Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-07-01 / nr. 50

pre aripele sale cu fala si Maiestate despicară atmos­fera Daciei multu cercate de sarte, acea atmosfera, ce secuii îndelungaţi nu a contieuatu altu ceva, decatu numai abori de sânge, cu care amu udatu spelatu si ingrasiatu pamentulu ei celu sterilu si selbaticu odinioara, inse dorere l'amnu ingrasiatu nu­mai pentru ca se fia fruptiferu pentru altii; candu doue stele mari de auru incepu a-si scutură comele sale blondine, cu imprastiandu aceli abori abori pu­­turosi si departandu negur­a si intunereculu sclaviei, ce atatia secuii ni a trenutu in catene, se nu par­fumeze si îmbălsămeze aerulu, din care singuru po­­temu suge si inspiră suculu dulce si nutritoriu de libertate; candu doua principia mari si salvatoria din martea nationale, ce inamicii nostri seculari se impulpa a ni o precipită pre atate caii oculte si la­­turaria, stau gata a pasî spre realisare, candu în­trebările cele mai eclatante, cesti­unile cele necesa­­rie pentru viéti’a nóstra nationale, adica: Infiintiarea unei academie romane de drepturi si con­­tribuirea pentru fundulu unui teatru nationalu, suntu obiectele cele mai memorabile, ce pre­ocupa intreg’a inteligentia romana, ma potemudice, suntu fenomenele cele mai rari, ce s’au ivitu in viati’a poporului, de candu petrece intru acesta patria ne­fericita pentru elu, ce anima romana, in care mai circuleza sânge adeveratu romanescu, ar poté se ro­mana neînsuflețita, nemiscata si nepetrunsa? Ce sufletu romanu la audiulu acestoru cuvente nu salta si nu e petrunsu de cea mai via bucuria!?! Cine va mai poté dice si de aici inainte, ca naţiunea ro­mana nu a ajunsu la inaltimea misiunei sale? si cine va mai ave frunte catediatoria a aruncă asu­pra nóastra cate si mai cate bârfele, ca amu fi, vedi Dómne, nu sciu ce popom selbatecu, necioplitu si necultu; candu pre totu pasulu, pre totu momen­­tulu se dau pre facia semnele cele mai eclatante, prestatiunile cele mai învederate, cumca natiunea romana nu vre si nu poate se apuna din sinulu na­­tiuniloru europene, cari lupta pentru libertate, fra­­tietate si cultura nationale, pentru ca geniulu, la care se închina, si provedinti’a divina o a scutitu, o scutesce si o va scuti in butulu si mani’a tutu­­roru machinatiuniloru diavolesci. Inse se lasa cu noi se vorbesca si barfesca, cine catu va voii, ca asta e deregerea oameniloru fara nici unu lucru si fara capataiu. Noi trebuie se facemu, că se vorbeasca faptele. Si era acum, acum e timpulu, candu potemu se damu dovedi la lume, ca in astea mani mai curge unu sânge de romanu. Acum este timpulu, candu frații de unu sânge ponendu umeru la umeru voru poté de latură din calea progresului toate obstaculele, ce fatulu le-a gramaditu si tiesutu intru atata mesura! — Acum este timpulu, candu noi trebuie se punemu petr’a fundamentale la cultur’a si ecsistinti’a noastra natio­nale, ca­ ce, totu timpulu intrelasatu e perdutu, trece in casanulu celu mare alu eternitatei, de unde ni­­mene nu lu pote revocă! „Se fundamu academia romana de drepturi si se contribuimu pentru fundulu unui teatru nationalu“. Acestea cuvente resuna din Du­năre in Carpati, era eculu b­ru nu e altu ceva de catu siopt’a animei fiacarui romanu adeveratu. Ne­cesitatea acestoru doua institute naţionali atata e de urgenta, atatu de intetitoria, incatu fara de a­­ceste suntemu perduti, cademu prada, cademu sacri­ficiu, ne perdemu limb’a, ne perdemu naţionalitatea in casanulu celu maiestritu alu maghiarisarei! Inse nu credemu a fi chiamati, nici competenţi a demustră cu argumente noue necesitatea acestora, candu geniulu romanu, angerulu pacei, Simeone JBarn­utiu a aratatu cu argumentele cele mai neresturnavere necesitatea academiei la romani, in­­semnandu si destingerea intre o naţiune, ce posede atare institutu si intre alta, care nu lu posede; si aratandu mai de­parte, ca naţiunea ce posede aca­demia si universitari: 1. E naţiune­­luminata. 2. E naţiune tare, si a 3-a domnesce preste celelalte, cari nu suntu provediute cu astfeliu de institute! Cine nu intielege acestea curente de auru! Cine mai are lipsa de comentariu spre ale poté talcul? La sunetulu loru totu natul u rom, trebuie se-si plece capulu, si se se incline cu respectu, si cu conscien­­tia linistita se marturisésca adeverulu loru! Cine va mai poté dice, ca lips’a academiei la noi nu e atatu de simtita, că panea de tóaté dilele? Era de alta parte, candu unu barbatu de eru­­ditiune si reputatiune europenu, Dr. Schüller demu­­stra, ca scen’a seu teatru e institutu de moralitate intocma că scól’a si altele, pentruca dice: „Candu justiti’a se cumpera cu auru si e in soldulu vitiu­­lui, candu poternicii devinu tirani si lasitatea se încuiba in poporu, atunci scen’a apuca cantariulu in mana, prinde arm’a si trage infami’a înaintea tri­bunalului infricosiatu“. Cine ar’ poté negă necesi­tatea ecsistintiei si a acestui institutu? Din acestea caractere scurte inse ponderóse, ori si cine pote intielege, ca pre ce nipa infrico­­siata si pre ce abisu adancu si infioratoriu ne a­­flam­u, deca nu avemu acestea institute, si din con­tra pre ce basa solida amu stă atunci, candu le amu avu. Aici ne suntu cunoscute si un­a si alta, si basea consolidarei si a fericirei si abisulu in­­fernalu, ce ne amenintia! In volia ne stă se ale­­gemu! Acesta situatiune critica si acestea necesitati urgente le-au intielesu de ajunsu si junimea teolo­gica din seminariulu gr. cat. romanu alu Gherlei. Dens’a, că un­a, care a esitu din sinulu poporului, cu zelu si aviditate imbraciusiaza tóate principiale si ideele, cari au de scopu luminarea, desteptarea si sternirea simtiului de naţionalitate in poporu! Ca­ci candu vocea omenimei, candu spiritulu din mare in mare, din poli in poli striga in tonu poternicu: progresu si era progresu, cultura si era cultura, cine ar’ poté remane surdu? cine nemiscatu? Ju­nimea teologica din seminariulu gherlanu -si pricepe misiunea sa, si de acea trebuie se se redice la in­­naltimea ei! Ea scia, ca are se fia chiara, care trebuie se deschidă tóte usile captivitatei spirituali, si lumin­a, ce trebuie se imprastia intunereculu si obscurantismulu mentalu alu poporului romanu. Se bucura din adinculu animei, ca­ci i se ofe­­resce ocasiune binevenita , că se contribuiesca si dens’a baremu cu unu firu de nesipu la înaintarea edificiului nationalu. Dreptu acea saluta ambele acestea idee si se promite, ca va stărui din tote poterile sale, se faca si pre poporu a intielege si a sprijini acele idei su­blime, cari are candu realisate, voru turnă balsamu recoritoriu spre vindecarea raneloru sale secularie. Deci ce ne mai remane de facutu? Nemicu decatu ponendu umeru la umeru se ne apucamu de lucru!!! La lucru dar’ cu mana romanesca si atunci na­tiunea nóastra pomposu va se inflorasca !! Onóare vóue inceputoriloru!! Onóare vóue me­teori ai natiunei!! Pasiti numai cu zelu, Constan­tia si activitate neîntrerupta pre carier’a începută, fiţi securi, ca noi ve vomu secundă si securi vomu triumfă cu planurile si ideele conducatoria spre fal’a si glori’a natiunei nóstre. Voi vem­ împlini rolulu de conducători si de capi, era noi de apostoli pre catu ne voru concede poterile nóstre. Răpiri flamur’a natiunei, procedeti in frunte, sub dens’a ne vomu lupta! si nu vomu recede, pana nu ne vomu eluptă — (aceste institute r.) — adeve­­rat’a independintia a natiunei si a patriei nóstre!! Datu din siedinti’a ordin, a 31, in 1 Iuliu 1870. — Societatea Alexi-Sincaiana. NB. Asia dar’ se grabimu toate corpora­­tiunile si sumitatile a ne adresa catra mam’a noa­stra „Asociatiunea trans. romana etc.“, rogandu-o din toate anghiurile, ca se misce toata petr’a spre a infiintia academi’a de drepturi, oferindune totu con­­cursulu si totu feliulu de sacrificiu, că, redlimata pe generalea dorinita, documentata prin acte publice, se i se ustureze resolvirea cata mai curunda a impor­tantei acestei probleme. Inca odata, se nu intre­­lasamu a face acesta din tóte partile! — Red. Ni se tramite spre publicare invitarea invetia­­toriloru la preparandi’a de statu din Dev’a in cu­­prinsulu urmatoriu: „On. Domnule Redactorul Consiliulu dirigente alu preparandiei de statu din Dev’a afla cu cale, a comunică cu respectivii si prin stimabilulu dinariu, ce redigeti, cumca in vir­tutea articlului de lege 38. 1868, § 133 pentru cualificarea invetiatoriloru fara diploma inca in anulu curinte, in 8 Augustu stil. nou, se va deschide unu cursu straordinariu de 6 septeraani, fara deosebire de confesiune si nationalitate, si anume la prepa­randi’a de statu din Dev’a, carea spre acestu scopu deja e si arangiata. Totu una data se face cuno­­scutu, ca la acestu cursu suibu­l a luă parte si invetiatorii, cari posiedu diplom’a de inve­­tiatoriu, inse in unu obiectu seu altulu le lipsesce cualificatiunea necesaria, seu cari nu cunoscu me­­todulu celu nou de propunere. Fiacare invetiatoriu va primi spre sustienerea sa pre dî cate 50 cr. v. a., si se va portă grigia, că se capete si cortelu gratisu, seu incai cu pre­­tiulu celu mai moderatu; din acestu beneficiu inse se voru impartasi invetiatorii numai in anulu ace­st’a, or’ in anulu venitoriu voru fi siliti a ascultă cursulu de 6 septemani cu spesele proprie. In fine se observa, ca limb’a propuneai va fi atatu limb’a maghiara, catu si limb’a romaia. Datu din prim’a siedintia a consiliului diigente pentru preparandi’a de statu din Dev’a, tienuta la 2 Iuliu 1870. (Nr. 8.) Ludovicu Szeremley, presiedinte si inspectoriu scolasticu. Franciscu Koos, directoru.“ Acesta invitatiune suna in generalu si nu pre­­cisu numai pentru invetiatorii dela scólele comune de stătu, ci cu provocare la § 133 din legea resp., după care invetiatorii, cari nu potu proba esperien­­ti’a si pracsea loru instructiva, „in dilele vacatiunei de véra se „potu Coustriilge“ la invetiarea suplementaria efectuanda in cea mai deapróape pre­parandia. Oare numai la preparandi’a de statu si nu si la preparandiele private, or’ confesionale?! Legea aici nu precisă, de catra cine se se con­­stringa invetiatorii la cursulu suplementariu de toamna pana acum, candu vedemu, ca acesta invi­tare cu „suntu datori“ se face generalm­inte, din partea statului. — Nici invitarea inse nu preciseza esactu: cari invetiatori „suntu datori“, pentruca diploma de pedagogi au si invetiatori confesionali. — Oare după dreptulu confesiuniloru nu suntu obli­gate ordinariatele seu senatele școlari a midialoci asemene cursuri de 6 septemani si ele pentru per­fecționarea invetiatoriloru sei resp.? Si deca nu le voru face, óre pana candu voru mai traganu cu scó­lele loru confesionali ?! — La preparandi’a din Dev’a se afla si prof. pedagogu d. Petri dela Na­­seudu. Asteptamu se ne informeze dlui pe deplinu, déca e bine primitu, — cursulu de tóamna suple­mentariu si dela preparandiele confesionali? Apoi oare confesionalii s’au ingrigitu de asia ceva? — Oare sasii si reformații cari voru merge la cursulu dela Dev’a, deca la ei se poarta grigia de aproape de acesta ?! ------­ Pest’a 9 Iuliu 1870. Mercuri a ajunsu metropolitulu Dr. Vancea, in reintoarcerea sa catra Blasiu, in Pestia, astadi se afla inca aici, pete­mane se plece catra Blasiu. Pre catu amu Intielesu a reinnoitu pasii pentru conce­­derea tienerei congresului a intregei provincie me­tropolitane! Bine ar’ fi. Desbaterea generala in dieta asupra legei, sau proiectului de lege, municipale, curge mereu, lucru curiosu, cum se sufuria si opintescu a se combate, si apoi e lucru decisu, ca se va primi de catra ina­­ioritate in generalu. Altfeliu sta in specialu, suntu prospecte bune, ca se cadia voturile virile, seu celu pucinu se se reducă. Propagande se făcu mari din partea dreapta spre a se perde din partisani. Multi din dreapta suntu contrari­u­ lui 20 etc. — Sasii au tergu bunu, umbla după ei cu caciul’a a­mana că se­­ câștige pentru proiectu, quasi vere ar’ fi trebuintia mare de acest’a. — Inventarea D. Dr. Alecsandru Mocioni in siedinti’a din 2 Iuliu a. c. in camer’a Ungariei. Onorata casa! Déca in butulu micei mele po­teri indrasnescu a luă parte si eu in asta discu­­siune de mare importantia, nu făcu acest’a raagu­­litu de speranti’a, ca dera slab’a mea voce ar’ pote se apese cevasi cumpen’a, ca­ci in asta privintia suntu cu multu mai chiamati acei membri ai ono­rabilei opositiuni, cari ori ca vorbiră nainte de mine, ori voru intră in discusiune după mine. Intentiunea mea este numai se aratu motivele, cari conducu votulu meu ce amu se lu dau in asta causa. A tace daspre acele motive, intr’o causa de importantia atatu de mare, ar’ însemnă a lipsi dela deforintia. Nu pote fi intentiunea mea a intră in comba­terea aceloru cuventari escelinti in feliulu loru, ce le audiramu in dilele acestea si astadi. Incatu asiu află cu cale a li face unele observatiuni, acestea le voiu arată atunci, candu voiu insiră motivele mele. Numai in generalitate iudrasnescu a face nisce reflesiuni la cuventarea de deunadi a dlui ministru de interne, si la cea de astadi a condeputatului Szirmay (se audimu!). Dlu ministru de interne, a provocatu la Pru­

Next