Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)
1884-07-22 / nr. 126
a fi e o săptămâna 50 de emigraţi din România s’au îmbarcată să se întorcă la Bremen. * Se scrie din Berlin, că isgonirea Ruşiloră de acolo continuă mereu. Numerala isgoniţiloră a ajunsă la mii. Se isgonescă creştini şi jidovi, bărbaţi, femei şi copii, săraci şi avuţi, studenţi, comercianţi, meseriaşi, chiar oameni de afaceri, cari de 20 de ani locuescă în Berlin, sunt căsătoriţi cu germane şi au copii născuţi acolo. Se isgonescă chiar proprietari cu paşaporte în regulă. Agitaţiunea ce domnesce în colonia rusă este forte mare.* Din Cairo se telegrafeza, că Osman Digma, locotenentulă Mahdiului, a fostă omorâtă la 18 Iulie. Luptele naţionale in Boemia. Relaţiunile dintre Cehii şi Nemţii Boemiei se înăspresc, peţi ce merge. Lucru foarte naturală: cu câtă Cehii câştigă mai multă teremă, cu atâtă Nemţii sunt mai mâhniţi. De ună timpă încoace aprinsă rădăcină la Nemți ideea împărţirei Boemiei în două teritorii naţionale. In privinţa aceasta scrie „N. fr. Presse.“ . Germanii în Boemia se pare, că au alţi numai o singură dorinţă: ca să evite în viitor, orice atingere cu elementală celtică, să se mărginască la cerculă loră mai răstrânsă, ca să aibă pace şi mai bine să renunţe la orice influință politică în țară şi în imperiu, decâtă se se mai certe cu Cehii, ca mai pe urmă să fie maiorisaţî din partea loră. Despărțirea în doué a administrațiunei politice, institutele ţerei se fie împărțite între acele doue naționalități, ba Nemții să aibă chiar o dietă deosebită — ete ceea ce dorescă Nemții Boemiei numai se scape de maiorisare, fără de a se mai gândi ce arurmări ar avea aceasta isolare, că singurulă loră razimă, solidaritatea cu toți Germanii şi l’ar pierde prin aceasta şi că cu totă despărţirea teritorului starea Nemţilor, nu s’ar îmbunătăţi până ce va esista în Viena ună guvernă a cărui poliţiă se razimă pe elementulă slavă .... Nici guvernului austriaci, nici partidei centraliste germane nu-i convine acesta tendinţă de separare după naţionalităţi. Cu toate astea Nemții din Boemia, staruescu în aceasta direcțiune și se vede deja începuturile politicei de abstinență ce voescu ei să-o inaugureze în consecența acelora stăruințe. Primulț pasa l’au facutu septămâna trecută delegații nemți aleși pentru consiliulu economicii ale Boemiei [Landesculturrath]. 22 de delegaţi ai diferitelor reuniuni economice germane din Boemia au declarată, că nu mai potă luă parte la lucrările numitului consiliu, pentru că membrii cehi ai consiliului, ignorândă interesele comune ale economilor germani şi cehi, se gândescă numai la promovarea scopurilor loră naţionale şi politice. De aceea delegaţii germani declară, că ei vor stărui cu toate mijloacele legale ca consiliulă economică ală ţării să se împartă în două secţiuni naţionale. Mişcarea aceasta pentru separarea a totă ce e germană de Cehii din Boemia este o apariţiune foarte serioasa pe teremurii luptelor naţionale din Austria. Situaţiunea se înăspresce încă şi mai multă prin stăruinţele contrare ale partidelor radicale celtice. De ilustraţiune servesc următorulă casă caracteristică, ce ni’lă împărtășescă foile de dincolo de Laita. Profesorul Kwiczala a adusă în sesiunea trecută a dietei boeme o propunere, care tindea interejice primirea unui copilă cehă în vre-o școlă poporală germană. In perioda viitoare a dietei aceasta propunere se va lua în desbatere și din aceasta causă chiar de pe acum se agiteazâ, mai cu semă de cătră Cehii tineri, și se face propagandă în scopă de a se țină meetingurî de massele poporului cehă, declarându-se pentru »legea Kwiczala.« In Praga și Lipau s’au și convocată deja astfelă de adunări, cari se iea hotărîrî în sensulă arangiatoriloră şi agitatoriloră. Pe de altă parte rusé, chiar deputaţii cehi de valoare facă oposiţiune propunerei lui Kwiczala. Astfel, clubulă cehă politică din lungbunzlau a ţinută o adunare, în care deputatul Mattusch a combătută acea propunere şi întregă clubulă s’a declarată pentru respingerea ei. Dela conferenţa din Londra. Situaţiunea la conferenţă a devenită încordată. La greutăţile, cu care are se lupte conferenţa egipteana, s’a mai adausă încă una. Cornnţele Münster, ambasadorulă germană la Londra, a cerută se se ia în desbaterea conferinţei şi starea şi măsurile sanitare din Egiptă. Lordul Granville a respinsă aceasta cerere, sub cuvântă că nu aparține la programarc financiară; ceilalți ambasadori încă s'au alăturată la vorbele lordului Granville, omagie aduse lui V. Alexandri. Mohadia, 29 Iuliu. V’am fi raportată că de la Lugoşă, Temişoră, Caransebeşă, Orşova şi alte localităţi a mersă o deputaţiune la băile din Mehadia, ca se salute pe iubitulă bardă ală Românilor, care se află acolo la cură. Deputaţiunea numeroasa s’a dusă Dumineca trecută la locuinţa d-lui Alexandri, unde primarulă Lugoşului d. Constantină Rădulescu sen. a adresată ilustrului poetă urmatoarele cuvinte : »Lauriatule poetă.* Vestea îmbucurătore, că petreci pe teritoriilă comitatului nostru ne-a dată ocasiunea a vede realisată dorinţa de a cunosce pe celă mai mare poetă ală iraţiunei nóastre. Temerea de a ve conturba în linişcea dorită fă învinsă de însufleţirea isvorită din simţulă de recunoscinţă şi admiraţiune, ce ve păstrămă. Stă-ne în numele Româniloră acestui comitată, vă rugămă a primi omagele nóastre pline de devotamentă. »Nemuritorule poetă! cândă constelaţiunile vieţei publice oprescă ună poporă în libera sa desvoltare, atunci literaturei îi cade cea mai grea parte a chiemărei de a susţină tăria consciinţei naţionale într’ună poporă. Meritulă colosală ală Teu e recunoscută de totă Românulă şi va fi totd’auna recunoscută până va fi sufletă de Română pe pămândă. Dar unde poveştile tale au delectată la noi au produsă lacrimi de bucurie; unde baladele tale au încântată, la noi au produsă visuri de aură; unde opurile geniului tău a produsă admiraţiune, la noi au făcută neînvincibilă însufleţirea pentru limba şi naţiunea nostră. »repturile noastre pline de comori adunate din neperitoarele tale opuri, inimile noastre adăpatate în simţimentele culese din productură creescului téu spirită, sângele nostru încălzită de flacăra naţională a geniului téu, depună tributală recunoştinţei, ală mulţămirei şi admiraţiunei urându-ţî mulţi fericiţi ani. Să trăeştî.* D. Alexandri a respunsu cam în modulă următorii: Fraţiloră! împrejurările m’au împedecată pănă acuma, de a veni între D-vostră; cu atâtă mai mare îmi este bucuria în acestă momenta, când mi se implinesce una dintre dorințele cele mai fierbinți, de a ve putea vedea în Bănată, frumosulă D-vostră pământă. Deca cu ajutorulă lui Dumnedeu și ală timpului m’am făcută și sunt poetă, aceasta am să-o mulțămescă numai poporului română, ală cărui fiu suntă, în sinulă căruia se află ascunsă isvorulă nesecată ală celei mai sublime poesii. Ca copilă me adormiau în lagănă cu cântecele poporale române. Mai târtjiu, terminându-mi studiele în străinătate şi câştigându-mi varii cunoscinţe din isvoarele literaturelor străine, m’amă re’ntorsă in patriă, cu o unică dorinţă: a adună comorile poporului nostru, care pe de ce merge totă mai mare devină, şi în mijloculă acestei ocupaţiunî m’am convinsă, că nu esistă poporă, care se fie mai sublimă în poesia sa, decâtă poporulă română. Poesia română şi obiceiurile nóstre strămoşeşti, care leamă moştenită dela Români, cari au făcută se fimă mândri de numele nostru, me întărescă în convingerea, că poporulă română va trebui sé se renască şi se va şi renasce, căci ună vechiu proverbă românescă cjice: »Sângele apă nu se face, din stejară stejară răsare, din Română Română se nasce.« După ametil la 2 ore s’a dată în sala de argintă mă prâniiu de gală în onoarea poetului. Au toastată Brediceanu și alții în sănătatea poetului. Poetulă la fiecare toastă a răspunsă scurtă și sentențiosă. Astfelă a decursă serbatoarea aceasta frumoasa, dar au constatată anume, că o reformă sanitară în Egiptă e necesară. Deşi Germania a suferită cu aceasta ocasiune o mică lovitură, totuşi puterile pară a fi pe partea ei, deoarece egoismul Englesă, de a ignoră măsurile sanitare necesare in Egiptă, a provocată o nemulţămire generală. Francia şi Anglia s’au înstrăinată multă în timpulă din urmă. Dovadă și articlulă diarului Parisiană »Figaro,« care vorbesce pentru o alianță franco-germană. Afară de acesta, prințulă Bismarck nu va uită lovitura, ce i-a dat’o lordulă Granville, refusândă cererea ambasadorului germană; ba ce e mai multă, cancelarulă a câştigată pe Porta până în a o întrebuinţa alături cu Francia în contra Angliei. Prin urmare resultatulă, de până acuma ală conferinţei e antagonismulă dintre Anglia şi celelalte puteri. In urma încordărilor acestora se observă abia acum după 5 septemâni, ca ună ce caracteristică impoliteţa, ce au comis’o delegaţii engleşi, lordulă Granville şi Childers, de a vorbi în şedinţe în limba englesă, pe care cu greu o înţălegă unii din delegaţii puterilor. La aceasta împoliteţă se obiecteaza, că la congresulă din Berlină, prinţulă Bismarck a vorbită ‘totă frănţuşesce, pentru ca să fie de toţi înţălesă. Sărbatoarea lui Horia şi Cloşca. Cu privire la sărbătorirea centenarului revoluţiunei lui Horia şi Cloşca, „ Bukaresti Hiradó “, fota vestitului Vándory Lajos, scrie împotriva lui „Ellenzék“ .Nu Românii bucuresceni, sau cum cjice »Ellenzék,* »Olahii, pregătescă aceasta serbare, ci Românii transilvăneni, cari locuescă în Bucurescî, cari și acum sunt încă supuși statului maghiar, și mai cu seama »Societatea Carpatii.« Pentru faptele săvârşite de membrii unei reuniuni însă, nici decum nu putemă face pe o naţiune respunctetóare. Noi urmărim, cu băgare de sămă tată mişcarea şi în mometală, în care amă înţelege, că mişcarea se îndreptă împotriva Ungariei — chiar şi sabia lui Damocle de a vă atârna deasupra capului nostru — o clipită mamă întârcită de a ne împlini datoria de patrioţi şi ada pe faţă cele întâmplate. Guvernul şi naţiunea română nu iau parte la pregătirea serbării lui Horia şi Cloşca, putemă chiar se 41cemă că aceasta mişcare a Românilor ardeleni, ce locuescă aici, este desaprobată în cercurile românesc!, ce sunt vrednice de stima noastra. Din isvoră sigură aflămă, că guvernulă va împiedecă serbarea centenarului Horia şi Cloşca. Şi deci stăpânirea va face în adevăr aceasta, atunci stăruimă în credinţă, că şi »Elenzék« se va convinge, că nici naţiunea română, nici publiculă română din Bucurescî nu a voită se pregatéscá sărbătorirea lui Horia şi Cloşca, ci numai câteva sute de omeni, cari nu suntă duşmani numai ai Ungariei, ci şi ai României.« La vorbele ziarului ungurescu din capitala României, „Székely Nemzet“ face urmatoarea observare : »Nu mai poate încăpea aşadară nici o Indocla, că servilita idee a nebunei sărbători nu vine dela Ardeleni. Societăţile nemulţămite, ca »Opinca,« dau îndemnulă. Apoi se găsescă câţîva omeni neconscienţioşî, cari începă mişcarea şi p lăţescă în ţară străină. Guvernulă română nu intervine acum. Deci elă nu găsesce cu cale să o împiedice, se mulţămesce a suprimă celă puţină prin ajutorulă poliţiei ori ce demonstraţiune, ce-ar fi îndreptată împotriva bunelor relaţiunî ale statelor vecine. Numai câtă fundamentala idee a unei demonstraţiuni de felulă acesteia semene cu ună focă, ce se lățesce mereu. Agitatorii români, cari din Ardei , aruncă scânteia la București cunoscă sfârșitulă reu ală acestei gândiri. Ei sciu, unde se semene vântă, ca se culege furtuni.* Organul secuiescu cere în sfârșită dela stăpânirea ungurescu se întreprindă câtă mai energici pași pentru suprimarea serbărei. Coluisiunea de delimitare și presa maghiară. Cetimă în :Hermanstädter Zeitung« 1 .Nici o 4' fără dureri patriotice,* așa traduce »Ellenzék« din Clusiu clasica vorbă »Nulla dies sine linea.« Ungaria este umilită, vice ună domnă Zongor (clavicistă) în pomenita gazetă, de vreme ce membrii români din comisiunea ungaro-românâ pentru regularea graniţelor ar fi declarată, că nu potă să se lase în nici o discusiune cu representanţii Ungariei şi că voescă a conferi cu representanţii monarchiei austro-ungare. Pe temeiulă acestei declaraţiunî ar fi refusată a subscrie ei şi protocolul conferinţelor. După a nostră ştiinţă membrii români ai comisiunei au tratată cu membrii unguri şi în estoană şi împreună cu cei din urmă au hotărîtă în luna trecută marginile comitatului Sibiului și Hunedoarei. Aceasta împrejurare nu împiedecă insé pe acelă Gură-mare dela Clusiu se tune într’ună sprintenu tempo de csárdás împotriva României celei îndrăcite de nerecunoscătoare și sfîrșiască fulgerătorulă său articolă cu urmatoarele vorbe: »Ungaria de o mie de ani, care șî-a putută întinde brațulă seu invingetora pănă la Chalons, la Adria și la Varna, sufere ca România, ce mai ieri alaltaeri s’a desfăcută din fașe, se nu voesca a nu veni în nici o atingere cu ea socotindu-se de stată egală îndreptățită, dar și trebuie se sufere așa ceva, căci cine e pusă sub epitropiă, nu este nici stăpână peste situaţiune, nici stăpână pe sine însuşi.« E de mirată, că »Ellenzék,« care scrie într’ună chipă aşa realistică, a trecută cu vederea descrierea pomenitelor scutece. Corespondinţa nostra din comitate. In Nr. 107 ală ziarului nostru amă publicată o corespondenţă dată din Mihalţă 3 Iulie, în care ni se scria că căpitanulă de poliţie a pusă pedece petrecerii, aranjate în 29 Iunie a. c. de tinerimea academică, şi că la nereuşită ei au contribuită chiar unii din Români. Ca respunsă la aceea corespondenţă, d. Severă Barbu, stud. în dreptă, ne trimite din Alba Iulia o întâmpinare, în care ne face cunoscută, că tinerimea academică de acolo n’a ştiută nimică de petrecere până în ultimele momente, de orece n’a fostă nici decum încu