Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)

1866-10-19 / nr. 82

Sibilii 96 Oct 1866. Astadi in biseric’a parochiale gr. cat. din Sibiii se inaltiara rugatiuni la altariul­ celui atotupotente pentru indelung’a viatia si fericit’a domnire a Maiestatii Sale prea bunului nostru domnitoriu si imperatu Franciscu Iosifn L, in semnu de omagiala multiamita, ca­ ce Maie­statea S’a c. r. ap., in acest’a di adioa in 26 Octobre 1863, se indura prea gratiosu a da sanctiune prea Înalta la art. de lege I adusa in diet’a din 1863, prin care se im­­pleni un’a dintre dorinttele secularie cele mai ferbinti ale natiunei romane, garantanduse auto­nomi’a si independenţi’a patriei nóstre, cea atatu de scumpa pentru romani, or’ naţiunea romana, totu prin acelu articulu sanctiunatu se redică la gradulu de naţiune cu drepturi poli­tice natiunali coegali in sirulu natiu­­niloru sorori ale patriei. Ore prin împăciuirea regimului numai unilateraliter cu națiunea maghiara, prein concesiunile de ea in diet’a din Pest’a pre­tinse, si inainte de ce s’ar’ impaciui si în­destuli celelalte națiuni nemaghiare, poate se dice a fi intr’ adeveru asecurata si îm­păciuirea intregului regatu alu Ungariei, si cosolidarea acelui­a si a Monarchiei ? (Capetu.) Noi dara totu deun’a si si acum numai re­spinsi de voi, negandu ne­dreapt’a si egal’a noas­­tra cu voi parte la toate libertățile si beneficiale ce ne compete cu natiuniloru in comun’a noatra patria, in regatulu S. Stefanu — carele mai nainte a spusu maghiariloru sei, ca „Regnum unius linguae imbecile est“ — si vediendu ca voi sa se dati­­aloie legiloru vóastre din 1848, si ca tendentiele vóastre cele egemenice si supremati satarie nationale, se le intemeiati asupra tuturora nationalitatilora nemaghiare, faceti neîncetata nesoe presiuni maii nelegale, si ve nevoiți a a­­magi pre regimu cu ace’a gola lauda, ca numai națiunea maghiara ar’ fi aceea, carea — deca i se va da ministeriu maghiaru inainte de revisiu­­nea legiloru din 1848 va poté consolida impe­­riulu austriacu, si nu va poté mântui de o viitó­­ria alta catastrofa cu cea dela Königgrätz,— ve­­nimu era­bi la regimulu de statu alu imperiului, solicitandu dreptate asupra tuturora nedreptati­­loru, ce­ci s’ar’ poté face noue ca unei natiuni si parti constitutive si redintegrante a impe­riului austriacu prin ona impacinire unilaterale nu a tuturora natiuniloru din regatulu Ungariei, ci numai a natiunei maghiare prin concesiunea pretensiuniloru s’ale, si-lu facemu si serio aten­ta la tote partile constitutive si la toti factorii politici ai imperiului austriacu, patu candu ar’face o împăciuire unilaterale cu națiunea maghiara se nu perda regimulu dinaintea ochilor u­sei, si se nu uite nece odata pe sub coron­a S. Stefanu regatulu Croației, Dalmației si Slavoniei — pre­cum si M. Principatu alu Transilvaniei sunt de sine statatoare si autonome, cu propriele sale legi independinte, si cu dreptu publion de statu. Si de­si se tienu de coróna S. Stefanu cu Ungari’a totusi nu au alta uniune cu ea decatu in Person’s aceluiasi rege, adeca numai uniunea personala. Ca sub coron’a S. Stefanu sunt 14—15 mi­­lioane de locuitori. Acesti locuitori se impartu in mai multe nationalitati. Deintre aceste — după date mai proaspete statistice oficiale — maghiarii făcu 4—5 milioane. Era celelate națiuni toate la­olalta, fara ma­ghiari, făcu majoritatea absoluta de 10 — 11 mii. suflete. Cu cifrele aceste numai la atata voi se re­­flectesu pe ministeriala nostru de statu, ca po­­terea regatului Ungariei nu pote consiste nece in cele 4—5 milione de maghiari, nece in cele 10—11 milione slavi si români isolati, ci pote­­rea regatului Ungariei a statutu totadeuna , si va sta singuru singurelu in poterile si bratuia­le unite si compacte ale tuturoru acestoro națio­nalități. — Era unirea poteriloru si a bratia-loru — in tempo de lipsa — inca numai­ pe unirea ani­­meioru si iubirea fratiesca intre nationalitati se poate intemeia si poate fi duratoria. — Era unirea animeloru intre diversele natio­nalitati nu se poate efeptui si basa de patu­­ra­­si numai pe o perfecta egalitate de drepturi po­litice naționali. — Împăciuirea dara a regimului numai cu na­ţiunea maghiara prin concesiunea ministeriului maghiaru inainte de revisiunea si rectificarea le­­legiloru din 1848 si inainte de ce ar’ impaciui pe națiunea maghiara cu sine, pe bas’a unei per­fecte egalitati politice naționali , ar’ îndestuli pe toate celelalte colocuitorie națiuni nemaghiare de sub coron’a S. Stefanu — cari făcu 2/3 parti ale impopulatiunei Ungariei — sub nece unu ti­­tulu nu insemnesa a impaciui regatulu intregu alu Ungariei cu imperialii, ci din contra ar in­­semna a slabi si regatulu Ungariei, si imperiala austriaca. Gazetele maghiare si cari representeasa majoritatea dietei din Pest’a, indrasnescu si ace’a a afirma, ca Austri’a inainte de a multiumi na­tiunea maghiara, prin concesiunile cu atat’a pre­siune de diet’a din Pest’a pretinse si solicitate, nu ar’ poté duce nece rol­a de potere mare eu­­ropeana, nece a pasi cu ceva succesi in cestiunea orientului, care acum se ivesce pre scena, si care in cea mai mare mesura interesésa impe­riala austriaca. — Noi ca loiali si credintiosi supusi ai Maie­­statei S’ale, si iubitori de consolidarea regatului Ungariei , si de unitatea si indivisibilitatea im­periului austriacu ne tienemn o san­a datoria, ca in momentele, candu regimulu e silita in pri­­vinti’a acést’a seau in sting’a seau in derépta a enuneiu, se facemu pe regimu serio atentu, re­­petiendu ca noi din contra in indestulirea sin­­guru numai a natiunei maghiare din consiunea unui ministeriu maghiaru, inainte de revisiunea si rectificarea legiloru din 1848 si fara a se în­destuli si impaciui pe bas’a egalei îndreptățirii nationale si celelalte nationalitati nemaghiare de sub coroan’a S. Stefanu, după dreptu si dreptate tocma in cestiunea orientale, — candu s’ar’face aceea serioasa, — nu vedemu, decatu numai reu si periculu si pentru natiunea maghiara, si pen­tru consolidarea regatului, si pentru unitatea im­periului austriacu. Pentru naţiunea maghiara vedemu unu pe­riculu de ace’a, ca prin preatinsele concesiuni stabilinduse suprematica si egemoni’a cea ne­suferita asupra tuturora celoralalte naţiuni ne­­mnghiare de sub coron’a S. Stefanu, de­odata se va aprinde foculu urei si alu invidii natiunale intre naţiuni, si acéstea firesce va provoca intre naţiunile neindestulite o eterna frecare si o coa­­litiune in contra asupritórei si nedreptei supre­maţie maghiare, care totulu cu isolanda pe na­ţiunea maghiara de catra celelalte mai numeroa­­se colocuitorie natiuni , tocma in desvoltarea cestiunei orientale, nu numai toata valoarea in­­fluintiei natiunei maghiare o va paralisa, dar’ si integritatea si consolidarea regatului Ungariei o ar’ pote face problematica. — Pentru imperiu vedemu pericululu de ace’a, ca luandu si ne memorandu ace’a, ca doue mi­­nistena independente intr’unu imperiu negresitu duca la dualismu, dualismulu la frecări pericu­lose politice de stata, era aceste frecări la diso­­lutiunea organismului imperiului, după ce regi­mulu si Maiestatea S’a, si autonomi’a Transil­vaniei si egal’a îndreptăţire a tuturora natiuni­loru si confesiuniloru de pe trona o a enunciatu. Ba după ce naţiunile pana aci neindrepta­­tite se au pusu si in fapta in usulu egalei în­dreptăţiri, ba naţiunea romana de împreuna cu confesiunile si limb’a s’a in diet’a din Sibiiu la 1863/4 pe lege de Maiestatea S’a convocata, si prin lege de Maiestatea S’a sanctionata, s’a si in­­articulatu de a 4-a naționalitate cu toate liber­tățile si immunitatile de caii s’au bucuratu si se vor­ bucura si națiunile si confesiunile si limb’a maghiara, secuia si sasa, cele si mai nainte în­dreptățite. Aceste fora de a revolta si intarita si in contr’a natiunei maghiare animile tuturora na­tiuniloru nemaghiare de sub coron’a S. Stefanu si fora de a submina nemarginit’a loru încre­dere in regimu, nu se mai potu sterge si revo­­ca, precum si contopirea Transilvaniei in Unga­ria, si eupremati’a natiunii maghiare asupra na­tiuniloru celoru nemaghiare, si specifics asupra cei romane in Transilvani’a, nu s’ar’ mai poté reduce si sustiené numai cu tunurile si cu ba­ionetele. Ce regimulu de stata austriaca din mii de cause grele politice nu ar’ poté face. — Pentru ca de ar’ face, atunci insusi ar’ su­­gruma in animele natiuniloru nemaghiare de sub coron’a Ungariei tóaté simpatiele si tóata ne­marginit’a încredere de pana aci avuta in regi­mulu austriaca — ce e tari’a si poterea­­Tronu­lui — cu care pururea si in tóate si cele mai critice tempuri s’au aratatu catra regimulu aus­triacu de statu.­­*■ Pentru ca in ace’a silnica fapta, natiunile nemaghiare observandu ca intr’o oglinda, ca re­­gimulu cu cea mai grea a loru nedreptatire, si in contra enunciatului de pre trona principiu de egala Îndreptățire pentru toate nationalitatile si confesiunile totuși preferentei favoreasa si pri­­vilegiosa pre națiunea maghiara, si prin aceat’a insusi isi calea in petioare sî diplom’a s’a din 20 Octobre 1860 si legile dietei din Sibiiu dela 1863/4 sancționate de coroana, n’ar’ fi cu potintta, ca in animile tuturoru natiuniloru nemaghiare pe o cale asia silnica supremației si egemoniei natiunei maghiare jertfite , se nu slabeasca toata încrederea pana aici pastrata, si se nu se peri­­cliteasa toate calduroasele simpatii catra regimulu austriaca. — Din cari din toate logice si prea introlepti­­esce urméasa , ca Austri’a tocma atunci nu va poté face pasi securi in cestiunea orientale, deca natiunei maghiare­­ ar’ concede pretensiunile ei in cari si ar’ intemeia supremati’a s’a cea ne­suferita, si mai nainte nu se voiu îndestuli si impaciul pe bas’a egalei îndreptățiri si pe­ princi­piulu federativu toate națiunile nnemaghiare din regatulu Ungariei. — Ce ar’ fi dar’ de facutu ? Ne vomu spune limitatele nóstre păreri in pucine. Regimulu austriacu n’are de a face alta, de­­patu chiaiu si in constitutiunea maghiara se ad­­ministreze dreptatea in aceeasi mesura si forma facista cu toate nationalitatile imperiului, — adica : Regimulu de statu , după ce privilegia­le nobilitati tocma si după legile maghiare dela 1848 si dupa diplom­a din 20 Oct. 1860 sunt sterse (?), se se tiena strinsi de principialu odata prin diplom’a din 20 Oct. 1860 de pre trona pro­­nunciata „egale drepturi si greutati politice si civile in stata pentru toate natiunile si confesiu­nile“ si acestu principia apoi, fara sfiala de om­ si care nationalitate, se ’lu puna si in lucrare si se’lu si esecuteze fara intardiare. Pentru ca prin administratiunea dreptatei acestei vecinice — ce tuturoru natiuniloru, după legile divine si naturale de o potriva compete. — Națiunea maghiara nu i se face nici o ne­dreptate, de oare­ce ei, prin stabilirea egalei în­dreptățiri politice pentru toate nationalitatile, nu i-se h­a nemica, decatu nedrept’a s’a suprema­ția si egemonia asupra suroriloru si conlocuito­­rielor a sale nationalitati, care după spiritulu vecului si alu civilisatiunei, si după evenemin­­tele dela 1848 incoace, mai incolo nici nu-i compete, si fara daun’a imperiului, nici nu i se mai poate sustiené, ci din contra i­ se recunoscu toate libertățile natiunali si limbistice a fi egale libertatiloru natiunali si limbistice a celorulalte conlocuitorie națiuni. Candu in pasu contrariu, deca li s’aru da maghiariloru pretensiunile cari se le consolideza egemoni’a si supremati’a cea centralisatoria si nesuferita asupra conlocuitorieloru natiuni ne­maghiare, acestor’a nu fara o compromisiune grea si a coronei s’ar face cea mai mare ne­dreptate. Ga una regimu dreptu, fara cea mai mare daana si a natiunei maghiare si a regatului Un­gariei, si a intregii imperiului austriacu — pre­cum mai susu s’a aratatu — după publicarea diplomei din 20 Octobre 1860 ai dopa cele in urre’a acestei pentru egalitatea drepturiloru tu­turora nationalitatilor la usu fapticu puse si de coroana sanctionate, nu poate face si admite, pen­­truca unu regimu nu poate fi la o naţiune mnuma, si la alt­a ciuma. De aceea nu potemu destula recomendu ministeriului de statu, ca neclatinatia pana a­­cum încredere si alipire a nationalitatilora ne­­maghiare catra regimulu de statu seriosu si in interesulu întregului imperiu austriacu se se si­­leasca nestirbata a o sustiene ! Pe ce cale ? Sustienendu facisiu cu natiunea maghiara nestirbata si nevatamata toata valoarea si poterea tuturora drepturiloru politice si natiunale, mai cu seama dela 1860 incaace de coroana celoralalte natiunalitati date, si prin coroana sanctionate, adica: a) Valoarea si poterea diplomei din 20 Oct. 1860 si a tuturoru rescripteloru regesei, decre­­teloru si manifesteloru in sensulu diplomei din 20 Oct. 1860 urmate. b) Sustienendu autonomiea Transilvaniei, prin coroana enunciata si cu cuventulu regesen

Next