Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-10-27 / nr. 125
multa amanata, dér’ in cele din urma ea se se faca totu la Rom’a. L’Opinione isi reserva părerea s’a pena la sosirea darii de sema oficiale. II Diritto crede a esprime cugetarea intregului poporu italianu, elindu afirma, ca imperatulu Franciscu Iosifu ar’ fi fostu primitu in Rom’a cu manifestatiuni amicale si de veselia, fara ca orasiulu se se imparta in dupe tabere. Citatulu diaru esprime ’din nou dorinti’a, ca, după Maturarea greutatiloru, mai multu aparinte de citu reale, Roma se pota saluta pe monarchulu Austro-Ungariei. Si in Berlin se intempina respunsulu d-lui Kalnoky cu o mare atențiune. „National-Zeitung“ observa: „Ministrulu respunse la interpelatiune intr’unu chipu atâtu de francu, in câtu chiaru din acést’a se pote vedé, ca amanarea ’i-a fostu plăcută. Accentuarea buneloru relatiuni intre ambii monarchi era destinata a indarii hapulu celu amaru, care este refusulu imperatului Franciscu Josef d’a se duce la Roma. Diarulu vienesu „Fremden Blatt,“, care pote fi numitu cu dreptu cuventu organulu comitelui Kálnoky, scrie urmatorele in privinti’a declaratiuniloru din cestiune: „Discusiunea, ce s’a urmatu in comisiunea pentru afacerile străine ale delegatiunei ungare, ne da o noua dovada despre marea valoare, ce cercurile conducatorie ale monarchiei acorda amiciției cu Italia. Chiaru si amânarea de pena acuma a contra visitei imperatului nostru este o simptoma despre aceasta. In aceasta amânare n’a jucatu vre unu rolu, nici comoditatea Curții vre-o alta consideratiune de sigurantia personala, ci numai puru si simplu dorinti’a d’a scuti pe guvernulu italianu de încurcătură. Mai ’nainte de toate a fostu vorba de a nu procura vre-o ocasiune elementeloru inamice regatului Italiei de a face demonstratiuni contra ordinei domnitorie in Itali’a. Acésta a fostu, după cumu putemu asigura, principalulu motivu, care a facutu pe monarchu se renuntie d’a se duce la Roma. Presinti’a sea in Capital’a Italiei ar’ fi pututu fórte usioru se fia esploatata atatu de partisanii Papei chtu si de radicali spre a provoca agitatiuni contra regatului italianu. Ne place a crede, ca guvernulu din Roma si majoritatea poporului italianu voru set se aprecieze aceste motive. „N. fr. Pre^e“ nu este de parerea, pe care o espune cu atka căldură diariulu oficiosu. Organulu liberalu reflecteaza: „Se pare, ca organulu oficiosu, in laudabil’a s’a sfortiare d’a espune discursulu comitelui Kalnoky intr o lumina forte amicala Italiei, a desvoltatu cam prea multu zelu. Căci după ce insusi comitele Kalnoky a declaratu, ck chiaru guvernulu italianu a fostu acel’a, care a doritu, ca Roma se fia loculu de întrevedere, si ck visit’a regelui in Italia a fostu amanata numai si numai, fiind ck guvernulu nostru n’a acceptatu acestu orasiu cu locu de întâlnire, apoi cu greu ei va fi cuiva se faca a intielege chiaru si pe omulu celu mai pusinu preceputu in afacerile diplomatice, ca Rom’a a fostu refusata, spre a scuti pe guvernulu italianu de încurcături. Nimeni nu este in stare a judeca mai bine cu guvernulu italianu chiaru, aceea, ce ar’ puté se-’i provoce încurcături!“... „Die Presse“ din Viena publica urmatorele informatiuni primite din Belgradulu Serbiei: Nici înainte, nici după atentatu nu s’a vediutu vreunu semmi despre o crise ministeriala ; nici intre membrii cabinetului, nici intre acestia si regele n a esistatu vro divergentia de opiniuni. Din contra regele in deosebite renduri s’a pronuntiatu, ca se nu se precipiteze instrucțiunea atentatului si se nu se ie mesuri, ca pe timpulu guvernului Ristici. Dela atentatu incoace miniștrii au fost invitați in toate dîtele la mas’a regelui. In restimpulu acestea, Ristici cu ai sei imprasciara prin orasiu totu felulu de vesti neliniscitóre despre atentatu. Regele, pentru ca se puna o data capetu acestoru atitiari, chiama la sine pe Ristici si Milojkovici, apelu la patriotismulu loru si’i ruga se sprijinesca guvernulu, deoarace sunt puse in jocu liuiscea tierei si interesele tronului. Regele ’i intreba pe amenduoi, ca ce ar’ face densii in loculu ministerului actualu ? Ristici si Milojkovici respunsera, ca in impregiurarile actuali trebuescu desfiintiate toate libertățile si luate mesuri esceptionali. Reactionarii incuragiati de primirea capeteniiloru loru la curte, au latitu prin orasiu vestea, ca Ristici ’si-a compusu deja ministeriulu si ca sa hotaritu cine se fia arestata si cine spendiuratu. Acesta s’a intemplatu Vineri. In diu’a urmatoria regele chiama pe conservatorulu Zenici, consiliaru de statu, ca se ceara si lui sfatulu. Ministrulu Pirotsanatz, cum a auditu despre acesta a declaratu, ca este gat’a se demissioneze. Regele vise respunse numai de catu, ca nu intentionéza o schimbare in ministeriu. Ieri a fostu la regele o deputatiune a fractiunei Ristici, in scopu de a asigura pe regele despre lealitatea loru. Cu aceasta ocasiune regele a rugatu deputatiunea ca céla pusinu de asta data se sprijinesca partituru guvernamentala, ca se poata restabili liniscea si ordinea. Totu de o data declara înaintea deputatiunei, ca pe densulu nici intemplari cum a fostu atentatulu, nu ’lu voru abate din direcţiunea politica, care după densulu este cea mai salutara pentru Serbi’a Reacţionarii, indata ce audura, ca regele nu intentioneza schimbarea ministerului, cadiura in cea mai mare confusiune. Membrii cei mai tineri ai partitului au provocatu pe Ristici se formuleze unu programu pentru politie’a interna der’ Ristici respunse: „Ce programu? Nu suntu eu programu?“ Din caus’a acésta membrii juni ai partidului intre cari se afla si fostulu ministru alu instructiunei, Bosocovici, si fostulu ministru de finanse Vladimiru Iovanovici sau desbinatu de partitulu lui Ristici. Tendinti’a acestoru informatiuni o pote vedé ori si cine. Domnii din Viena nu se potu invoi nici de cum cu idea, ci curentulu anti-austriacu din Serbi’a ar’ puté esi invingatoru si cauta se se linisteasca unii pe alții in toate chipurile. In ori si ce casa insa frica e mare. Despre propunerile făcute de Angle si cabinetului francesc in privinti’a cestiunei egiptene incepe se petrunda cate ceva si in publicu. Anglia a propusii, se dice, desfiintiarea controlului mixtu anglo-francesu, dérspre a multiumi pe cei din Paris vrea se de postulu de controloru-generalu unui Francesu, de astadata d-lui Blignieres. Acést’a pare a fi totu. caci press’a francesa se arata forte nemultiumita, si „Republique Fransaise“ amenintia, ck deca guvernulu anglesu nu va face propuneri mai avantagioase, Franci a ’si va relua toata libertatea sa de acțiune. Acesta atitudine ar’ fi avutu de efectu, ck Anglesii suntu hotariti acumu a mai face oare-cari concessiuni. Asie „Voltaire“ spune, ck d. Gladstone ar’ fi înclinații se restatornicesca in Egiptu ministeriulu mixtu de odinioara in care departamentalii lucrariloru publice era incredintiatu unui Francesu, er’ alu financeloru unui Anglesu. Lumina deplina se va face asupr’a acestoru negociari, după cum se crede, in curendu, c ci d. Lyons s ar fi intorsu din Angli’a incarcatu cu instructii definitive. Press’a anglesa neoficiosa tine missiunea lui D u f f e rin la Egipetu de celu mai importanta evenimentu in perioda actuala. Dufferin se poate privi cu suplementulu diplomaticii alu lui Wolseley. In cele mai grave casuri densulu este factorulu celu mai importantu, si întreprinderile lui totdeun’a suntu încoronate de succesu corapletu. De aceea Dufferin ar fi tramisu nu numai ca se organiseze, ci ca creeze o stare noua de lucruri in Egipetu, caci in chaosulu generalii, unu singuru lucru este siguru. Toţi barbatii de statu din Egiptu suntu numai nisce păpuşi in manile Engliterei. Tóate veştile publicate pena acum despre viitoarea administraţie dicu unele organe suntu numai presupuneri. Din Constantinopole aduce „N. freie Presse“ o telegrama, din 31 Octobre de acestu cuprinsu: „Tramisulu rusu, d. Nelidov, a mancatu alaltaieri la Palatu. Sultanulu ilu primi intr’unu chipu mai multu cu amicalu si-i dete, desi elu n'are de catu ranguri unui ministru plenipotentiariu, marele cordonu alu ordinului Osmanie care nu se acorda de altmintreli de cktu ambasadoriloru. O asemenea primire, in actuala stare a relatiuniloru, nu poate fi considerata de cktu ca o demonstratiune contra influintieloru rivalisatorie; prin acesta se da o aspra desmintire ideii pentru o apropiare de Englitera. O caletoria la muntele Atos. (Urmare si fine.) Nam avutu timpu a cerceta si archivele monastirii Zugravului, cu toate ca coprindu multe hrisoave din tierile noastre. Domnule presiedinte! Pentru istoria generala a Romaniloru sunt adeverate comori ascunse monastirile din muntele Atos, unde se potu afla depuse chiaru multime de sineturi despre vechile numiri, hotare, imposite, nuraeru de locuitori si altele, relative mosieloru numeroase din Romania, ce Statulu a secularisatu in dîlele lui Cuza-Voda. Guvernulu rusescu a tramisu a explora peninsula atonica pe domnulu Sevastianof, insocitu de architecti, de fotografi, de pictori; or materialulu adunatu in Petersburg se compune cu fotografii numai din peste 4000, dintre care 3600 reproducu aproape 5000 pagine de manuscripte. Din scrierile lui Uspensky, Abramovici, Müller si Sevastianof a pututu unu autoru francesu, domnulu Danglois, se publice pe largu in 1867 notitie despre mai totu ce privesce sciinti’a in tier’a monastireasca. Intre documentele, despre care se face mentiune, am pututu observa, ca peste una suta manuscripte in limbele romana, slavona si greceasca privescu anume pe Romani. Deosebitu vise de hrisove am gasitu o multime de pomelnice ale familiiloru nóstre domnitorie, portrete de Domni si Doamne cu copii loru multe si ciudate, cumu este Mihaiu Viteazu pe zidu la Simopetra, zugravitu cu barba de totu alba , monumentulu mitropolitului Teofanu, care a muritu in „Dochiaru“ stema tieriloru nóstre pe porţile bisericei „Rusicu“ si multe altele. Inscriptiunile mai cu seama de pe zidurile bisericeloru suntu cu totulu însemnate pentru noi; astfelu, in monastirile Xenofu si Dochiaru se vorbesce pe petre despre nesce inalte persoane din 1545 si din 1567, care de siguru au fostu romani. Aceste dupe inscriptiuni s’au publicatu chiaru cu literile loru paleografice in „Mémoire sur une mission au Mont Athos par M. Bayet“ Paris, 1876 — fara vnse ca textulu se fi fostu explicatu bine de străini; pentru ca, spre exemplu, cuvintele grecesci: âpx&Ivroț Kupoi Kontu vornicu din inscriptiunea bisericei Xenofului s’a tradusu in limb’a francesa: „trés ilustre voivode seigneur Kontouvornikos!... Cu toate aceste, nu potu prelungi vorb’a nici se intru in toate amănuntele ; căci eu nu suntu archeologu nici bogatu destulu, ca se potu descoperi cu Ceruta rigoare sciintifica urmele poporului romanescu prin bisericcele si prin bibliotecile din muntele Atos. Am pututdinse in treacatu a me incredintia, ca nu este monastire, in care sé nu fia ceva de studiatu pentru cunoascerea pe largu a istoriei nóstre generale. Se cuvine de siguru Academiei romane, care s’a infiintiatu cu scopu a duce grija culturei nationale, se intervină puternicu prin tóte midîulacele, de care dispune, pentru a se esplora, pe cându este timpu, celu pusinu tierile locuite sau insestrate de Romani, in vedere cu trebuintiele nostre intelectuali. Diverse. (Memorialu'u) partidei nationale romane se poate procura, in mare dela libraria W. K r a f f t din S ibiiu, in detailu dela librăriile N I Ciurcu din Brasiovu si „Aurora“ din Gherla cu Soiu bine, cari abusatu derabdarea domniei-voastre, domnule presiedinte, dér’ nu potu uita pe Romanii calui guri, cari locuescu in muntele Atos. Intrega populatiune din peninsula se compune actualu din cinci, multumiesc unii locuitori, mai cu seama greci, slavi si romani. Suntu toti numai barbati, numai ordodocsi, numai călugări sau pusnici, supusi regulei lui Santu-Vasile, impartiti prin dupe-dieci de monastiri cu duce-spre-diece schituri si prin cinei-sute de chilii, sporadicui imprastiate prin înfundăturile muntiloru cu vedere pe mare. Aceasta republica monacala se administreaza in Kari’a capitala peninsulei, numai de catra delegatii monastireloru, din care 17 suntu grecesci si trei slave; prin urmare Grecii suntu in muntele Atos monarchii domnitori, sub inalt’a conducere a patriarehului ecumenicu din Fanaru, care poate fi ortodox, dér’ grecu este de siguru. Călugării romani suntu apróape 500 prin monastiri, schituri si chilii, veniţi mai toti de peste Dunăre. Adunaţi inse in numeru mai mare suntu peste 170 numai in dupe schituri curatu romanesci: Lacu si Prodromu. Schitu Lacului s'a ascunsu de saracia intr’o prăpastia selbatica din munţii „Sântului Pavelu,“ de care depinde. Acolo stau in gropa peste 70 de romani călugări, cari n’au mijioce îndestule de vietiuire. Sermanii se hranescu mai multu din un’a miia de lei, ce primescu anualu, mi se pare, din fiera si cu „lacrimale maicei Domnului,“ care sunt unesce bobe vinete, seminţie de planta, ce monachii din peninsula sfanta obicinuescu a cultiva si a vinde calatoriloru in forma de mătănii, împreuna cu linguri de lemnu lucrate frumoşii. Schita lu