Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-07-22 / nr. 126

a­ fi e o săptămâna 50 de emigraţi din România s’au îm­barcată să se întorcă la Bremen. * Se scrie din Berlin, că isgonirea Ruşiloră de acolo continuă mereu. Numerala isgoniţiloră a ajunsă la mii. Se isgonescă creştini şi jidovi, bărbaţi, femei şi copii, săraci şi avuţi, studenţi, comercianţi, meseriaşi, chiar oameni de afaceri, cari de 20 de ani locuescă în Berlin, sunt căsătoriţi cu germane şi au copii născuţi acolo. Se isgonescă chiar proprietari cu paşaporte în regulă. Agitaţiunea ce domnesce în colonia rusă este forte mare.* Din Cairo se telegrafeza, că Osman Digma, locote­­nentulă Mahdiului, a fostă omorâtă la 18 Iulie. Luptele naţionale in Boemia. Relaţiunile dintre Cehii şi Nemţii Boemiei se înăspresc, pe­­ţi ce merge. Lucru foarte na­turală­: cu câtă Cehii câştigă mai multă tere­mă, cu atâtă Nemţii sunt mai mâhniţi. De ună timpă încoace a­prinsă rădăcină la Nemți ideea împăr­­ţirei Boemiei în două teritorii naţionale. In pri­vinţa aceasta scrie „N. fr. Presse.“ . Germanii în Boemia se pare, că au alţi numai o singură dorinţă: ca să evite în viitor, ori­ce atingere cu elementală celtică, să se mărginască la cerculă loră mai răstrânsă, ca să aibă pace şi mai bine să renunţe la ori­ce influință politică în țară şi în imperiu, decâtă se se mai certe cu Cehii, ca mai pe urmă să fie maio­­risaţî din partea loră. Despărțirea în doué a adminis­­trațiunei politice, institutele ţerei se fie împărțite între acele doue naționalități, ba Nemții să aibă chiar o dietă deosebită — ete ceea ce dorescă Nemții Boemiei numai se scape de maiorisare, fără de a se mai gândi ce ar­­urmări ar avea aceasta isolare, că singurulă loră razimă, solidaritatea cu toți Germanii şi l’ar pierde prin aceasta şi că cu totă despărţirea teritorului starea Nemţilor, nu s’ar îmbunătăţi până ce va esista în Viena ună guvernă a cărui poliţiă se razimă pe elementulă slavă .... Nici guvernului austriaci, nici partidei cen­traliste germane nu-i convine acesta tendinţă de separare după naţionalităţi. Cu toate astea Nemții din Boemia, staruescu în aceasta direcțiune și se vede deja începuturile politicei de absti­nență ce voescu ei să-o inaugureze în conse­­cența acelora stăruințe. Primulț pasa l’au facutu septămâna trecută delegații nemți aleși pentru consiliulu economicii ale Boemiei [Landesculturrath]. 22 de delegaţi ai diferitelor­ reuniuni economice germane din Boemia au declarată, că nu mai potă luă parte la lucrările numitului consiliu, pentru că membrii cehi ai consiliului, ignorândă interesele comune ale economilor­ germani şi cehi, se gândescă numai la promovarea scopurilor­ loră naţionale şi politice. De aceea delegaţii germani declară, că ei vor­ stărui cu toate mijloacele legale ca consiliulă economică ală ţării să se împartă în două secţiuni naţionale. Mişcarea aceasta pentru separarea a totă ce e germană de Cehii din Boemia este o apariţi­­une foarte serioasa pe teremurii luptelor­ naţionale din Austria. Situaţiunea se înăspresce încă şi mai multă prin stăruinţele contrare ale partide­­lor­ radicale celtice. De ilustraţiune servesc­ ur­­mătorulă casă caracteristică, ce ni’lă împărtășescă foile de dincolo de Laita. Profesorul­ Kwiczala a adusă în sesiunea trecută a dietei boeme o propunere, care tindea interejice primirea unui copilă cehă în vre-o școlă po­porală germană. In perioda viitoare a dietei aceasta propunere se va lua în desbatere și din aceasta causă chiar de pe acum se agiteazâ, mai cu sem­ă de cătră Cehii tineri, și se face propagandă în scopă de a se țină meetingurî de massele poporului cehă, declarându-se pentru »legea Kwiczala.« In Praga și Lipau s’au și convo­cată deja astfelă de adunări, cari se iea hotărîrî în sen­­sulă arangiatoriloră şi agitatoriloră. Pe de altă parte rusé, chiar deputaţii cehi de valoare facă oposiţiune pro­­punerei lui Kwiczala. Astfel, clubulă cehă politică din lungbunzlau a ţinută o adunare, în care deputatul­ Mat­­tusch a combătută acea propunere şi întregă clubulă s’a declarată pentru respingerea ei. Dela conferenţa din Londra. Situaţiunea la conferenţă a devenită încordată. La greutăţile, cu care are se lupte conferenţa egipteana, s’a mai adausă încă una. Cornnţele Münster, ambasadorulă germană la Londra, a cerută se se ia în desbaterea con­ferinţei şi starea şi măsurile sanitare din Egiptă. Lordul­ Granville a respinsă aceasta cerere, sub cuvântă că nu aparține la programarc financiară; ceilalți amba­sadori încă s'au alăturată la vorbele lordului Granville, omagie aduse lui V. Alexandri. Mo­ha­di­a, 29 Iuliu. V’am fi raportată că de la Lugoşă, Temişoră, Caransebeşă, Orşova şi alte localităţi a mersă o de­­putaţiune la băile din Mehadia, ca se salute pe iubitulă bardă ală Românilor­, care se află acolo la cură. Deputaţiunea numeroasa s’a dusă Du­mineca trecută la locuinţa d-lui Alexandri, unde primarulă Lugoşului d. Constantină Rădulescu sen. a adresată ilustrului poetă urmatoarele cu­vinte : »Lauriatule poetă.* Vestea îmbucurătore, că pe­treci pe teritoriilă comitatului nostru ne-a dată ocasiunea a vede realisată dorinţa de a cunosce pe celă mai mare poetă ală iraţiunei nóastre. Temerea de a ve conturba în linişcea dorită fă învinsă de însufleţirea isvorită din simţulă de recunoscinţă şi admiraţiune, ce ve păstrăm­ă. Stă-ne în numele Româniloră acestui comitată, vă ru­­gămă a primi omagele nóastre pline de devotamentă. »Nemuritorule poetă! cândă constelaţiunile vieţei publice oprescă ună poporă în libera sa desvoltare, atunci literaturei îi cade cea mai grea parte a chiemărei de a susţină tăria consciinţei naţionale într’un­ă poporă. Meri­­tulă colosală ală Teu e recunoscută de totă Românulă şi va fi tot­d’auna recunoscută până va fi sufletă de Ro­mână pe pămândă. Dar unde poveştile tale au delectată la noi au produsă lacrimi de bucurie; unde baladele tale au încântată, la noi au produsă visuri de aură; unde opurile geniului tău a produsă admiraţiune, la noi au fă­cută neînvincibilă însufleţirea pentru limba şi naţiunea nostră. »repturile noastre pline de comori adunate din ne­­peritoarele tale opuri, inimile noastre adăpatate în simţi­­mentele culese din productură creescului téu spirit­ă, sân­gele nostru încălzită de flacăra naţională a geniului téu, depună tributală recunoştinţei, ală mulţămirei şi admi­­raţiunei urându-ţî mulţi fericiţi ani. Să trăeştî.* D. Alexandri a respunsu cam în modulă următorii: Fraţiloră! împrejurările m’au împedecată pănă a­­cuma, de a veni între D-vostră; cu atâtă mai mare îmi este bucuria în acestă momenta, când mi se implinesce una dintre dorințele cele mai fierbinți, de a ve putea vedea în Bănată, frumosulă D-vostră pământă. Deca cu ajutorulă lui Dumnedeu și ală timpului m’am făcută și sunt poetă, aceas­ta am să-o mulțămescă numai poporului română, ală cărui fiu suntă, în sinulă căruia se află ascunsă isvorulă nesecată ală celei mai sublime poesii. Ca copilă me adormiau în lagănă cu cântecele poporale române. Mai târtjiu, ter­­minându-mi studiele în străinătate şi câştigându-mi varii cunoscinţe din isvoarele literaturelor­ străine, m’amă re’n­­torsă in patriă, cu o unică dorinţă: a adună comorile poporului nostru, care pe de ce merge totă mai mare de­vină, şi în mijloculă acestei ocupaţiunî m’am convinsă, că nu esistă poporă, care se fie mai sublimă în poesia sa, decâtă poporulă română. Poesia română şi obiceiu­rile nóstre strămoşeşti, care le­amă moştenită dela Români, cari au făcută se fimă mândri de numele nostru, me întărescă în convingerea, că poporulă română va trebui sé se renască şi se va şi renasce, căci ună vechiu proverbă românescă cjice: »Sângele apă nu se face, din stejară stejară răsare, din Română Română se nasce.« După ametil la 2 ore s’a dată în sala de argintă m­ă prâniiu de gală în onoarea poetului. Au toastată Brediceanu și alții în sănătatea poe­tului. Poetulă la fiecare toastă a răspunsă scurtă și sentențiosă. Astfelă a decursă serbatoarea aceasta frumoasa, dar au constatată anume, că o reformă sanitară în Egiptă e necesară. Deşi Germania a suferită cu aceasta ocasi­­une o mică lovitură, totuşi puterile pară a fi pe partea ei, deoarece egoismul­ Englesă, de a ignoră măsurile sa­nitare necesare in Egiptă, a provocată o nemulţămire generală. Francia şi Anglia s’au înstrăinată multă în timpulă din urmă. Dovadă și articlulă diaru­lui Parisiană »Fi­garo,« care vorbesce pentru o alianță franco-germană. Afară de acesta, prințulă Bismarck nu va uită lovitura, ce i-a dat’o lordulă Granville, refusândă cererea amba­sadorului germană; ba ce e mai multă, cancelarulă a câştigată pe Porta până în a o întrebuinţa alături cu Francia în contra Angliei. Prin urmare resultatulă, de până acuma ală con­ferinţei e antagonismulă dintre Anglia şi celelalte puteri. In urma încordărilor­ acestora se observă abia acum după 5 septemâni, ca ună ce caracteristică impo­­liteţa, ce au comis’o delegaţii engleşi, lordulă Granville şi Childers, de a vorbi în şedinţe în limba englesă, pe care cu greu o înţălegă unii din delegaţii puterilor­. La aceasta împoliteţă se obiecteaza, că la congresulă din Berlină, prinţulă Bismarck a vorbită ‘totă frănţuşesce, pentru ca să fie de toţi înţălesă. Sărbatoarea lui Horia şi Cloşca. Cu privire la sărbătorirea centenarului re­­voluţiunei lui Horia şi Cloşca, „ Bukaresti­ Hiradó “, fota vestitului Vándory Lajos, scrie împotriva lui „Ellenzék­“ .Nu Românii bucuresceni, sau cum cjice »Ellenzék,* »Olahii, pregătescă aceasta serbare, ci Românii tran­silvăneni, cari locuescă în Bucurescî, cari și acum sunt încă supuși statului maghiar, și mai cu seama »Societatea Carpatii.« Pentru faptele săvârşite de membrii unei reuniuni însă, nici decum nu putemă face pe o naţiune respunctetóare. Noi urmărim, cu băga­re de sămă tată mişcarea şi în mometală, în care amă înţelege, că mişcarea se îndreptă împotriva Ungariei — chiar şi sabia lui Da­­mocle de a vă atârna de­a­supra capului nostru — o clipită m­­amă întârcită de a ne împlini datoria de patrioţi şi ada pe faţă cele întâm­plate. Guvernul­ şi naţiunea română nu iau parte la pregătirea serbării lui Horia şi Cloşca, putemă chiar se 41­­cemă că aceasta mişcare a Românilor­ ardeleni, ce locuescă aici, este desaprobată în cercurile românesc!, ce sunt vrednice de stima noastra. Din isvoră sigură aflămă, că guvernulă va împiedecă serbarea cente­narului Horia şi Cloşca. Şi deci stăpânirea va face în adevăr aceasta, atunci stăruimă în credinţă, că şi »Elenzék« se va convinge, că nici naţiunea română, nici publiculă română din Bucurescî nu a voită se pregatéscá sărbătorirea lui Horia şi Cloşca, ci numai câteva sute de omeni, cari nu suntă duşmani numai ai Ungariei, ci şi ai României.« La vorbele ziarului ungurescu din capitala României, „Székely Nemzet“ face urmatoarea ob­servare : »Nu mai poate încăpea aşadară nici o Indocla, că servilita idee a nebunei sărbători nu vine dela Ardeleni. Societăţile nemulţămite, ca »Opinca,« dau îndemnulă. Apoi se găsescă câţî­va omeni neconscienţioşî, cari în­­cepă mişcarea şi p lăţescă în ţară străină. Guvernulă română nu intervine acum. Deci elă nu găsesce cu cale să o împiedice, se mulţămesce a suprimă celă puţină prin ajutorulă poliţiei ori ce demonstraţiune, ce-ar fi îndreptată împotriva bunelor­ relaţiunî ale statelor­ vecine. Numai câtă fundamentala idee a unei demonstraţiuni de felulă acesteia semene cu ună focă, ce se lățesce mereu. Agitatorii români, cari din Ardei , aruncă scânteia la Bu­curești cunoscă sfârșitulă reu ală acestei gândiri. Ei sciu, unde se semene vântă, ca se culege furtuni.* Organul­ secuiescu cere în sfârșită dela stă­pânirea ungurescu se întreprindă câtă mai ener­gici pași pentru suprimarea serbărei. Coluisiunea de delimitare și presa maghiară. Cetimă în :Hermanstädter Zeitung« 1 .Nici o 4' fără dureri patriotice,* așa traduce »Ellenzék« din Clusiu clasica vorbă »Nulla dies sine linea.« Ungaria este umilită, vice ună domnă Zongor (clavicistă) în pomenita gazetă, de vreme ce membrii români din comisiunea ungaro-românâ pentru regularea graniţelor­ ar fi decla­rată, că nu potă să se lase în nici o discusiune cu re­­presentanţii Ungariei şi că voescă a conferi cu represen­­tanţii monarchiei austro-ungare. Pe temeiulă acestei declaraţiunî ar fi refusată a subscrie ei şi protocolul­ conferinţelor­. După a nostră ştiinţă membrii români ai comisiunei au tratată cu membrii unguri şi în esto­ană şi împreună cu cei din urmă au hotărîtă în luna trecută marginile comitatului Sibiului și Hunedoarei. Aceasta împrejurare nu împiedecă insé pe acelă Gură-mare dela Clusiu se tune într’ună sprintenu tempo de csárdás îm­potriva României celei îndrăcite de nerecunoscătoare și sfîrșiască fulgerătorulă său articolă cu urmatoarele vorbe: »Ungaria de o mie de ani, care șî-a putută întinde bra­­țulă seu invingetora pănă la Chalons, la Adria și la Varna, sufere ca România, ce mai ieri alaltaeri s’a des­făcută din fașe, se nu voesca a nu veni în nici o atin­gere cu ea socotindu-se de stată egală îndreptățită, dar și trebuie se sufere așa ceva, căci cine e pusă sub epi­­tropiă, nu este nici stăpână peste situaţiune, nici stă­până pe sine însuşi.« E de mirată, că »Ellenzék,« care scrie într’ună chipă aşa realistică, a trecută cu vederea descrierea pomenitelor­ scutece. Corespondinţa nostra din comitate. In Nr. 107 ală ziarului nostru amă publicată o co­respondenţă dată din Mihalţă 3 Iulie, în care ni se scria că căpitanulă de poliţie a pusă pedece petrecerii, aran­jate în 29 Iunie a. c. de tinerimea academică, şi că la nereuşită ei au contribuită chiar unii din Români. Ca respunsă la aceea corespondenţă, d. Severă Barbu, stud. în dreptă, ne trimite din Alba Iulia o în­tâmpinare, în care ne face cunoscută, că tinerimea aca­demică de acolo n’a ştiută nimică de petrecere până în ultimele momente, de orece n’a fostă nici decum încu­

Next