Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)

1887-06-10 / nr. 126

REDAC­ Ş­IUNKA ŞI ADItfINVNTRAŢIUNEA: BRAŞOVfi, piaţa mare nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe une ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Român­ia şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II L. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AiniiniVBILEi O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorb­ori nafranoate au se prlmsson. — Sanussilpie nu sa retrimită. N. 126. Mer­curi, 10 (22) Iunie. 1887. Braşovu, 9 Iunie 1887. Voiina se revenima a­ j.1 la enunciaţiunea vorbăreţului ministru-ordonanţă Trefort, ce a fă­­cut-o acestea înaintea alegătoriloru săi cu privire la naţionalităţi. După ce le-a vorbită alegătoriloru de mise­­ria financiară, care nu se mai pote at fi cocoloşi şi ascunde cu tertipuri şi trase şovinistice, după ce a mărturisită că statulă se luptă cu ună defi­­cită mare, că face mereu datorii, fără ca să aibă venituri corespunzătoare, și că cu toate datoriile ce le contracteaza, multe „interese culturale“ nu le poate satisface. Trefort a vorbită despre partidele din parlamentă. Mai întâi, de toate și-a pronunțată verdictulă asupra partidei antisemiţiloră, esprimându’şi spe­ranţa că acâstă partidă „cum a venită aşa se va şi duce“. Cumcă Trefort s’a aflată îndemnată a lua în apărare cu tată căldura causa Jidovimei nu ne pote surprinde, mai întâiu pentru că parte mare din alegătorii săi se ţinu de seminţia semi­tică, apoi fiindă că scrisă este, că sângele nu se face apă. Nu totă de aceeaşi simpatia se bucură din partea d-lui Trefort naţionalităţile nemaghiare. După ce şi-a vărsată foculă asupra antisemiţiloră, a zisă urmatoarele: „Partida naţionalităţilor­ nu e tare în parla­mentă, dar în ţară este mai tare; între împre­jurări normale ea nu e periculoasă, dar între a­­numite împrejurări poate deveni periculoasă. Na­ţionalitățile trebue să se convingă în cele din urmă, că statele nu se formează după teritorii de limbă şi că ele au lipsă de­ o cultură cu două limbi. Dealtmintrelea nimenea nu le face nici o supărare, nici în privinţa limbei nici în privinţa bisericească, celă mai vădită esemplu pentru a­­cesta este organisaţiunea bisericelor ortodoxe. Ea pe acestă tăremă suntă apariţiunî ce nu le-ar suferi nici ună stată, de pildă că o con­fesiune îşi cresce pe toţi preoţii şi învăţătorii esclusivă în streinătate.“ A vorbi de o partidă a naţionalităţilor, în dieta ungurescu ai­i, când afară de câţi­va paşi, abia se mai potă strecura ca printre urechile a­­cului unulă sau doi naţionalişti în dietă, este urnă anachronismă. Aceasta a simţit’o şi d. Tre­fort şi de aceea a constatată, că partida naţiona­lităţilor­ este slabă în camera din Pesta, şi a a­­dausă iute şi de grabă, că în ţară ea este mai tare. Şi într’adevără, nu trebue să aibă omulă „în­ţelepciunea“ unui Trefort ca se veda că, cu toate scamatoriile politice ale d­lui Tisza, naționalită­țile, cari formează peste două din trei părți ale poporațiunei statului, nu se potă delătura așa numai cu una cu două. Voința poporului ro­mână, sârbescă, slovacă ş. a. este a fi sugrumată, dar ea esistă de faptă și, deci nu se poate sau nu vrea să se manifesteze în dieta ungureasca, ea cu atâtă mai tare se semte în țară, unde nemul­­țămirea și amărăciunea cresce pe 4* ce merge. Fără îndoială, că aceasta nemulțumire și a­­mărăciune a avut’o în vedere Trefort când a zisă, că în anumite împrejurări poate să devină periculoasa partida naţionalităţilor­. Astăzi, în împrejurările de faţă pacinice, căci normale de multă nu mai suntă, d-nulă Tisza îşi poate face plăcerea de a pune tote în mişcare spre a împiedeca alegerea deputaţilor­ naţionalişti, îşi poate face plăcerea de a scoate din urnă pe mamelucii săi cu întrebuinţarea celor­ mai neruşinate presiuni şi corupţiuni, ba chiar şi a forţei brutale, dar ce va fi atunci, când nu vor­ mai merge toate aşa de „normală“ pe voia atotputernicului ministru-preşedinte ? La acesta nu se gândesce nici Tisza, nici Trefort, ziua de mâne nu întră în calcululă loru, ei suntă buni bucuroși decă mai găsescă de pe o zi pe alta atâta credită la marii capi­taliști evrei, ca să-șî platésca dobei^ile cele mai neapărate; în celelalte mergă înainte, ca și unii cari jócá „va banque“, 4*c®ndu-și: iésá unde o eși. —­­Este acesta lucru cinstită şi patriotică? Trefort vede pericululă ce se poate nasce pentru stată în anumite împrejurări, dar nici că se gân­desce de a lua măsurile de lipsă spre a-lă de­lătura. La întrebarea, că de ce partida naţiona­lităţilor­ poate deveni vreodată periculosâ, Trefort nici câ’şî dă silinţă a mai răspunde. „Despre cause“, 4­ se elă cu privire la miseria financiară, „nu e lucru practică a vorbi“. Aşa şi faţă cu naţionalităţile. Dar pentru Dumnezeu, cum se va pute lecui ună rău, fără ca să se cunosca mai întâiu isvorulă lui, căuşele adevărate ce l’au produsă ? Nu-i pasă însă lui Trefort de cause, elă merge înainte şi, pentru liniştirea naţionalităţilor­, le sfătuesce să adopte cultura ungureasca „pe lângă a loră“. Ca şi când nu amu avé pe fiăcare di probe nenumărate, că limba şi cultura ungu­­résc­ă ni se impune numai şi numai cu scopulă de a sugruma limba şi cultura noastra şi ca şi când nu ne-amă convinge mihnică din lovirile şi prigonirile neîncetate, că aceasta şi nu alta este ţinta d-loră Tisza-Trefort. Poate să aştepte der aceştia încă multă vreme — şi’i asigurămă că infinită va fi aceasta — pănă ce se voră convinge naţionalităţile, că fără limba şi cultura unguresca nu voră putéa trăi. Intr’aceea rămâne ună faptă durerosă şi nerăs­­turnabilă mărturisirea d-lui Trefort, că naţiona­lităţile nu suntă representate în parlamentă, dar că suntă tari în ţară şi potă deveni peri­­culoase în anumite împrejurări: Rusia şi România. O telegramă din Viena cu data 18 iunie cătră „Agenţia Liberă“ comunică urmatoarele: Se telegrafiazâ din Petersburg, că presenţa d-lui Hitrovo (ambasadorulă rusă în Bucuresci, care a fostă în timpul­ din urmă în Petersburg) a cansată o adâncă impresiune în capitala Ru­siei. Se manifestă pretutindeni cele mai vii sim­patii pentru poporul­ română, pentru cultura şi inteligenţa sa şi în acelaşi timp, pentru factură politică ce caracteriseză în genere societatea ro­mână. Aprecierile în privinţa guvernului, deşi sunt­ mai reservate, suntă pline de deferenţe (mă­guliri). Se stăruesce foarte multă asupra legă­turilor­ de prietenie ce au existată în­totdeauna între Rusia şi popoarele balcanice, precum şi cu naţiunea română. Rusia n’are nimică a cere dela România şi nu posede decâtă o singură do­rinţă, adecă se veda întărirea independenţei Ro­mâniei şi a întreţină ca aceasta ţară relaţiuni a­­micale. Conjuraţiunea greca în Macedonia. Macedoneni sosiţi în Sofia istorisescu, că în cerculă Kostura au descoperită autorităţile turcescî de acolo o conjuraţiune grăcă. In fruntea acesteia steteau metropo­­litului Kirill din Kostura şi corpură învăţătorescă ale şce­­lei din localitate. Toţi au fost­ arestaţi şi s’au trimisă 200 soldaţi de cavalerie din Bitolia la Kostura. Se face că in întrega Macedonia, mai alesă în partea sudvestică, esistă comitete revoluţionare. Pressa bulgară sfătuesce pe fraţii bulgari din Macedonia, să nu dea ascultare su­­netelor­ sirenice ale Grecilor­. Schi militare. Francia. Ministrul­ de résboiu generalul­ Ferron a presentat­ consiliului de miniştri diferite proiecte de lege militare. Unul­ din acestea privesce crearea a patru regimente nouă de cavaleriă; printr’altulă se cre­ăză optsprezece regimente nouă de infanteria și se spo­­resce efectivula companieloră. Aceste proiecte de lege se voră presența în săptămâna aceasta camerei. Serbia. Guvernulu serbescu a hotărâtă ca în dis­­trictul­ dela graniţă Topiea-Vranje să introducă institu­­ţiunî după feliile fostelor­ graniţe militare austriace. Lo­cuitorii primesc şi uniformă, arme şi echipamente dela erară şi suntă cu totulă scutiţi de dare în schimbulă îndatorirei de a apăra graniţa contra năvăliriloră arnău­ţesc!. Poporaţiunea dela graniţă înarmată se organisază milităresce. Ministrul­ de resboiu a fostă însărcinată cu esecutarea acestei decisiuni. Totodată s’a înmânată Porţii o energică notă de protestare contra năvăliriloră arnăuţesci. Alegerile de deputați pentru dieta un­gureasca. B.­Huedina, în 17 Iuniu 1887. In 17 ale curentei pre la 11 ore a. m. în lipsa unui contra-candidată oposițională fii aclamată candidatură par­tidei guvernamentale contele Bănffy Bella. Pentru ca să se scie ală cui representant,fi are să fiă susă lăudatură deputată noteză aci, cum că la actulă alegerei (recte aclamărei) nu luară parte dintre alegătorii maghiari din Huedină nici unulă afară de funcţionarii pu­blici, ci dintre cei din jură cu escepţiunea biraeloră şi juraţiloră fórte puţini. Precum se vede, începe a se să­tura de binecuvântările constituţionalismului actuală ma­ghiară chiar şi poporaţiunea maghiară. Preoâtă de puţini au fostă însă alegătorii din viţa lui Arpadă, pre atâtă de numeroşi au fostă cei din viţa lui Iuda. Te credeai în mijloculă Palestinei veijéndfi a­­césta imposantă obşte perciunată şi te cuprindea ună disgustă şi amărăciune fără margini reflectândă la rolulă şi importanţa ce li s’a creată acestoră venetici în aceasta nefericită ţară, şi cum aceste esistenţe problematice sciu a se folosi fără scrupulă şi conscienţă de toate mijloacele numai spre a putè esploata negenaţî şi mai departe po­poraţiunea băştinaşe ce­a întemeiată şi susţinută cu ave­rea şi sângele său în cursă de atâţia secol! acesta ţară. Ală acestoră „nobili” fii ai lui Israilă representantă are să fie deputatul” aclamată în cerculă Bănffy-Huedinului. Spre lauda inteligenţei române din acesta cer să fie disă, că cu escepţiunea câtorva rătăciţi fără de principii şi convicţiuni şi a notarilor­, a dată dovadă că e consolă de interesele nóastre naţionale şi prin conduita ei bărbă­­tesca a contribuită la redicarea valorei cond­uselor­ con­ferinţei nóastre naţionale din Sibiiu în faţa adversariloră nemului nostru. Cu deosebire însă preoţii şi docenţii tracturiloră protopopescî gr. cat. a Morlacei şi Almaşului mare au observaţii strictă pasivitatea decretată şi au lu­minată şi poporulă încredinţată conducerei loră încât şi mai numai jurjii comunali s’au putută vede la acesta alegere, dar şi aceştia apróape toţi fără dreptulă de ale­gere şi terorisaţî, precum de regulă se întâmplă, prin pre­torii loră. Nu este însă pădure fără de uscături, aşa şi în sâ­­nulă inteligenţei nóastre din acestă ţinută se află de aceia, cari sau că suntă preste măsură ignoranţi, sau întru atâta ’şi uită de demnitatea loră personală, încâtă nu se sfiesc şi a se pune în serviţiulă unei cause streine poporului ro­­mânescă din a cărui muncă şi sudare se hrănescă. ’Mi ţină de datorinţă sântă a descoperi pre acésta cale naţiunei nóastre numele acestoră degeneraţi fii ai săi şi încă cu atâtă mai vârtosă, căci cu toţii facă parte din preoţimea şi dăscălimea nostră, şi apoi au căutată să compromită causa naţională între nişee împregiurărî, în­cât ei nu potă invoca spre uşurarea consciinței loră nici măcară împrejurarea de a fi căzută jertfă poftei după avere lumeascu, căci precum am putută să mă informeză nu au fostă tentați în acestă sensă. De altmintrelea domniile loră mai bine voră fi sclindfi. Precinstitele nume pe cari rogă ca publiculfi româ­­nescfi să şi le însemne bine suntă: Gavrila Curea, preot şi gr. or. din Dolu. Acestă „bună“ păstoră nu s’a mulţă­­mit şi a compromite cond­usele conferinţei nóstre naţionale şi numai prin presenţa sa in calitate de alegătoră, ci lipsa de pudore l’a­dusă atâtă de departe, încâtă a primită a fi unulă din deputații ce au predată contelui Bánffy­man-

Next