Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-01-24 / nr. 7
Xr. f. Brasiovu, 24. Januariu 1869. Anniin XXX. Gazet’a esao de 2 ori: Mercuroa si Sambot’a, Faiea una data pe septemana, — Pretiulu, pe 1 anu 10 . v. a. Pentru tîeri esterne 15 f. sun. pe unu anu adu 45 doidieceri,iar 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatdria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti . Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sdu mici inserate seceru 8cr. Tacsa timbrata e 30 cr. de fiacare publicare, fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicări, LA CRITIC’A DEIN „KORUNK.“ vin. Dar’ inca de vomu cauta si la tempurile mai noue, chiaru si in Transilvania, in cari atati Germani, Slovaci, Armeni, Ebrei etc. seau seau prefăcuta cu totulu in magiari, seau si pana astadi nu inceta asimagiarisa celu pusinu numele, precum numai in dîtele acestea vedeam intru unu diurnalu dein Clusiu anuncianduse: Cumu cu magiarisarea numeloru in Ungari’a curre cu unu resultatu forte imbucuratoriu. De magiarisarea unom familie romanesci vechie si noue, nece nu voliu se mai atingu. Dein care tóte, după principiulu pusu de Criticulu, inca nece magiarii celi de astadi nu aru fi descendenții direcţi ai célor vechi, cari veniră in Panonia si in Daci’a sub ductulu lui Arpadu si celoru alalti principi, pre cari Anonimului numesce lietu moger; — ci aru fi numai una mestecatura dein remasîtiele magiariloru vechi, cati au mai scapatu de tatari, turci etc., si dein germani, slovaci, armeni, ebrei, si romani etc. magiarisati. V. Cumu ar’ place asta conclusiune? de armentrea dusa chiaru asia de strictu, cu cea dedusa de Criticulu nostru despre romani, fiendu ca si aceea este cunoscutu, cumu ca de si magiarii nu s’au mai intorsu inapoi in patri’a de antaniu, —totusi preiu bataliele cele multe si predatiunile ce le făcură tatarii, turcii etc., multa lume de unguru s’a prepaditu, precumu arata istoricii unguresci toti, si anume Rogeriu, Bethlen etc. Deci, deca Criticulu cu partisanii sei se voru involî la acesta stricta conclusiune despre națiunea lor, cumu urméza dein principiulu statuiiu de d-lui pentru noi, — si prein urmare va recunosce si va admite, ca magiarii de astadi inca nu suntu direcți descendenți ai celoru vechi, de si le porta numele si le vorbescu limba, poate camu schimbata si mestecată cu multe cuvente străine, ce le aflara numai in Europa, atunci me dau, seau ne dâmu cu totii, platnici, si nu mai vorbimu de romanetatea romanului almentrea de catu câ de una metafora retorica seau paronomasia seca. Er’ de nu, — nu. ' Adecă, de nu, — atunci vomu stâ mortîsi pre lenga aceea, câ suntemu descendenţi direcţi ai Romaniloru seau colonieloru romane venite si asiediate in Daci’a incepandu de la Traianu; si vomu apara romanetatea romanului stricta, nec plus nec minus, ci numai cumu a fostu candu au venitu Romanii in Daci’a, pentru câ mai susu nu ne intendemu; si nu vomu lasa deintru ast’a nece una iota; si vomu combate dein toate poterile opiniunile contrarie, de ne ar’ costâ catu ne ar’ costâ, macara si muli de — negrela. Asta e profesiunea credentiei noastre nationali artiolului, si toti ce ne nu e de una credentia cu noi, este — ereticu. Inse si pana la alta ocasiune, candu vomu poté sei, ca mai esiste alta nationalitate pur sang in Europa pre lenga a noastra, au ca toate cele de astadi nu suntu de catu una mestecatura péle méle, se cautamu mai de aproape si la argumentele seau armele Criticului nostru, cu cari se apuca se ne surupe descendenti’a directa dela romanii lui Traianu, celu pusinu dein curiositate, câ se vedemu câtu talia de bene, pentru câ marturimu in coscientia, cumu câ după ce a recunoscutii si d-lui, câ ori catu se vorbesca Eutropiu de strămutarea Romaniloru dein Daci’a in Moesi’a, bunamite ca cumu ai trece dein Pestia in Bud’a, totu au mai remasu unii Romani in acesta? tiera ferice plena de auru si de sare, de nu alta, celu pusinu de sementia, —nu mai avemu nece unu interesu se mai scimu, ce s’atemplatu cu Dacii, romanisatu s’au ori nu s’au romanisatu, nece ce s’au facutu celialalti romani, ce trecură preste apa, cu puntea le o stricase inca Hadrianu, de frica, ca nu cumuva se fuga Romanii dein Daci’a inapoi de unde veniseră, precumu apriatu ne spune Dione Casiu seau Xifilinu in istori’a lui Hadrianu. Adeveratu, câ Hadrianu nu mai puntea o a stricatu, dar’ legiunile le a mai lasatu in Daci’a, câ se apere pre bieţii colonisti in contr’a barbariloru, inse nu de buna voiia, ci numai pentru câ l’au spariatu unii amici, dîcându, câ de vei parasi Daci’a siti vei trage afara legiunile dein acea provincia, apoi cea ce va fi cu atati cetatiani Romani de acolo ? — Si se vedi ce omu stupidu a fostu Hadrianu, acelu geniu mare si cu mente, câ nu le asciutu astupă gur’a, si se le dîca. Nu aveti nece una frica, neintieleptiloru, câ dor’ si io am atat’a mente, câ scotiendu ostile se nu lasu pre colonisti in Daci’a, ci i-oi trece colea preste Dunăre impreuna cu legiunile si cu cele alalte trupe austriare, si voliu strică puntea de pre Dunăre, si va fi pace si volia buna. Nu, nu le a sciutu astupă gur’a, ci a mai trenutu Daci’a si fara voli’a sa, si sia lasatu si legiunile acolo,— pentru câ nu a sciutu ce se faca apoi cu coloniştii. Cu toate cu aceşti colonişti, erau poate unii, cari totu mai scieau urmă şi drumulu pre unde au venitu, nu că nepoţii loru subtu Aurelianu. Cumu cu asia a fostu tota istorie a ne spune chiaru Eutropiu 1. VIII, cap. III., unde lu poate caută cene vrea, seau la P. Maioru in istori’a citata. Asia de ustoru eră a scote pre Romani dein Daci’a, după ce se asiediasera una data acolo. (Va urma.) Materialii pentru o programa a espositiunii din 28. Julin 1862 si pentru espositiunea insasi. (încheiere.) II. Cele esite din mani de barbati si de femei. 1. Metasa cruda, torsa si netórsa, colorata si necolorata. 2. Ceara curata fireasca sau albita. 3. Faguri intregi de miere. 4. Toate acelea plante patriotice, care se intrebuintia la vopsita de torturi mai vertosii de lava in mai multe tienuturi romanesci, precumu si acelea plante si radecini, pe care barbatii si femeile nóastre le tienu din vechime a fi de aresicare leacu seu medicina, cum si acelea ce se credu a fi veninóse seu stricatiose, seu pentru oameni, seu si pentru vite, trimitendu din fiecare cate unu esemplaru in natura, alaturandu-i numirile diverse si descriindu’i insusirile fiacarei plante, frundie, radecini etc. însemnare. Daca nu estimpu, celu mult din doi trei ani s’ar potea complini Fior’a intrega a patriilor.