Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)
1886-01-28 / nr. 22
ttEDACTICHGA ŞI ADmAISTRAţ ItUNEA : BRAŞOVÎ), piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ane ana 12 fior., pe şâse luni-6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ana 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANSILVANIEL ANULUI xlix. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCXUBXI.E: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancato nu ce primescu. — SSanueorSpis na se retrămitum 22, Luni, Marţi 28 Ianuariu (9 Fevruarie). 1886, Crisa orientala şi politica msescă. Scimu, că Mercur Is’an începută în Bucuresci tractările de pace sârbo-bulgare. Mai jos, publicăriu raportulu şedinţei inaugurale. Atâtă din partea ministrului de externe al al României, care a descinsă conferenţa, câtă şi din partea delegaţilor Turciei şi ai statelor contractante Bulgaria şi Serbia, s’a esprimată dorinţa şi speranţa într’ună bună resultată ală conferenţei de pace. Abia s’au începută însă aceste tractări şi delegatula Sârbiei a şi făcută dificultăţi din care causă s’au amânată lucrările conferinţei pe optă z’le. Faptulă acesta contribue numai d’a ne înfăţişa situaţiunea şi mai nesigură şi încurcată de cum este. Etă cum caracteriseza „Neue Freie Presse11 dela 6 Februarie situaţiunea momentană: ,,Incă va trebui să se pună ună preţă pentru înţelegerea relaţiunilor orientale, căci se încurcă din ce în ce mai multă, sosindă în fiecare zni scirile cele mai diferite, ce se contratjică, încrucişăză şi îngreuiază priceperea situaţiunei diplomatice, dacă nu o facă chiar imposibilă. Eri s’au începută în Bucuresci tractările de pace sârbo-bulgare şi îndată în cea dintâiu şedinţă s’a şi ivită o mare pedecă. Delegaţii Serbi se fi primită dela d. Graraşanin însărcinarea de a trage uniunea bulgară în disensiunile de pace. Turcia însă declară, că ea nu va întră în tractări cu Serbia asupra acestei întrebări, care privesce numai drepturile sale proprie teritoriale şi suzerane.“ „In privinţa celorlalte pretenţiuni ale Serbiei şi Bulgariei este posibilă o înţelegere. Serbia bine înţelesă nu mai pretinde o cesiune teritorială şi în ceea ce privesce cererea de despăgubire de resboiu, pe care n’o ridică atâtă Bulgaria câtă mai multă Madjid-paşa, se speră, că nu voră insista asupra ei. Uniunea bulgară însă nu pote să se discute în Bucuresci. Aprobarea seu respingerea ei compete puteriloră, nu Serbiei. Turcia şi Bulgaria suntă în dreptulă loră, dacă refusă d’a se certa cu Serbia asupra convenţiunei încheiate între dânsele, şi dacă cei din Belgradi voescă seriosă pacea, atunci trebue să renunţe la acâstă pretensiune.“ „Dér ore guvernulă serbescu voesce pacea? Răspunsulă, ce l’o dată eră la a doua notă colectivă, este în doi peri, ca o sentinţă a oraculului din Pythia. D. Grarasanin declară, că, deoarece hotărîrile puterilor au ună caracteră definitivă, nu-i compete Serbiei de a discuta nota colectivă. Acesta este ună răspunsă ce se poate lua în două sensuri. Se poate interpreta astfel, că Serbia vrea să se supună, dar mai bine se potrivesce încă sensulă contrară şi pe acesta îlă ținemă noi de celă mai corectă, căci deca nu cei din Belgradă ară fi declarată, că suntă gata de desarmare. Serbia ca şi Grrecia se pare că atribue noteloră colective ale marilor puteri mimai o însemnătate formală și se pare a nu crede, că puterile s’aru puté decide de a lua în realitate măsuri coercitive“. „Nici că se aude de asemenea măsuri, dar se vorbesce de o nouă acţiune diplomatică, ce voesce s’o iniţieze Rusia. Asta în sine n’ar fi nimică nou, pentru că şi cea d’ântâi notă colectivă s’a trimisă la Atena, Sofia şi Belgradă la propunerea Rusiei. Rusia rămâne dor numai în rolulă său dăcă ia din nou iniţiativa. Ce măsuri va propune ei însă? Politica rusescă este marele semn de întrebare în crisa orientală. Dăcă amă sei ce vrea Rusia, şi cari suntă scopurile ei ultime, atunci amă pută să socotimă c’ună factoră sigură. Astfel, însă politica sa este mărimea necunoscută ce trebue să o căutămă. Aceasta îngreuiază foarte multă înţelegerea situaţiunei în Peninsula Balcanică. Rusia oficială tace cu desăvârşire; fiarele din Petersburgă vorbescă, însă prin aceasta mărescă numai confusiunea...“ „Se zice că representantul Rusiei în Belgradă, d. Persiani, ar fi primită instrucţiunea să protesteze în contra tragerei în discusiune a disposiţiilor congresului din Berlină la tractările de pace sârbo-bulgare. Aici să stămă faţă c’ună oraculă neclară şi în doi peri. Putemă să ni lă esplicămă aşa, că Rusia încă şi acum vrea să susţină tractatură dela Berlină şi că voesce să respingă convenţiunea bulgaro-turcăscă. Dar esclută, că Serbia n’a pusă nici o condiţiune de pace, care atinge tractatură dela Berlinu. De aceea credemă, că Rusia voesce să împedece discusiunea uniunei bulgare la tractările de pace din Bucuresci şi că în acăstă instiinţă, deşi ea este condusă de alte motive, se apropie de vederile Porţii.“ „Câtă vreme nu vom fi informaţi despre atitudinea Rusiei, câtă vreme nu vomă sei dăcă cei din Petersburgă voescă să grăbăscă său se întârdie pacea dintre Sârbia şi Bulgaria, câtă vreme vomă fi în neclară despre aceea dăcă Rusia în conferenţa ce se va întruni earăşi în curândă va aproba său va respinge convenţia urco-bulgară, vomă orbeca numai în întunerecă şi vomă fi avisaţi numai la presupuneri....“ „Diplomaţia trăesce în aceste momente, spre a întrebuinţa o vorbă cunoscută a cancelarului germană, din mână ’n gură,şi ea n’are puterea de a dirige evenimentele din peninsula balcanică după a sa voinţă. Şi bărbaţii de stată se mărginescă de presenţă la aceea de a da admontări şi sfaturi popoarelor din sudostiilă Europei. De voră folosi ceva acestea săun, ei tocmai aşa de puţină o sciu ca şi noi; şi dânşii se mulţămescă cu speranţa în susţinerea păcii.“ Conferinţale pace în Bucuresci. In „Monitorulă oficială“ ală României suntă publicate discursurile rostite cu ocasiunea deschiderii conferinţei pentru încheierea păcei între Serbia şi Bulgaria. D. M. Pherekyde, ministrulă afacerilor streine salutândă de bună-venire pe delegaţii turcă, sârbă şi bulgară, şi,urîndă ca opera de pace pe care o urmărescă să fiă încoronată de succesă, adause. In expresiunea urărilor pe cari le facă nu suntă dominată numai de interesulă română. Fără îndoială avemă şi noi trebuinţă de pace ca se continuămă cu securitate lucrarea nostra internă pe calea progresului şi se urmămă a perfecţiona organisarea forțelor nostre productive. Cu toate acestea, dăcă îmi permită, în acăstă împrejurare solemnă și înaintea d-vostră, d-loră delegați, se vorbescă de noi înșine, este ca se justifică prin propriulă nostru exemplu cală de multă dorimă se vedemă, în interesulă directă ală țăriloră d-vostră, cari ne suntă amice, isbânda fericită a lucrăriloră d-vóstre. Amă avută noi înșine să trecemă prin grele încercări, cu sacrificii, uneori dureroase, făcute intereseloră combinate ale tuturoră, amă ajunsă la situațiunea politică de care ne bucurămă astăzi. Voescă se dică, d-loră delegați, că dorința noastra viă de a vedea țările d-voastre amice desvoltându se și prosperândă ne inspiră înainte de toate în esprimarea urărilor noastre. Indrăsnescă se ororogă,fărășî, se aducă la picioarele tronului maiestății sale expresiunea celei mai adânci gratitudini personale a mea și a onorabilului meu colegă din Bulgaria, pentru primirea măgulitore cu care maiestatea sa a binevoită să ne onoreze. Câtă despre misiunea, care suntemă chemați să o îndeplinimă, n’am trebuință să calce, d-le ministru, că onorabilulă meu colegă bulgară şi cu mine, conformându-ne într’acăsta cu ideile pacinice şi simţămintele umanitare, cari animă guvernele nóstre respective, vomă face totă ce va depinde de noi ca să justificămă încrederea cu care ne-au onorată Auguştii noştri mandanţî şi să răspundemă la aşteptarea marilor Puteri, cari veghiază cu o solicitudine atâtă de adâncă asupra destinelor omenirei întregi. Incredinţându-ne în bunătatea divinei prevedinţe, sperămă, avemă chiar firma convingere, că vom isbuti în munca nostră ori câtă de grea poate părea la prima vedere, aceea de a restabili pacea între două naţiuni surori, pe care neînţelegeri regretabile le-au despărţit l ună minută. Reînoindu-vă mulţumirile mele pentru primirea d-vostră atâtă de simpatică, facă urări sincere pentru sănătatea m. s. regelui Carol I şi pentru prosperitatea regatului României. După citirea acestora cuvinte, Ex. Sa mai adaogă, într’o improvisare mai întinsă, dorinţele sale şi urările căldurose ce le face pentru fericirea populaţiunilor ei din peninsula balcanică. Ex. Sad. Mijatovicî vorbi astfel: Domnule ministru! Permiteţi-mî să mă unescă cu sentimentele esprimate în modă atâtă de elocventă de cătră excesa d-nulu delegată ală imperiului otomană, şi mai cu samă cu cuvintele de adâncă gratitudine cătră M. S. Regele pentru primirea graţiosă cu care ne-a onorată. Eu consideră ca o onoare escepţională să mă găsesc, întrunită în conferinţă pentru opera păcei cu ex. sa d. delegată ală sublimei Porţi asistată de domnulă delegată ală principatului Bulgariei în Capitala M. S. Regelui României. Poporulă Română, sub conducerea totă atâtă de înţeleaptă câtă şi de demnă a augustulu său suverană, asolută prin amorulă lui pentru libertatea şi pentru independenţa naţională, prin consciinciosa observare a legăturilor internaţionale şi a tratatelor, precum şi prin devotamentulă său pentru lucrările păcei, şi în consecinţă pentru munca înaltă a civilisaţiunei, să câştige încrederea şi amiciţia tuturoră vecinilor săi, precum şi simpatia şi respectulă a întregei lumi civilisate. Toate aceste consideraţiunî, unite cu amintirile unei amiciţii seculare, au făcută ca poporul sârbă să salute cu o satisfacţiune unanimă alegerea Bucurescilor, ca sediu ală conferinţei. Faptulă chiar, pe lângă aceasta, că representanţii imperiului otomană, ală regatului Serbiei şi ală principatului Bulgariei, s’au adunată în conferinţă pentru opera păcei în capitala României este de bună augură nu numai pentru realizarea operei, care ne a fost încredinţată, dar şi pentru viitorul statelor naţionale şi pentru independenţa Peninsulei Balcanilor. Daţi-mi voe, dle ministru, să adaogă şi espresiunea recunoscinţei mele personale pentru dovezile de curtenie şi de cordialitate aşa de numerose, pe cari excelenţa voastra ni le-aţi dată. In urmă răspunse d. Grieshof precum urmezá : Domnule Ministru! Mă asocieză din tătă inima cu sentimentele atâtă de bine esprimate de cătră colegii mei, ex. loră Madjid paşa şi d. Mijatovicî. In numele guvernului meu şi în numele meu vă mulţumesc, pentru graţiosa dumneavóstre ospitalitate, pentru primirea, nu se pote mai binevoitoare, făcută nouă de guvernulă României. Alteţa sa principele Bulgariei, augustul al meu stăpână, şi guvernulă lui, d-le ministru, au fostă forte fericiţi de alegerea Bucurescilor, ca sediu ală negocierilor. Au văcjută în acăstă alegere ună testimoniu dată de către marile puteri sentimentelor pacinice, inţelepciunei României, şi speră, că acăstă înţelepciune şi aceste tendinţe pacinice voră inspira lucrările nóstre, voră presida şi la deliberaţiunile noastre. Vă mulţumesc, încă odată, d-le ministru, şi termină formândă urări căldurele augustului meu suverană, să mulţămăscă viu m. s. regelui României, pentru graţiosa ospitalitate cea bine-trase pentru sănătatea m. s. regelui şi pentru prosperivoită să ne acorde în Capitala sa, pentru săvârşirea mi-1 tatea României, si unei noastre importante. Ex. Sa Madjid-p&sn răspunse: Domnule ministru! Simtă, într’adevără, greutate ca să răspundă cum merită discursulă elocinte pe care I’a pronunţată excelenţa voastra, şi dificultatea pentru mine e naturală, căci cuvântarea d-vostră are o mare importanţă politică, atâtă din causa ideilor înalte ce exprimă câtă şi a sentimentelor nobile şi patriotice, cari le inspiră. Cu toate acestea, aşi crede că aşi lipsi datoriiloră mele dăcă aşi lăsa-o fără răspunsă. Daţi-mi voie, mai întâi, domnule ministru, să rogă pe excelența vostră, în nu-