Gazeta Transilvaniei, iunie 1889 (Anul 52, nr. 122-145)
1889-06-01 / nr. 122
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 122—1889. AZI Germania şi Italia stau în raport de alianţă cu Austria, dar fără de nici o comuniune de interese şi în Orienia, unde s’a presupusă o astfelă de comuniune între Germania şi Austria, ea a fostă delăturată de Germania. De altă parte Francia este pentru Austria indiferentă. Astfeliu au rămasă dar numai contrastele cele vechi, cari ce-i dreptă, nu suntă aşa de aspre,ca se provóce o duşmăniă imediată. De aceea Germania şi Italia s’au legata mai strînsă una cu alta. încheierea unei convenţiuni militare germanoitaliene nu s’a desminţită şi ea este fără îndoelă espresiunea reală a acestei politice. „ Amă fostă aşa Zicendă isolaţi în alianţa triplă şi Germanulă cu Italianulă şi-au dată mâna peste cepetele nóstre. Pactulă, ce s’a încheiată, n’are ună caracteră ofensivă, ca acela dinainte cu 23 de ani [1866]; dar pățaniile nóastre de atunci ne admonieza să fimă băgători de semă, că nu arareori ce se părea la începută nevinovată s’a desfășurată cu timpulă devenindă cu totulă altceva.“ SCIRILE PILEI. Noi canonici. Capitululă metropolitană din Blasiu a alesă în locurile vacante de canonici pe domnii: Gavrila Topii, protopopă ală tractului Cluşiu, şi Dr. Alexandru Grama, profesoră de teologia şi rectoră ală internatului Vanceană din Blaşă. Copii obligaţi la şcolă in Sighişora pe 1889/90 sunt, după datele oficiale, în numără de 1961 şi anume 996 băeţi şi 965 fete. După naţionalitate sunt 1167 germani, 566 români, 152 unguri şi 76 ţigani. Monumentul, desvălită la 30 Maiu a. c. pe Câmpulă pânei este ună obeliscă ce se înalţă pe trei terase şi are în verfă o armătură şi ună coifii de luciu, aurite. Inscripţiunea compusă de Ludovică Rethi în limba maghiară, şi aurită, sună aşa: „Câmpulă pânei.“ Mare victoriă a beliducilor unguri Ştefanii Bathori voivodulă Transilvaniei şi Pavelă Chineză [Kinizsi Pál]. Banală banatului timişiană, asupra Turcilor, cari devastară ţările la 13 Octomvre 1474, sub glorioasa domnire a regelui Mathia Huniade. Lângă opt mii fii ai ţării rămaseră deci de mii Turci pe câmpuilă de bătaie. Unguri, Săcui, Saşi şi Valahi apărară împreună patria comună. Cheltuielile monumentului le aduna Dr. Georg Miksa dela urmaşii plini de pietate. Redicarea s’a pusă la cale de autoritatea comitatensă şi societatea pentru istoriă şi archeologia a comitatului Huniedoara în anul 1886 pe timpul domniței binecuvântate * * * * * * seii în maestosală apă artistică ală naturei şi se grăbiră a repara greşela, ce-şi închipuiau că esistă, atenuându-şi înainte frunte de smochini. Acesta a fostă cea dintâiu faptă critică. Dar grădina edenului n’a oferita destulă ocasiune strămoşiloră neamului omenescă cela criticătoră, pentru a-şi pute validita înalta loră cultură. De aceea ei emigrară în ţera imperfecţiunei, care deveni în sfârşită patria urmaşiloră loră. In acestă ţeră avură din belşugă ocasiune a face deosebire între bine şi între rău. Ba încă din rău se împărtăşiră într’atâta, încâtă nu peste multă timpă doriau din totă inima a se reîntorce în grădina edenului, din care a fostă eşită. Dar ce folosă, căci acum era prea târziu, — criticii n’ aveau bilete de liberă intrare în paradisul nevinovăţiei! Intre fii lui Adamă totuşi se mai afla unulă seu altuia, asupra cărora trecuse ca moştenire o întunecată presimţire din strălucirea dispărută şi cari doreau de aceea mai fierbinte decât ceilalţi a vede odată liberată ceea ce este frumosă şi nobilă de ceea ce este în contrasta cu acestea. Ei folosiră cunoscinţa cea scumpă cumpărată a binelui şi a răului spre a alege din cele neperfecte pe cele mai perfecte, a le ordina în fantasia lor, în tablouri, escludândă ceea ce era turburătoră şi supărătoră, şi reproducândă aceste tablouri în cuvinte şi tonuri, în forme şi colori. Aşa se născu arta, şi artiştii. Acum erau mulţi în cari se deştepta şi se clarifica prin gustarea opurilor de artă din ce în ce mai tare presimţirea unei lumi mai frumoase şi a unei esistenţe mai fericite. Mica comună dela începută, în curendă aşa de iute se înmulţi, încâtă forma mnă publică. Dar în acestă publică se aflau câte unulă, cari pricepeau de minune să guste binele artei, mai vârtosă pentru aceea fiindcă ei aveau ochi şi urechi mai bune pentru frumosă, decâtă mulţimea, ba câte odată şi decâtă înşişi artiştii, fără a posedă pentru aceea capacitate de a pute representa ei înşişi. Dăcă la uină capă d’operă mulţimei îi scăpa din vedere ceva nou şi frumosă, ei erau aceia, cari atrăgeau atenţiunea asupra acestora, şi dăcă artistulă la lucrarea sa a lăsată să se strecoare neperfecţiuni fără de a pute descoperi unde zace eroarea, atunci îi ajutau ei artistului de a-şi afla erorile. Din recunoscinţă pentru acesta artiştii şi publiculă le oferiră lor o postură onorifică de cunoscători şi judecători, când era vre-o luptă de întrecere în templulă arteloră. Dar contrastă cu aceştia se aflau şi unii, cari nu erau în stare nici a produce, nici a înţelege ună capă d’operă, din pricina acesta apoi ei nu putură să obţină vre-ună locă nici între artişti, nici între publică. Ei erau însă de părere, că trebue să se afle şi pentru ei vreună adăpostă, de aceea ei să şi aşezară în modă îndrăsneţă colo susă pe scaunele judecătorilor între cunoscători. .. şi strigară aşa de tare, încâtă aceştia au amuţită de ruşine văsendă o astfeliu de purtare. In chipulă acesta s’a complectată cota recensenţiloru. Acum s’a continuată cu seriositate mişcarea, care insura în susă. Arta îşi ridica o treptă peste natură prin aceea, că şi-a alesă de scăunenciu superlativulă tuturora productelor reale, şi de aceea critica din nou a voită să se înalţe peste artă, alegându din cele alese. Arta arteloră era acum arta de a critica, şi fiindcă nu se afla nimenea, carele să fi cutezată a critica de aceea a pornită fiăcare locă de privitură în repeziciune şi a devenită scaună judecătorescă. Publiculă a devenită ună tribunală de recensenţi, artiştii au fost puşi pe banca acusaţiloră, şi fiă ce cap’d’operă era o nouă acusaţiune. Şi cea mai vechiă istoriă a arteloră încă ne arată, că nu era glumă a veni în atingere cu acestă tribunală. Aşa când renumitul Cratinos a scrisă odată o comediă, în care a atinsă pe judecătorii de pe galerii ai artei, nu numai cu o singură necuviiţă, o păţi cam rău, căci aceia, după representaţiune, îlă bătură cu petri dela teatru pănă acasă la elă; şi când odinioră comiculă Eupolis a glumită în contură unui profesoră de filosofiă, junimea studiosă îlă boteza așa de marcantă, încâtă sărmanulă se înecă. (Va urma.) a regelui Francisca Iosifă 1. Strălucirea unui trecută gloriosă fi a aruncată ragele într’ună viitoră fericită.11 Etă cum se face istoria în comitatul Unederii. Miseria administrativă. Foia bugetară din Clusiu intervine pentru grabnica reformă a administraţiunei, ([icendă că dela 1867 s’au creată de legislaţiunea ungurescă 1000 de legi, dintre care două treimi împovăreză umerii funcţionarilor administrativi. Fiscigăbirăulă singură are, în puterea legii şi a diferitelor ordinaţiuni, să ţină în evidenţă şi să porte vreo 103 feluri de diferite protocoale şi estrase pe apă, fără de alte afaceri de cancelarie. * * * * * * Gimnasiula romano-catolica din loca va fi predata, precum spune „Kolozsvár“, de comuna bisericescă rom. cat. împreună cu averea gimnasiului statului rom. cat. din Ardelă, care în anulă viitoră va ridica un edificiu nou pentru gimnasiu, corăspuncător a timpului. Averea institutului e de 80.000 fl. * * * Manevrele din anulă, acesta, „B. Corr.“ află, că Maiestatea Sa cu o mare suită, însoţită de Archiducii Albrecht, Wilhelm şi Iosifă, de ministrul de răsboiu şi de şeful statului majoră generală, precum şi de ataşaţii militari streini, va asista din ultima săptămână a lunei Augustă pănă în a treia săptămână din Septemvre la manevrele de lângă Komorn, în Moravia, în Galiţia, la Velle şi la Tapio-Saly. * * * Nou valsa de I. Ioanovici. „Iubita vieţa României“ e ună nou valsă pentru piană, două mâni. Preţuia fi. Se înţelege, că acesta nouă composiţiune deşteptă dinainte interesulă publicului musicală. Şi acestă interesă este într’atâta justificată, întru câtă tocmai acestă valsă ală celui mai înzestrată învăţăcelă ală lui Strauss nu e întru nimică inferioră valsului „Valurile Dunării“, din contră noulă valsă „Iubita vieţa României,“ după judecata bărbaţilor speciali, întrece pe cele de mai nainte chiar în tote părţile sale prin simţire, prin cursulă său melodică bogată şi prin efectură însufleţitoră. Deploşitură se află în librăria lui Polatsek din Timişora. Se trimite pe lângă rambursă. Din itapto Ca o îmbunătăţire a justiţiei, ministrulă ungurescă Szilagyi are de gândă să introducă procedura verbală şi în cause penale şi civile. Spre a se pute face acesta, se prevădă 30 de ajutore de judecători, ca să se isprăvască numărul acelă considerabilă de restanţe la curţile de apel. (table.) De asemenea la tribunalele din Ardeală se sistemiseză dece posturi nouă de judecători, pentru ca să se termine odată afacerile de comassare, rămase îndărătă din diferite motive. Wilhelm Bodae, din punct de vedere financiară, în contra introducerii procedurii verbale, „căci noi nu ne putem permite acestă luxă“. Vorbesce despre relele ce bântue justiţia, la ocuparea posturilor de judecători protecţiunea jocă mare rolă, ministrulă să caute să-i pună capătă. Karl Varasdy Zicea că la numirea judecătoriloră să se pună pândă pe cualificaţiune, corpulă judecătorescă să se împrospeteze cu advocaţi mai buni. Apelaţiunile cele multe în causa penală provină din pregătirea defectuosă a procurorilor. Vorbitorul cere introducerea publicităţii, a procedurii verbale imediate. Emeric Veszter ar fi dorită să introducă ministrulă şi curţile cu juraţi, precum suntă în totă Europa. Ar fi mai dorită să spună ministrulă, când are de gândă să introducă procedura verbală? Speră, că la numirea judecătorilor, ministrulă nu se va lăsa a fi influinţată de protecţiune şi de factori politici dela putere. Ministrulă justiţiei Szilagyi spune, vorbindă de comassare, că de 7 ani încoace în 905 (din 2686) comune au rămasă lucrurile în starea loră cea veche, nu s’au făcută procese de comassare, de segregare şi de regulare a posesiunii. Dintre afacerile de comassare s’au resolvată 365, suntă în cursă 326, în alte locuri e stagnaţiune. Processe de segregare s’au resolvată 111, în cursă suntă 127. Dintre alte procese de regulare a posesiunii s’au finită 750, sunt pendente 460; în alte locuri nici nu s’au începută. Una din căușele, care facă să se prelungească procesele, e lipsa de judecători necesari. Unele procese nu s’au resolvată tocmai în ordine. Lipsa de controla şi supraveghiare a preşedinţilor, tribunalelor şi alte greşeli şi defecte au contribuită la acesta. Ce priveste comasarea, pănă acum era de ajunsă, ca cineva pe temeiulă unei mici proprietăţi să cară comasarea, pentru ca — cunoscendă antipatiile ce dominau contra comasării — să silescă pe ceilalți să cumpere forte scumpă acâstă proprietate. Unde nu s’a putută face acesta, afacerea stagneză, deoarece respectivulă nu și-a ajunsă scopulă, dar apoi nici comassarea nu o doresce. De aceea s’au ivită cașuri, că s’a cerută comasarea în comune, unde nu e la locă şi cheltuelile sunt enorme, 31 fl. 41 cf. pe florinulă de dare. Ministrulă promite că, pe câtă îi stă în putinţa, va lua disposiţiuni. La tomnă va convoca pe deputaţii ardeleni să-şi dea părerea în privinţă regulării posesiunei pădurilor, păşunilor, segregării la imobilii ş. a. Se va ocupa şi cu închisorile, ca fiecare să-şi facă pedeapsa după cum i-s-a dată: în arestă corecţională, în carceră ori în temniţă, şi cei în arestă preventivă să nu stea la ună locă cu răufăcătorii condamnaţi. Se va crea ună codice civilă, se va revizui codulă penală, se va face organisarea judecătorescă. Ministrul intră apoi în amănunte în privinţa reorganisării justiţiei. E pentru introducerea curţilor cu juraţi dar nu promite că o va propune deodată cu proiectul procedurei penale. O va face acesta la timpă favorabilă. Pentru delictele de pressă însă rămâne neatinsă constituţiunea juraţilor, ca o garanţie a libertăţii de pressă (? ? ?), şi va introduce numai o procedură de pressă mai alăsurată scopului. Procedura verbală e absolută necesară. Nu mai merge cu miseria de pănă acum. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Borşa, 6 Iunie 1889. Conferenţă înveţătorescă, Esamenă şi Petrecere de vară în Dragă. (Corn. Cluşiului.) In 23 Maiu n. c. învăţătorimea rom. gr. cat. din tractura protop.ală Giulei şî-a ţinută adunarea ordinară de primăvară în Dragă, sub presidiulă M. C. D. Alexandru Lemeny, protopopă în Borşa. După celebrarea cultului divină învăţătorii în frunte cu D-lă protopopă se adunară în şcoala gr. cat., unde d-lă învăţătoră din locă Iosifă Popă ne aştepta cu elevii, avândă a tracta practice cu şcolarii: „Aerulă“. D-lă preside deschide adunarea printr’ună discursă ocasională forte pătrunzătoră şi provocă adunarea a alege secretarulă. Se alege prin aclamaţiune Eliseu Barbosă, înv. în Borşa. S’au discutată multe cestiuni scolastice, din tote însă mai interesantă a fostă disertaţiunea: „Influinţa scólei asupra portului naţională română“ şi tema practică „Aerulă cea dintâiu cam slaba tractată prin d-lă V. Vasiană, înv. în H. Macicaşă, dera cu atâtă mai aspru critisată; cea din urmă însă a fostă, după împrejurări, bine tractată prin d-lă I. Popă, învăţătoră în Dragă. S’a hotărîtă loculă adunării viitoare în Fodora, pentru care ocasiune s’a alesă ca temă tractarea practică a literei „r“, era disertaţiune: „Folosulă legumăritului“. Afară de corpulă învăţătorescă luară parte la conferinţă vre-o două domne şi câţiva domni, era poporulă în vestminte de sărbătore se presenta în numără mare, deşi era Zi de lucru, —semnă că se intereseaza de-ale scealei. După conferenţă urma: Esamenulă, care s’a începută cu „împărate cerescă“, cântată de pruncii