Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)
1866-10-19 / nr. 82
Sibilii 96 Oct 1866. Astadi in biseric’a parochiale gr. cat. din Sibiii se inaltiara rugatiuni la altariul celui atotupotente pentru indelung’a viatia si fericit’a domnire a Maiestatii Sale prea bunului nostru domnitoriu si imperatu Franciscu Iosifn L, in semnu de omagiala multiamita, ca ce Maiestatea S’a c. r. ap., in acest’a di adioa in 26 Octobre 1863, se indura prea gratiosu a da sanctiune prea Înalta la art. de lege I adusa in diet’a din 1863, prin care se impleni un’a dintre dorinttele secularie cele mai ferbinti ale natiunei romane, garantanduse autonomi’a si independenţi’a patriei nóstre, cea atatu de scumpa pentru romani, or’ naţiunea romana, totu prin acelu articulu sanctiunatu se redică la gradulu de naţiune cu drepturi politice natiunali coegali in sirulu natiuniloru sorori ale patriei. Ore prin împăciuirea regimului numai unilateraliter cu națiunea maghiara, prein concesiunile de ea in diet’a din Pest’a pretinse, si inainte de ce s’ar’ impaciui si îndestuli celelalte națiuni nemaghiare, poate se dice a fi intr’ adeveru asecurata si împăciuirea intregului regatu alu Ungariei, si cosolidarea aceluia si a Monarchiei ? (Capetu.) Noi dara totu deun’a si si acum numai respinsi de voi, negandu nedreapt’a si egal’a noastra cu voi parte la toate libertățile si beneficiale ce ne compete cu natiuniloru in comun’a noatra patria, in regatulu S. Stefanu — carele mai nainte a spusu maghiariloru sei, ca „Regnum unius linguae imbecile est“ — si vediendu ca voi sa se datialoie legiloru vóastre din 1848, si ca tendentiele vóastre cele egemenice si supremati satarie nationale, se le intemeiati asupra tuturora nationalitatilora nemaghiare, faceti neîncetata nesoe presiuni maii nelegale, si ve nevoiți a amagi pre regimu cu ace’a gola lauda, ca numai națiunea maghiara ar’ fi aceea, carea — deca i se va da ministeriu maghiaru inainte de revisiunea legiloru din 1848 va poté consolida imperiulu austriacu, si nu va poté mântui de o viitória alta catastrofa cu cea dela Königgrätz,— venimu erabi la regimulu de statu alu imperiului, solicitandu dreptate asupra tuturora nedreptatiloru, ceci s’ar’ poté face noue ca unei natiuni si parti constitutive si redintegrante a imperiului austriacu prin ona impacinire unilaterale nu a tuturora natiuniloru din regatulu Ungariei, ci numai a natiunei maghiare prin concesiunea pretensiuniloru s’ale, si-lu facemu si serio atenta la tote partile constitutive si la toti factorii politici ai imperiului austriacu, patu candu ar’face o împăciuire unilaterale cu națiunea maghiara se nu perda regimulu dinaintea ochilor usei, si se nu uite nece odata pe sub corona S. Stefanu regatulu Croației, Dalmației si Slavoniei — precum si M. Principatu alu Transilvaniei sunt de sine statatoare si autonome, cu propriele sale legi independinte, si cu dreptu publion de statu. Si desi se tienu de coróna S. Stefanu cu Ungari’a totusi nu au alta uniune cu ea decatu in Person’s aceluiasi rege, adeca numai uniunea personala. Ca sub coron’a S. Stefanu sunt 14—15 milioane de locuitori. Acesti locuitori se impartu in mai multe nationalitati. Deintre aceste — după date mai proaspete statistice oficiale — maghiarii făcu 4—5 milioane. Era celelate națiuni toate laolalta, fara maghiari, făcu majoritatea absoluta de 10 — 11 mii. suflete. Cu cifrele aceste numai la atata voi se reflectesu pe ministeriala nostru de statu, ca poterea regatului Ungariei nu pote consiste nece in cele 4—5 milione de maghiari, nece in cele 10—11 milione slavi si români isolati, ci poterea regatului Ungariei a statutu totadeuna , si va sta singuru singurelu in poterile si bratuiale unite si compacte ale tuturoru acestoro naționalități. — Era unirea poteriloru si a bratia-loru — in tempo de lipsa — inca numai pe unirea animeioru si iubirea fratiesca intre nationalitati se poate intemeia si poate fi duratoria. — Era unirea animeloru intre diversele nationalitati nu se poate efeptui si basa de paturasi numai pe o perfecta egalitate de drepturi politice naționali. — Împăciuirea dara a regimului numai cu naţiunea maghiara prin concesiunea ministeriului maghiaru inainte de revisiunea si rectificarea lelegiloru din 1848 si inainte de ce ar’ impaciui pe națiunea maghiara cu sine, pe bas’a unei perfecte egalitati politice naționali , ar’ îndestuli pe toate celelalte colocuitorie națiuni nemaghiare de sub coron’a S. Stefanu — cari făcu 2/3 parti ale impopulatiunei Ungariei — sub nece unu titulu nu insemnesa a impaciui regatulu intregu alu Ungariei cu imperialii, ci din contra ar insemna a slabi si regatulu Ungariei, si imperiala austriaca. Gazetele maghiare si cari representeasa majoritatea dietei din Pest’a, indrasnescu si ace’a a afirma, ca Austri’a inainte de a multiumi natiunea maghiara, prin concesiunile cu atat’a presiune de diet’a din Pest’a pretinse si solicitate, nu ar’ poté duce nece rola de potere mare europeana, nece a pasi cu ceva succesi in cestiunea orientului, care acum se ivesce pre scena, si care in cea mai mare mesura interesésa imperiala austriaca. — Noi ca loiali si credintiosi supusi ai Maiestatei S’ale, si iubitori de consolidarea regatului Ungariei , si de unitatea si indivisibilitatea imperiului austriacu ne tienemn o sana datoria, ca in momentele, candu regimulu e silita in privinti’a acést’a seau in sting’a seau in derépta a enuneiu, se facemu pe regimu serio atentu, repetiendu ca noi din contra in indestulirea singuru numai a natiunei maghiare din consiunea unui ministeriu maghiaru, inainte de revisiunea si rectificarea legiloru din 1848 si fara a se îndestuli si impaciui pe bas’a egalei îndreptățirii nationale si celelalte nationalitati nemaghiare de sub coroan’a S. Stefanu, după dreptu si dreptate tocma in cestiunea orientale, — candu s’ar’face aceea serioasa, — nu vedemu, decatu numai reu si periculu si pentru natiunea maghiara, si pentru consolidarea regatului, si pentru unitatea imperiului austriacu. Pentru naţiunea maghiara vedemu unu periculu de ace’a, ca prin preatinsele concesiuni stabilinduse suprematica si egemoni’a cea nesuferita asupra tuturora celoralalte naţiuni nemnghiare de sub coron’a S. Stefanu, deodata se va aprinde foculu urei si alu invidii natiunale intre naţiuni, si acéstea firesce va provoca intre naţiunile neindestulite o eterna frecare si o coalitiune in contra asupritórei si nedreptei supremaţie maghiare, care totulu cu isolanda pe naţiunea maghiara de catra celelalte mai numeroase colocuitorie natiuni , tocma in desvoltarea cestiunei orientale, nu numai toata valoarea influintiei natiunei maghiare o va paralisa, dar’ si integritatea si consolidarea regatului Ungariei o ar’ pote face problematica. — Pentru imperiu vedemu pericululu de ace’a, ca luandu si ne memorandu ace’a, ca doue ministena independente intr’unu imperiu negresitu duca la dualismu, dualismulu la frecări periculose politice de stata, era aceste frecări la disolutiunea organismului imperiului, după ce regimulu si Maiestatea S’a, si autonomi’a Transilvaniei si egal’a îndreptăţire a tuturora natiuniloru si confesiuniloru de pe trona o a enunciatu. Ba după ce naţiunile pana aci neindreptatite se au pusu si in fapta in usulu egalei îndreptăţiri, ba naţiunea romana de împreuna cu confesiunile si limb’a s’a in diet’a din Sibiiu la 1863/4 pe lege de Maiestatea S’a convocata, si prin lege de Maiestatea S’a sanctionata, s’a si inarticulatu de a 4-a naționalitate cu toate libertățile si immunitatile de caii s’au bucuratu si se vor bucura si națiunile si confesiunile si limb’a maghiara, secuia si sasa, cele si mai nainte îndreptățite. Aceste fora de a revolta si intarita si in contr’a natiunei maghiare animile tuturora natiuniloru nemaghiare de sub coron’a S. Stefanu si fora de a submina nemarginit’a loru încredere in regimu, nu se mai potu sterge si revoca, precum si contopirea Transilvaniei in Ungaria, si eupremati’a natiunii maghiare asupra natiuniloru celoru nemaghiare, si specifics asupra cei romane in Transilvani’a, nu s’ar’ mai poté reduce si sustiené numai cu tunurile si cu baionetele. Ce regimulu de stata austriaca din mii de cause grele politice nu ar’ poté face. — Pentru ca de ar’ face, atunci insusi ar’ sugruma in animele natiuniloru nemaghiare de sub coron’a Ungariei tóaté simpatiele si tóata nemarginit’a încredere de pana aci avuta in regimulu austriaca — ce e tari’a si potereaTronului — cu care pururea si in tóate si cele mai critice tempuri s’au aratatu catra regimulu austriacu de statu.*■ Pentru ca in ace’a silnica fapta, natiunile nemaghiare observandu ca intr’o oglinda, ca regimulu cu cea mai grea a loru nedreptatire, si in contra enunciatului de pre trona principiu de egala Îndreptățire pentru toate nationalitatile si confesiunile totuși preferentei favoreasa si privilegiosa pre națiunea maghiara, si prin aceat’a insusi isi calea in petioare sî diplom’a s’a din 20 Octobre 1860 si legile dietei din Sibiiu dela 1863/4 sancționate de coroana, n’ar’ fi cu potintta, ca in animile tuturoru natiuniloru nemaghiare pe o cale asia silnica supremației si egemoniei natiunei maghiare jertfite , se nu slabeasca toata încrederea pana aici pastrata, si se nu se pericliteasa toate calduroasele simpatii catra regimulu austriaca. — Din cari din toate logice si prea introleptiesce urméasa , ca Austri’a tocma atunci nu va poté face pasi securi in cestiunea orientale, deca natiunei maghiare ar’ concede pretensiunile ei in cari si ar’ intemeia supremati’a s’a cea nesuferita, si mai nainte nu se voiu îndestuli si impaciul pe bas’a egalei îndreptățiri si pe principiulu federativu toate națiunile nnemaghiare din regatulu Ungariei. — Ce ar’ fi dar’ de facutu ? Ne vomu spune limitatele nóstre păreri in pucine. Regimulu austriacu n’are de a face alta, depatu chiaiu si in constitutiunea maghiara se administreze dreptatea in aceeasi mesura si forma facista cu toate nationalitatile imperiului, — adica : Regimulu de statu , după ce privilegiale nobilitati tocma si după legile maghiare dela 1848 si dupa diploma din 20 Oct. 1860 sunt sterse (?), se se tiena strinsi de principialu odata prin diplom’a din 20 Oct. 1860 de pre trona pronunciata „egale drepturi si greutati politice si civile in stata pentru toate natiunile si confesiunile“ si acestu principia apoi, fara sfiala de om si care nationalitate, se ’lu puna si in lucrare si se’lu si esecuteze fara intardiare. Pentru ca prin administratiunea dreptatei acestei vecinice — ce tuturoru natiuniloru, după legile divine si naturale de o potriva compete. — Națiunea maghiara nu i se face nici o nedreptate, de oarece ei, prin stabilirea egalei îndreptățiri politice pentru toate nationalitatile, nu i-se ha nemica, decatu nedrept’a s’a supremația si egemonia asupra suroriloru si conlocuitorielor a sale nationalitati, care după spiritulu vecului si alu civilisatiunei, si după evenemintele dela 1848 incoace, mai incolo nici nu-i compete, si fara daun’a imperiului, nici nu i se mai poate sustiené, ci din contra i se recunoscu toate libertățile natiunali si limbistice a fi egale libertatiloru natiunali si limbistice a celorulalte conlocuitorie națiuni. Candu in pasu contrariu, deca li s’aru da maghiariloru pretensiunile cari se le consolideza egemoni’a si supremati’a cea centralisatoria si nesuferita asupra conlocuitorieloru natiuni nemaghiare, acestor’a nu fara o compromisiune grea si a coronei s’ar face cea mai mare nedreptate. Ga una regimu dreptu, fara cea mai mare daana si a natiunei maghiare si a regatului Ungariei, si a intregii imperiului austriacu — precum mai susu s’a aratatu — după publicarea diplomei din 20 Octobre 1860 ai dopa cele in urre’a acestei pentru egalitatea drepturiloru tuturora nationalitatilor la usu fapticu puse si de coroana sanctionate, nu poate face si admite, pentruca unu regimu nu poate fi la o naţiune mnuma, si la alta ciuma. De aceea nu potemu destula recomendu ministeriului de statu, ca neclatinatia pana acum încredere si alipire a nationalitatilora nemaghiare catra regimulu de statu seriosu si in interesulu întregului imperiu austriacu se se sileasca nestirbata a o sustiene ! Pe ce cale ? Sustienendu facisiu cu natiunea maghiara nestirbata si nevatamata toata valoarea si poterea tuturora drepturiloru politice si natiunale, mai cu seama dela 1860 incaace de coroana celoralalte natiunalitati date, si prin coroana sanctionate, adica: a) Valoarea si poterea diplomei din 20 Oct. 1860 si a tuturoru rescripteloru regesei, decreteloru si manifesteloru in sensulu diplomei din 20 Oct. 1860 urmate. b) Sustienendu autonomiea Transilvaniei, prin coroana enunciata si cu cuventulu regesen