Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-09-27 / nr. 73

Gazet’a ese de 2 ori: Joi'a si Duminec'a, Fai'a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. T. a. pe unu anu sdu 21/3 galbini mon. sunatoria. Anala AYYVI. se prenumera la postele c. si r., si pe la DD, corespondenti. — Pentru serie 6 er, Tacs’a timbrala a 30 er. de fiacare pu­blicare. Nr. 73 Brasiovn 9 Octobre 27 Septembre 1873. Brasiovn 8 Oct. n. 1873. Unu mare evenimentu ce poate aduce o miş­care generale in Europ’a se prepară a erumpe in Franci’a, vulcanulu libertăţii republicane si alu luptei in contra monarchismului. Deputaţii monar­­chisti in decursulu vacantiei adunarii dela Versailes s’au intielesu, amalgamisandu partitele loru asia, incatu au a­mana una majoritate mare pentru ses­­siunea viitoria a parlamentului, in care voru a pasi pe facla la proclamarea lui Chambert de rege le­­gitimu alu Franciei. Lumea diplomatica e pusa in miscare, si min. de externe alu nostru da pre mare importantia evenementului dinaintea pragului, ordinandu cele de ordinatu pentru atragerea aten­tiunii representantiloru. Thiers s’a reintorsu din Elveti’a si s’a pusu in fruntea republicaniloru. Ce va urma? Se nu dormimu. In nr. vii. mai multe. Acum publicamu cu plăcere cele urmatorie: Nr. 205 AEM. Procopiu din mil’a lui Dumnedieu dreptucredintiosu Archiepiscopu alu Transilvaniei si Metropolitu alu romaniloru greco-orientali din Ungari­a si Transilvania. Iubitului cleru si poporu din archidieces’a Tran­silvaniei: Daru si mila dela Dumnedieu Tatalu si Domnulu nostru Isusu Christosul Dupace placu atotuputernicului Dumnedieu & chiama din viétia pre neuitatulu Archiepiscopu si Metropolitu alu nostru Andreiu Baronu de Siagtin’a, — congressulu nationalu alu provin­ciei nóstre metropolitane convocatu la Sibiiu pe diu’a 26 Augustu (7 Septembre) a. c. ne a alesu pre Noi după normele Statutului organicu besericescu de Archiepiscopu alu Transilvaniei si Metropolitu alu romaniloru greco-orientali din Ungari­a si Tran­silvanii, or’ Maiestatea Sa cesarea si apostolico­­regésca, gloriosulu domnitoriu alu nostru Waul­eiscu Iosifu V. cu preanalt’a resolutiune din 17 Septembre n. a. c. s’a induratu prea gratiosu a intari acésta alegere. Facemu dór’ cunoscutu iubitului cleru si po­poru alu archidiecesei nóstre Transilvane, ca după cele premise, congressulu nationalu alu provinciei nóstre metropolitane in diu’a de astadi­ne a intro­­dusu pre Noi solenelu in scaunulu metropolitane, si cu acestea Noi cu Archiepiscopu si Metropolitu amu intratu in funcţiune spre a suportă sarcin­a, ce provedinti’a dumnedieasca, după sufragiulu cle­rului si alu poporului provinciei nostre metropoli­­tane, o a pusu pe umerii Nostri. Resoluti a urma pasii binecuventati ai fe­ricitului Nostru predecesoru, contamu la sprijinire caldurosa din partea clerului si a poporului de sub archipastori­a Nóstra in tóte acele, ce pe bas’a in­­stitutiuniloru canonice ale besericii nóstre, si mai deaprope pe bas’a Statutului nostru organicu, avemu de a le face pentru folosulu sufletescu alu turmei Nóstre cuventatorie, si preste totu pentru prosperi­tatea sântei nóstre beserici ortodocse. Salutandu-ve iubitiloru fii sufletesci ca nou archipastoriu alu vostru, ve poftimu pre toti la conlucrare in vina Domnului, ca aceea plivită de orce mărăcini stricatiose, se pota aduce fruptele saluta­­rie ale credintiei, dragostei si ale sperantiei cresti­­nesci intru marirea lui Dumnedieu. Dandu-ve totu odata binecuventarea Nóstra archipastoresca, in le­gatur’a dragostei si a ordului canonicu ve poftimu, se Ne cuprindeti si amintiti in santele vóstre ru­­gatiuni. Datu in resiedinti’a Nóstra archiepiscopesca­­metropolitana in Sibiiu, la 16/28 Septembre, anulu Domnului 1873. Procopiu Ivacicovicin m. p. (L. S.) Archiepiscopu si Metropolitu. Maiestatea Sea c. si r. apostolica prin préin­­nalt’a Sea decisiune dio 23 Septembre a. c. s’a in­duratu pre gratiosu a provede pre inaltu Presanti­­tulu Părinte Archiepiscopu si Metropolitu Proco­­p­­­u Ivacicoviciu cu demnitatea de consiliariu intimu alu Maiest. Sele, fara tacsa. »T. R.“ Domnule Redatoriu! După doue absentie in restempu mai bene de trei luni dela locuinti’a si din patri’a mea, re­­intorcandu-me de curendu in sin­lu familiei mele si dorindu se aflu ce s’a mai intemplatu atatu in acesta tiera de trei ori nefericita, catu si preste totu intre cei de aceeasi origine si limba, am frundia­­ritu pe apucate prin diverse diarie si am vediutu intre altele, ca unele diarie romanesci reflectadia si la lucrările Societatei academice romane, care in tonulu bunei cuvemntie, care numai ca prin trecutu, si erasi unele in bataia de jocu, pre­­cumu d. e. »Poporului in nr. 175 pe col. 2. Aflu totu-odata in nr. 66 alu Gazetei D-Tale pe col. 4, cumu unui corespondente dela Bucuresci i se pare, ca societatea academica car’ facea învelita in­tr’unu misteriu, ca nici diurnalistii nu -si bătu capulu se afle, ca ce lucrédia ea, nici membrii ei nu si-au alesu unu diariu, prin care se faca lumei cunoscuta activitatea sa diurna, bine sciendu, ca a trecutu tempulu misticismului in orce ramura a activitatiei umane etc.* Am se premitu Domnulu meu, ca societatea academica romana imitandu essemplulu altoru cor­­poratiuni europene cu vocatiune analoga, adeca strictu scientifica, indata dela infientiarea sa si-a luatu de maxima, de a nu respunde nici odata la iuputatiuni si dascalituri de acestea, pentruca nu este de demnitatea sa. Eu inse nu ca membru alu ei, ci cu particulariu, din stim’a ce am catra lectorii Gazetei, voiescu se corregu in pucine cu­­vente opiniunile erronate ce s’au stracuratu in susu citatulu nr. alu­i Gazetei.“ Societatea academica nici­odata nu s’a invelitu in misteriu; chiaru in siedintiele sale private a po­­tutu intra si assista dela inceputu orce omu de buna crescere, ’ia statu si ’i stă in voia a -si lua notitie despre ceea ce se lucra, pentruca societatea­­si a consideratu localulu seu câ si una classe de scóla, punendu numai conditiunea, câ se nu’i tur­bure nimeni linistea, precum s’a intemplatu cre­­candu. Credu, ca acestu dreptu­­lu are orce pro­­fessoriu si ori­care docente, câ se nu sufere a i se preface clasea, d. e. in casina. Asia dar’ nu societa­tea academica e de vina, daca de vreo trei ani in­­coace nu mai intra nimeni in clasea, in localulu ei. Ca diurnalistii nu -si bătu capulu se afle ce lucredia ea, acést’a -si are căușele sale profunde, pe care le va potu afla ori cine pe largu preste vre-o luna de dile in alta foaia romanesca. Pretensiunea cu membrii corpului academicu se -si faca cunoscuta activitatea loru diurna in vreunu dinariu alesu inadensu, este mai multu de­­catu curioasa. Acesta ar’ semnifică tocm’a atata, catu a pretende si dela professorii diverseloru fa­cultăți, si dela toate societățile scientifice, că se -si trambitie pe fia­care di programele, agendele, col­­legiele, prelegerile loru, adeca se discute cestiuni scientifice in midiuloculu piatrei, se faca dispu­­tatiuni publice scientifice in audiulu glateloru, pre­cum facea călugării cu cele theologies in evulu me­diu, se -si reguledie si fondurile si bugetele colo in piati’a schimbatoriloru de bani, in »Lipscania,“ in »Hanulu cu tei,“ in »Banc’a României.“ Si ce diariu se -si alega Societatea academica? Ea are Am­anile sale, celu care vrea se afle despre activitatea ei, se nu -si pregete a -si câs­tigă Annalele, cumu -si castiga si desa numit­a so­cietate aseminea publicatiuni, si a scoate de acolo ce-i place, a comentă, critică, ori cumu ii vene. Se -si aléga diariu ? Tóate diariele din capitala suntu organe de ale diverseloru partite, cu care corpulu academicu nu are si nu voiesce se aiba a face nimicu. Resultatele finali ale sessiuniloru sale an­­nuali se publica regulatu in „Monitoriulu of­ficials;“ celelalte diam­e publica ce vreau ele, seu nu publica nimicu, care cumu ii dictédia interessulu seu gustulu seu. Nu cum­va s’ar’ pretende, că membrii societa­tei academice se se faca si corespondenti la cutare diarie, or’ redactorii si collaboratorii loru se stea pana atunci cu manile in sioldu? Se o mai patia cineva că si in a. 1867. Cu acestea asiu fi terminatu despre societatea academica, dar’ fiendu­ ca la acelasiu locu se spunu mai multe despre publicitate, da-mi voia se atengu ceva despre acesta, cu aplicare la mai multe casuri. Corespondentelui ii este cunoscuta sententi’a. Multa licent, sed non omnia expediunt. Multe suntu permissé, dara nu tóte folosescu. Elu dice ca a trecutu tempulu misticismului, vrea se dica, alu tie­­nerei de secrete, pentruca misti­ci­smu este terminu strictu religiosu si semnifica cu totulu altu ceva. Eu sustienu tocma din contra, ca tempulu secreteloru n’a trecutu si nu trebue se treca; si inca mai adaogu, ca prea adesea revelarea secretu­lui este crima, care merita pedepsa aspra, merita scoaterea individului din societatea in care se afla. Aceasta e una lege omeneasca ce se observa cu ri­­goare la toate poporale si anume la cele libere si ajunse la maturitate politica si sociale. In Angli­a domina deplina libertate de tipariu; naţiunea inse, matura si practica cumu este,­­si are facla cu stră­inii secretele sale, cunoscute fia­carui anglu, despre care inse nu se vorbesce in publicu. Vai de acelu publicistu anglu, carele mai alesu in tempuri grele, critice, va cutediă se revele, se dea pe facla vre­unu secretu nationale, seu patrioticu, ori si vreunu secretu alu partitei de care se tiene si densulu; in casulu celu mai favorabile, unulu că acela trece de unu flecariu, de unu rabulistu, caruia nu i se mai comunica nimicu, or’ in casuri mai grele e tractatu că tradatoriu. In tocma se intempla, d. e. si la unguri, sasi etc. Adesea obvenu in viétia si lu­cruri, in se­ne cu totulu innocente, despre care inse nu e bene a vorbi nimicu, celu pucinu pe unu tempu ore­care. Acésta se numesce discretiune, care se preface in datorintta (obligatia) strinsa, candu cineva, fia si unu poporu seu partita, se afla incungiuratu de vecini rei, seu chiaru de innemici

Next