Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-01-15 / nr. 5

ca­ ce ori care se fia respiratulu acestora lupte unu prevemtiu si fara volia se vede a ne con­solă, ca va se vina si acelu tempu, candu ***) egoismulu natiunalu se va rusină a privi pre pupiuii representanti ai romanilorn din Ardelu de frântura, buna ara cum ii priviseră celi doi depotati ai M. Ostorheiului in scrisorea inderep­­tata catra alegatorii sei, temenduse, ca adeve­­ruii asia plesnita in facla ii va face de risu înaintea lumei întregi, după ce se scie, ca sire­­ti’a conatiuniloru ori la ce numera micu ii ara reduce, la spatele lorn va stă stanca unu mi­­lionu si 200 mili de romani, car­­o se parti­cipe la acele convingeri politice, pre cari sunt chiamati ale descoperi representantii loru ori si unda in cause natiunali. Articlulu presente nu­­lu potu incheia mai bine, de cată citandu urma­­toriele macsime, cari se potu prea bine apleca si la natiunea romana ca individualitate po­litica. Sis animo, vultuque humilis, prodesse cuivis Scilicet, et nubii sit nocuisse labor. Sedulus in propriis, abis aliena relinque Prudenterque fides, pui sit habenda, vide, Multa audi die paupa, tace abdita, disce minori Parcere, maiori cedere, ferre părem, Sobrins et vigil, et verax simul esse memento Promptus amare bonos et tolerare malos. Imprimis reverere Deum, qui cernit et audit Omnia, quem proisus fallere nemo potest. Hoc faciens poteris peregrinos inter nbique Salvus et in media vivers barbarie* * *). _________1 A«/.­ TuriTa in 18/6 Ian. 1866. Domnule Redactoru ! Me intrebi — ca deca — ce vomu face si cum vomu scapă intre Scylla si Caribdis de contradiceii in caus’a natiunale? Ne intrebi com neamu intielesu, pe care cale vomu apară cu succesu mai multiamitoriu interesele natiunei ei ale patriei comune ? etc. etc. Procedeti ro­­guve pe calea, pe care cugetati a pote salva onoarea natiunei si autonomi’a pa­triei si ve aseoursdiu, ca ati multiamitu pre totu romanule. Asemenea poteti fi convinsi, cumca pana candu națiunea romana se va luptă in scrisu ori cu gravita, activa ori pasiva pentru aceste doua drenodii, viitoriulu­­i si cistigarea dreptu­­riloru nationali ii sunt asecurate *). Unu individu de multe ori ’si schimba pă­rerea dupa cunoscutulu principiu : sapientis est mutare consilium, uneori chiar’ din convingere, altadata din interese si cate odata din politica, inse o națiune nu ’ai poate risca onoarea pentru lucruri efemere sau pentru câștiguri mo­mentane ; nu poate lucră in contra conditiunilor, vitali ale esistintiei sale natiunali astadi că se multiameasca caprittele cutarui barbatu de statu si mane, că se iaca destulu oportanitatei. Si­stemele mai cu seama in staturi neconsolidate pe deplinu resaiu că bureții, se schimba că tempulu si cadu că frundiele temn’a dimpreună cu aparatorii loru, deca nu sunt basate pe dreptate si nu corespundu spiritului tempului ; inse națiunile, care ’si apara onoarea si dreptu­rile cu demnitate si sunt consecuinte pe langa program’a nationale, traiesen in eterna ’si câ­stiga si in soferiutie de o parte o reputatiune in lume, era de alta parte simpatia popoareloru culte. Ele insestrate cu asemenea calitati la cea d’antaiu radia a libertăţii ’si scutura jugulu, firearu catu de vechiu si catu de apasatoriu. Din contra acele naţiuni ale caroru ponte de plecare e totudeuna oportunitatea, o patiescu că si individii, carii n’au nici uuu prin­cipiu, ci astadi ’si pleca capulu la parerea unuia, care e mai poternicu, mane se închina la altuia totu din acela motivu. Asemene oameni nu făcu bucuria nici la aceia, a cărora céta au părasit’o, nici la aceia , in a cărora tabera au intratu, pentruca nici unuia nici altuiu nu e sigura de ajutoriulu loru, prin urmare se privescu in lume de fiintie cu totulu netrevnice. Participarea la alegeri in impregiu­­rarile de facte si in lipsă unui con­­gresu natiunalu s’a considerata si din partea regalistiloru si a deputatiloru romani dela diet’a din Clusiu de celu mai apta midilocu spre a da espresiune ertata si legiuita dorintie­­loru natiunali si spre a apară cu demnitate onoa­rea natiunei si autonomii a patriei. Alegatorii romani ’si voru împlini detorin­­tia , deca voru concentră voturile in barbati probati, in barbati , carii si după pusetiunea ioru sociale potu corespunde mai usioru chia­­matei de a apară a­devaratele interese nationali. Sarcin­a cea mai grea si responsabilitatea cea mai mare va cade fara indoieli pe aleșii poporului. Dar’ se speramu, ca intieleptiunea si taria loru de caracteru le va arată tempulu si loculu, candu si unde au se se uneasca de nou intre sine pentru apararea programei nationale. Sum tare convinsu, cumca fiacare alesu ro­mana inainte de a parasi patria, se va supune la una esameuu rigorosu alu consciintiei sale, cu atatu mai vertosu, ca-ci astadi nu se va mai poté escusă cu terorismulu din 1848, va pune intr’o cumpănă oportunitatea, era in cea­­lalta grelele urmări ale activitatei sale , si va mai imagină si judecat’a posteritatei, pentru ca­­sulu, cando prindentulu s’ar vatamă catu de pucinu autonomi’a patriei , va cercetă cu cea mai mare scrupulositate consecuiitiele, care s’ar trage din recunoscerea unora legi, pe cari naţiunea lea combătută pana in momentulu presente, va caută o basa legale, prin care se ’s­­escuse inaintea natiunei trecerea seu netrecerea presto dealulu Craiului. Dr. R. ***) Hei ! Candu ! Totu cu acestu candu au spe­­ratu si străbunii noştri vr’o 9 secte timpuri mai crești­­nesci si dorere, ca neci strănepoții loru inca totu nu le mai ajunseră, precum vedemu facla cu ficțiunile de dreptu destulu de evidentu; lupulu ’si schimba perulu, dar’ naravulu neci odata. In politica încrederea e mérte ! — R. *) Crestineasca, dar’ nu politiceasca barbaria. — R. *) Dar’ in casu, candu intreleginti’a ar parasi or’ campulu de lupta celu siguru pentru victoria, retragan­duse la targulu intereseioru seu ambitiutiiloru partiali seu didindu pe sperantie instelatorie, cu credintia , ca lupulu cu perulu isi schimba si naravulu si aruncan­­duse in bradiale oportunității, s’ar lupta numai la părere, numai pentru o invincere morala, or’ in adeveru ar’ servi politicei contrariioru intereseioru noastre, atunci PI R. 18 Comitatulu DoboCel 16 Ian. 1866. Providinti’a cereasca, l a carei’a dreapta conduce firulu evenimenteloru vietiei omenesci, desemnédia — priu drépt’a s’a cea puternica — singura cu agerimea ochiloru spirituali vediuti — nesoari momente de mare insemnetate si omeneae precum in viéti’a politica, asia si in cea relegioso-morala a deosebiteloru remnuri, națiuni seu corporatiuni. Dela unele momente că acestea ponderóse se datésa cate un’a epoca noua a respectiveloru asociatiuni morale seu po­litice , pentru ca acele au de a intimpină in carier’a desvoltarei loru celei propasitorie stadia hotaritorie preste r­esistinti’a si inflorirea loru viitoria. — Si cu tóate ca de multe ori sunt pregătite — prin un’a contemplatiune previa adinca — spiritele patrundietorie si auimele simtitore spre imbratiusiarea acestora momente binevenite , totusi acelea au totudeauna o putere magica frapanta pentru spiritele inalttate preste nivel a curgerei lucruriloru de tóate dilele — in­­tr’o regiune sublima contemplativa. De unde urmésa, ca momentele acelea precum romanii întipărite cu litere eterne prin degetuiu provi­­dintiei in anim­’a presentului, asia se strapunu posteritatiei cate prin un’a pagina infirata in istori’a vietiei respectivei corporatiuni, natiuni seu remnu. — Momentele acelea sternescu spe­rantie vine in animele adanca simtitorie, si inai­ba pre rugatiuni sufletele cu credintia via radi­­mate in consiliele in eterna adorande ale proniei ceresci. Bă pepturile invapaiete de ardoarea prosperități binelui comune­i si racorescu foculu ostasului sufletescu si cu lacrimile mangaitorie ale bucuriei, cu acestu charu alu indurarei dumnedieesci. Uuu astufeliu de momentu pregnante de sperantie vie a fosta in viéti’a relegiosa­­mmrala, ba si nationala a clerului si popo­rului gr. u­. romana dieces’a greco-unito a Gherlei diu’a de 16 Ian. st. n., in carea Ilu­stritatea S’a D. Dr. Ioane Vanc­a prin de­getulu provedintiei desemnatulu archipastoriu alu acestei diecese a calatoritu dela Clusiu ca­­tra Gherl’a loculu resiedintiei s’ale archipasto­­resci. — In 15 a. i. c. a calatoritu catra Clusiu representantele ven. capitulu Gherleanu Reve­­rendisimulu D. canonica Mihailu Sierleanu inso­­cito de M. On. D. Lasăru Huza notariu consi­storiale, oa­se dé sptia omagiala Présautitului Arobiereu păna la resiedinti’a s’a. — Inse diu’a de 16 Ian. a fostu diu’a bucuriei spirituale pentru clerulu si poporulu gr. un. romanu din dieces’a Gherlei si in deosebi pentru celu din traptulu protopopescu ala Giulei in marginea acestei diecese ingreuniatu, pentru ca a fostu fortunatu de a bincventa pre prestralucitulu seu archipastoriu si părinte la pragulu diecesei in parochi’a Valasutu, si a si depune la pitioarele archireului seu omagiulu fiescei ademinite. — Deci, baremu, ca natur’a necuventatoria a fostu amorțita de gerulu ernei, totusi fieuduca ani­mele fiesei incaldite prin soarele bucuriei au fostu prefăcute in nesoari grădini on florile simtiriloru nobile infrumsetiate — , au concursu preutimea, docentii si poporala traptaale desdeminetia cu prapore si flamura natiunala, semna invederata, ca romanulu si omagiala reverintiei relegiose voiesce a lu depune inaintea presantitului seu Archireu că romanu , pentruca interesele lui po­­litico-nationale au avutu in trecutulu lui celu fu­nesta aceasi sarte trista cu celea relegiunarie, si ca in viitoriu inca­li gată a se luptă pen­tru apararea profesiunei si esistintiei s’ale celei natiunale toama cu aceasi resemnatiune, cu carea ’i gată a si sacrifica tóte pre pamentu pentru interesele relegiuni s’ale celei străbune tientitorie la tiermii vietiei eterne, fiendu picu­rată in sufletulu lui acestu principi'! prin lacri­mile sânte ale mentuitoriului versate preste Ie­­rusalimu in semnulu arnorei natiunale si patrio­tice. Preutimea a fostu imbracata in ornate besericesci, tienendu in mana deposition cuven­­tului eterna, semnala mantuirei, si alu credintiei vie. — Pela 10 óre înainte de mediadi a sositu II S’a archireulu la marginea diecesei, — la intrarea staulului turmei celei cuventatorie in­­setate cu doru inflacaratu de audiulu vocei pa­­rintiesci a archipastoriului seu — avendu in suit’a s’a strălucită pre Reverendisimii DD. N.i­­storu canonica din dieces’a Urbei-mare si Mi­hailu Sierbanu canonicu ai representante din ven. capilulu gherlenu , NI. S’ale DD. Vasiiiu Buteanu por.s. gab. si Dr. Maioru , cons. scol. Prérev. D. Ioane Panfilie protop. Clusiului sei. — Aci fii bineventatu Ilustiitatea S’a prin Re­­verendisimulu D. canonicu­ Mihailu Sierbanu — in cuvinte calduroase — in numele ven. capi­­tulu si slu diecesei gherlene, si de catra v. pro­­topopulu Giulei in numele clerului si alu popo­rului traptuale fu salutata cu o vorbire acomo­dată impregiurariloru , cri­tenetimea soolalia traptuala a conferita la documentarea bucuriei casim­ate prin acést’a di splena cu esecutarea unoru piese bineventatorie cantate amesuratu solenitatiei. Ilustritatea S’a archireulu in respunsurile s’ale celea multa ponderante si pana in aden culu sufletului patrundietorie — date la dupl’a omagiala descoperire a simtieminteloru sincere firesci, a documentatu prédeplino ; ca nutresce in auim’a s’a archiveasca spiritulu apostolului ca­­ritatiei, a caruia nume cu demnitate ’iu parta ; pentruca déca ’i­nsioma probata , cumca ochii sunt speciulu sufletului, atunci fiacare dintre fortunatii partasi ai bucuriei casimnate prin a­­cestu momentu solemu, a potu tu ceti din ochii Présantitului archireu scaldati in lacrimile bu­curiei si depre facia­­ strălucită de dorulu celu sautu ala fericirei miresei s­ale , cumca acestu Présantitu archireu va se fia mirele de multa oftatu alu dobesei miresei s­ ale, a diecesei Gher­lei si barbatulu doririloru neostemperate ale na­tiunei romane. Si asia dupa­ ce aru fi reco­­mendatu Rss. D. canonica M. Sierbanu pre fia care preotu Prestralucitului archireu, Ilustritatea S’a D. episcopu a impartitu binecuventare ar­chireesca olerului si poporului — prin blandeti’a precisiunea si pondoru archireesciloru cuvinte pana in sufletu miscata. După acestea Ilustritatea S­a D. episcopu si-a continuatu calatori’a susceputa , acum nu numai concomitatu de o suita cu mai multe tra­­sure ale preotiloru traptuali imultita , ci petre­­cutu si de rugatiunile romanului piu, care de cate ori i­ se da ocasiune de a primi — pre băr­baţii doririloru s’ale — in bratiele s’ale sbiciuite de catra furtunile secliloru nedrepţi, totudeuna tramite rogatiuni — in lacrimi scăldate — de­pre altariulu animei s’ale celei ranite — dar’ paciuite catra tronulu Atotopotintelui Ddieu, că se adumbredie pre stelpii străluciţi ai esistiu­­tiei s’ale cu oltarula tăriei ceresci, spre a poté conluoră si pentru midiulocirea unui viitoriu mai ferice a ierarchiei si natiunei romane. Ajungandu Ilustritatea S’a D. episcopu la Iclodulu-mare intre 11 si 12 ore , in mediu-

Next