Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)
1887-06-10 / nr. 126
REDAC ŞIUNKA ŞI ADItfINVNTRAŢIUNEA: BRAŞOVfi, piaţa mare nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe une ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II L. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AiniiniVBILEi O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorbori nafranoate au se prlmsson. — Sanussilpie nu sa retrimită. N. 126. Mercuri, 10 (22) Iunie. 1887. Braşovu, 9 Iunie 1887. Voiina se revenima a j.1 la enunciaţiunea vorbăreţului ministru-ordonanţă Trefort, ce a făcut-o acestea înaintea alegătoriloru săi cu privire la naţionalităţi. După ce le-a vorbită alegătoriloru de miseria financiară, care nu se mai pote at fi cocoloşi şi ascunde cu tertipuri şi trase şovinistice, după ce a mărturisită că statulă se luptă cu ună deficită mare, că face mereu datorii, fără ca să aibă venituri corespunzătoare, și că cu toate datoriile ce le contracteaza, multe „interese culturale“ nu le poate satisface. Trefort a vorbită despre partidele din parlamentă. Mai întâi, de toate și-a pronunțată verdictulă asupra partidei antisemiţiloră, esprimându’şi speranţa că acâstă partidă „cum a venită aşa se va şi duce“. Cumcă Trefort s’a aflată îndemnată a lua în apărare cu tată căldura causa Jidovimei nu ne pote surprinde, mai întâiu pentru că parte mare din alegătorii săi se ţinu de seminţia semitică, apoi fiindă că scrisă este, că sângele nu se face apă. Nu totă de aceeaşi simpatia se bucură din partea d-lui Trefort naţionalităţile nemaghiare. După ce şi-a vărsată foculă asupra antisemiţiloră, a zisă urmatoarele: „Partida naţionalităţilor nu e tare în parlamentă, dar în ţară este mai tare; între împrejurări normale ea nu e periculoasă, dar între anumite împrejurări poate deveni periculoasă. Naţionalitățile trebue să se convingă în cele din urmă, că statele nu se formează după teritorii de limbă şi că ele au lipsă de o cultură cu două limbi. Dealtmintrelea nimenea nu le face nici o supărare, nici în privinţa limbei nici în privinţa bisericească, celă mai vădită esemplu pentru acesta este organisaţiunea bisericelor ortodoxe. Ea pe acestă tăremă suntă apariţiunî ce nu le-ar suferi nici ună stată, de pildă că o confesiune îşi cresce pe toţi preoţii şi învăţătorii esclusivă în streinătate.“ A vorbi de o partidă a naţionalităţilor, în dieta ungurescu aii, când afară de câţiva paşi, abia se mai potă strecura ca printre urechile acului unulă sau doi naţionalişti în dietă, este urnă anachronismă. Aceasta a simţit’o şi d. Trefort şi de aceea a constatată, că partida naţionalităţilor este slabă în camera din Pesta, şi a adausă iute şi de grabă, că în ţară ea este mai tare. Şi într’adevără, nu trebue să aibă omulă „înţelepciunea“ unui Trefort ca se veda că, cu toate scamatoriile politice ale dlui Tisza, naționalitățile, cari formează peste două din trei părți ale poporațiunei statului, nu se potă delătura așa numai cu una cu două. Voința poporului română, sârbescă, slovacă ş. a. este a fi sugrumată, dar ea esistă de faptă și, deci nu se poate sau nu vrea să se manifesteze în dieta ungureasca, ea cu atâtă mai tare se semte în țară, unde nemulțămirea și amărăciunea cresce pe 4* ce merge. Fără îndoială, că aceasta nemulțumire și amărăciune a avut’o în vedere Trefort când a zisă, că în anumite împrejurări poate să devină periculoasa partida naţionalităţilor. Astăzi, în împrejurările de faţă pacinice, căci normale de multă nu mai suntă, d-nulă Tisza îşi poate face plăcerea de a pune tote în mişcare spre a împiedeca alegerea deputaţilor naţionalişti, îşi poate face plăcerea de a scoate din urnă pe mamelucii săi cu întrebuinţarea celor mai neruşinate presiuni şi corupţiuni, ba chiar şi a forţei brutale, dar ce va fi atunci, când nu vor mai merge toate aşa de „normală“ pe voia atotputernicului ministru-preşedinte ? La acesta nu se gândesce nici Tisza, nici Trefort, ziua de mâne nu întră în calcululă loru, ei suntă buni bucuroși decă mai găsescă de pe o zi pe alta atâta credită la marii capitaliști evrei, ca să-șî platésca dobei^ile cele mai neapărate; în celelalte mergă înainte, ca și unii cari jócá „va banque“, 4*c®ndu-și: iésá unde o eși. —Este acesta lucru cinstită şi patriotică? Trefort vede pericululă ce se poate nasce pentru stată în anumite împrejurări, dar nici că se gândesce de a lua măsurile de lipsă spre a-lă delătura. La întrebarea, că de ce partida naţionalităţilor poate deveni vreodată periculosâ, Trefort nici câ’şî dă silinţă a mai răspunde. „Despre cause“, 4 se elă cu privire la miseria financiară, „nu e lucru practică a vorbi“. Aşa şi faţă cu naţionalităţile. Dar pentru Dumnezeu, cum se va pute lecui ună rău, fără ca să se cunosca mai întâiu isvorulă lui, căuşele adevărate ce l’au produsă ? Nu-i pasă însă lui Trefort de cause, elă merge înainte şi, pentru liniştirea naţionalităţilor, le sfătuesce să adopte cultura ungureasca „pe lângă a loră“. Ca şi când nu amu avé pe fiăcare di probe nenumărate, că limba şi cultura unguréscă ni se impune numai şi numai cu scopulă de a sugruma limba şi cultura noastra şi ca şi când nu ne-amă convinge mihnică din lovirile şi prigonirile neîncetate, că aceasta şi nu alta este ţinta d-loră Tisza-Trefort. Poate să aştepte der aceştia încă multă vreme — şi’i asigurămă că infinită va fi aceasta — pănă ce se voră convinge naţionalităţile, că fără limba şi cultura unguresca nu voră putéa trăi. Intr’aceea rămâne ună faptă durerosă şi nerăsturnabilă mărturisirea d-lui Trefort, că naţionalităţile nu suntă representate în parlamentă, dar că suntă tari în ţară şi potă deveni periculoase în anumite împrejurări: Rusia şi România. O telegramă din Viena cu data 18 iunie cătră „Agenţia Liberă“ comunică urmatoarele: Se telegrafiazâ din Petersburg, că presenţa d-lui Hitrovo (ambasadorulă rusă în Bucuresci, care a fostă în timpul din urmă în Petersburg) a cansată o adâncă impresiune în capitala Rusiei. Se manifestă pretutindeni cele mai vii simpatii pentru poporul română, pentru cultura şi inteligenţa sa şi în acelaşi timp, pentru factură politică ce caracteriseză în genere societatea română. Aprecierile în privinţa guvernului, deşi sunt mai reservate, suntă pline de deferenţe (măguliri). Se stăruesce foarte multă asupra legăturilor de prietenie ce au existată întotdeauna între Rusia şi popoarele balcanice, precum şi cu naţiunea română. Rusia n’are nimică a cere dela România şi nu posede decâtă o singură dorinţă, adecă se veda întărirea independenţei României şi a întreţină ca aceasta ţară relaţiuni amicale. Conjuraţiunea greca în Macedonia. Macedoneni sosiţi în Sofia istorisescu, că în cerculă Kostura au descoperită autorităţile turcescî de acolo o conjuraţiune grăcă. In fruntea acesteia steteau metropolitului Kirill din Kostura şi corpură învăţătorescă ale şcelei din localitate. Toţi au fost arestaţi şi s’au trimisă 200 soldaţi de cavalerie din Bitolia la Kostura. Se face că in întrega Macedonia, mai alesă în partea sudvestică, esistă comitete revoluţionare. Pressa bulgară sfătuesce pe fraţii bulgari din Macedonia, să nu dea ascultare sunetelor sirenice ale Grecilor. Schi militare. Francia. Ministrul de résboiu generalul Ferron a presentat consiliului de miniştri diferite proiecte de lege militare. Unul din acestea privesce crearea a patru regimente nouă de cavaleriă; printr’altulă se creăză optsprezece regimente nouă de infanteria și se sporesce efectivula companieloră. Aceste proiecte de lege se voră presența în săptămâna aceasta camerei. Serbia. Guvernulu serbescu a hotărâtă ca în districtul dela graniţă Topiea-Vranje să introducă instituţiunî după feliile fostelor graniţe militare austriace. Locuitorii primesc şi uniformă, arme şi echipamente dela erară şi suntă cu totulă scutiţi de dare în schimbulă îndatorirei de a apăra graniţa contra năvăliriloră arnăuţesc!. Poporaţiunea dela graniţă înarmată se organisază milităresce. Ministrul de resboiu a fostă însărcinată cu esecutarea acestei decisiuni. Totodată s’a înmânată Porţii o energică notă de protestare contra năvăliriloră arnăuţesci. Alegerile de deputați pentru dieta ungureasca. B.Huedina, în 17 Iuniu 1887. In 17 ale curentei pre la 11 ore a. m. în lipsa unui contra-candidată oposițională fii aclamată candidatură partidei guvernamentale contele Bănffy Bella. Pentru ca să se scie ală cui representant,fi are să fiă susă lăudatură deputată noteză aci, cum că la actulă alegerei (recte aclamărei) nu luară parte dintre alegătorii maghiari din Huedină nici unulă afară de funcţionarii publici, ci dintre cei din jură cu escepţiunea biraeloră şi juraţiloră fórte puţini. Precum se vede, începe a se sătura de binecuvântările constituţionalismului actuală maghiară chiar şi poporaţiunea maghiară. Preoâtă de puţini au fostă însă alegătorii din viţa lui Arpadă, pre atâtă de numeroşi au fostă cei din viţa lui Iuda. Te credeai în mijloculă Palestinei veijéndfi acésta imposantă obşte perciunată şi te cuprindea ună disgustă şi amărăciune fără margini reflectândă la rolulă şi importanţa ce li s’a creată acestoră venetici în aceasta nefericită ţară, şi cum aceste esistenţe problematice sciu a se folosi fără scrupulă şi conscienţă de toate mijloacele numai spre a putè esploata negenaţî şi mai departe poporaţiunea băştinaşe cea întemeiată şi susţinută cu averea şi sângele său în cursă de atâţia secol! acesta ţară. Ală acestoră „nobili” fii ai lui Israilă representantă are să fie deputatul” aclamată în cerculă Bănffy-Huedinului. Spre lauda inteligenţei române din acesta cer să fie disă, că cu escepţiunea câtorva rătăciţi fără de principii şi convicţiuni şi a notarilor, a dată dovadă că e consolă de interesele nóastre naţionale şi prin conduita ei bărbătesca a contribuită la redicarea valorei conduselor conferinţei nóastre naţionale din Sibiiu în faţa adversariloră nemului nostru. Cu deosebire însă preoţii şi docenţii tracturiloră protopopescî gr. cat. a Morlacei şi Almaşului mare au observaţii strictă pasivitatea decretată şi au luminată şi poporulă încredinţată conducerei loră încât şi mai numai jurjii comunali s’au putută vede la acesta alegere, dar şi aceştia apróape toţi fără dreptulă de alegere şi terorisaţî, precum de regulă se întâmplă, prin pretorii loră. Nu este însă pădure fără de uscături, aşa şi în sânulă inteligenţei nóastre din acestă ţinută se află de aceia, cari sau că suntă preste măsură ignoranţi, sau întru atâta ’şi uită de demnitatea loră personală, încâtă nu se sfiesc şi a se pune în serviţiulă unei cause streine poporului românescă din a cărui muncă şi sudare se hrănescă. ’Mi ţină de datorinţă sântă a descoperi pre acésta cale naţiunei nóastre numele acestoră degeneraţi fii ai săi şi încă cu atâtă mai vârtosă, căci cu toţii facă parte din preoţimea şi dăscălimea nostră, şi apoi au căutată să compromită causa naţională între nişee împregiurărî, încât ei nu potă invoca spre uşurarea consciinței loră nici măcară împrejurarea de a fi căzută jertfă poftei după avere lumeascu, căci precum am putută să mă informeză nu au fostă tentați în acestă sensă. De altmintrelea domniile loră mai bine voră fi sclindfi. Precinstitele nume pe cari rogă ca publiculfi românescfi să şi le însemne bine suntă: Gavrila Curea, preot şi gr. or. din Dolu. Acestă „bună“ păstoră nu s’a mulţămit şi a compromite condusele conferinţei nóstre naţionale şi numai prin presenţa sa in calitate de alegătoră, ci lipsa de pudore l’adusă atâtă de departe, încâtă a primită a fi unulă din deputații ce au predată contelui Bánffyman-