Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-10-09 / nr. 80
GAZETA TRANSILVANIEI. Mr. 80. 11 rasiotu, 6. Octombre 1809. Amilii \\1. Gazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septomana. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri esterne 15 fl. sun. pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Taos’a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se voru mai primi publicat MONARCHI’A AUSTRIACA. Comitetulu permanenții. In unulu din Nrii Gazetei unu corespondinte din comit. Hunedoarei mustra pe comitetulu permanentu alu romaniloru transilvani, cumuca acelasiu cu ocasiunea adunării comiteteloru seu comisiuniloru sau mai bine corpuriloru representatore ale comitateloru si districteloru nu a datu nici unu felu de instrucțiune, nici unu indereptariu, după care membrii romani ai aceloru comisiuni se se fia potutu intocmi pentruca se nu comită vreo erére. Alte corespondintie particulare venite din alte parti invînite intru asemenea pe acelasiu comitetu permanentu dîcendu’i ca elu —a dorme! Ore inse au acei DDni corespondinti dreptu de a mustra in susu atinsulu intielesu pe comitetulu permanentu romanescu ? De’lu au de nu Tu au, atatu remane mai presusu de orice indoiéla, cumuca intrebarea e la loculu seu si ca se cuvine a i se da unu respunsu, eara fiinduca intrebatiunile s’au indireptatu catra organele publicității, acestea au se respunda aceea ce sciu si ce potu. Este prea adeveratu, cumuca comitetulu permanentu alesu de catra conferinti’a naționala din ianuariu 1861 nu mai da semne de viétia. Si care se fia cre caus’a acestei amorți eli seu deca mai voiți, nepasari? Din mai multe un’a si buna , pentruca comitetulu permanentu intru intielesulu strinsu alu cuventului la noi nici ca esista. Cumu se poate acesta paradocsia ? Eata cumu. Comitetu, consiliu permanentu se numesce atunci, candu unu corpu mai numerosu de representanti, ai unei tieri, natiuni sau ai unui statu, adica o dieta, unu parlamentu, unu congresu alege si denumesce pe membrii comitetului cu acea indatorire si însărcinare apriata, ca ei, pre catu timpu corpulu celu representativu mai mare nu vrea ori nu se poate aduna, se remana pururea la unu locu, se se adune si se consulte împreuna ori candu interesulu comunu va fi cerendu acést’a dela ei, se conducă toate afacerile care numai s’au lasatu in competinti’a si grija loru ne trecandu nimicu cu vederea. Acesta definitiune inse nu se poate da comitetului nostru nationalu. Lasanu ca membrii aceluiasi s’au alesu din capulu locului din diferite parti ale tierii, in catu tocma de atunci se potea provedé, ca aceiasi séu nicidecumu séu forte puieni voru fi in stare de a se aduna la unu locu, dar’ apoi si din acei membrii, carii pe la Jan. 1861 se afla cu locuinti’a in Sibiiu sau pe aproape, indata după cateva septemani seu luni se stramutara care incatrau, pentru ca cei mai multi reintrara in posturi publice de ale tierii, unde earasi nu numai statulu, ci si mai virtosu natiunea nóastra avea trebuintia neaparata de dumnealoru, atatu la gubernu catu si pe la tienuturi. Despre adeverulu acestoru cuvinte se pote convinge oricine va rearunca o căutătură fugitiva preste siedintiele din urma ale conferintiei nationale din 1861, coprinse in protocolulu aceleia. Deci deca starea lucruriloru era acesta, cumu se potea oare pretinde ca comitetulu nationalu se fia permanentu ? Era oare cu putintia ca membrii aceluiasi se se adune la toata suflarea de ventu? Si cu toate acestea noi potemu asigura pe publiculu nostru, cumu ca acea parte a membriloru comitetului, care nu a fostu prea departata de loculu adunării destinate pentru elu, in decursulu anului 1861 si a îndeplinirii datorinti’a in cugetu curatu si cu destule sacrificii de timpu si de avere, ducemu inadinsu si de avere, pentruca ei n’au avutu a trage diurne de nicairi, bunaora cu deputații națiunii sasesci s. a. Adeveratu ca lucrările de atunci ale comitetului nu s’au prea bucinatu in lumea larga, eara acesta nu s’a intemplatu din cause pe care numai istori’a va ave a le justifica oarecaudu si va constata totuodata, cumuca acelu comitetu a folositu multu causei nationale. Au fostu inse si unele timpuri si locuri, candu si unde intieleginti’a nostra din unele tienuturi delaturandu orice indireptariu si conducere a lucratu cumu a sclutu ea, a tramisu adrese si deputatiuni după cumu aflu cu cale si intru intielesulu in care i se parea ei mai salutariu. In asemenea casuri comitetulu tocma de ar fi fostu si permanentu, nu o ar fi potutu intimpina decatu numai cu infiurinti’a sa morala, eara acesta anca numai deca ar fi fostu priimitu si numai pana unde ajungea misiunea comitetului priimita dela conferintia naţionala. Se ne aducemu aminte, ca parol’a de di a romaniloru transilvani a fostu : Congresu seu Dieta, prin urmare si problem’a principala spre a cărei deslegare avea se concurgă si comitetulu fusese totu acesta. Spre acestu scopu mai virtosu s’au compusu petitiuni, s’au tramisu in susu de repetite ori deputatiuni. Amu vediutu inse cu totii, ca necumu se’i fia statutu comitetului prin putintia de a mediuloci împlinirea uneia sau alteia din acelea doua dorintie, dara nici insusi gubernulu nu s’a simtitu in pusetiune de a deschide diet’a in Transilvani’a, eara concederea unui congresu nationalu romanescu nu o afla, precurmi bine scimu, nicidecumu la loculu seu. In locu de acestea gubernulu centralii privindu la involburat’a stare a tieneturiloru tierii, la trist’a ne’ntielegere domnitorie intre cele trei naţiuni transilvane, cumu si la o mulţime de alte impregiurari, care ne sunt la toti in memoria próspeta, după a ,sa opiniune afla de trebuintia a reintroduce unu felu de dictatura. Ei, bine, toti carii au salutatu istori’a numai din asia, si toti carii au avutu desastrulu de a petrece vreodată numai 24 ore in vreo anarchia de asta numiții Kortes, va sei ce insemna in asemenea timpuri dictatur’a. „V’amu lasat timpu de unu anu (20. Oct. 1860 — Oct. 1861) pentruca se ve consultați si se disputaţi, se concertați voi intre voi toate poporale ardelene; nu v’ati potutu intielege, ba unii din voi au cerutu gendarmi si batalione asupra celorulalti. Stati pe locu, eu ve voiu impaca deca nu de buna voia, de frica, eara mai nainte de tóte ve impunu tăcere generala. Intr’aceea fiinduca mai virtosu in comitatele, districtele si scaunele in care anea totu mai lucrésa aluaturu vechiului feudalismu, asupra careia se relupta elemintele democratice, adunările vóstre au fostu prea sgomotoase si amenintiatóare, eata ve trimitu instrucțiuni provisorii dictate de mine, după care voiescu si demandu a se reorganisa aceleași. “ O dictatura seu priimita de buna voia de conce*