Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)

1887-01-24 / nr. 18

REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA­­ BRAŞOV­, piaţa mare Nr. 22. ..GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ani ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU­L SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenți. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Săritori nefrancate nu ie primejen. — Hannacripta nu ie retrimită. 18. Sâmbătă, 24 Ianuariu (5 Februariu.) 1887. Brașovu, 23 Ianuariu 1887. Asigurările ce le dau toate guvernele euro­pene, că voesca pace, şi speranţele ce încă totu se mai aud di esprimfindu-se în unele parlamente, că se va pute susţine pacea, nu mai au nici o valoare. Organulu cancelarului Bismarck le con­sideră ca vorbe deşerte şi nu se poate opri d’a lua în ironiă şi declaraţiunile făcute în zilele acestea de ministrulu preşedinte ungară în camera de­­putaţilor­, dândă a se’nţelege, că cei din Pesta şi din Viena se nutreacă cu ilusiuni, deca totu mai credi în susţinerea păcii. Şi într’adevéru că pe 4* ce merge se’nmul­­ţescă semnele unui foarte apropiată pericula. Si­­tuaţiunea europeană e atâta de încordată, încât omul, trebue, vrendu nevrendu, să s’aștepte în fiăcare moment, a vedea deslănțuindu se toate fu­riile resboiului, ce amenință întreaga Europă. Pregătirile de resboiu ce se face de toate statele cu ne mai pomenită grabă, cheltuelile enorme ce le pretindă aceste pregătiri, greutatea dăriloră ce apasă popoarele din causa aceasta, stag­narea afacerilor­ comerciale, miseria ce se în­tinde cu pași repet­!, neputința guverneloră d’a lucra pentru bunăstarea internă a popoarelor, — afară de patria noastra, unde guvernulă nici n’a visată vr’odată să’și bată capulă cu așa ceva — fiindă toata atențiunea loră absorbită în afacerile esterioare, toate acestea au adusă o stare de lu­cruri ce nu mai e de suferită și trebue limpe­zită odată, și după toate indiciele numai cu ar­mele se mai poate limpedi. Ceea ce a mărită şi mai multă îngrijirile şi temerile de răsboiu, cu deosebire între Ger­mania şi Francia, este atitudinea pressei oficioase germane, care nu lasă să treca fara a ame­ninţa pe Francesi. Aceste ameninţări, care şi-au luată începutură cu discursurile prinţului Bis­marck în Reichstag, n’au făcută decâtă se agra­veze situațiunea, căci după cum ne comunică telegramele din Paris opiniunea publică franceză devine totă mai amărâtă. Poate să flă vorbele cancelarului Bismarck și articulii răsboinici ai pressei oficioase germane numai nisce manevre electorale, pentru ca să obțină cancelaruilă în noulă Reichstag o majoritate favorabilă proiec­tului militară, dar nu se poate contesta, că ele au înăsprită relați­unile dintre Francia și Ger­mania, așa că acuî au ajunsă la cuțită. Mai zilele trecute se vorbea de o notă ce avea de gândă să o trimete guvernulă germană celui franceză, spre a’i cere lămuriri în privința înarmărilor­ franceze. Nota nu s’a trimesă încă, dar în cercurile bine informate germane se sus­ține, că nu s’a renunțată la acestă plană și că nota poate fi încă adresată. Se pare însă că gu­vernulă francesă n’a așteptată se i se cerá lă­muriri, ci a găsită cu cale se ceru elă lămuriri dela guvernulă germană. O telegramă din Ber­lină anunță, că ambasadorulă francesă Herbette ar fi însărcinată de guvernulă seu se cerá im­portante deslușiri prințului Bismarck. Și anume, ambasadorulă francesă se întrebe „cu toata poli­teța“, cum au să se’nțelagă acele vorbe ale lui Bismarck, „că actualului guvernă franceză i-ar putea urma altulă, care se împingă lucrurile la resboiu“ ; totodată să atragă atențiunea cancela­rului asupra limbagiului plină de ură ce-lă țină [foile oficioase germane de septemâni întregi con­­­tra Franciei și în specială contra ministrului de Iresboiu francesă Boulanger, deoarece acestă lim- Ibagiu a iritată poporală francesă. I Deca relațiunile dintre Francia și Germania bu ajunsă atâtă de încordate, încâtă să’și ceara Ima alteia lămuriri, atunci nimenea nu va putea bice că suntă nejustificate temerile de resboiu. Clei din Berlină negreșită caută se slabeascu efec­­tulă ce l’a pr’odusă scriea de mai susă, cih­endă­ră ambasadorulă franceză Herbette, care a și avută o întrevedere cu fiulă cancelarului, cu con­tele Herbert Bismarck, a fostă însărcinată să dea lămuriri liniştitore despre intenţiunile lui Bou­langer. Pe cine se credem­ă, căci scriea îngri­­jitoare de mai susă se dă ca provenindă din is­­voră necondiţionată demnă de credinţă ? Nici cei din Berlină, nici cei din Paris nu mai au curagială se crecta în susținerea păcii. Intreaga pressă parisiană și berlinesă consideră situațiunea ca foarte serioasă. Dar nu numai din Vestă amenință furtuna. „Matin“ e informată din Viena, că pregătirile militare ale Austro-Ungariei se facă la cererea Germaniei, care nu și-a putută asigura deplină neutralitatea Rusiei pentru casula de răsboiu cu Francia. Aceasta stare de lucruri dateaza din Decemvre, când a fostă în Berlină prințură re­gentă ală Bavariei, ale cărui raporturi de înru­dire cu casa domnitoare austro-ungară suntă cu­noscute. „Journal des Débats“ (­ice» ca starea raporturilor­ dintre Francia și Germania oferă, ce e dreptă, peasiunea, dar nu și motivulă d’a se pregăti Austro-Ungaria, ală cărei ochiu nu e îndreptată spre Rină, ci spre Dunărea de josă. înarmările Germaniei au ca ţîntă pe Francesi, pe când ale Austro-Ungariei se facă în vederea unui conflictă cu Rusia. Ună altă indiciu de seriositatea situaţiunei şi în Ostă este scrrea ce ni s’a telegrafiatu ai­! din Viena, că convocarea delegaţiuriilor­ e pusă în perspectivă pe 4iua de 10 Martie şi că Sâm­bătă sau Duminecă se va publica decretulă, care inter­zice esportulă cailoră. In fața acestora stări de lucruri, a dispă­­rutaajproape cu totulă speranța, că se va putea lim­­pezi situațiunea altfelă decâtă prin arme. Invftți traentului nostru mediu și superiorii, în raportă cu necesitățile nocive. IM. Sé nu se crede, că la noi nu s’ar fi potutu face mai multe în privința economiei din causa îmbucățirei pământului și a lipsei de capitală. Ba se putea și se poate face încă foarte multă și unde n’ar putea face singuraticii, acolo ar putea face asociațiunile. Se luămă de esemplu cele mai mari și mai renu­mite firme de semenţe din Austria şi Germania, cari prin cultura şi esportulă de semenţe sunt­ cunoscute azi în totă lumea, şi desfacă pe fiecare ană semenţe de milioane de mărci; ele au începută operaţiunile lor, cu câteva eclave de pămentă. Astfel, firma de semenţe de flori de grădină, fraţii Dippe din Quedlinburg, ’şî-a începută operaţiunile cu 12 hectare şi a4î după vr’o 30 ani, cul­tivă peste 2500 hectare, firma F. Knauer din Gröbers, renumită prin cultura semenţii de sfeclă de zacharii şi a altoră semenţe agricole şi de grădină, a începută cu 25 hectare, luate în arendă; totă aşa şi cele mai multe şi mai renumite firme de semenţe din Erfurt — cari arî e centrală comerciului de semenţe — au începută cu nisce areale foarte modeste. In Germania unii grădinari, de pe areale de câte 2—3 hectare au venite de sute de mii mărcî pe ană. Astfel, ună grădinară dela Dresda espusese la Berlină în anul­ 1884 nu mai puţină de 25 000 esemplare, din o singură floare, în tóate mărimile, varietăţile şi culorile şi nuanţele cele mai fine. Tocmai resultatele sciinţei şi mijlocelor­ de cultură şi comunicaţiune ale timpului modernă au făcută posi­bilă o împărţire a muncei şi în agricultură, au făcută posibilă, ca unele rasse de animale şi plante, resultate din o lungă şi bogată nutriţiune şi îngrijire, se dea ună folosă îndoită şi întreită, decâtă cele ordinare, au făcută posibilă ca agricultorii se afle mai de folos, d’a cum­păra şi importa vitele şi plantele de prăsilă din alte lo­curi şi alte economii, unde suntă condiţiunile mai favo­rabile şi le potă da o mai bună îngrijire, decâtă a le produce ei înşişî. Toate aceste în­se pentru agricultorii noştri suntă lucruri cu totulă necunoscute, întocmai ca şi când s’ar fi petrecută în epocele preistorice sau pe alte planete, deşi şi pe la noi se află în mai multe lo­curi unele condiţiuni foarte favorabile. Se luămă d. es. Braşovulă. Scimă cu toţii, că Românii din Şcheiu suntă foarte buni grădinari şi culti­vatori de pomi, iar cei dela Dîrste şi Stupinî cultivă le­gumi şi zarzavaturi foarte bune, scimă, că Braşovului graţiă situaţiunei sale la frontiera Ardealului şi României şi a legăturei sale cu ambele ţeri prin calea ferată,­­ e posibilă se poarte ună comerciu bunicelă cu poame şi struguri in ambele ţări, d’asemenea scimă şi vedemă cu toţii, că atâtă la oraşele din Ardeală câtă şi la cele din România n’avemă de locă grădinari de specialitate, ci numai câţiva străini — din Boemia — din cismarî, bir­­taşî etc. acum facă şi pe grădinarulă, şi adeseori cu bună succesă şi deşi prin urmare munca unora grădi­nari de specialitate, sau şi numai cu ceva teoriă, s’ar plăti foarte bine, şi deşi cele mai multe grădini şi stupinî suntă azi în mânile Românilor­, ba chiar biserica Sf. Nicolae din Scheiu e proprietara unora grădini şi stu­pinî frumose — totuşi pănă a fi nici eforia bisericei, şi nici cineva din numărosulă corpă profesorală şi învăţă­­torescă dela gimnasiu şi scólele centrale nu s’a gândită la înfiinţarea unei scóle de horticultura sau cela puţină la deschiderea unor­ cursuri publice şi grătuite de gră­dinăriţă şi pomicultură. Totă aşa şi la Blasiu*), care este situată în centrală regiunei vinului, şi deşi atâtă metropolia câtă şi diferitele in­­stituţiuni şi fundaţiunî de cultură, dispună de moşii şi podgorii mari, totuşi pănă acum nu s’a făcută nimice pentru ridicarea şi îmbunătăţirea agriculturei şi viticulturei române. Totă aşa e şi la gimnastele din Beiuşiu, Nascudu, Bradă, şi la seminariile din Blasiu, Sibiiu, Gherla etc. Deşi însumî recunoscă şi sciu apreţia pe deplinii însemnătatea şi valoarea studiilor­ classice, şi mi s’a pre­­ferită destulă ocasiune să facă comparaţie între absol­venţii gimnasiilor­ noastre şi ai celor­ străine din Ardealy şi între cei de la gimnasiile şi liceele din România, Aus­tria şi Germania şi prin urmare să mă convingă despre partea lor, cea bună şi cea rea, atâtă faţă cu Gestiu­nile vieţei practice, câtă şi la studiile înalte — univer­sitare — totuşi nu potă aproba programa de atât a gim­­nastilor­ şi seminariilor­ noastre, căci ea e unilaterală, neglige aproape cu totulă tocmai partea esenţială pentru noi, şi, după cum resultă din cele înşirate păn’aci, ea nu corespunde de locă cu necesităţile şi raporturile ac­tuale ale naţiunei române din Ardealy şi Ţara ungureasca !­­ Comparaţiunea ce s’ar face între starea gimnastilor­ noastre şi ale altora, ori care ar fi ea, nu se potrivesce, e greşită, căci altele suntă împrejurările şi necesităţile acelor­ popoare şi institute, şi altele ale nóstre, căcî în nici ună stată şi la nici ună poporă nu voră fi siliţi peste 90°/o din studenţii şi absolvenţii de gimnasti d’a nu se mai ocupa niciodată cu literatura ci a lua plugulă de carne, ca la noi. Prin urmare acî, când puternicii Zilei ne persecută pe toate terenurile, când statul­ ne esclude sistematică din tote posturile şi funcţiunile sale, din justiţiă, admi­­nistraţiă, dela institutele sale de învăţământă, dela calea ferată, poştă, telegrafe, finance etc. şi cu escepţiunea pu­­ţinelor­ nóastre instituţiunî, suntem­ avisaţî numai şi nu­mai la agricultură. Dacă nu voimă se perimă, ca poporă şi naţiune, datori suntem a se ţinemă contă de împrejurările aceste şi de sortea şi viitorulă celoră 90% din frecventanţii institutelor­ noastre, şi deca nu le putemă oferi satisfac­­ţiunea morală şi materială, şi statulă nu voesce să facă nimică pentru ei, se le ușurilmă celă puțină lupta pen­tru asistență, dându-le arme potrivite pentru aceasta. Și tocmai aci este terenulă, pe care amă putea noi lucra cu mai multă speră, și secera triumfurile cele mai mari economice și politice. *) Avemă informațiunî positive, că în seminarula metropolitană din Blasiu de câţiva ani incece s’a intro­dusă prin actualulă metropolită şi studiulă economiei ru­rale, care li­ se propune teologilor, cam 2 ore pe săp­tămână. De asemenea li­ se propune 2 ore pe săptămână şi higiena. Economia rurală se propune și la preparandia de acolo. — Red.

Next