Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-07-22 / nr. 58
a inmanatu Altetiei sale Regale, in presenti’a dlui ministru alu afaceriloru străine B. Boerescu, scrisorile prin cari A. S. Principele Bulgariei notifica Domnitoriului Rouianiloru urcarea s’a pe tronulu Bulgariei. Cu privire la faptulu acestei notificări scrie „Press’a* din Bucuresci, organulu ministrului de esterne: • „Acestu faptu este privitu cu fericire de catra Romani. Amu contribuitu si noi, cu partea nóstra, la emanciparea Bulgariei, la esercitarea autonomiei sale, si este prea naturalii se ne bucuramu de primulu actu ce se arata la noi, alu esercitiului acestei autonomii. Pe de alta parte, fiecare intielege numeroasele interesse cari leaga Romani’a cu Bulgari’a, ai cărei fii au aflatu totu-deuna la noi cea mai cordiala si mai buna ospitalitate si primire, in totu timpulu persecutiuniloru trecute. Amendoue aceste popore trebuie se se afle in cele mai bune relatiuni; căci numerose suveniri si interesse le leaga împreuna. Pentru mantinerea acestora bune raporturi, nu putinu va contribui si rudeni’a care se afla intre Principele Bulgariei si Dinastia Romana. Salutamu dar’ cu fericire cea d’antaiu manifestare la noi a autonomiei Statului Bulgaru si ’i uramu cele mai bune succese pe calea desvoltarei si prosperitatiei sale!“ Reproducemu mai la valea dre s ’a ce a dat’o coloni’a bulgara din Bucuresci principelui Alesandru cu ocasiunea sosirei sale in Bulgari’a, tradusa de „Bin. Publ.“ după diarulu bulgaru “Mariti’a*. Ea suna asia: „Altetia Serenissima! Candu fu nimicitu regatulu Bulgariei, bravur’a, marirea si glori’a Bulgariloru perira asemenea si nu mai remasera de câtu in amintire. După ce au triumfatu odiniora sub zidurile Bizantiului, Bulgarii ajunseră, in ultimele secule a fi numai unu poporu inertu si nenorocitu, plecatu si gemandu sub iataganulu turcescu, sub privirea indiferenta a Europei. Multiamita lui Ddieu mai antaiu, si multiamita magnatimului imperatu Alexandru II, Tiarului liberatoru, Bulgari’a a inviatu. In fruntea armateloru sale eroice si incungiuratu de August’a s’a familia, acestu mare monarchu a sfaramatu catenele seculare ale poporeloru creştine ale peninsulei balcanice. Ddieu se pazesca pe Imperatu! „înălţime! Fericit’a alegere făcută de adunarea naţionala, proclamandu-ve in unanimitate primulu Domnu alu Bulgariei, chiamandu-ve pe tronulu lui Crum-Grozavulu, lui Simeon Celu-Mare, si alu lassiailoru, glorioşii nostrii regi, ne asigura ca providentia ne-a destinatu a presidă la renascerea nostra. Si apoi înălțimea voastra nu a luatu o parte activa printre Eroii russi la resbelulu de independintia alu Ugo-Slaviloru ? Faca D-dieu ca scump’a nostra patria, multu turmentatu, crudu mutilata, se ajunga intr’o di sub intrelept’a Voastra direcţiune si „Viribus Vititis“ se reunesca cu ea pe frații nostrii dela sudu si din occidentu, arbitrari despărţiţi de noi. „înălţime! Celu-A-Totu Puternicu se protéga Bulgari’a, se Te sustie iu anevoiosa dor’ frumós’a chiamare si se faca ca totulu se se intoarca spre folosulu comunei patrii ! Coloni’a din Bucuresci se grabesce de a depune la picioarele tronului nostru omagiele sale respectuoase si de a re ura o lunga domnia si o fericita viatia. Traiasca Alesandru I. Traiasca Bulgaria! Corespondintiei politice i se scrie cu data de 17 Iuliu din Novibazar urmatoarele: „Scirile sosite din Constantinopole despre mesurile Portii de-a vinde prin licitatiune mosiile Statului din Epiru si de a incassa contributiunile anticipativu pana in prima var’a anului 1880, au provocatu in cercurile Albanesiloru o adânca mâhnire. Albanesii credu ca Porta a luatu acele mesuri numai pentru motivulu ca voiesce se implinesca pretensiunile Greciei, netinendu sama de dorinttele poporatiunii. Inca in cursulu dilei de ieri (17 Iuliu) conducetorii sau intrunitu la Ahmed-Aga spre a se consultă asupra atitudinii Albanesiloru. Deca cei intruniti voru otari a pune in lucrare program’a de acţiune aligei, atunci in curandu va isbucni o insurectiune a Albanesiloru in contra Porţii, din care pro usioru pote se resulte chiaru impartirea Albaniei. Albanesii sciu cu comandanţii turci din vilaietulu epiro-tesalicu, Hassan Tachsimpasia si Abdi Cerkez-pasia, abia dispunu de vreo 30,000 soldati, cari de luni intregi nu si-au primitu sold’a si astu-felu nu prea au plăcere de-a se bate. Lig’a inca nu dispune de puteri mari. Deocamdată, ea nu poate pune pe picioru de bataia mai multu de 10,000 si peste vre-o optu septemani aru mai potea tramite in bataia inca vre-o 20,000 albanesi. De aceea, întrunirea conducătoriloru Albanesi nu a pututu ajunge la unu resultatu definitivii, ci a otaritu a lua urmatoarele mesuri: 1. Se înroleze voluntari. 42 agenți au se marga prin districtele Djakova, Ipek, Pristina, Monastir si Mitroviti’a, câ se organiseze in acele parti 18 tabere. 2. Se redacteze mai multe memorie si se înainteze Sultanului o petitiune in care se’u rege câ se revoce trupele regulate din Ianina, Arta, Prevesa si Larissa si se da voia ligei de a inrola si intretine in aceste localitati 25,000 voluntari albanesi ; oru Port’a se puna la dispositiunea ligei 30,000 pusei si 50 tunuri spre a se pute bate cu Greci’a. Lig’a se indatoresce de a apera si mantine integritatea Epirului si a Tesaliei si, dupa terminarea resbelului cu Greci’a, va pune acele provincii la dispositiunea generalului Sultanului. 3. Ligia va emite o proclamatiune in care se se invite toti barbarii de a lua armele si de a se îndreptă spre otarele Greciei. In fine se tramita o deputatiune pe la Curtie europene, spre a le rugă se ocrotesca drepturile Albanesiloru, cari suntu părăsiţi chiaru si de Turcia. D. Cogalniceanu cătra oficierii gardei. D. Cogalniceanu, ministrulu de interne, Duminica dupa ce la 10 ore diminetia trecuse in revista la tirulu internationalu, pusu la dispositiune gardei naţionale din Capitala, legiunea IV-a, si dupa ce i-a multiamitu pentru esactitudinea ei la serviciu, a trecutu si a primitu, in salonele ministerului de interne, presintarea întregului corpu oficierescu alu gardei din Bucuresci. Cu acesta ocasiune d. ministru de interne vorbindu despre situatiune, a inceputu discursulu seu, amintindu serviciile reale făcute de garda in timpulu resbelului, si a afirmatu, ca acesta institutiune a prinsu rădăcini puternice in organismulu tierii, asia, câ a devenitu o necessitate imperiosa. A promisu a luă mesuri, câ se se împuţineze posturile incredintiate gardei, spre a redă pe cetatieni ocupatiuniloru cinice, si trecandu apoi la impregiurarile politice, cari au datu esistentia ministerului actualu, a amintitu epocile trecute, candu tierea eră impartita in doue provincii umilitate, esploatate, fara guvernu in adeveratulu intielesu alu cuventului, espuse la capriciulu si la poftele strainiloru; candu in fine, consulii bateau din picioru chiaru in presiuti’a domnitorilor!!; pe candu romanii, abia erau cunoscuti dincolo de granitia, sub numirea dispretiuitoare de „valahi“. „Si deca astadi“, a adausu d. Cogalnicesnu. „Romanii sunt cunoscuti, iubiti si salutari cu respectu in toate partile lumei, acést’a o datorimu intieleptiunii si virtutiloru, de cari ei au datu proba in timpurile cele mai grele. Pe candu in Frangi’a, Ungari’a si alte state introducerea reformeloru rurale a facutu se curgă siraie de sânge si se dispara mii de vietie omenesci, la noi s’au emancipatu si împroprietăririi la 2 milioane de suflete, fara nici o sguduire sociala, fara cea mai mica desordine. Totu asemenea s’a intemplatu si cu celelalte mari reforme, cari au adusu regenerarea nóstra. Apoi, candu unu poporu da pilda de o asemenea intieleptiune, elu dovedesce, câ este maturu si demnu de a trai de sine, face pe străinii se’lu respecte si se-i asculte dorinitele*. „La acesta intieleptiune apelezu astadi — a continuării d. Cogalniceanu, — câ cetatianu si că ministru, câtra d-vastre, că cetatiani si că oficeri ai gardei din Capitala. Impregiurarile, nu trebuie se ascundemu, sunt din cele mai grave, stâ dar’ in man’a d-v., că cetatiani si că oficieri ai gardei, că aparatori ai ordinei, se facem a se câștigă in folosulu tierii si greu’a încercare, la care suntemu supusi. „Nu trebuie se uităm, ca sunt reu voitori, cari respandescu feliu de feliu de neadeveruri, spre a atittă spiritele si a produce neorândueli, si in situati’a, in care ne aflamu, o turburare câtu de mica, cea mai neînsemnata, ar’ produce nenorociri pentru tiér’a , pe candu, déca vomu sta in liniste si vomu caută se resolvamu cestiunea in perfecta legalitate, nimeni nu va fi in dreptu si nu va poté se ne impună o solutiune contraria vointiei nationale. „Nu trebuie asemenea se uităm, ca si noi, ministrii de astadi, cari amu luatu asupra-ne o respundere atâtu de mare, suntemu Romani si amu lucratu in toata vieati’a nóstra pentru marirea patriei nóstre. Nu dor’ noi, si tocmai acumu la betranetie, vomu lasă se se perda capitalulu adunatu cu mari sudori, in timpui de o viatia intrega, din contra, vomu sprijini din tote poterile interessulu tierii si speru, ca vomu face se se indeplinesca întocmai programulu subscrisu de noi. „Câtu despre mine, in specialu, este destulu se sciti, câ sunt din partea tierii cea mai apasata si mai espusa, din Moldova, că se nu ve îndoiri nici unu minutu, câ cunoscu cu amaruntime câtu potemu se damu si in ce conditiuni, pentru a garantă esistinti’a si viitorulu tierei; câ prin urmare, afacerea se va resolva fara nici unu periculu pentru noi, inse numai si numai deca vomu fi intrelepti!“ Cuvintele ministrului de interne adauge „Rom. Lib.“, dupa care reproducemu acestu discursu, au fostu primite si aplaudate de corpulu oficieriloru gardei cu uuu adeveratu entusiasmu. Voci ale diuareloru jidovesci. D. Cogalniceanu a avutu causa destulu de fundata de a apelă la intieleptiunea cetatieniloru si oficeriloru gardei, conjurandu- se nu de crediementu siopteloru inimice, cari au de scopu numai a provocă turburari, spre a aduce nenorociri peste tiara Agenţii Aliantiei israelite sunt neobosiţi si dispuna peste multe mediulece, de aceea toti Romanii binesimtitori trebuie se veghieze de si nóapte cu mare grije, déca este ca tiér’a se tréca fara sbuciumari si prin acest’a grava crisa. Ingrijirile ministrului de interne sunt justificate si prin atitudinea de totu hostila si reutacioasa a pressei curatii jidovesci numai pagini că a aceleia care sta in soldulu Aliantiei israelite. Eata ce împărtășire aduce intre altele intr’o editiune separata scrierea periodica „Israelit*, ce apare in Mainz, in Germani’a : „Din Romani’a, dice numit’a faie, primimu din isvoru demnu de credintu (?) scrri intristatare, persecutiunile jidoviloru dela 1868 se repeta (sic!) si inca la ordinulu guvernului. Sub pretecstulu cu vagabundii trebuie goniti peste granitia, organele guvernului prindu pe Israelitii cei mai onorabili, ii ruga in lantiuri, si ii transporta peste frontiera. (sic!) Multi, cari erau mai slabi si bolnavi au muritu in urm’a raaltratarei si a transportului. Miseri’a este fara margini. Rogamu pe toti coreligionarii nostri de influintia, se lucre intr’acolo, că guvernele europene se puna capeta prin representantii loru acestei persecutiuni teribile, neumane.“ Intentiunea, cu care se latiescu asemeni minciuni este atâtu de rea si condamnabila, incâtu trebuie se dicemu, cu jidanii, cari le colportaza cu atâta neruşinare ar’ merită in adeveru de a fi goniţi din tiara fara mila. Ne potemu face o idea cumu ar’ vorbi foile evreesci, candu in adeveru Evreii ar’ fi tractati reu si s’ar’ provocă o turburare câtu de mica in Romani’a. D. Cogalniceanu a admoniatu dar’ tocmai la timpu pe cetatianii romani, că se fia cu bagare de sama, caci numerulu inimiciloru este mare. Orice neorenduiéla ar’ aduce cu sine interventiunea poteriloru si paralisarea vointiei nationale. Situatiunea momentana impune Romaniloru cea mai mare moderatiune, caci, cumva observatii ministru, deca voru sta in liniste si voru resolva cestiunea in perfecta legalitate nimeni nu va fi in dreptu si nu va poté se le impună o solutiune contrara vointiei nationale. Fai’a jidovesca „Jüdische Pester Zeitung“ citeza dintr’unu articulu alu unei feie guvernamentale vienese scrisu sub titlulu „Unu cugetu fericitu fagia cu Jidanii din Romania“ urmatoriele: „Considerandu lucrulu precumu este, numai unu punerii se afla care casiua adeverat’a greutate in emanciparea jidoviloru din Romani’a, anume : tieranii din Muntenia si Moldov’a sunt datori jidoviloru cu sume mari de bani, cari tóte sunt intabulate pe mosiile loru. Eliberandu-se jidovii si concedenduli-se se-si cumpere mosii si pamenturi, iei tote aceste bunuri prin executiuni si le voru apropriă siesi; astfeliutieranii din Munteni’a si Moldov’a ar’ deveni scosi afara din mosiile loru pana candu jidovii ar’ fi adeveratii domni ai mosiiloru din Romani’a. Spre a potu fi asecurati contra acestui periclu , trebuie se se denege pentru totdeun’a jidoviloru dreptulu de a dobândi proprietari rurale! Acestu punctu trebuie intr’adeveru consideratu la emanciparea jidoviloru, fiindca Romaniloru nu le este iertatu se se lase a fi insisi aruncati afara din mosiile loru prin Evrei, inse reului acestuia se pote preveni prin unu modu fórte usioru. „Regimulu romanu se creeze adeca unu „Institutu de Creditu fonciaru* (pentru micii proprietari) precum de aceste se afla in tote statele civilisate. Acestu institutu de creditu fonciaru se im-