentru sufletulutestatorului, cătu și pentru simțulu de dreptu alu omenimii, apoi o purtare la aceasta a gubernului face ca de acinainte alți testatori să se disgnote și să nu mai dea nimicu spre scopuri filantropice. Da. ministru biser, răspunde, că în momentulu de față nu știe să dea nici unu felu de informăciune despre acelu fondu, ci că va cerceta neapăratu și va face ca să iasă la lumină. După acestea în urmarea provocării În. Sale Dlui Arhiduce președinte desbaterile se aruncară asupra bugetului astă-