Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)
1889-01-15 / nr. 12
Pagina 2 guri se depună esamenulu de oficeru în reservă în limba ungureasca. Vedi bine, că toata vorbăria e de geaba. Ministrulu Tisza cu partidulu lui stăruescu se se voteze legea așa cum s’a înfățișată, pentru că aşa e porunca dela Viena și d-la Tisza, decă nu vrea se cadă dela putere, trebue se ’mplinéscu porunca. Şi aşa se va şi vota legea. Bătătorii la ochi în totă desbaterea e, că deputaţii unguri vorbescă acolo despre Ungaria, ca cum ar fi Maghiaria, ca cum n’ar fi în Ardealu, Bănaţii şi Ţara ungureasca decâtă numai Unguri. Apoi e bine se nu uite niciodată deputaţii unguri, că în aceste ţeri mai suntă şi Români, ba mai suntă şi Saşi, Şerbi şi Slovaci, şi aceştia n’au nici poftă nici voia se trecă dreptă Unguri. Românulă română vrea se fiă şi basta. Din afară. Tóate statele, ca şi monarchia nostră, au de lucru mai multă cu înarmările. Rusia îşi sporesce armata şi aduce mereu cătane la graniţele monarchiei noastre şi ale Germaniei. Franţa a votată o nouă lege militară, care nu mai scutesce de serviciulă militară nici chiar pe seminarişti, ci toţi fără deosebire trebue se fiă soldaţi. Germania e ocupată a’şî spori şi echipa artileria de la graniţa francesă ca în timpă de resboiu, pentru că artileria francesă, dice ea, aşa e achipată şi e mai numerosă. Toţa astfelă înarmeză şi fortifică mereu Italia, Belgia şi celelalte state, ca şi cum ne-am aştepta la niste întâmplări mari. In afară din Europa suntă ocupaţi Francesii în Tonchină cu stîrpirea hoţiloră de mare. Au şi avută trupele francese lupte cu ei şi le-au ocupată o localitate. Germania e ocupată în Africa orientală, ca se strrpesca comerţulă cu Sclavi; acolo ostaşii de pe corăbiile germane de resboiu au avut grele lupte cu Arabii, cari au atacată coloniile germane şi au omorîtă mai mulţi missionari catolici; ocupată mai e Germania în Samoa, unde o parte din locuitori s’au răsculată în contra regelui lord, care e susţinută de Germani. Au fostă chiar lupte între Germani şi între răsculaţi. Acum e linişte deocamdată. Italienii suntă ocupaţi pe la Suakim la Marea Roşiă, unde au avută lupte grele cu Sudanezii din sudul Egiptului. Acum se aude că Sudanezii înaintază asupra Egiptului. Deci scirea va fi adevărată, atunci Englezii cari ţină Egiptulă ocupată voră avea ărăşi de lucru. Finală fl. 105 v. a. — E de observată aci că, pe când obligaţiunile 4°/0 care se emită acum aducă interese numai 4.519, altele, cum suntă de exemplu scrisurile fonciare ale „Albinei“, aducă interese 5.076. * * * Recrutarea iu anulă acesta. După cum se anunţă oficiala, recrutarea în anulă acesta se va face după noua lege militară, avândă să tragă sorţi şi classa a patra de etate, adecă cei născuţi în 1866. Termenulă recrutării atârnă de timpula în care noua lege va fi sancţionată de Maiestatea Sa, împărţirea contingentului recruţilor şi avândă a se face după teritoriile corpurilor de armată, şi nu după cercurile de întregire ca pănă acum, pregătirile de recrutare vor dura vreo 4 săptămâni. „Bud. Corr.“ erice că, după credinţa cercurilor militare mai înalte, recrutarea nu se va putea face după noua lege. * * * Invenţia românescă. Unuia dintre cei dintâiu elevi ai scelei militare din Bucuresci inventândă ună aparata topografică forte precisa pentru măsurătorea unghiurilor”, ministrulă de resboiu a decisă, ca acesta aparata să fie construită in streinătate pe socotela ministerului, spune „Epoca*. * * * Biblioteci de maghiarisare. Reuniunea ardeleană de maghiarisare, adecă Kulturegyletulă din Clusiu, a adunată 526 cărți unguresci, ca să le împrăştie prin Ardeala. Foaia ungureasca „Kolozsvár“ spune, că aceste cărți suntă toate de cuprinsă „originală“, „patriotica“, scrieri ce se referesca la cultura materială. „Poeţi streini, istoriă streină nu au locă sub facla luminătore a Kulturegyletului ardeleană ; dintre poeţii noştri — adecă unguresci — au locă în acesta panteona mica data poporului numai superiorităţile naţionale, din istoria nostră— adecă ungurescă — numai mărturiile de sânge naţionale, patriotice*. Aşa scrie fata ungurescă. Sciţi ce’nsemneză asta, fraţilora Români? Ca să vă otrăviţi mintea şi inima cu poesii unguresc!, care spună, că numai Ungurulă e omă, cu istoria ungurescă, care spune, că noi suntem şi venetici şi adunături; să nu mai sciţi cum sunta alte ţări şi ce se petrece p’acolo; cu alte cuvinte, să vă îndope mintea şi inima cu neadevăruri unguresci, cu scapă ca să vă facă Unguri. Să nu primiţi în casa vostră astfela de cărţi, nici să le cetiţi! * * * Colonisare de Secui. Contele ungurescă Arved Teleki şi I. Csűrös avându de gândă să coloniseze 11 familii de Săcui cu 40 membri din comuna Leaţfalău pe proprietăţile lora, observăma că aceste proprietăţi sunta în comitatele Sibiiului, Albei şi Braşovului. Şi sciţi cu ce gândă o faca ei acesta? Cu gândula ca aceşti Săcui să facă Unguri din Români! Apoi să nu pufnesc de râsa, Române? E E II. (Din scrierile inedite ale lui F. Beteganul). Acelea vremi de tristă aducere aminte, când popoarele sălbatice roiau ca muscele golumbace şi ca lăcustele din pădurile cele întunecate ale Asiei, şi tóate îşi luau drumulu spre Europa culcându mai întâiu scumpa nostră patriă, prădândă totă ce le sta în cale, acelea vremi, cjicii, nici pănă acii n’au eştu cu totulii din mintea scumpului nostru poporu, cel atâta de bătută de sorté. Bătrânii noştri sciu să ne povestescă de Curuţi şi Lobonţi, de Capcani şi Tătari, ba chiar şi de Răi. Eră cum ne povestescu ei: — Mai de multa, pe ici pe la noi veneau Răii, cari mâncau omeni. Când veneau acei Răi, atunci omenii se trăgeau la păduri, fiindcă pe atunci erau forte multe păduri, lăsându- şi toate averile pradă acelora Răi, şi totă în sînula codrilora petreceau pănă ce Răii se depărtau, când apoi întorcându-se aflau numai urmele. — Dar Răii erau hainişi (vicleni). Ei stiau că oamenii suntu ascunşi prin păduri, deci mergeau în marginea pădurei şi strigau Marie, Todosie, Ioană ieşiţi din pădure, că s’au dusu Réii. Unele din muieri sau fete, cari purtau numele audite, cugetândă şi credânda, că le strigă ai lora, eşiau din pădure şi — Réii, cari erau tupilaţi în tufe — le prindeau. Aşa au prinsa ei multe fete şi neveste cu celuşagură, şi pe care erau grase, le frigeau şi le mâncau, ei cari nu erau destula de grase, le puneau la îngrășare. Prins’au odată Reii trei fete frumoase și le-au închisă într’ună coteța și le hrăniau numai cu sâmbura de nucă ca se se îngrașa mai bine.*) Intr’o zi, când s’au dusă Reula de acasă, a lăsată poruncă muierei sale că, precând se ’întorce, să’i frigă o fată din cele trei. Și femeia Răului, vrândă să împlinescă porunca bărbatus’o, o făcută foca în cuptorula celă cocătură pănă l’o rosită bine, apoi a adusu o fată grasă, din celea trei, și i-au poruncită să se aseete pe lopată : „Cinci fată pe lopată !“ Dar fata se făcu năucă, ca şi când adecă n’ar pricepe cum să secţă, şi’ifise muierei Răului: „Ciuci d-ta şi’mî arată!“ Şi muierea Răului s’a aşedat şi pe lopată, ca se arete fetei, şi s’a făcuta ghema pe lopată. Atunci fata prinde iute lopata de codă şi svârt cu muerea Răului în cuptură. După aceea se duse fata la ortacile ei și le sloboji, și fugiră toate trei câtă vătură cu ochii, să nu mai dea Rău de ele. Când ajunse Răul acasă, își află muierea friptă, or fete.... ca perl în palmă. — Acum sciți de când a rămasă cala: — „Ciuci fată pe lopată!“ — „Ciuci babă de mi arată?! din Iclodă I. Blasiu. Locuitorii misterioși ai pădurei (din scrierile inedite ale lui I. P. Beteganului Mama pădurii (numită în Retega şi giura și mama huciului) este o fată bătrână și forte primejdiosă — căci primejdioase sunt toate fetele bătrâne — care este cam ca și strigoii și şede numai prin pădure. In fiecare pădure este adecă în câte o tufă o nuia giosă, provădută cu forte multe rămurele încâlcite ca o mătură, şi acesta este a mamii pădurii! Unii ochiarii confundă, zicând că ea ar fi mama pădurii. Decă cineva cu scrie ori fără scrie duce acasă tufa acesta și o pune pe focă, îi aprinde casa şi-i aduce beteşuguri şi vrajbă în casă. — Mama pădurii se folosesce şi ca nume de batjocură fetelor urîte. * Fata pădurii. Sub Meseşti, pe unde duce drumul spre Vármező (Livadea fortăreţii) în pădure, e unu isvorit, la unu locu frumoşi, cu apă bună, plăcută. Poporula ascrie fântânei putere vindecătore şi înfrumseţătore; ună mită (fice, ca acesta isvoră e lucrulă Junonei din care ea totudeauna şi-a câştigată poterile perdute. Isvorula acesta e a unei Jîne, căreia-i dice poporula de aici „Fata pădurei“, carea e o fată cunoscută pentru frumseţa ei neperitoare, tinereţa-i neschimbată, care ca o Diana Hellas în pădurile ei, aşa *) Şi pe consoţii viteazului Pintea o fice poporulu, că i-au închisu în Baia-mare şi i-au ţinută, pănă au murită de bătrâni, numai cu simbure de nucă. I. P. R. SCIRILE DILEI. Veste durerosă, piarele din Bucuresci ne aduca trista şi durerosă scrie de peste Pruta, că marele binefăcătoră ala poporului română, d-la Michaila Stroescu, care a oferit guvernului româna 100,000 ruble pentru înfiinţarea de şcole rurale, 50,000 franci Associaţiunii meseriaşilor români din Braşova pentru lăţirea meseriilora, a fosta lovita de o greabălă, aşa că mai nu mai e nădejde de îndreptare. împreună cu nobila sa soţie, d-na Elisa Stroescu, toţi Românii împărtăşesca adânca durere pentru acesta nenorocire şi îşi unesca urările lora fierbinţi pentru deplina reînsănătoşare a vrednicului şi bunului Român şi spre bucuria soţiei sale, Româncă modela, şi a poporului româna. * * * * Comassarea în Castău-Beriu. Ni se scrie, că una d-na advocata româna născuta în Castău, dar stăruitora la oraş, care are unele pământuri de puţin preţ în hotarula comunei Castău, precum şi în hotarula comunei învecinate Beriu, ce nu le pote nici folosi nici vinde, a cerută comassarea în acele două comune în contra voinţei locuitorilor, făcendă astfelă presiune asupra lor, ca să’i cumpere pământurile cu preţuia întreita pusă de dânsulă. Comuna Castău neputându’i primi greua ofertă, căci pretindea 3000 fl. pentru pământuri de abia 1000 fl., s’a vădută cu comasarea după gâta, nevoindu a’și retrage advocatura română din vorbă cererea nici după repetite rugări ale locuitorilor. Comuna Beriu s’a supusă tuturora condiţiunilorfi celoră grele, dar pănă acum fără vreună folosă reală. * * * Numiri bisericesc!. La propunerea ministrului ungurescfi de culte, Maiestatea Sa a înaintata pe canoniculă şcolară Dumitru Coroiană la rangulă de custode, pe canoniculă cancelară Vasilie Popă la rangulă de canonică şcolară şi pe canoniculă prebendată Eusebiu Cârtiţa la rangulă de canonica cancelară la capitulul gr. cat din Gherla. * * * Conversiunea ungară. Cel ce poseda obligaţiuni rurale transilvane ori temeşane (Siebenb oder Temes-Banater Gründentlastungs-Obligationen) şi voescă a le schimba cu cele nouă de 4°/0, cari se emită în locuia loră, au să depună obligaţiunile vechi, pănă la 9 Faură inclusive , la perceptoratele de date ungare. Cei ce nu vora voi să facă preschimbarea acesta, la timpulă său voră căpăta în numărară de fiecare 100 np GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12—1889. * * * Nebunia maghiarisării. Reuniunea de maghiarisare din Vârşeţa şi-a ţinuta adunarea generală sub preşedinţa şvabului Dr. Karl Seemayer. Reuniunea nu lasă nici una mijloca nefolosita pentru ca să lăţască limba ungurescă, are 3000 fl. bani, organiseaza cursuri de limba unguresca şi petreceri sociale unguresci, înfiinţeză biblioteci unguresci ş. a. Acum a alesa protectorii pe fispanula Vârşeţului şi Panciovei, Alex. Nikolici de Rudna, care de altmintrelea e sârba. Reuniunea a data în schimba în anula trecut a 28 de copii maghiari în familii germane şi tota atâţi copii germani în familii maghiare, ca să înveţe unguresce. Astfela bântue nebunia maghiarisării. De altmintrelea vedem, şi din casula acesta, că pe Români nu’i prindă Ungurii pe cleiu, cum le-ar fi pofta. * * * Doctorii in medicină. D-lă Iosifa Farcașfi, fiulu d-lui protopopu Iona Farcașa din Secu, a fosta promovata doctor în medicină de cătră universitatea din Clusiu. Felicitările noastre. * * * Corfi de plugari. Ni se scrie: „Corula vocala gr. or.ala plugarilora din comuna F. Györös, comitatula Bihora, s’a înfiinţata în comuna nostră în tomna trecută. D-la Petru Şerbu, preotu-Inveţătorul, a umblată prin comună îndemnândă holtei şi bărbaţi ca să vie sera la şcolă să’nveţe notele, mai cetindu-le şi câte-o novelă ori poveste frumosă. In diua de Craciunu a cântatu corula pentru ânteia oră pe 3 voci, şi anume copii de şcolă soprană, cei dela şcola da Dumineca şi Joia tenorii, or holteii şi bărbaţii basâ. Acesta a însufleţită aşa de multu poporulu, care n’a mai auditu cântări în felula acesta, încâta acuma în totă seara vina la şcolă vr’o 18 holtei şi bărbaţi, pe cănd până aci numai 10 învăţasără. Bunuli preoţi îi învaţă acum pe patru voci, pregătindu’i pentru sfintele sărbători ale Pasciloru. Statutele corului s’au predata d-lui protopopu ala Beliului ca să le înainteze consistorului din Oradea mare spre întărire. Audindu într’o seră preotulă din comuna învecinată F. Totu cum cântă corula, s’a și pusa pe lucru să formeze și la dânsula în comună coru. In vr’o 5—6 ani vomă avea fericirea să vedemu mai în toate comunele coruri între Români“. Ștefana Moțu, economu. * Lotăria mică. Dela 1819 pănă la 1888 lotăria mică a înghiţită din agonisela bieţilor locuitori din Ardeală, Bănată