Gazeta Transilvaniei, iunie 1889 (Anul 52, nr. 122-145)

1889-06-01 / nr. 122

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 122—1­889. AZI Germania şi Italia stau în ra­port­ de alianţă cu Austria, dar fără de nici o comuniune de interese şi în Ori­­enia, unde s’a presupusă o astfelă de comuniune între Germania şi Austria, ea a fostă delăturată de Germania. De altă parte Francia este pentru Austria indi­ferentă. Astfeliu au rămasă dar numai contrastele cele vechi, cari ce-i dreptă, nu suntă aşa de aspre,ca se provóce o duşmăniă imediată. De aceea Germania şi Italia s’au legata mai strînsă una cu alta. înche­ierea unei convenţiuni militare germano­­italiene nu s’a desminţită şi ea este fără îndoelă espresiunea reală a acestei politice. „ Amă fostă aşa Zicendă isolaţi în alianţa triplă şi Germanulă cu Italianulă şi-au dată mâna peste cepetele nóstre. Pac­­tulă, ce s’a încheiată, n’are ună carac­­teră ofensivă, ca acela dinainte cu 23 de ani [1866]; dar pățaniile nóastre de a­­tunci ne admonieza să fimă băgători de sem­ă, că nu arare­ori ce se părea la în­cepută nevinovată s’a desfășurată cu timpulă devenindă cu totulă altceva.“ SCIRILE PILEI. Noi canonici. Capitululă metropoli­tană din Blasiu a alesă în locurile va­cante de canonici pe domnii: Gavrila Topii, protopopă ală tractului Cluşiu, şi Dr. Alexandru Grama, profesoră de teo­logia şi rectoră ală internatului Van­­ceană din Blaşă. Copii obligaţi la şcolă in Sighişora pe 1889/90 sunt­, după datele oficiale, în numără de 1961 şi anume 996 băeţi şi 965 fete. După naţionalitate sunt­ 1167 germani, 566 români, 152 unguri şi 76 ţigani. Monumentul, desvălită la 30 Maiu a. c. pe Câmpulă pânei este ună obe­­liscă ce se înalţă pe trei terase şi are în verfă o armătură şi ună coifii de luciu, aurite. Inscripţiunea compusă de Ludovică Rethi în limba maghiară, şi aurită, sună aşa: „Câmpulă pânei.“ Mare victoriă a beliducilor­ unguri Ştefanii Bathori voi­­vodulă Transilvaniei şi Pavelă Chineză [Kinizsi Pál]. Banală banatului timişiană, asupra Turcilor, cari devastară ţările la 13 Octomvre 1474, sub glorioasa dom­­nire a regelui Mathia Huniade. Lângă opt­ mii fii ai ţării rămaseră deci de mii Turci pe câmpuilă de bătaie. Unguri, Săcui, Saşi şi Valahi apărară împreună patria comună. Cheltuielile monumen­tului le aduna Dr. Georg Miksa dela ur­maşii plini de pietate. Redicarea s’a pusă la cale de autoritatea comitatensă şi societatea pentru istoriă şi archeolo­gia a comitatului Huniedoara în anul­ 1886 pe timpul­ dom­niței binecuvântate * * * * * * seii în maestosală apă artistică ală na­turei şi se grăbiră a repara greşela, ce-şi închipuiau că esistă, atenuându-şi înainte frunt­e de smochini. Acesta a fostă cea dintâiu faptă critică. Dar grădina edenului n’a oferita destulă ocasiune strămoşiloră neamului omenescă cela criticătoră, pentru a-şi pute validita înalta loră cultură. De aceea ei emigrară în ţera imperfecţiunei, care deveni în sfârşită patria urmaşiloră loră. In acestă ţeră avură din belşugă oca­siune a face deosebire între bine şi între rău. Ba încă din rău se împărtăşiră într’atâta, încâtă nu peste multă timpă doriau din totă inima a se reîntorce în grădina edenului, din care a fostă eşită. Dar ce folosă, căci acum era prea târziu, — criticii n’ aveau bilete de liberă intrare în paradisul­ nevinovăţiei! Intre fii lui Adamă totuşi se mai afla unulă seu altuia, asupra cărora trecuse ca moştenire o întunecată pre­simţire din strălucirea dispărută şi cari doreau de aceea mai fierbinte decât c­­eilalţi a vede odată liberată ceea ce este frumosă şi nobilă de ceea ce este în contrasta cu acestea. Ei folosiră cu­­noscinţa cea scumpă cumpărată a bi­nelui şi a răului spre a alege din cele neperfecte pe cele mai perfecte, a­ le ordina în fantasia lor, în tablouri, es­­cludândă ceea ce era turburătoră şi su­­părătoră, şi reproducândă aceste tablouri în cuvinte şi tonuri, în forme şi colori. Aşa se născu arta, şi artiştii. Acum erau mulţi în cari se deştepta şi se clarifica prin gustarea opurilor­ de artă din ce în ce mai tare presimţirea unei lumi mai frumoase şi a unei esis­­tenţe mai fericite. Mica comună dela începută, în curendă aşa de iute se în­mulţi, încâtă forma mnă publică. Dar în acestă publică se aflau câte unulă, cari pricepeau de minune să guste binele artei, mai vârtosă pentru aceea fiindcă ei aveau ochi şi urechi mai bune pentru frumosă, decâtă mulţimea, ba câte odată şi decâtă înşişi artiştii, fără a po­sedă pentru aceea capacitate de a pute representa ei înşişi. Dăcă la uină capă d’operă mulţimei îi scăpa din vedere ceva nou şi frumosă, ei erau aceia, cari atrăgeau atenţiunea asupra acestora, şi dăcă artistulă la lucrarea sa a lăsată să se strecoare neperfecţiuni fără de a pute descoperi unde zace eroarea, atunci îi a­­jutau ei artistului de a-şi afla erorile. Din recunoscinţă pentru acesta ar­tiştii şi publiculă le oferiră lor o postură onorifică de cunoscători şi judecători, când era vre-o luptă de întrecere în templulă arteloră. Dar contrastă cu aceştia se a­­flau şi unii, cari nu erau în stare nici a produce, nici a înţelege ună capă d’operă, din pricina acesta apoi ei nu putură să obţină vre-ună locă nici între artişti, nici între publică. Ei erau însă de părere, că trebue să se afle şi pentru ei vre­ună adăpostă, de aceea ei să şi aşezară în modă îndrăsneţă colo susă pe scaunele judecătorilor între cu­noscători. .. şi strigară aşa de tare, în­câtă aceştia au amuţită de ruşine văsendă o astfeliu de purtare. In chipulă acesta s’a complectată cota recensenţiloru. Acum s’a continuată cu seriositate mişcarea, care insura în susă. Arta îşi ridica o treptă peste natură prin aceea, că şi-a alesă de scăunenciu superlativulă tuturora productelor­ reale, şi de aceea critica din nou a voită să se înalţe peste artă, alegându din cele alese. Arta arteloră era acum arta de a critica, şi fiind­că nu se afla nimenea, carele să fi cutezată a critica de aceea a pornită fiă­care locă de privitură în repeziciune şi a devenită scaună judecătorescă. Publi­­culă a devenită ună tribunală de recen­­senţi, artiştii au fost­ puşi pe banca acu­­saţiloră, şi fiă­ ce cap’d’operă era o nouă acusaţiune. Şi cea mai vechiă istoriă a arteloră încă ne arată, că nu era glumă a veni în atingere cu acestă tribunală. Aşa când renumitul­ Cratinos a scrisă odată o comediă, în care a atinsă pe judecă­torii de pe galerii ai artei, nu numai cu o singură necuviiţă, o păţi cam rău, căci aceia, după representaţiune, îlă bătură cu petri dela teatru pănă acasă la elă; şi când odinioră comiculă Eupolis a glu­mită în contură unui profesoră de filo­­sofiă, junimea studiosă îlă boteza așa de marcantă, încâtă sărmanulă se înecă. (Va urma.) a regelui Francisca Iosifă 1. Strălucirea unui trecută gloriosă fi­ a aruncată ragele într’ună viitoră fericită.11 Etă cum se face istoria în comita­­tul­ Un­ederii. Miseria administrativă. Foia buge­tară din Clusiu intervine pentru grabnica reformă a administraţiunei, ([icendă că dela 1867 s’au creată de legislaţiunea ungurescă 1000 de legi, dintre care două treimi împovăreză umerii funcţionarilor­ administrativi. Fiscigăbirăulă singură are, în puterea legii şi a diferitelor­ or­­dinaţiuni, să ţină în evidenţă şi să porte vreo 103 feluri de diferite protocoale şi estrase pe apă, fără de alte afaceri de cancelarie. * * * * * * Gimnasiula romano-catolica­ din loca va fi predata, precum spune „Kolozsvár“, de comuna bisericescă rom. cat. împreună cu averea gimnasiului statului rom. cat. din Ardelă, care în anulă viitoră va ri­dica un­ edificiu nou pentru gimnasiu, corăspunc­ător a timpului. Averea insti­tutului e de 80.000 fl. * * * Manevrele din anulă, acesta, „B. Corr.“ află, că Maiestatea Sa cu o mare suită, însoţită de Archiducii Albrecht, Wilhelm şi Iosifă, de ministrul­ de răs­­boiu şi de şeful­ statului majoră gene­rală, precum şi de ataşaţii militari streini, va asista din ultima săptămână a lunei Augustă pănă în a treia săptămână din Septemvre la manevrele de lângă Ko­­morn, în Moravia, în Galiţia, la Velle şi la Tapio-Saly. * * * Nou valsa de I. Ioanovici. „Iubita vieţa României“ e ună nou valsă pentru piană, două mâni. Preţuia­­ fi. Se înţe­lege, că acesta nouă composiţiune deş­teptă dinainte interesulă publicului mu­­sicală. Şi acestă interesă este într’atâta justificată, întru câtă tocmai acestă valsă ală celui mai înzestrată învăţăcelă ală lui Strauss nu e întru nimică inferioră valsului „Valurile Dunării“, din contră noulă valsă „Iubita vieţa României,“ după judecata bărbaţilor­ speciali, în­trece pe cele de mai nainte chiar în tote­­ părţile sale prin simţire, prin cur­­sulă său melodică bogată şi prin efec­­tură însufleţitoră. Deploşitură se află în librăria lui Polatsek din Timişora. Se trimite pe lângă rambursă. Din ita­­pto Ca o îmbunătăţire a justiţiei, minis­­trulă ungurescă Szilagyi are de gândă să introducă procedura verbală şi în cause penale şi civile. Spre a se pute face acesta, se prevădă 30 de ajutore de judecători, ca să se isprăvască nu­­mărul a­celă considerabilă de restanţe la curţile de apel. (table.) De asemenea la tribunalele din Ardeală se sistemiseză dece posturi nouă de judecători, pentru ca să se termine odată afacerile de co­­massare, rămase îndărătă din diferite motive. Wilhelm Boda­e, din punct­ de ve­dere financiară, în contra introducerii procedurii verbale, „căci noi nu ne pu­­tem­ permite acestă luxă“. Vorbesce despre relele ce bântue justiţia, la ocu­parea posturilor­ de judecători protecţi­­unea jocă mare rolă, ministrulă să caute să-i pună capătă. Karl Varasdy Zicea că la numirea judecătoriloră să se pună pândă pe cua­­lificaţiune, corpulă judecătorescă să se împrospeteze cu advocaţi mai buni. Ape­­laţiunile cele multe în causa penală pro­vină din pregătirea defectuosă a procu­­rorilor­. Vorbitorul­ cere introducerea publicităţii, a procedurii verbale ime­diate. Em­eric Veszter ar fi dorită să in­troducă ministrulă şi curţile cu juraţi, precum suntă în totă Europa. Ar fi mai dorită să spună ministrulă, când are de gândă să introducă procedura verbală? Speră, că la numirea judecă­­torilor, ministrulă nu se va lăsa a fi influinţată de protecţiune şi de factori politici dela putere. Ministrulă justiţiei Szilagyi spune, vorbindă de comassare, că de 7 ani în­­coace în 905 (din 2686) comune au ră­masă lucrurile în starea loră cea veche, nu s’au făcută procese de comassare, de segregare şi de regulare a posesiunii. Dintre afacerile de comassare s’au re­­solvată 365, suntă în cursă 326, în alte locuri e stagnaţiune. Processe de se­gregare s’au resolvată 111, în cursă suntă 127. Dintre alte procese de re­gulare a posesiunii s’au finită 750, sunt pendente 460; în alte locuri nici nu s’au începută. Una din căușele, care facă să se prelungească procesele, e lipsa de judecători necesari. Unele procese nu s’au resolvată tocmai în ordine. Lipsa de controla şi supraveghiare a preşedinţi­­lor, tribunalelor­ şi alte greşeli şi de­fecte au contribuită la acesta. Ce priveste comasarea, pănă acum era de ajunsă, ca cineva pe temeiulă unei mici proprietăţi să cară comasarea, pentru ca — cunoscendă antipatiile ce dominau contra comasării — să silescă pe ceilalți să cumpere forte scumpă acâstă proprietate. Unde nu s’a putută face acesta, afacerea stagneză, deoarece respectivulă nu și-a ajunsă scopulă, dar apoi nici comassarea nu o doresce. De aceea s’au ivită cașuri, că s’a cerută co­masarea în comune, unde nu e la locă şi cheltuelile sunt­ enorme, 31 fl. 41 cf. pe florinulă de dare. Ministrulă promite că, pe câtă îi stă în putinţa, va lua disposiţiuni. La tomnă va convoca pe deputaţii ardeleni să-şi dea părerea în privinţă regulării posesiunei păduri­­lor­, păşunilor­, segregării la imobilii ş. a. Se va ocupa şi cu închisorile, ca fie­care să-şi facă pedeapsa după cum i-s-a dată: în arestă corecţională, în car­ceră ori în temniţă, şi cei în arestă pre­ventivă să nu stea la ună locă cu rău­făcătorii condamnaţi. Se va crea ună codice civilă, se va revizui codulă pe­nală, se va face organisarea judecăto­rescă. Ministrul­ intră apoi în amănunte în privinţa reorganisării justiţiei. E pentru introducerea curţilor­ cu juraţi dar nu promite că o va propune deodată cu proiectul­ procedurei penale. O va face acest­a la timpă favorabilă. Pentru delictele de pressă însă rămâne neatinsă constituţiunea juraţilor­, ca o garanţie a libertăţii de pressă (? ? ?), şi va in­troduce numai o procedură de pressă mai alăsurată scopului. Procedura ver­bală e absolută necesară. Nu mai merge cu miseria de pănă acum. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Borşa, 6 Iunie 1889. Conferenţă înveţătorescă, Esamenă şi Petrecere de vară în Dragă. (Corn. Cluşiu­­lui.) In 23 Maiu n. c. învăţătorimea rom. gr. cat. din tractura protop.­ală Giulei şî-a ţinută adunarea ordinară de primăvară în Dragă, sub presidiulă M. C. D. Alexandru Lemeny, protopopă în Borşa. După celebrarea cultului divină învăţătorii în frunte cu D-lă protopopă se adunară în şcoala gr. cat., unde d-lă învăţătoră din locă Iosifă Popă ne aş­tepta cu elevii, avândă a tracta practice cu şcolarii: „Aerulă“. D-lă preside des­chide adunarea printr’ună discursă oca­­sională forte pătrunzătoră şi provocă adunarea a alege secretarulă. Se alege prin aclamaţiune Eliseu Barbosă, înv. în Borşa. S’au discutată multe cestiuni scolastice, din tote însă mai interesantă a fostă disertaţiunea: „Influinţa scólei asupra portului naţională română“ şi tema practică „Aerulă cea dintâiu cam slaba tractată prin d-lă V. Vasiană, înv. în H. Macicaşă, dera cu atâtă mai as­pru critisată; cea din urmă însă a fostă, după împrejurări, bine tractată prin d-lă I. Popă, învăţătoră în Dragă. S’a ho­­tărîtă loculă adunării viitoare în Fodora, pentru care ocasiune s’a alesă ca temă tractarea practică a literei „r“, era di­­sertaţiune: „Folosulă legumăritului“. Afară de corpulă învăţătorescă luară parte la conferinţă vre-o două domne şi câţiva domni, era poporulă în vestminte de sărbătore se presenta în numără mare, deşi era Zi de lucru, —­semnă că se intereseaza de-ale scealei. După conferenţă urma: Esamenulă, care s’a începută cu „împărate cerescă“, cântată de pruncii

Next