Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-12-04 / nr. 95
Biuroulu adunarei presentandu-se Marti la 4 ore la Mari’a S’a Domn’a romaniloru, presiedintele camerei dise urmatoriele cuvinte: „Mar i ’a T 'a ! „Camera deputatiloru a votatu astadi in unanimitate, ca armat’a romana si vitezulu ei Conducatoriu au bine meritatu dela patria. „Representantii natiunei ne-au facutu onoarea de a ne insarcina inca de a presenta Inaltimei Tale felicitările si simtiemintele loru de devotamentu pentru Maria T’a, care, pe candu lllustrulu Capitanu conducea armat’a romana la gloria, ca o mama doiasa vindecai ranele osteniloru si’i retrimeteai astfeliu, veseli si poternici, la noui biruinti.“ Mari’a S’a Domn’a, adancu miscata, multiami representantiloru natiunei in cateva cuvinte pline de iubire, cumu esti totu-deaun’a din gur’a si din anim’a suveranei romane. Pentru acelasi scopu s’a presentatu la M. S. si biuroulu senatului Mercuri la 2 ore după amedi. Revista politica. Brasiovu, 14 Decembre n. Politic’a orientala a contelui A n d r á s y este de cateva dile principalulu obiectu alu discussiunei atatu in delegatiuni catu si in pressa. Austri’a, disecuranda in de legatiunea austriaca, ’si-a perdutu cu totulu influinti’a in Serbi’a si Muntenegru, or’ Dr. Giskra numi politic’a lui Andrásy nebuloasa. Cont. Andrásy respunse miranduse, ca delegatii nu voiescu se scie de ceea ce ar’ sei toata lumea. Politic’a austriaca, dise elu, e recunoscuta in tóata Europ’a de un’a clara si olarita, Austri’a merge mana in mana cu celelalte poteri si are votu decisivu in afacerile orientale. Dr. Griskra: Ne este egalu, deca guvernele străine sunt multiumite cu ministrulu nostru scu ba. Noi insusi voimu se vedemu chiaru, se fimu multiumiti. , La acest’a replica cont. Andrásy, ca este unu meritu, deca politic’a s’a appare nebulósa ; e mai bine asia, decatu ca prin descoperiri făcute înainte de timpu se sufere dauna interessele nóstre. — Declaratiunile aceste ale ministrului de esterne au facutu sensatiune si au datu contrariloru politicei sale arme in mana spre alu combate si mai aspru. Spatiulu nu ne arta de asta-data a intra in meritoriulu acestoru interessante discussiuni, constatamu numai, ca politica contelui Andrásy are multi contrari si prea putini amici in monarchia. „Nici pentru resbelu, nici contra lui, nici russu, nici turcu, nici caldu, nici rece, nebulosu“, cea grav’a imputare ce i se face lui Andrásy. Nimicu nu poate periclita positiunea unui ministru mai multu, decatu o asemenea imputare. De aceea cont. Andrasy cunoscundu pericolulu ’si-a datu tóte silintiele spre a restrânge argumentele contrariloru sei. Intr’o siedintia secreta a delegatiunei ungare a declaratu la interpellarea contelui Szecsén, ca confusiunea ar’ veni de acolo, ca omenii credinra, ca politic’a s’a ’si afla esplicatiune in asianumitele foi oficiose, elu inse nu recunósce de fata oficiósa, decatu numai pe „Wiener Abendpost“. Cont. Andrásy inca nu crede mai multu in autoritatea tractateloru, poterea decide astadi in prim’a linea, pentru aceea s’a ingrijitu ca se mantiena vedi’a si poterea propria, prin bunele relatiuni cu poterile străine. Monarchi’a, dise elu, ’si are destinele in mana si pote conta cu siguritate, ca interessele sale in Orientu voru fi respectate. Trecandu după aceea la conventiunea comerciala cu Romani’a, dise, ca elu nu a voitu ca se lase pe poporele chrestine cu prejuditiulu ca si candu Austro-Ungari’a nu ar’ avé anima pentru bunăstarea si desvoltarea loru pacifica si ca si candu noi amu ave interessu de a sustiene Turci’a în starea aceea, ir care a fostu înainte de resbelu. „’Mi lipsesce marturisescu, curagiulu de a me intrepune pentri unu status quo in sensulu acest’a. Intielegu a ma intrepune cu fapt’a si intrebu, ca are ’mi ar’ iertatu a pune in jocu poterea monarebiei pentri unu scopu, pe care nu’lu crede indreptatitus realisabilu, o afirmu curagiosu, nici unu barbati de statu in Europa, nici chiaru barbatii de stati turci. “ (Mişcare.) Se intielege, ca aceasta deslusire nu a potuti face buna impressiune la delegaţii unguri. Ma multu inca trebuie, ca la surprinsa declaratiune: contelui Andrásy, făcută in siedinti’a din 11 i. c. ca luarea Plevnei nu schimba nimici in p o i t i c ’a s ’a , care merge intr’acolo a conserva interessele statului, prin sustienerea bunelori relatiuni cu alte poteri mari. Nici unu statu dise elu, nu poate garanta, ca interessele sale vor fi conservate pentru vecii veciloru. Densulu au convicţiunea, ca a accentuatu la timpu interessele Despre scólele romanesci. Nr. II. (La adress’a cui va vrea.) Din Nr. 92 alu „Gazetei“ s’a vediutu infami’a, ce ni se arunca din nou in faţia, ca romanii nu ar’ voi se aiba scóle romanesci. Sciti, ca mai alesu de doui ani incace se mai incercara de cateva ori, ca sub acestu pretestu se ne ardia ferulu in frunte. Cunosceti orasi, ca noi din parte neamu demintitu totu-deuna acele calomnii si le-amu respinsu cu argumente tari,cu documente autentice , cu esemple nenumerate, scoase din viétia practica, mai alesu dela 1850 incoace. Vedeti vnse bine, ca’si inchidu ochii si’si astupa urechile in fați’a adeverului. In desiertu le-ai documentatu, ca mai toate scoalele romanesci, cate se infiintiasera la p o ru n c ’a peremtoria a imperatului Iosifu II, successive s’au desfiintiatu. In vanu te provoci la nenumeratele rogaminti ale archiereiloru făcute in aceasta causa, in vanu la supplex libellum valachorum din 1791, pentru care episcopii era pe aci se fiu dati in actione criminale, mai alesu deca nu apuca se moara bietulu episcopu Gerasimu Adamoviciu. Ei nu voru se audia nici de fapt l a istorica din 1834, candu episcopulu Lemeni fi opritu a deschide scele reali in Blasiu, candu i se respinse cu despretiu si petitiunea nationala, pe care voia se o asterna la dieta si la tronu mai virtosu in caus’a cu 11 u r e i poporului romanescu. Ei uita de petitiunea sermanului episcopii Vasilie Mog’a, data la diet’a din a. 1837, uita bucurosu si de cea dela 1842, care apoi fu aruncata ad acta pentru unu „împrumutu“ de 5000 fi. m. c. Acei publicisti nu vreu se scie, ca acelea cateva dieci de schituri (monastiri miei) romanesci, pe la care invetia teneriraea romanesca cate putina carte, s’au secularisatu, desfiintiatu, confiscatu si altele s’au arsu in 1848, ca se nu se mai cunósca nici urm’a loru. Ei nu voru nici se arunce macaru ochii in archivele tierei, ca se da peste urme de cea mai obstinata resistentia nu I numai la infiintiarea de scóle romanesci, dér’ si la I edificare de biserici din materialu solidu, adeca din patra si cărămidă, precumu recunósce acestu adeverii si faimosulu lor. Orbán Balázs, unde injura pe sacelenii din districtulu Brasiovului si apoi adauge, ca li s’a derimatu biseric’a de petra, pe temeiu, ca ei cu „iobagi“ trebuea se o faca din lemnu. Aceiaşi dusmani neimpacati ai civilisatiunei romaniloru in limba loru materna, nu sufere se le numeri acea mulţime de comune romanesci, pe unde locuitorii voiseră se dedice obligaţiunile asia numitului imprumutu naţionalu in folosulu sceleloru, au fostu inse strinsu opriţi a face acelu lucru santu, era astadi pe la unu mare numeru de comune nici urma nu se mai afla din acelea capitaluri. In fine nimicu nu potu se sufere mai reu, decatu deca scoţi documente, din care ese la lumina, ca imperatulu porunciu mereu se se faca scele romanesci, alţii inse nu lasa. Deca inse nu voru se audia de toate acestea, romanii trebue se’si cunoasca de indiecita datoria a le notifică Europei, nu aci acasa, catu mai virtosu in toate limbile, intr’o miie de dinarie, de o miie de ori. Se scia si prea bine se’si însemne romanii, ca Europ’a moderna nu mai vrea se recunósca dreptu de existentia la nici-unu poporu, la nici-o naţiune, care nu’i da probe învederate, ca a intratu pe calea culturei si a civilisatiunei, ca s'a decisu a inainta pe acea cale si a o apara cu capulu si cu braţia valorose. Preste oricare altu poporu remasu intru intunerecu si trandavia Europ’a trece la ordinea dilei si’lu sterge din registrulu poporatoru. De aceea parerea mea este, ca se se faca pe catu se poate mai curendu una colectiune de documente si acte publice, din care se asa la lumina, ca poporulu romanescu, locuitoriu in marele principatu alu Transilvaniei si in Ungaria totu-deuna dorise ca se apuce pe calea culturei, se’si deschidă scele si alte institute, chiaru si numai din pungile loru, ca au si deschisu multe, oricandu au successu monarchului a’i aparu intru ajungerea scopului loru. Cu alte cuvente : Se ne descriemu istori ’a civilisatiunei nóstre, facundu si monografi’a Din cerculu Lapusiului, 30 Nov. In lun’a acést’a amu avutu parte de unu mare óspe in cerculu Lapusiului. Representantele ministeriului de financie, esecutorele de dare, a cutrieratu cerculu. Plânsu si suspinu a lasatu in urm’a s’a, pe unde a umblatu. Anii trecuti, cu deosebire celu curente, nefructiferi, nenumeratele imposite de totu feliulu, practisate in sistemulu actualu, au adusu la sapa de lemnu pe bietulu popom. Dar’ pare ca ’si-au perdutu mil’a, starea lui desperata nu-io iau in sema, ci fora crutiare continua cu esecutiunile. Astfeliu si acumu, numitulu representante-esecutare amesuratu astreloru sale porunci, a lasatu familii multe fora bucate, fora nemic’a in capu de érua! — In administratiunea politica la noi s’a facutu mare schimbare. Pretorele — maghiarii neausiu — a fostu suspendatu, nu scimu pentru ce, dara fara vin’a cumu dicu unii, er’ altii mai scrupulosi dicu, ca s’ar’ fi intinsu la bani publici; destulu, ca e suspendatu si înlocuitu prin unu romanu. Mare lucru! pretorii romanu in Lapusiulu-ungurescu sub actualulu comite si actualele impregiurari. — Mare si nu pré, caci pana la restaurare — sunt numai 4 septemani, atunci va afla illustrulu comite omulu seu si ni-’lu va incarca in spate. — E bine de insemnatu, ca la noi, celu ce vrea se fia oficialu comitatensu, are lipsa de unu testimoniu cu totulu particulariu, anume: se se constateze, ca respectivulu se trage dela Árpád, apoi ca are are cualificatiunea necessaria scu ba, e intrebare secundaria. Am disu „ni’lu va incarca in spate“, da, caci alegerile la noi — sunt numai „pictus masculus“, comitele cu cat’a mamelueiloru si virilistiloru jidani, hotarescu după bunu placutu comitelui, caci o vorba apesata din partea lui si cu totii tremura si se supunu. Chiaru pentru ca decisiunea aterna dela comite vomu vedé ce va fi in 27 Decmbre a. c. la restaurare. Noi pretendemu, ca pretoarele din Lapusin se fia romanu, pretensiunea nóastra e dréapta, vomu vedé cumu va tiené contu de ea cornitele, pentru ca la elu e panea si cutîtulu, elu are majoritatea. Are majoritatea congregatiunei in unu comitatu mai romanu, caci nici a sut’a parte nu sunt unguri. Lucru curiosu, der’ usioru de intielesu. Voiu aretu cumu s’a procedatu in cerculu Lapusiului la formarea cercuriloru electorale pentru congregatiune si la alegere. Unu esemplu illustréza toata procederea domniloru in comitatu. — Cercurile electorale le-au impartitu asia, ca se’si asigureze reusit’a. Cerculu Lapusiului romanu a trebuitu se mérga in Strambulu sub rotund’a se aléga. Caus’a a fostu, ca in Strambulu sunt nisce baiasi, cismari, carciumari si armeni renegati. Le a si succesu planulu, caci romanii, de si in majoritate, totusiu fiindu lipsiti de o parte de conducatoriu, pentru ceea ce s’a fostu ingrijitu si stapanirea, or’ de alta parte din caus’a departarei celei mari, caci loculu alegerei l’au fostu pusu mai in Marmati’a or’ nu in centru in Lapusiulu romanu, nu au luatu parte la alegere. Astfeliu acolo a prevelatu lumea renegatiloru si a cismariloru, cari s’au si alesu fara opusetiune. Acéstea nu mai putinu s’a incercatu si faţia cu celelalte doue cercuri de alegere. Fostulu solgabireu pe lenga aspre porunci a datu notariului siedule implute cu numele tuturoru unguriloru dintr’unu petecu alu comitatului, puindu si trei romani in ele cu de poména, si astfel cu notarii conformu marei porunce cu capulu plecatu au servitu domniei. — Aci inse cu toate sfortiarile stapanirei au capetatu dela poporu frumóasa lectiune, caci in ambele cercuri s’au alesu numai romani, chiaru si fostulu pretore, care esise cu giandarmi la fati’a locului, a cadiutu la alegere. Acumu in privinti’a acestoru doue alegeri se face mare larma in Lapusiulu-ungurescu, cu totii desbatu, reclama, si copii pe strade protesteaza si ceru reclamare. Sterga alegerea, ordoneze alta alegere, puna loculu alegerei in Ciblesi, si cu mandria le spunemu publice — incredintiati in redesceptarea poporului — „nu ne veti mai insiela poporulu, nici cu frica, caci nu vi-o porta, nici cu minciuni, caci nu vi le mai crede.“ In celelalte parti ale comitatului audu, ca s’a facutu si mai mare pressiune, unu preotu, se vorbesce, ca a fostu pusu in fara si dusu cu gendarmi, si ca domnitoru le a si succesu a’si alege austro-ungare si ca monarchi’a va avé unu cuventu egalu ponderosu la facerea păcii. — Mai incape indoiéla, ca Austri’a e intielésa cu Russi’a ? In Franci ’a cris’a a avutu unu finitu îmbucurate’iu. Duf aure, care repasise, a reusitu a constitui unu ministeriu republicanu. Toate încercările reactiunei au fostu dér’ zadarnice. Mac- Mah on a alesu intre abdicere seu supunere, elu a credintu mai consultu a se supune, fiacarei scele mari si mici, a fiăcărui seminariu, a flăcărui institutu pedagogicu etc., alaturandu si spesele, la care catu va fi constatu din pungile parintiloru nostrii, din ale nóstre si din cateva subventiuni imperatesci. Trebue se documentamu tote acestea in fagia Europei. (Va urma.)