Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-12-08 / nr. 272

Nr. 272. Gladstone e gata să desfiinţeze şi viceregatură. Ar­mata regulată, miliţia, flota şi afacerile străine rămână re­servate parlamentului englesă, la a căroră deliberare Ir­landezii îşî vor­ trimete delegaţi la Londra. Dări şi vă­­muri n’au să se tracteze ca afaceri irlandeze, deşi Parnell cere şi acesta. Conservatorii se opun­ absolută astora felii de proiecte şi au de gândd se apeleze la ţară, în casă când ar­ fi învinşi în parlamentă în vreuna din aceste cestiunî. Nu credem d. că apelul­ conservatorilor­ va avea efecte, deoarece alegerile din urmă au dovedită, că ţera e mai multa cu Gladstone şi Parneliții nu puțind vord contribui cu voturile lord la succesele partidei liberale. SOIRILE DILEI. Ni se comunică din paşaliculd lui Banffy: ,,In comuna românésca Bid­ind comit. Solnocd-Doboca, cerculu Ceucisiu, judele comunală Toaderă Nechita, la intrigile evreului Daskal Itzig pe lângă fispanul, şi persecutată de judele procesuală din Ceucisiu Ludwig Nagy, fii silită se abdică la funcţiunea sa „pentru că nu scie unguresce.“ S’a fixată o cti de alegere, în care a­­mintituld jude procesuală a şi venită în comuna Bi­­dind, încuartirându-se la ună proprietare română. S’a adunată comitetulă comunală cu poporulă, și judele pro-, cesuale, fără se-la întrebe despre candidare, îî spune că­­ „deoarece suntemă în Țara ungurescu, judele comunală­­ trebue se scie unguresce și deeînumesce de jude comunală­­ pe evreulă Daskal Iţig, pentru că numai elă scie ungu­­resce.“ Membrii din Comitetă i au răspunsă că nu le trebue, dar cu ună tonă aspru cjise­ricuță despot­ă Nagy: „Pună pe Iţig jude comunală sub responsabilita­tea şi din puterea mea.“ Acum era să se aducă lada comunală la Iţig, dar venindă cu ea în josă poporulă a­­ vrută s- o ducă la ună jurată pănă la sosirea recursu­lui. Atunci judele procesuală se repede cu bastonulă la poporă şi ameninţându-lă cu bătaia, a­dusă lada la Iţig, care n’are nici casă, nici proprietate, afară de câteva­ jugăre de pămentă intabulate pe copii, dar datorii are­ destule. In comunele învecinate sunt­ totă evrei judi comunali, şi din comune modele în privinţa materială, ajungă acum la sapă de lemnă, căci li să vinde totă Românilor, pentru mici restanţe de dare, pe când pen­tru evrei, cum e şi Iţig noulă jude, care resteaza vr’o. 120 fi. dare, nu se găsesce nici ună esecutoră ca se ’i­ încaseze.“ — Ce se’i faci, dacă Ițig, Baruch, Șloim ș. a. ! suntă „patrioți“ — fiă și de pungă. -0-Din Blaşiu ni se scrie: „In 16 Decemvre n. no-j­­arula cercuala a provocată unele comune române din­­prejurulă Blaşiului, ca țăranii să’șî aducă vitele la ter-' i țulă de septămână, la care s au și înfățișată doi cum-. ț jărători, cumperend­ cu prețuri bune vr’o 40 de boi­­­nari, graşi și frumoşi, de 6—12 ani. Acești cumpără- t­ori voră veni și în Ianuarie după boi.“ Opsitarulă. j —o— 11 Ună vagabundă, într’o seara din săptămâna aceasta,­­ inn drumulă la trei dame într’o stradă a Clușiului ș­i le ceru bani, (j'cendd că „nimenea nu poate pretinde i le la elă să bea apă pe frigulă ăsta mare.“ Ună poli­­t­istă trebui să intervină. De va fi băută altceva de câtă f .pă în acea seara, și anume pe priciulă poliţiei, nu e cimit. 1 -0- I Ni se comunică din Făgăraşă cu data 4 (16) De- a emvre: »Reuniunea învăţâtorilor­ din comitatulă Fă­­fi­ăraşului şi-a ţinută astâtji în localulă scólei civile de stată de a aici adunarea sa generală. Intre obiectele de pertractată amintescă : 1) prelegerea practică: Cum să se propună limba maghiară în clasa I—II, a scóalelor­ nemaghiare, din care a resultată, că la propunerea elementelor­ ma­ghiare în scóalele române, germane etc. să se ia în pri­vire m si întriu limba maternă de propunere a respec­ti­velor­ scóale, pe basa căreia apoi să se numescă noţiu­nile şi în limba maghiară, cu deosebire s’a recomendată expunerea în modă intuitivă şi practică a obiectelor­ ce încunjură pe elevă mai ânteiu în limba de propunere maternă şi apoi şi în limba maghiară; 2) geografia co­­mitatului Făgăraşă, elaborată manuscrisă revidată prin­tr’o comisiune, şi acum aprobată de adunarea acestei reuniuni. Autorulă acestui apă, de interesă pentru in­strucţiunea in scólele comitatului Făgăraşă, a fostă în­drumată de reuniune, ca să tipărăscă aceasta geografiă a comitatului Făgăraşă, spre care scapă reuniunea a alesă 0 comisiune care să intervină la comisiunea administra­tivă a acestui comitată pentru ună ajutoră bănescă la acoperirea speselor­ de ţipară. S’a făcută propunere, ca acesta apă fiind de interesă să se edea şi în traducere românescu. Mai amintescă intre celelalte obiecte de per­tractată : Scopulă cărţilor­ de cetire şi recomandarea fon­d­ă de cetită pedagogice, între care a fostă primită şi „Scoala Practică.“ Mai pe urmă reuniunea a alesă ună membru, care se merge la reuniunea ţărei în Buda- Pesta.“ — Spre ce scapă? —0— Ună amică d­n România scrie la 15 c.: „Scrisoa­­rea asta o espedieză astăciî şi nu suntă sigură, decd va­ ajunge la destinaţiă (în Braşovăț, la timpă, adecă în 18 c. Eticendă acestea mă sprijinescă pe împrejurarea c­ă prin Bucurescî, de două dile, este ună potopă de nin- 30re, trenurile nu circulă, decâtă forte întârziată și dăcă va mai continua ninsorea precum e actualmente atunci aici noi nu vomă pute merge pănă la cancelăriă. O istfelă de zăpadă nu s’a mai pomenita în Bucurescî.“ Scrisorea a sosită într’adevără numai în 18 e. 20— „Gil Blas“ scrie despre sartea lui Kossuth ur­­nătorele: „Sermanulă marele patriotă, după ce numai,­­ste în stare, d’a-şî câştiga în Italia pânea cu instruirea imbeloră şî-a găsită m­ă asilă în Sixte, în Savoia, la fii lei, cari suntă păstori acolo.“ Nordulu Transilvaniei, luna lui Brumariu 1885. Şovinismulă maghiară trece acum marginile tutu­­oră legiioră. Cumcă totuşi provedinţa se îngrijesce multă le­ordeală şi Ţara unguresca se dovedesce prin aceea :c­a lăsată în sinulă loră din timpurile cele bătrâne se răieasc­ă ună elementă,, pe câtă de compactă pe atâta­­ iubitoră de pace, ca elementară românescă. Dacă şi românii ar fi şoviniştî, atunci n’ar mai fi pace şi or­­ine în aceste ţări — pe lângă totă gendarmeria şi hin­­erimea de care dispună pârinţescii noştri guvernanţi din­­­­udapesta.­­ Intre prea puţinii funcţionari români din Betleană s­e află şi d­in Augustă Silvişianu. Superiorii d-sale recu- n­oscă că-şi împlinesce consciinţiosă oficiului său. Făca- i fiă d -lui Silvişianu a fostă însă şi este acela, că se a­­s­umâ de ceea ce este­­ de Română. D-sa prenumără c­âte o foiă naţională or ficei d-sale şi astădi i prenumără I nă Ziară beletristică română: „Amicală Familii “ D­oamna Silvişianu — deşi născută maghiară — este o f­loratoare a costumului română naţională. Cela mai umaşă şi elegantă costumă română în balula din ăstări oă din Betleană a fostă ală stimabilei d­­e Silvişianu.1 . Ce lucruri inocente aceste! Ele au fostă îndestulitare pentru de-a face pe ună Română nesuferibilă înaintea celoră răi. Dreptă aceea s’au insuită a scote la cale transferarea d-saie din Betleană într’ună locă obscură. Mai multă n’au putută dobândi, căci superiorulă desă a­­mintitului este ună omă iubitoră de dreptate. Româ­­nulă însă consolu­de îndeplinirea conscienţiosă a oficiu­lui său şi liniştită în inima sa declară că mai bine de­­misiuneza decâtă să fiă transferată. După lupte şi spese în fine reuşi a fi restituită în oficiu fără a fi strămutată. Micii despoţi fuse vădăndă, că nu potă scăpa de funcţio­­narulă nostru caută totă posibilulă spre a-i amări viaţa. La 2 Brumariu st. n. — după cum stm informată — farmacistulă din Betleană, pe care după nume încă nu’s norocită a’la cunósce, şi care este totodată şi „oskolalátogató,“ face perchisiţiă în scóla română con­fesională din locă şi esamenă, firesce totulă în limba ungurescá. De unde şi pănă unde copilaşii români se vorbescu unguresce? Invăţătorulă, firesce a tradusă în­trebările şi copii răspundeau românesce. Uitasemă a a­­nunţa, că „iskolalátogato“-u­ă mai ânteiu şi-a arătată diploma subscrisă de ministrulă-ordonanţă Trefort şi nu­mai după aceea îşî puse la probă neţărmurita sa putere asupra învăţătorului şi­ a scelei rom. conf. Cercetă apoi cu de-amănuntulă toate requisitele de învăţămentă : cărţile de propunere, globurile, mapele, tabelele, atlasurile, etc. şi cuarticulă învăţătoriului. Atâtă faţă cu localitatea sco­­lei, câtă şi cu cuarticulă învăţătorului, cu requisitele de învăţămentă şi cu răspunsurile pruncilor, fă nevoită a’şi esprima îndestulirea, Z'cendă cumcă, nici n'ar fi cre- zută ca scóla românescâ să se afle într’o stare aşa de bună. Cu fote aceste bunu’ă „oskoia­­lâtoga“-tău află şi aci ameninţată esistința statului un­gurescă. A găsită adecă în scoala ună atlasă tipărită în „Bucurescî“ dar procurată dela W. Krafft, din Sibiiu invățătorulă era s’o pâţâscă, deca nu era în stare a-i esplica, că numele „Bucurescî“ tipărită pe păretele unui atlasă, ce se vinde şi în librăriile noastre nu este periculosă şi nu submineza basele statului magiară. L’au mai vătămată la ochi: „Gazeta Transilvaniei“ ş. a. a „bibliotecuţă românésca,“ tablourile: „Dragoşă“ „Ocu­parea Plevnei,“ etc. văzute în cuarticulă învăţătorului, iar aceste ni se pare că nu cadă în sfera de inspecţie­­ d-lui „oskolalálóga“-téu. E ca D-le Redactoră, că com­patrioţii noştri, numai câtă nu ne omora cu dragostea oră şi în viaţa socială şi vi­scolă.­ însemne-şî însă că nu e bine a abusa de suferinţa şi răbdarea celui isuprită.. .. Unuia pentru altulu. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. subtilă se află eroi născuţi şi omen! laşi tocmai aşa ca ulă*), e mai uşoră, pentru că aici efectulă spaimei este înlăturată de acela ală entusiasmului. »Se jeter dans la bataille la tété la premiere **) nu e numai modulă de luptă predilectă ală Francesiloră, ci a tuturora popoarelora romane și peste totă a tuturora popoarelor, cu tem­­peramentă care se înflăcărează ușoră. Trebue se aibî mare cunoscință de oameni ca să poți aprinde acesta elană și aceasta este o artă, care a fostă de când lumea ună dară grațiosă ală naturei dată mă­ritară beliducî. * Ună singură cuvântă pronunțată la timpulă și la loculă cuvenita face adeseori minuni, neuitând de esem­­plulă personală, care mai totdeauna răpesce massele cu sine, cu toate că ceiă, care î­ă dă, trebue să rămână mai cu seama de iotă rece, pentru că are a gândi prea multă, decâtă ca să mai potă și sâmți. Ori dară s’ar putea crede, că Napoleonă atunci, când s’a pusă la Arcole cu stegula în mână în fruntea coloanelor­ sale de asaltă aproape dem­oralisate și s’a aruncată în plaja de ghiulele austriace, a fostă elă însuși entusiasmată? De sigură nu! Déca l’a cuprinsă ună afectă ală inimei, atunci acesta a tastă grijea cea mai torturătore pentru resul­­tatulă luptei; dér elă cunoscea sensulă Francesiloră săi pentru efecte dramatice; elă le dădu ună asemenea efectă şi ei se răpeiţiră cu toţii înainte *la tété la pre­ FOILETONUI. :între meseriaşi. Astfelă statură modernă ia pe june din posiţiunile­­ cele mai eterogene ale vieţei şi fără a-lă fi crescută mai Y I T E J I Ă. I ’nainte pentru răsboiu, ca odintară, fără a-lă fi pregătită­­ moraliceşte îlă bagă în şirurile armatei după o instrucţiă (urmare)­­ mechanică în diferite eserciţii, ce-o pretinde răsboială modernă şi ce-o primeşte într’ună timpă anumită, îlă Sistemulă de „verbung" (apelă la înrolare voluntară) în:u­ră ca pe unii zîd( ViU) asupra căruia o sută de sol­­iuase o mare estensiune, fără a fi îndestulitoră, şi de­­ daţi inimici putu îndrepta într’o minută două mii de îm­­aceea fă înlocuită cu sistemulă de „conscripţiune* (re~ puşcăturî şi care servesce asemenea ca ţîntă tunuriloră, cruţare pe basa obligamentului militară), care asigura 1 Și ÎQ ac6stă situațiune trebue se asculte cu încordată statului m­ă numără de trupe bine țărmurită, indepen- j^tențiune de poruncile comandantului său, trebue să tîn­­dentă de succesele birourilor­ de înrolare voluntară.1 tescá bine asupra inamicului, trebue déca este întrebuin- Efectulă armeloră de focă mai perfecţionate devenise mai talfl în ,iraj|0î.ț se [\.\ cu bagare de semn la mişcările înfiorătorii şi libera voinţă a individului nu se mai lua; soţiloră săi de luptă spre a sta în legătură cu ei şi afară în considerare, afară numai décá îşî punea omă în locă­­ de aceea se seje folosi pentru propriulă său scută de séu mai târiţiu décá se răscumpăra , cu toate aceste învă- - forma şi acoperirea terenului; şi cu câtă mai perfectă tătarii, preoţii şi studenţii diligenţi seu artiştii erau cru­ va gajisface eja tuturora acestoră cerinţe, în mănia im­­ţatî. Der la lena armatele permanente şi-au aflată de- ; presiuniloră de groză ce le provocă ranele şi mórtea din sastrulă. In loculă loră a păşită Jobligămentulă de înro- juru]Q sgUi cu &tâ’u mai multă dovedește o tănă a­su­­lare generală, a căruia valoare a fostă cunoscută mai în- )jet0­u,^ care se manifestă în timpă de peliculă prin re­tem de Prusienî, şi care a fostă introdusă apoi şi, dupft sîstinţă constantă şi puternică şi acesta este moderna o învăţătură primită cu preţă de multă sânge, imitată ŞÎ vitejiă, care face ca răsboiniculă în mâna comandantului de alte state. Obligamentulă de înrolare generală este , ge nu fiă decât­ una ,instrumentă gata a se bate­ cum însă pretensiunea cea mai aspră a statului dela cetăţenii cere regulamentulă, și care în loculă c­onsciinţei puterei săi. Nu se ia în considerară deca omulă dela natură pune regignațiunea, este predestinată pentr’ună erou seu ună lașă, deca unulă i are dorința a merge în răsboiu, or celuilaltă ii este groaza. Aceasta perseverare în periculă, rece și făr’ de nicî­­ de elă. Și amândouă contrastele suntă representate în ună efectă, este şi cea mai grea cerinţă ce i-o face­­ toate clasele societăţii, între artiştii de natura cea mai răsboiută soldatului. Unde poate să se manifeste »elan«-1 *) elan­sborn, repedire, se dice cu deosebire de mişcările cele iuţi, la cari se lasă sufletul­, când este pătrunsă de-o viă aprindere, când este plină de una mare entusiasma. **). A se arunca în luptă cu despreţuirea ori­cărui periculo. Red. Din Senatule romana. In şedinţa dela 4 Decemvre a senatului română, a ocasiunea desbaterilor­ asupra răspunsului la mesa­­­iulă tronului, la paragrafulă despre evenimenteie de peste lunăre D. C. Boerescu Zise între altele, că nu parla­­mentulă a aflată celă dintăiu ceva in evenimentele de ieste Dunăre, ci străinătatea. Guvernulă a cerută dări­­oarea fortăreţeloră bulgare, tocmai cândă Bulgarii erau a re­sbelă cu Serbii. Ei, de ce acesta cerere tocmai a­­um? Guvernulă a făcută espulsări, în virtutea legei trăiniloră. Der când s’a votată aceasta lege, a­d'se în cameră, că nu va esita niciodată a arăta Camerei mo­­rele pentru care ar fi nevoită a face asemene espulsări. Iu toate asestea d-sa n'a arătată nimică Cameriloră pen ’u ce a făcută espulsări. Așa der controlulă parlamen­t­hui de faptă nu esistă, nu se esercitează. D. I. C. Brătianu răspunde între altele: înaintea evoluțiunei dela Filipopoli am întâlnită la Marienbad e d. Giers și am putută constata disposițiunile de

Next