Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-11-21 / nr. 223

KEIIACIISXEA ŞI AnJIlXiSÎR.ii­U XEA, BRASOVU, piaţa mare Nr. 22. ,,JAZETA“ IESE IN FIECARE DI. Pe tne anii 12 fior., pe şâse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anii 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVII. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANVK­CIURILE: O seria garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrimită. ETR.223. Mer­curi 21 Noemvre (3 Decemvre) 1884. Din causa S-tei sărbători de Mercuri, diarulă nu va apare decâtă Joi săra. --------------­ BraşovtL. 20 Noemvre (2 Decemvre) Alegerea dela Boroşneu a făcutii o adâncă impresiune asupra Românilor­ naţionalişti din comitatulu Aradului. Acesta ni-o dovedesce şi corespondenţa ce-o publicam, mai josu, ca răs-­ punsu la scrisoarea din Nr. 113 ala foaiei noastre. ’ Unde o să ajungem, déca vomă merge me-1 reu înainte pe cărarea, care ne depilrteazâ de causa poporului? întrebarea aceasta și-a pus’o, suntem­ siguri, nu numai m­ulți dintre Românii arâdanî îngrijați de viitoru. De altă parte cei ce privescu ca virtute „pa-­ triotică“ de a face servicii duşmaniloru némului nostru, se mandresca cu resultatula dobândită la Boroşneu şi rîdă de Românii oposiţionalî cari au căzută cu 100 de voturi faţă cu 800 de voturi, date tată de Români pentr’ună străină. Nu scie omulă ce se facă, să rîdă­a ori să plângă, când vede atâta orbia şi lipsă de sâmţă de onore naţională. Dar tristulu şi realulă re­­sultată este şi rămâne: 100 voturi pentru can­­didatura română, 800 pentru candidatură ungurii. Causa politică naţională a Românilor­ din comitatul­ Aradului este aşadar apărată în mo­­mentul­ de faţă numai în proporţiune de 1:8, care va se­dică între 9 Români alegători din acelă ţinută numai unulă este consolit de da­toria sa naţională, or ceialalţi optă suntă fără nici ună sfântă, nesâmţitori şi nepăsători, sau că se închină numai la idoli străini şi de aceea lasă a fi conduşi ca orbii pentru interese străine. Proporţiunea de 1,8, 4ice corespondentulă nostru, este urmarea corupţiunei politice a Români­lor, din comitatul­ Aradului. La acesta corupţiune, adauge elă, a contribuită alăturea cu guvernulă politică şi guvernulă eclesiastică. Este una durerosă adevără, că guvernulă ungurescă se folosesce de toate mijloacele spre a paralisa ori şi ce acţiune naţională de sine stă­­tutoare a Românilor­. In urmărirea scopurilor­ sale specifice ma­ghiare, guvernulă face presiune mai alesă asupra episcopilor­ noştrii şi se silesce a-i atrage în tabera sa. Ferice de acei archipăstori, cari sciu se re­­siste presiuniloră şi terorisăriloru de susă şi nu-şi uită nici ună momentu, că chiămarea loră nu este de a face servicii d-loră Tisza-Trefort. Noi ne împlinimă numai o datoriă cătră naţiune, deca la ori şi ce ocasiune le aducemă aminte episcopiloră noştrii de acésta, şi déca îi încura­­giămă ca asupra oportunităţii momentului se nu uite marile interese de viaţă ale poporului, cu alte cuvinte ca să resiste amăgiriloră şi ameninţăriloră de susă. Dar n’ajunge nici cu atâtă. Aşteptămă mai multă dela archiereii noştri. Ei nu suntă responsabili numai pentru persoanele lor­, ci pentru atitudinea întregului cleră română. Preoţii noştri caută să premergă cu esemplu în toate şi deca se cere dela ei ca se fie buni şi credincioşi cetăţeni, atunci trebue să li­ se respecte şi drepturile de cetăţeni şi nimeni să nu pretindă dela dânşii ca să şi­ le eserciteze în detrimentulă poporului românescă. ir»0­irtrvt7Q4-irr»ri r­a n*ntzornntri onloaioa+mii din Aradă, causa e mai alesă, că n’a luată . I nici o măsură pentru ca preoţii din cerculă Bo­­roşîneului să nu-şi de votulă în detrimentulă causei naţionale. Insă ori câtă de mani şi multe au fostă şi sunt aşteptările nóastre faţă cu episcopii români, nici­odată n’amă cerută, ca guvernele nóastre ecle­­siastice să se pună în fruntea partidei naţionale române. Corespodentulu nostru pare că aşteptă însă aşa ceva, deorece vorbesce numai de păcatele guvernelor, şi nu şi de acele ale oposiţiunei naţionale. Programula naţională pretinde o conducere na­ţională. Causa naţională trebue să fie apărată pretu­tindeni de­ o partdă naţională bine organisată şi disciplinată. Nu putemă cere toate dela guver­nele diecesane şi în împrejurările de faţă numai la iniţiative oposiţionale din parte-le nu ne pu­temă aşteptă. Acesta o sciu şi Românii din Aradă. De aceea îi întrebăm­ : Ce activitate desvoltă ei pen­tru organisarea, întărirea şi disciplinarea partidei naţionale din acelă comitată? Care este aici acolo conducătorulă acestei partide? De ce nu se gru­­peză cu toţii în jurul­ lui? De ce întreprindă toate numai în momentele supreme şi pe apucate ? Voiescă are soţii noştri de principii din Aradă să­ ne oferă în veci tristulă spectaculă ală pro­­porţiunei de 1:8 într’ună comitată aproape cu­rată românescă? Limba română în Bucovina. (Coresp. part. a Gaz. Trans.) Cernăuţi, 25 Moemvre 1884. Ce titlu frumos­! Ar crede cineva că Bucovina a ajunsă să dea direcţia, cum ar trebui cineva să vorbăscă românesce. Nu, de­­jece ori nu, căci astfelă cum sun­temu, voră mai trece câteva secule şi totă nu se va vorbi românesce, şi era de ce. La noi în ţară, îndată ce ună Română, — aşa cum Ta lăsată Dumneijău — începe a studia la gimnasti, elă înadinsă uită că-i Română, elă îşi uită limba în care­ lă adormia maică-sa, elă nu vrea să scie de ea, ba ce e şi mai multă, nu-i pare armonioasa ca cea ger­mană, Z­ice că limba română nu-i pentru civilisați — se’nțelege ca dănsulă — or elă nu scie, că nici ună omă nu poate să aibă câtu­şî de puțină cultură, dacă nu scie mai ântâiu limba sa maternă. Aceşti indivizi, întrândă apoi în societate, suntă cei mai periculoşi causei nóastre naţionale. Pe când streinii nici nu indrăsnescă a ne face vre­ună rău, acestă soiu de omeni lucră din răsputeri, de a strică orî­ce între­prindere. Aşa mai deunătrî, edândă d. Bumbacă o foiă­­­terară .Aurora,« unii au avută curagială de-a i-o tră­­mite îndărătă, cu adaugerea că d-lui n’ar sei românesce. Ar fi bine când amă avéa mulți omeni ca d. I. Bum­bacă — nu-i facă complimente. — Astfelă mergă lucrurile la noi. Când vre-ună Română și-a dată totă silința, ca să-și­­ cunoasca limba maternă, ca să lucre şi elă pentru naţia sa, atuncea elă e luată în rusă, discredidată înaintea I lumii şi ori ce întreprindere e fără succesă. Românesce se vorbesce forte puţină, deore­ce Ro­mânii şi Româncele nóastre »deutsch gebildet« mai cu­­­­renda voră vorbi chiar rusesce decâtă românesce. Când e vorba de vre­ună Română, atunci să scu­­ică-i ună Rusă renegată, care a deșertată din tabera ruténa ‘ cu scapă ca să ajungă la vre-ună postă în dleră. în­dată ce l’a ajunsă, își arată arama, primulă său capă de I operă este de a mânca pre Români, cari din păcate ară avă lipsă de ajutorulă lui. Astfelă o păţiră Românii din Sucăva, cari voiră să fie primiţi în institutură clericală din Cernăuţi. Graţiă acelora, cari i-au stampilată că n’au mutră pentru preo- connaţionalii marelui Lavater. Nepăsinţa inteligenţei române cătră totă ce-i româ­­nesce, precum şi Rutenii, acestă soiu de omen! ce n’au avută ce mânca în Galiţia, venindu­ în ţară au contribuit ei multă la desnaţionalisarea Româniloră bucovineni. Ce ar­­fice publiculu cetitorii, când ar sei că aiţi simtă unii indivizi, cari fără să roşăscă declară în publică, că ei mai curendă se voră face Ruteni de câtă se fie Români? Unde amă ajunsă! — Aceștia ore suntă che­mați, ca se poarte deslinulă țării loră ? Amară și durere! Acestă soiu de omeni își schimbă fața ca și Came­­leonul, colorea pielei. Când au la putere pe ună Ru­tene, ca reposatul și metropolis Eug. Hacman, suntă cu toții Ruteni, — și apoi ce felă de Ruteni, de cei ce varsă facă pe unde calcă. Cum s’a schimbată timpulă, și-au schimbata coloarea și cei mai slabi de dachă, pre când cei fanatici strigă și aijî susă și tare, că de ce n’aru avé mitropolită din némula loră, căci ei ară fi în majoritate, făcendă adecă în conscripţiune satele române, că ară fi rutene. Rutenii au darulă de a se insinua şi cu vorbe dulci câştigă adoratori printre studenţii români şi apoi îmbină diferite inimiciţii între Români, ca să-i slăbăscă şi să nu ţie Românulă cu Română, ci ca se se mănânce între ei, or Rutenul a se câștige terenulă. Se te fereasca Dumnezeu se ai nenorocirea a veni într’o societate de preoți ruteni (religiunea ort. or.) căci numai rusesce îți vorbescă, voindă stfelă se te facă a-i învăța limba cu vrute seu nevrute. Câte șicane a­i de a suferi, când sortea şi protecţia îţi voră fi puţină favo­­ritoare şi, fiindă preotu, vei avea să fii cooperatoră sub ună astfelă de preotă, cu maţe pestriţe cum se cjice. Pentru că eşti Română, pierijî totă dreptulă la venită şi trebue să fii servulă preotului bătrână, să te duci în câmpă, să seciî la clacă, ba să-i ții de urâtă preotesii și copiiloră. Elă, adecă preotulă bătrână face toate funcțiunile și, când nu mai poate și suntă rele, trimete pe cooperatoră dându-i câțî­va creițari. S’a întâmplată, că s’au adusă cumpenele, ca să se cumpenească prinosulă, căci altcum nu mai era modru. Cum nu se voră întâmplă astfelă de caşuri, cari discreditază prestigiulă clerului nostru, când cei dela putere ocrotescă astfelă de nelegiuiri şi cooperatorulă e totdauna de vină, er nu preotulă bătrână, căci elă are, rude pănă și prin consistoră. Ce se faci cândă a murită dreptatea şi i-a trasă de multă clopotele ! Ună singură remediu este: preoţii bătrâni să nu i mai competeze după alte parochii, ci parochiile vacante să le ocupe numai cooperatori, cu ani de serviciu sau cu titlulă de doctoră. Astfel, s’ar studia la noi în ţară multă mai rigurosă decâtă până acu, or nu ca cei mai mulţi să-şi blesteme ijiua în care a vădiută lumina lumii şi a se afurisi de-a nu mai prinde o carte în mână, de oarece nu-i aduce nici ună folosă. Deci vide an­t consules unde zace răulă şi, dacă voră lua măsuri de îmbunătăţire, fie siguri că atunci amă sta altfelă şi nu precum suntemă de presenţă. Atuncia nu voră privi tinerii cu atâta nepăsinţă la limba română, ci voră stu­dia-o mai rigurosă şi voră fi întru adevără: »lumina lumii şi sarea pământului.« Ţăranul, atuncia nu va fi apăsată, altcum trebue preotulă să-i ia câte 3—4 piei și ela de ce. Astăzi ună tânără, deca învață teologia, are peste 28 de ani când îlu sfințesce, şide apoi vre-o 10—15 ani cooperatoră și când să ajungă independentă, adecă parochă, elă moare Astfelă stândă lucrurile, elă e descuragiată și chiar de ar voi să lucre ceva pentru naţiune nu poate, căci sără­cia îi închide gura. Asta-i una, or alta-i prigonirea ce ca o mare turburată se varsă asupra capului aceluia, care ar voi să scrie ceva, arătândă cum mergă lucrurile la noi în ţară. Şi cine-i facă? — Românii şi ei Ro­mânii, căci avem fi, slavă Domnului, de ei mulţi după nume, dar puţini după inimă. De astă dată mă închină cu cânteculă şi-mi înghită­­ amarulă, sperândă ca ţiganulă, de ar veni sfântulă sere ! să se desgheţe inimile împetrite şi se veită c’au păcătuită ! I X. I

Next