Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-03 / nr. 1

Nr. 1 viaţă de neuitatulă părinte şi atâtă de bine condusă în presenţă, întru mulţi ani! Isopescu, Lupu­, Luţa, Stefanelli. Roma, 25 Decemvre 1887. Scumpe Aurele! De pe malu­rile Tibrului, vechiulu roganu al­ părinţilor­ noştri, salută cu căl­dură aniversarea de 50 de ani a primului jurnală politică din Tran­silvania. In timpă de o jumătate de se­­culă „Gazeta Transilvaniei“ a men­­ţinută cu scrupulositate programa naţională, s-a conservată indepen­dentă de ori­ce influenţă, şi a o­­perată cu energiă drepturile şi in­teresele poporului română. Prin influenţa şi lumina sa bine­­facetore, „Gazeta“ şi-a câştigată merite neperitore la recunoscinţa Românilor­. I dorescă din inimă ani ne­număraţi de prosperitate şi trium­­fală ideilor­ de dreptate pentru cari luptă, iar bravului seu Direc­­tore mulţi ani fericiţi! Nic. Densuşianu. Roma, 29 Decemvre 1887. Me bucură, că potă saluta pe mama culturei noastre politice na­ţionali chiar dela fontea esistinţei noastre române. Onoare şi omagiu „Gazetei Transilvaniei,“ flamurei nepătate, stelei conducătoare, pro­gramului nostru veţuitură. Sciinţa, arta, religiunea ser­­béza în aceste ctile jubileulă Romei în Roma triumfândă cu gloriă. Dee cerului ca centenarulă „Gazetei se afle uniţi pre Româ­ni , triumfândă asupra tuturoră inimicilor”, se nu fie numai serba­rea aspiraţiunilor­ juste, ci com­plinirea acelora în unitatea credin­ţei, în congratularea entusiastică a omenirei pentru virtus romana rediviva. «Ok înainte! Salutându-te îţi augurămă cu­nuna victoriei, fii Romei devotaţi. Vasilie Lucaciu. Constantini­ Lucaciu. Bica Maghiară, 29 Decemvre 1887. Multă onorare Domnule Re­­dactoră! Inima-mi saltă de bucu­rie şi sunt plină de mândria na­ţională, că de astă-dată mi­ se dă ocasiunea fericită de a vă ura ună ană nou fericită! Totă suflarea curată românâscă fără deosebire, „domnu“ seu „o­­pinca“, saltă şi se fâlesce cu nu­mele ce’lă au dela străbunii lor. Romani, văpendă că tóte stăruin­ţele contrarilor, au rămasă de­şerte, încă două ade şi „Gazeta Tran­silvaniei“, ce este sub înţelepta D-vostră conducere, îşi finesce ună cursă de 50 de ani de la prima sa arătare la lumina chilei. O jumetate de secolă ală esis­tinţei sale, şi totă atâta de luptă continuă cu soiuri de elemente reu-voitore, se împlinesce cu cjiua de El Decemvre st. v. 1887. O chi măreaţă şi sfântă pentru totă ce e Română! Dée Dumnecreu, ca pre­cum sub înţelepta conducere a deceda­tului D-vestre tată, „Gazeta Tran­silvaniei“ a triumfată în ună aşa frumosă intervală, totă asemenea şi sub D-vestre! înainte cu Dumnezeu! Toma Simu, învăţătură. Aradit, 1 Ianuarie 1888. „Gazetei Transilvaniei“ pros­­perare, amicului salutare! Ciontea. München, 30 Decemvre 1887. Stimate Domnule Aurel! Ju­­bileulă de 50 de ani ală „Gaze­tei Transilvaniei“, ce se face acum la finea anului 1887 şi cu începu­tul anului 1888, fiindă o serbare de ună caracteră naţională, o serbare, care umple de bucuri­e inimele tu­turoră Românilor— buni, din tote părţile — nu potă românea indi­ferentă de a nu lua şi eu parte, dacă personală fiindu-mî imposi­bilii, celă puţină cu simţulă şi cu cugetulă. Ve rogă se bine­voiţi a primi cele mai intime felicitări pentru deosebitulă zelă, ce aţi pusă în susţinerea acestui ţară, care a contribuită în primulă rangă la redeşteptarea simţului naţională, la apărarea dreptului naţiunii mos­tre, la luminarea şi cultivarea po­­porului Română. Asemenea salută şi pe ceilalţi Domni colaboratori, cari şi denşii îşi au partea lor­ de merită. Pas’ înainte, şi oferindă con­­timporanilor d D-vostre, ca şi pănă aci, aceea ce au de lipsă şi nu aceea ce denşii laudă, Dumnezeu va fi cu voi şi nimenea în po­triva vostră. Mai departe bine-voiţî a primi şi din partea nevestei mele o mică, modestă coronă în semnă de a­­mintire, căci aducerea aminte este uniculă raiu, din care nu putemă fi alungaţi. Irimia E. Popa. Bucuresti, 31 Decemvre 1887. Salutămu cu bucurie al­ 50-lea ană de apariţia a „Gazetei“, una drepta mai multă pentru lupta ro­mânismului. Causa este justă şi mare. Inimile românesc! suntă cu voi, înainte spre realisarea mare­lui scopă! Societatea „Tinerimea română.“ Braşov­, 31 Decemvre 1887. Amice! In amintirea iubileului „Gazetei“, te rogă se binevoescî şi se primesc­ portretulă scumpu­lui D-tale Părinte ca dovadă a veneraţiunei ce pururea i-am con­servată şi ca semnă ală stimei şi dragostei ce-ţî păstreză. Michail Popp, pictor. Deşiu, 28 Decemvre 1887. Cetindă eu în timpă de 30 de ani, dela 1857 încoce, „Gazeta Tran­silvaniei“ şi „Foia pentru minte inimă şi literatură,“ acestora le datorescă desvoltarea consciinţei mele naţionale, d-lui Georgiu Ba­­riţă şi fericitului Iacobă Mureşianu încuragiarea, că am păşită pre a­­rena publicităţii române. Feliciteză jubilarea „Gazetei!“ Petru Mureşianu şi reganulă. Ploescu, 30 Decemvre 1887. Domnule Redactoră! Fiindă în ajunulă serbărei jubileului de 50. an!­ală esistenţei „Gazetei Tran­silvaniei“, din parte-mî viu a aduce în acesta 4* neobosiţiloră ei lup­tător!, espresiunea celoră mai sin­cere felicitări, urândă „Gazetei“ încă mulţi ani de viaţă — împli­nirea centenarului — pe calea ce apucată, şi urmândă cu acelaşi zelă şi activitate, cu care a fostă con­dusă, timpă de aproape jumătate seculă de domnulă şi multă regre­­tatură D-tale părinte. Jarul ii femeilor­ române din Deva, încă în animula serburilor, pentru jubileul­ „Gazetei Transilvaniei“ a pri­mită Directorul­ fetei nóastre prin poste ună pre frumosă dară, din partea femei­­lor­ române din Deva, care constă din o garnitură de unelte pentru masă de­scrisă, lucrată cu deosebită gustă și bo­gată, în stilulă celă mai modernă, anume ună călimără, două sfeşnice, o cenuşel­­niţă şi ună cuţită pentru tăiată hârtiă. Acestă dată a fostă însoţită de următo­­rea adresă, care dă vină mărturie despre nobilele sentimente românesc! ale femei­lor­ române din Deva: Domnule Redactoră ! Aşî se împlinesce o jumetate de seculă de când prima foia ro­­mânésca a apărută, după lung! şi grele încercări ale neamului româ­­nescă. Cincizeci de ani! Ună minută în viaţa unui po­­poră, ună periodă însemnată înse în esistenţa unui jurnală, care 4i de zi apără postulatele cele mai scumpe ale unei naţiuni. Câtă muncă, câtă labore şi stă­ruinţă s’a sacrificată în aceşti 50 de ani pentru a susţină şi înălţa „Gazeta“ la nivelul­ ei de azi, când ea a devenită focularură a totă ce are Românismulă mai bună, mai nobilă. Bătrânii întem­eiătorî ai „Ga­zetei“ au avută ca de visă, între altele, deşteptarea femei române la sublima ei chiămare. Dela începută şi pănă a4i foia jubilantă şî-a împlinită cu rară de­votam­entă munca regeneratore faţă de acele, car! a4î cu mândrie vină s’o salute. Domnia-Vostră, Domnule Re­dactoră, aţi rămasă fidelă tradi­ţionalei iubiri, ce au avută ante­cesorii Domniei-Vostre cătră sexulă nostru. De a aceea nici noi nu putemă întrelăsa a­nunţi 4i°e , înainte cu Dmm­edpu ! Spune lumii, că bărbaţii noştri nu mai luptă acţi singuri ci au ca aliate pe femeile lor, întru operarea scum­pei tim­be şi moravuri strâmoşescî. Străbunele nostre încununau cu lauri la ocasiunî festive pe bravii loră, noi nu-ţi damă lauri, ci te asigurămă de ceva m­ultă mai pre­­ţiosă, de iubirea şi stima femeei române, câtă timpă vei sta la gre­­ulă, dar măreţulu postă, unde lu­­cri cu atâta abnegaţiune şi curagiu. Fie, ca „Gazeta“ mulţi ani încă se rămână iară luminătoră naţiu­­nei nóastre, or Domnia-Vostră, Dom­nule Redactoră, s’o conduceţi cu perseveranţa de pănă aci. Deva, la 31 Decemvre st. v. 1887. Anna Petcu, Lucreţia Costa Olariu, Elena Popă H. Longinu, Maria Nicură, Susana Ardeleană, Elena Simionaşiu, Eca­­tarina Drăghiciu, Minerva Herbay, Vilma Moldovană, Letiţia Papim, Sofia Nagiu, Au­relia Munteană, Valeria Moldovană, Oli­via Petco, Maria Herbay, Ecateria Olariu, Tecla Ardeleană măritată Luculeţă, Cor­nelia Corvină, Maria Moldovană. FOELETONUL­ „GAZ. TRANS.“ mp . »------------------------------—— --------------------------­QUIPROQUO. Hotârîsem să plecă la cură de stru­guri în România. Mi-am luat remasa bună dela copi­lași, dela nevastă m i-am strînsă în brațe și i-am sărutată. — Puii tatii, să vă purtați bine! Rămasa bună! mămică îngrijesce de ei! — Trenulă flueră asurjitoră, se pune în mişcare și, p’aci ţi-e drumul­. Mă aşedă în cupeu, scotă o ţigară şi-o aprindă. Eram singură. Mă gândeam la cei rămaşi acasă.... Horia şi Buca mi se părea că nu voră să se deslipescă de pe genunchii mei. Genunchii mi se mişcau instinctivă. Pe Buca o simțiam încleştată cu amândouă mânile în barba mea stufosă. „Ei! țiganuşo, eră te-a pusă măta ceva la cale, stai numai, c’o să ve arătă eu vouă,“ și-o apucă cu amândouă mânile de obrăjiori, îmi apropiu buzele de gu­rița ei și „ţoc“, „ţoc“, îi alipescă nisce sărutări de resuna casa. „Mai încetă, mai încetă,“ audă dela spate, „că şi eu sunt pe aici, să-ţi arate şi eu ţie, nu numai tu nouă,“ şi alte două mâni cunoscute îmi cuprinde gâtul, şi nisce buze erăşi cunoscute se lipesc­ cu foea pe buzele mele. „Ah, dragă, ce bine e cu voi. Reu nici o bucuriă, nici o fericire nu există ca bucuria şi fericirea din mijlocul­ fa­miliei !“ „Audi dragă, Horia dice că e „ro­­mână vede ca tedalulă“, lui i-am pro­misă una cală cu şea şi o puşcă, numai să se porte bine, Buca vrea bobobo,.... micuţa, îi ese şi dintele ochiului.“ „Dar ţie, ce să-ţi aducă dragă?“ In locă de răspunsă oră mi­ se aco­pere gura cu sărutări... Din astă reverie plăcută deodată me deşteptă mucală ţigării, care era pe sfâr­şite. Trenulă se opresce la o staţie. In momentulă acela uşa cupeului se deschide şi întră ună domnă şi o domnă bine îmbrăcaţi. Se vedeau a fi de po­­siţiă alesă și cu dare de mână. Fețele loră tradau o grijă forte mare. Vedeam că suntă iritați. — Beli de sigură este în Iași la frate-meu Murgulescu, advocatură. — N’aș crede, dar vomă vedéa. De­­sera suntemă acolo. Ar fi mare lucru să n’o mai găsimă. N’a putută intra în pămentă. Acestă dialogă l’am putută auzi dela vecinii mei, dar nu mĕ bătea mintea so gâcesc, ce voră fi avendă în sufletulă loră. Scotă el o țigară și o aprindă. Fumulă se ridică inele, inele. Eram lângă ferastră și îmi aruncaiu ochii spre câmpiile mănose, cari se în­tindeau înaintea mea. Eram cuprinsă de admiraţiă. Câmpiile mi­ se păreau mai roman­tice, cerula mai senină ca în ţara mea. Domne, de ce nu este astfel, pre­­tutindenea, unde este suflare româ­­nesca...! Se vede că suspinulă meu, fără să fi vrută, prinsese aripi, căci întorcen­­du-mi capulă în cupeu, domnulă celă străină mo şi agrăi: — D-ta de sigură nu eşti din ţara asta, domnulă meu. Ai mai fostă pe la noi vreodată? cum o găsesci? — Este deja a treia oră că am fe­ricirea să viu la d-vostre. Dar noi, cei din afară de România, pe cari d-vostră ne ţineţi de străini, chiar şi de nu am. Veni niciodată pe aici ne interesămă de multe de ale D-vostră mai multă chiar ca D-vóstre, pe când D-vostră cei mai mulţi nici nu mai sciţi, seu nu vreţi să sciţi, că mai aveţi fraţi în alte ţări*“ Vorbisem cu toni amărâtă. — Ai dreptate domnule, zise veci­­nulă meu privindu-mă lungă. Firea noas­­tră e înfierbântată. Ţara întreaga este setosă de înaintare. Amă fostă prea multă înăduşiți. Lucru naturală, că zo­­rimă cu toții la înflorirea patriei. De cine se îngrijimă mai ânteiu? Negreşită, că de noi. Pentru frații din alte părți ce amă putea să facenă astăzi ?... Vremea aduce téte...“ — Ioniță, aici schimb­ăm şi trenulă, întrerupse domnă. In adevera treaulă se opresce. Că­lătorii mei se dau josă. Amă regretată reciprocă, că nu nai puturămă continua discuţia. Cupeulă se u­plu cu alţi calători. „Staţiunea X. 30 minute!“ Era staţiunea unde trebuia să mĕ dau josă. Se înoptase binișoră. Me scoborî în mână cu ună gea­­mantană mititelă și cu biletulă pentru calabalâcă. GAZETA TRANSILVANIEI. I. Popovici. 1888. Fost’a Zrínyi „Ungurii?“ Cetimă în „L’Autrich­e slave et roumaine“ Nr. 8. Memorianulă diplomatică publică ună

Next