Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-02-26 / nr. 17
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 ani 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu sau 2*/3 galbini mon. sunatoria. Anula YWV. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Penti “'rie 6 cr. Tacs’a timbrala a 30 cr. ‘iacare publicare. Nr. 17. Brasiovn 9 Marte 26 Febrnarin 1872. MONARCH!’A AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Brasiovu 8 Martiu 1872. Comunele! satele! Et, quo quemque modo fugiatque, feratque laborom, — doce. Cu micu cu mare inteligenti’a e oblegata a invetia si a conduce infantele poporu la opulu constituirei sale in ordinea constitutionale, care de aci incolo incepe chiaru dela primulu pasu din pragulu usiei comunei sale. Legea comunale, de care tier’a nóastra pana acum nici idea nu avea prin satele tierenesci comitatense, acum intra in viétia, cu base, cu fundamentu alu constitutionalismului. Cum ne vomu sara, asia vomu manca, pre catu impregiurarile de astadi ne concedu! De vomu scapa din mani dreptulu de a ingriji noi de noi pentru noi si in comune, atunci nu ne mai reraane nemica, decatu batiulu cersitoriului, pentruca cei străini voru trage jaru totu la d’a loru, cum vedemu, ca au facutu de secuii, si noi vomu ramane totu cei persecutati si in cultura, si in averi! — Se avemu, fratiloru, grigia de comune! de sate! Atata ne a mai remasu de salvatu, autonomii a comunale, dreptulu de a ingrigi noi de noi, si numai atata! Notariatele? Notariatele se voru asiedia cate unulu preste mai multe comune împreunate, si daca si acele le voru răpi corbii politici la sene, la creaturele loru, atunci! atunci vai! si de autonomiia comunale, ca ceea va fi virita in saculu arbitriului si alu dictamentului despoitoriloru politici! Pentru Ddieu, incetati cu mania cea misteriosa de a distrage poporulu cu certe nemature de aluatulu partiteloru politice dreptace ori stângace. Cace romanulu trebue se umble numai pe pitiorele sale, cu partita nationale politica si nu cu petecu cusutu de trentiele altoru partite, ca ce alaturanduse ori la una ori la alta partita maghiara,si taia totu copaciulu de sub pitiorele sale si nu mai poate pretende nici astepta vreodată respectarea dreptului ca națiune politica independenta dela alte connatiuni. Cine vre se ne inmormente politicesce pe alte 400 ani, cine vre se ne rapasca si conscienti’a de dreptulu politicu nationale, acela se ne svatuasca a ne viri s a ne vinde totu, si vedia si drepturi, dar’ si chiaru speranti’a de ale mai poté pretende vreodată, ca ce nu e potere pe lume, care se -ti vede ceea, la ce te ai invoitu odata a lasa din mana! Dar’ la tartaru cu lan’a bruscei, disciplina! lucru! Comunele inca se organisaza! Se mai luamu aminte! Ce avemu de salvatu mai antaiu?! § 20 din art. de lege XLIV din an. 1868 despre nationalitati suna asia: „Adunările comunali alegu ele inse limb’a protocóaleloru si a manipularei. Protocolulu e a se porta totudeodata si in acea limba, in care a cincea parte din membrii votanti afla necesariu a se porta.“ A cince parte afla necesariu a se porta! Deci pe temeiulu acestuia tate adunările comunali romane prin actu formalu, prin protocolu, care se se tramite la comitatu, se-si dechiare de nou limb’a romana de limb’a oficiale inainte de orce alta desbatere si espresu pentru toate afacerile comunali. Satele mici se voru afilia la cele mai marisiare, incatu 4—5—6 voru face una comuna cu unu notariani; pentru notari inca se va ordona se depună rigorosu, cum voru decide stapanitorii. Romanii se-si deschidă ochii, ca se nu se alature satele loru catra sate mari unguresc! cace atunci ungurii in centru voru fi totulu si romanii voru remane lipituri si in comune de aceste afiliate. Pentruca virilii, adica cei mai avuti, posesorii de pamentu in representantia voru porunci si decide, si satele romane mai seracuite voru trebui se platésca, ce voru arunca representantii pe ele, aca dar’, ca interesul romaniloru e, ca satele loru se se afilieze numai cu sate or’ romane si apoi se-si alega notariu or’ si numai romanu, dacavoru se scape de nepastea, ce se învolbura asuprale. Comun’a, adica representanti’a comunei, are drepturi a administra averea comunale, a ecsecuta decisele si statutele sale, care are dreptu a le face, ea reimparte dările comunali si le scoate dela toti, grigesce de drumuri, scóle, institute, pentru ordine, de seraci. Daca si unde voru fi toate aceste inmani maghiare, sase, acolo, ve rogu, ce aveţi a astepta dela ei?! Se voru face scóle romane? Se ve crutte cu darea comunale? Se ve păstreze averile romanesci? Se vi le multiasca pe sém’a vóastra, or’ pe a cui?! E tempulu se ve deschideţi ochii cu totii. Aici ve încordaţi domniloru activisti pestani si pasivo-activisti in tiara si la vatra, pentruca se salvamu catu potemu, macaru autonomie a comuneloru romane, ferindule de pericululu de a deveni numai lipituri la satele cele mai marisiere maghiare, care se li se arunce cu toata dispositiunea pe gutu, incatu se remana romanulu si in comune sclavu, obagiu politicu celoru de alta limba, condamnatu a porta numai sarcine fara a gramusda; oar’ ungurii in centru se-si faca orasie din neghiobi’a si ne e pre ingrijirea romanului! îmi spalu manele, dor’ rogu-ve săriti la disciplina si lupta! In comunele amestecate de sene se se pretenda si limb’a romana de limba intocma oficiale de protocolu pe temeiulu egalitatei nationale politice, care l’amu avutu si trebue se lu avemu in Transilvani’a pretutindenea, daca e se fimu in pace, in relatiuni fratiesci intre olalta, si nu lupi unii altora. Mai si recetiti cele din Nr. 7 alu Gazetei si apoi legea comunale trebue bine studiata si esplicata in dumineci poporului. In representanti’a comunale se alegu numai pe de diumetate, or’ alta diumetate sunt virili, adica nu se alegu, ci suntu ca si alesi cei ce dau cea mai mare dare directa de statu, „sau posesorii de pamentu indigeni“? Oare cuvintele aceste ale legei comunali nu lasa usia deschisa pentru nemesi? — Daca chiara e odata darea cea mai mare de statu, de ce se mai adauga legea si: „sau din posesorii de pamentu indigeni“ ? au cei cu dare directa nu suntu posesori? Atata ne ar’ mai lipsi, ca si prin comune, se se prefere calicii, daca suntu posesori de o palma de focu si calici de focu! Deschideveti ochii fratiloru la tóte si nu ve mai lasati instelati, nici in grati’a szolgabiraeloru, cari suntu, cine suntu! si mai suntu si presiedinti la aceste alegeri, ci ve pretendeti si ecserceati dreptulu in folosulu vostru romanescu. Ér’ inteligenti’a romana se-si tiena de cea mai santa oblegaminte a fi tuturoru romaniloru tóte, pentruca se se convinca poporulu, ca sângele lui e angerulu prosperarei lui, ér’ nu tragatoriulu, nu dosaditoriulu, nu impilatoriulu, nici vendietoriulu intereseloru lui! Numai asia vomu salva catu vomu potu din autonomi’a comunale! S’au formatu comitete prin toate comitatele si subcomitete prin cercuri si comune, cari se vedia nu de Pest’a, ci de apararea intereseloru comunali romanesci?! Daca nu, ce mai asteptati?! Se vedeti: „Ruit alto a culmine (fundamine) Troja?!“ Se vedeţi naţionalitatea romana înjugata si in comune?! Si autonomi’a comunale dusa după cea provinciale?! Quos fata! — Sed Deus avertat! — Ura si vrasmasie de morte asupra poporului romanescu. Desbaterile asupra legei electorale decurgu in diet’a unguresca de cateva dile. Multe sofisme, multe neadevaruri se audira din nou cu acea ocasiune, din care mai multe sunt dreptu la adres’a poporului romanescu. La tóte inse a pusu capacu acelu deputatu maghiaru, care a cutediatu a dice in faci’a lumei, ca poporulu romanescu este celu mai decadintu si celu mai inapoiatu in cultura dintre toate popoarele, prin urmare ca legea electorale transilvana improvisata in fuga la 1848 ar’ fi prea buna pentru nasulu loru. Si obrăznicia ca acesta se aude din gur’a unui unguru, care ar’ trebui se-si vedia mai antaiu partea Ungariei locuita de maghiari, plina de bandiţi maghiari, ucigasi, tetiunari, hoți de toate categoriele *), trenuturi întregi selbatece, ca si celea din America locuita de selbatici; si acelu deputatu se vedia pe locuitorii pusteloru, se vedia pe ruteni, pe sloveni, pe şerbi, pe slovacii din munţi, pe hanaci, cu cari toti, romanii transilvani ori catu se fia respinsi in cultura prin arte diavolasca, totusi nu schimba si a bunu e Ddieu, nu voru schimba nici una data. Dara tocma acesta este una din căuşele spurcatei vrăşmaşii nationale, ca adica romanii in mani’a tuturoru predeceloru, totusi făcu progrese in cultura si in scientie, ca indata ce spiritulu tempului sfarma succesive cate unu lantiu, cate un’a ferecatura de pre corpulu loru nationale, ei se si impulpa spre a merge inainte. Vrasmasiia din caus’a jidoviloru. Atatu mai inainte, catu si mai vertosu dela 1861 incoace, ungurii din Ungari’a au maltratatu, spoliatu si omoritu in diverse locuri si tempuri multime nenumerata de jidovi, si casurile respective s’au publicatu cu sutele prin diarie. Boemii, precum bine ve aduceti aminte, tocma si in capital’a loru in Prag’a au batutu si ucisu pe jidovi, cerendu esirea loru de acolo. In imperiulu celu vastu alu Rusiei jidovii suntu tolerati numai in siepte gubernemente (quasi provincii); din toate celelalte suntu strinsu opriti. Au vediutu cum antierii politi’a goni afara din St. Petropole pe toti jidovii cati cutediasera a se stracura in acea capitala. Ati vediutu apoi cum in an. tr. la Odessa se făcu revolutiune din caus’a jidoviloru, cum grecii si muscalii de acolo se aruncara cu nespusa furia asupra jidoviloru. Ati cititu cum marele filosofu nemtiescu Fichte roaga si provoaca pe națiunea sa, ca se se feresca *) Europa intreaga cunoasce acum activitatea faimosului comisariu regescu c. Gedeanu Radai desvoltata de trei ani incoace in contra celoru 1300 de bandiți. —