Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)
1885-12-08 / nr. 272
Nr. 272. Gladstone e gata să desfiinţeze şi viceregatură. Armata regulată, miliţia, flota şi afacerile străine rămână reservate parlamentului englesă, la a căroră deliberare Irlandezii îşî vor trimete delegaţi la Londra. Dări şi vămuri n’au să se tracteze ca afaceri irlandeze, deşi Parnell cere şi acesta. Conservatorii se opun absolută astora felii de proiecte şi au de gândd se apeleze la ţară, în casă când ar fi învinşi în parlamentă în vreuna din aceste cestiunî. Nu credem d. că apelul conservatorilor va avea efecte, deoarece alegerile din urmă au dovedită, că ţera e mai multa cu Gladstone şi Parneliții nu puțind vord contribui cu voturile lord la succesele partidei liberale. SOIRILE DILEI. Ni se comunică din paşaliculd lui Banffy: ,,In comuna românésca Bidind comit. Solnocd-Doboca, cerculu Ceucisiu, judele comunală Toaderă Nechita, la intrigile evreului Daskal Itzig pe lângă fispanul, şi persecutată de judele procesuală din Ceucisiu Ludwig Nagy, fii silită se abdică la funcţiunea sa „pentru că nu scie unguresce.“ S’a fixată o cti de alegere, în care amintituld jude procesuală a şi venită în comuna Bidind, încuartirându-se la ună proprietare română. S’a adunată comitetulă comunală cu poporulă, și judele pro-, cesuale, fără se-la întrebe despre candidare, îî spune că „deoarece suntemă în Țara ungurescu, judele comunală trebue se scie unguresce și deeînumesce de jude comunală pe evreulă Daskal Iţig, pentru că numai elă scie unguresce.“ Membrii din Comitetă i au răspunsă că nu le trebue, dar cu ună tonă aspru cjisericuță despotă Nagy: „Pună pe Iţig jude comunală sub responsabilitatea şi din puterea mea.“ Acum era să se aducă lada comunală la Iţig, dar venindă cu ea în josă poporulă a vrută s- o ducă la ună jurată pănă la sosirea recursului. Atunci judele procesuală se repede cu bastonulă la poporă şi ameninţându-lă cu bătaia, adusă lada la Iţig, care n’are nici casă, nici proprietate, afară de câteva jugăre de pămentă intabulate pe copii, dar datorii are destule. In comunele învecinate sunt totă evrei judi comunali, şi din comune modele în privinţa materială, ajungă acum la sapă de lemnă, căci li să vinde totă Românilor, pentru mici restanţe de dare, pe când pentru evrei, cum e şi Iţig noulă jude, care resteaza vr’o. 120 fi. dare, nu se găsesce nici ună esecutoră ca se ’i încaseze.“ — Ce se’i faci, dacă Ițig, Baruch, Șloim ș. a. ! suntă „patrioți“ — fiă și de pungă. -0-Din Blaşiu ni se scrie: „In 16 Decemvre n. no-jarula cercuala a provocată unele comune române dinprejurulă Blaşiului, ca țăranii să’șî aducă vitele la ter-' i țulă de septămână, la care s au și înfățișată doi cum-. ț jărători, cumperend cu prețuri bune vr’o 40 de boinari, graşi și frumoşi, de 6—12 ani. Acești cumpără- tori voră veni și în Ianuarie după boi.“ Opsitarulă. j —o— 11 Ună vagabundă, într’o seara din săptămâna aceasta, inn drumulă la trei dame într’o stradă a Clușiului și le ceru bani, (j'cendd că „nimenea nu poate pretinde i le la elă să bea apă pe frigulă ăsta mare.“ Ună politistă trebui să intervină. De va fi băută altceva de câtă f .pă în acea seara, și anume pe priciulă poliţiei, nu e cimit. 1 -0- I Ni se comunică din Făgăraşă cu data 4 (16) De- a emvre: »Reuniunea învăţâtorilor din comitatulă Făfiăraşului şi-a ţinută astâtji în localulă scólei civile de stată de a aici adunarea sa generală. Intre obiectele de pertractată amintescă : 1) prelegerea practică: Cum să se propună limba maghiară în clasa I—II, a scóalelor nemaghiare, din care a resultată, că la propunerea elementelor maghiare în scóalele române, germane etc. să se ia în privire m si întriu limba maternă de propunere a respectivelor scóale, pe basa căreia apoi să se numescă noţiunile şi în limba maghiară, cu deosebire s’a recomendată expunerea în modă intuitivă şi practică a obiectelor ce încunjură pe elevă mai ânteiu în limba de propunere maternă şi apoi şi în limba maghiară; 2) geografia comitatului Făgăraşă, elaborată manuscrisă revidată printr’o comisiune, şi acum aprobată de adunarea acestei reuniuni. Autorulă acestui apă, de interesă pentru instrucţiunea in scólele comitatului Făgăraşă, a fostă îndrumată de reuniune, ca să tipărăscă aceasta geografiă a comitatului Făgăraşă, spre care scapă reuniunea a alesă 0 comisiune care să intervină la comisiunea administrativă a acestui comitată pentru ună ajutoră bănescă la acoperirea speselor de ţipară. S’a făcută propunere, ca acesta apă fiind de interesă să se edea şi în traducere românescu. Mai amintescă intre celelalte obiecte de pertractată : Scopulă cărţilor de cetire şi recomandarea fondă de cetită pedagogice, între care a fostă primită şi „Scoala Practică.“ Mai pe urmă reuniunea a alesă ună membru, care se merge la reuniunea ţărei în Buda- Pesta.“ — Spre ce scapă? —0— Ună amică dn România scrie la 15 c.: „Scrisoarea asta o espedieză astăciî şi nu suntă sigură, decd va ajunge la destinaţiă (în Braşovăț, la timpă, adecă în 18 c. Eticendă acestea mă sprijinescă pe împrejurarea că prin Bucurescî, de două dile, este ună potopă de nin- 30re, trenurile nu circulă, decâtă forte întârziată și dăcă va mai continua ninsorea precum e actualmente atunci aici noi nu vomă pute merge pănă la cancelăriă. O istfelă de zăpadă nu s’a mai pomenita în Bucurescî.“ Scrisorea a sosită într’adevără numai în 18 e. 20— „Gil Blas“ scrie despre sartea lui Kossuth urnătorele: „Sermanulă marele patriotă, după ce numai,ste în stare, d’a-şî câştiga în Italia pânea cu instruirea imbeloră şî-a găsită mă asilă în Sixte, în Savoia, la fii lei, cari suntă păstori acolo.“ Nordulu Transilvaniei, luna lui Brumariu 1885. Şovinismulă maghiară trece acum marginile tutuoră legiioră. Cumcă totuşi provedinţa se îngrijesce multă leordeală şi Ţara unguresca se dovedesce prin aceea :ca lăsată în sinulă loră din timpurile cele bătrâne se răiească ună elementă,, pe câtă de compactă pe atâta iubitoră de pace, ca elementară românescă. Dacă şi românii ar fi şoviniştî, atunci n’ar mai fi pace şi orine în aceste ţări — pe lângă totă gendarmeria şi hinerimea de care dispună pârinţescii noştri guvernanţi dinudapesta. Intre prea puţinii funcţionari români din Betleană se află şi din Augustă Silvişianu. Superiorii d-sale recu- noscă că-şi împlinesce consciinţiosă oficiului său. Făca- i fiă d -lui Silvişianu a fostă însă şi este acela, că se asumâ de ceea ce este de Română. D-sa prenumără câte o foiă naţională or ficei d-sale şi astădi i prenumără I nă Ziară beletristică română: „Amicală Familii “ Doamna Silvişianu — deşi născută maghiară — este o floratoare a costumului română naţională. Cela mai umaşă şi elegantă costumă română în balula din ăstări oă din Betleană a fostă ală stimabilei de Silvişianu.1 . Ce lucruri inocente aceste! Ele au fostă îndestulitare pentru de-a face pe ună Română nesuferibilă înaintea celoră răi. Dreptă aceea s’au insuită a scote la cale transferarea d-saie din Betleană într’ună locă obscură. Mai multă n’au putută dobândi, căci superiorulă desă amintitului este ună omă iubitoră de dreptate. Românulă însă consolude îndeplinirea conscienţiosă a oficiului său şi liniştită în inima sa declară că mai bine demisiuneza decâtă să fiă transferată. După lupte şi spese în fine reuşi a fi restituită în oficiu fără a fi strămutată. Micii despoţi fuse vădăndă, că nu potă scăpa de funcţionarulă nostru caută totă posibilulă spre a-i amări viaţa. La 2 Brumariu st. n. — după cum stm informată — farmacistulă din Betleană, pe care după nume încă nu’s norocită a’la cunósce, şi care este totodată şi „oskolalátogató,“ face perchisiţiă în scóla română confesională din locă şi esamenă, firesce totulă în limba ungurescá. De unde şi pănă unde copilaşii români se vorbescu unguresce? Invăţătorulă, firesce a tradusă întrebările şi copii răspundeau românesce. Uitasemă a anunţa, că „iskolalátogato“-uă mai ânteiu şi-a arătată diploma subscrisă de ministrulă-ordonanţă Trefort şi numai după aceea îşî puse la probă neţărmurita sa putere asupra învăţătorului şi a scelei rom. conf. Cercetă apoi cu de-amănuntulă toate requisitele de învăţămentă : cărţile de propunere, globurile, mapele, tabelele, atlasurile, etc. şi cuarticulă învăţătoriului. Atâtă faţă cu localitatea scolei, câtă şi cu cuarticulă învăţătorului, cu requisitele de învăţămentă şi cu răspunsurile pruncilor, fă nevoită a’şi esprima îndestulirea, Z'cendă cumcă, nici n'ar fi cre- zută ca scóla românescâ să se afle într’o stare aşa de bună. Cu fote aceste bunu’ă „oskoialâtoga“-tău află şi aci ameninţată esistința statului ungurescă. A găsită adecă în scoala ună atlasă tipărită în „Bucurescî“ dar procurată dela W. Krafft, din Sibiiu invățătorulă era s’o pâţâscă, deca nu era în stare a-i esplica, că numele „Bucurescî“ tipărită pe păretele unui atlasă, ce se vinde şi în librăriile noastre nu este periculosă şi nu submineza basele statului magiară. L’au mai vătămată la ochi: „Gazeta Transilvaniei“ ş. a. a „bibliotecuţă românésca,“ tablourile: „Dragoşă“ „Ocuparea Plevnei,“ etc. văzute în cuarticulă învăţătorului, iar aceste ni se pare că nu cadă în sfera de inspecţie d-lui „oskolalálóga“-téu. E ca D-le Redactoră, că compatrioţii noştri, numai câtă nu ne omora cu dragostea oră şi în viaţa socială şi viscolă. însemne-şî însă că nu e bine a abusa de suferinţa şi răbdarea celui isuprită.. .. Unuia pentru altulu. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. subtilă se află eroi născuţi şi omen! laşi tocmai aşa ca ulă*), e mai uşoră, pentru că aici efectulă spaimei este înlăturată de acela ală entusiasmului. »Se jeter dans la bataille la tété la premiere **) nu e numai modulă de luptă predilectă ală Francesiloră, ci a tuturora popoarelora romane și peste totă a tuturora popoarelor, cu temperamentă care se înflăcărează ușoră. Trebue se aibî mare cunoscință de oameni ca să poți aprinde acesta elană și aceasta este o artă, care a fostă de când lumea ună dară grațiosă ală naturei dată măritară beliducî. * Ună singură cuvântă pronunțată la timpulă și la loculă cuvenita face adeseori minuni, neuitând de esemplulă personală, care mai totdeauna răpesce massele cu sine, cu toate că ceiă, care îă dă, trebue să rămână mai cu seama de iotă rece, pentru că are a gândi prea multă, decâtă ca să mai potă și sâmți. Ori dară s’ar putea crede, că Napoleonă atunci, când s’a pusă la Arcole cu stegula în mână în fruntea coloanelor sale de asaltă aproape demoralisate și s’a aruncată în plaja de ghiulele austriace, a fostă elă însuși entusiasmată? De sigură nu! Déca l’a cuprinsă ună afectă ală inimei, atunci acesta a tastă grijea cea mai torturătore pentru resultatulă luptei; dér elă cunoscea sensulă Francesiloră săi pentru efecte dramatice; elă le dădu ună asemenea efectă şi ei se răpeiţiră cu toţii înainte *la tété la pre FOILETONUI. :între meseriaşi. Astfelă statură modernă ia pe june din posiţiunile cele mai eterogene ale vieţei şi fără a-lă fi crescută mai Y I T E J I Ă. I ’nainte pentru răsboiu, ca odintară, fără a-lă fi pregătită moraliceşte îlă bagă în şirurile armatei după o instrucţiă (urmare) mechanică în diferite eserciţii, ce-o pretinde răsboială modernă şi ce-o primeşte într’ună timpă anumită, îlă Sistemulă de „verbung" (apelă la înrolare voluntară) în:ură ca pe unii zîd( ViU) asupra căruia o sută de soliuase o mare estensiune, fără a fi îndestulitoră, şi de daţi inimici putu îndrepta într’o minută două mii de îmaceea fă înlocuită cu sistemulă de „conscripţiune* (re~ puşcăturî şi care servesce asemenea ca ţîntă tunuriloră, cruţare pe basa obligamentului militară), care asigura 1 Și ÎQ ac6stă situațiune trebue se asculte cu încordată statului mă numără de trupe bine țărmurită, indepen- j^tențiune de poruncile comandantului său, trebue să tîndentă de succesele birourilor de înrolare voluntară.1 tescá bine asupra inamicului, trebue déca este întrebuin- Efectulă armeloră de focă mai perfecţionate devenise mai talfl în ,iraj|0î.ț se [\.\ cu bagare de semn la mişcările înfiorătorii şi libera voinţă a individului nu se mai lua; soţiloră săi de luptă spre a sta în legătură cu ei şi afară în considerare, afară numai décá îşî punea omă în locă de aceea se seje folosi pentru propriulă său scută de séu mai târiţiu décá se răscumpăra , cu toate aceste învă- - forma şi acoperirea terenului; şi cu câtă mai perfectă tătarii, preoţii şi studenţii diligenţi seu artiştii erau cru va gajisface eja tuturora acestoră cerinţe, în mănia imţatî. Der la lena armatele permanente şi-au aflată de- ; presiuniloră de groză ce le provocă ranele şi mórtea din sastrulă. In loculă loră a păşită Jobligămentulă de înro- juru]Q sgUi cu &tâ’u mai multă dovedește o tănă asulare generală, a căruia valoare a fostă cunoscută mai în- )jet0u,^ care se manifestă în timpă de peliculă prin retem de Prusienî, şi care a fostă introdusă apoi şi, dupft sîstinţă constantă şi puternică şi acesta este moderna o învăţătură primită cu preţă de multă sânge, imitată ŞÎ vitejiă, care face ca răsboiniculă în mâna comandantului de alte state. Obligamentulă de înrolare generală este , ge nu fiă decât una ,instrumentă gata a se bate cum însă pretensiunea cea mai aspră a statului dela cetăţenii cere regulamentulă, și care în loculă consciinţei puterei săi. Nu se ia în considerară deca omulă dela natură pune regignațiunea, este predestinată pentr’ună erou seu ună lașă, deca unulă i are dorința a merge în răsboiu, or celuilaltă ii este groaza. Aceasta perseverare în periculă, rece și făr’ de nicî de elă. Și amândouă contrastele suntă representate în ună efectă, este şi cea mai grea cerinţă ce i-o face toate clasele societăţii, între artiştii de natura cea mai răsboiută soldatului. Unde poate să se manifeste »elan«-1 *) elansborn, repedire, se dice cu deosebire de mişcările cele iuţi, la cari se lasă sufletul, când este pătrunsă de-o viă aprindere, când este plină de una mare entusiasma. **). A se arunca în luptă cu despreţuirea oricărui periculo. Red. Din Senatule romana. In şedinţa dela 4 Decemvre a senatului română, a ocasiunea desbaterilor asupra răspunsului la mesaiulă tronului, la paragrafulă despre evenimenteie de peste lunăre D. C. Boerescu Zise între altele, că nu parlamentulă a aflată celă dintăiu ceva in evenimentele de ieste Dunăre, ci străinătatea. Guvernulă a cerută dărioarea fortăreţeloră bulgare, tocmai cândă Bulgarii erau a resbelă cu Serbii. Ei, de ce acesta cerere tocmai aum? Guvernulă a făcută espulsări, în virtutea legei trăiniloră. Der când s’a votată aceasta lege, ad'se în cameră, că nu va esita niciodată a arăta Camerei morele pentru care ar fi nevoită a face asemene espulsări. Iu toate asestea d-sa n'a arătată nimică Cameriloră pen ’u ce a făcută espulsări. Așa der controlulă parlamenthui de faptă nu esistă, nu se esercitează. D. I. C. Brătianu răspunde între altele: înaintea evoluțiunei dela Filipopoli am întâlnită la Marienbad e d. Giers și am putută constata disposițiunile de