Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)

1889-10-24 / nr. 238

Pagina 2 ai instrucţiune! publice, şi Lugomirescu oficerii de academie. Semenaturile de tomnă in România, graţie timpului frumos­, sunt­ escelente pe totă întinderea României. Pe la ju­deţele de munte zăpada a începută să cadă, pe la cele de câmpă timpulu e încă favorabilă şi cultivatorii mergă în­nainte cu lucrările câmpului. * * * Scarlatina bantui în Huedină în mod epidemică, cădându-i jertfă mai în fie­­care cei copii. * * * * * * Schimbare de trenuri. Pe linia Oradea­­mare — Csi-Kot va înceta cu diua de 15 Nov. n. circulaţiunea trenurilor l mi este Nr. 4611 şi 4612 şi în locală loră vor­ circula trenurile mieste Nr. 4613 şi 4614. Trenulă miestă Nr. 4618, care avea în Oradea-mare legătură cu trenulă accele­rată Nr. 302 cătră Cluşiu şi Braşovă, şi cu trenulă miestă Nr. 1912 cătră Csaba, va pleca din hot la 3 ore 1 mi­­nută d. a. şi va ajunge în Oradea-mare la 6 ore 15 minute seara, pe când trenulă miestă Nr. 4614, care va avea în Oradea­­mare legătură cu trenulă accelerată Nr. 201 dela Braşovă, resp. dela Cluşiu, şi cu trenulă miestă Nr. 1911 şi 4411 dela Csaba, resp. dela Ermihalyfalva, va pleca din Oradea-mare la 9 ore 54 mi­nute a. m. şi va sosi în hot la 12 ore 58 minute. Dela 1 Noemvre n. pe linia Feled-Tiszolcz circulă trenură de marfă Nr. 3252 nu numai pănă la Rimassombat, ci pănă la Tiszolcz, ducendoi și persoane. Din Feled plecă sora la 1 ore 47 mi­nute și sosesce în Tiszolcz la 12 ore 24 minute noaptea. * * * Concertulu I cu abonamentu, seria 2-a, ală capelei orăşenesc i se va da mâne seră, Marţ! în 5 Noemvre n., în sala ho­telului Nr. 1. Onoratei Redacţiuni a „GAZETEI TRANSILVANIEI“ in Br­uşorii. Aici alăturata adresă de felicitare avemă onoare a-o trimite cu rugarea ca să bine­voiţî a-o publica în preţuitură diară ce redigeţ! în totă cuprinsulă ei. Tot­odată observămă, că originalulă s’a espedată deja Escelenţei Sale. Fugăraşu, 19/31 Octomvre 1889, cu totă stima Basilici Raţă Iuliu Dană Si­colae Cossiaria. ESCELENŢEI SALE Înalţii Preasânţitului Domnii Archiepiscopii şi Metropolita Mirenii Romanului Subscrişii cu totă însufleţirea amă luată actă despre bărbătasca ţinută a Es­celenţei Vostre esprimată în epistola­­răspunsă cătră preşedintele reuniunei ar­delene de cultură maghiară, mai corectă a zisă a reuniunei de maghiarisare. Aţi esprimată convingerea tuturor Ro­­mânilor­ de inimă, aţi vorbită din inima nostră a tuturora, şi suntemă mândri, că Escelenţa Vostră aţi păşită cu atâta sinceritate şi resoluţiune bărbătescă, şi aţi dată pe faţă uneltirile maghiarisăto­­rilor­. Ne luămă libertate cu celă mai pro­fundă respectă şi devotamentă a Vă es­­prima cele mai sincere felicitări pentru demna şi bărbătesca declaraţiune adresată preşedintelui numitei reuniuni de ma­ghiarizare, prin care aţi dată de gală meschinele scopuri ascunse ale şovinişti­­lor, în modă atâtă de clară şi cate­gorică. Aderămă cu totă hotărîrea ideilor d esprimate în cestionata epistolă-răspunsă a Escelenţei Voastre, luându-le cu cea mai Armă resoluţiune spre sciinţă şi con­formare, declarându-ne solidari cu cu­­prinsul­ memorabilei epistole a Escelen­ţei Voastre. Să trăiţi Escelenţa Vostră la mulţi ani! Făgăraşu­, în 15 Octomvre 1889. Basiliu Raţiu, vioară for. gr. cat. Iuliu Dană, adm. prof. Nicolae Cosgarea, Dr. Andreiu Micu, Dr. Nicolau Motocă, GAZETA TRANSILVANIEI, Nr. 238 — 1889. Mateiu Bârsană, George Aişeră, George Goliană, Basiliu Raţiu, învăţ., Vicenţiu Grama, Demetriu Chisereană, Ioană De­­jenariu, Nistoră Popa, Georgiu Drăghici, Ioană Capătă, Georgiu Comaniciu, Ioană Stoica, Iacobă Ona, Danielă Csergită, George Taflană, Ioană Grama, Naftana­­ila Răduleţă, Damaschină Anghelă, Iona Stană, Ioană Răduleţă, Iona Popă, Ma­teiu Chiujdea, Ioane Mardană, Vasilie Mu­­stată, Samoilă Socolă, Dănilă Sasu,­ Va­­leriu G. Negrea, Eutimiu Boeriu, Nico­lau Munteană, Bucură Gălbincea, Ioana Burdulea, Bartolomeiu Zachariă, Gavrilă Cornea, Iosifă Drugociu, George Pralea, Iosifă Herţiogea, George Cojocară, Ia­­cobă Dobrină, Nicolau Ludu, Lazară Comşa, Iosifă Caţaveiu, Ioană Popă, So­­froniu Mogoşă, Ioană Comşa Ionă Răm­­­beţiu, Aldea Bica Popi, George Ramba, Nicolae Bica, Chirionă Stelea, George Visalomă Bica, George Bica, Nistoră Stelea, George Jenesi Bica, Şofronă Ste­lea, George Moga, Precupă Lupu, Mi­­haiu Bica, Maximiliană Răcenă, Sofro­­niu Pruna, Isaia Cristiană George Achim Popa, Petru Debu, Spiridonă Mardană, Ioană Popaiovă, Nicolau Ispasă, Dio­­nisie Mărdană, Samoilă Petroiu şi Du­mitru Antime. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Din Cămpiă, 1 Noemvre n. 1889. Domnule Redactoră! Faptele, pe cari Vi­ le comunică mai josă, me întă­­rescă şi mai multă în credinţa, că Ma­ghiarii folosescă puterea, la care au ajunsă, numai şi numai spre a face na­­ţionalităţiloră nemaghiare, dar mai vâr­­tosă Românilor, vieţa nesuferită, prote­­giândă şi ajutândă pe ori­ce omă stri­cată, pe ori­ce venetică, care scie amărî dilele Românului. Etă dovedire. In comuna Ormenisulă de Câmpiă se află ună Jidană arendatoră ală câr­­ciumei „domnesci“. Acesta venetică per­ciunată nu se mulţumesce cu venitele, ce le esploateză de pe spinarea poporului românescă prin speculaţiunile şi beatu­­rile lui veninoase, dar îşi permite pe lângă asta a mai şi batjocuri pe bieţii omeni, a-i bate şi a-i păgubi pe nedreptulă după cum îi vine la socotela şi după cum îlă tată capulă. Astfel, unulă dintre locui­torii români, ne mai putândă suferi fă­rădelegile Jidanului, îlă arăta pe acesta la judecătoriă, că i-a furată nisce petri de sub talpa casei. Faptulă acesta ală Jidanului îlă dovedi bietulă omă cu mărturii, ba elă își scose dela primăria comunală și ună documentă despre pa­guba ce Jidanulă i-a fâcut’o la casă prin ducerea acestoră pietri, der cu toate aces­tea judecătorulă ce a făcută? L’a doje­nită aspru pe bietulă Română, dicându-i să mearga acasă, Jidanulă ’i va de 10 fl., pe aceștia se-i primeascu și se se împace; la din contră va scrie primarulă comu­nală, ca să nu’i­ se dea nici o despă­gubire. Acesta s’a întâmplată la judecătoria din Teca, încă una. Tată acesta Jidană lua pe ună altă locuitoră română, îlă închise în casă şi îlă bătu strajnică. Omulă eşi plângândă din casa Jidanului şi afară, întâlnindu-se cu alţi doi oameni, începu să le spună acestora păţania sa. Intr’a­­ceea Jidanulă apăru în ușa casei cu ună drugă de feră în mână și, adresându-se cătră cei doi omeni, cjise cu fală: I-am dată eu lui cu drugulă ăsta de feră! Când a fostă la judecată, omenii, ca mar­­turi, spuseră cele audite din gura Jida­nului. Judecătorulă însă a aflată de bine a declara, că decă martorii n’au vădută, nu poate condamna pe Jidană, oi pe Ro­­m­ânulă acusatoră l’a îndrumată cu as­prime să mergă’n trăbă-si. Acusatorulă ceru să ’i se dea sentința in scrisă, pen­tru ca să potă face recursă. Dreptă răs­punsă însă judecătorulă îlă amenință cu închisore. Pentru a mai înmulţi cu ună dată seria volniciilor­ unguresci, voiu mai aminti şi următorulă actă de barbarie, întâmplată totă în acesta comună cu ocasiunea culesului de vii. Anume: după ce se culese viia „domnescă“, ună bietă locuitoră română se dusese împreună cu doi copii ,pe urmă“, cum se dice pe la noi, adecă ca să mai caute ici colea câte-o boltă de strugure perdută printre frondele de vită. Lucrulă acesta se con­sideră ca permisă în viile proprietarilor­ creştini, aici însă diregătorulă arendato­­relui Gal Gyula, prindândă pe bietulă omă și pe cei doi copii, îi bătu şi mă­celări în cela mai barbară modă, apoi îi legă cu bruscheţă şi astfelă îi ţinu legaţi totă­­jiua pănă în nóapte. Sub astfelă de împrejurări înţelegă şi eu pentru ce zile unguresci buciumă mereu, că poporulă română este „bună“ şi „blândă“, numai „agitatorii“ suntă răi. „Agitatorii“ însă nu merită onoarea de a fi numiţi agitatori, ci poporulă ro­mână să nu uite, că precum fiă­care par­ticulară, astfeliu şi fiă­care poporă vred­nică este de sortea, ce şi-o croesce elă. Ori ce alte noutăţi, ce vi-aşi pute comunica, suntă triste. Bucate, atâtă grâu, câtă şi cucurucil, în urma secetei de astă-veră, suntă puţine. Omenii suntă îngrijaţi pentru viitoră. Se vorbesce, că mulţi inşi se gătescă să trăcă în Ro­mânia. Corespondentul!!. Blasiu, 28 Octomvre n. 1889. S’a făcută de vre-o câte­va ori amin­tire în chiarele nostre românesci despre şcola, ce a deschis’o Kulturegylet-ulă acum de curândă în Blaşiu, şi totdeuna D-vostre, diariştii, aţi dată întregului lu­cru numai atâta importanţă, câtă a me­ritată. Voră fi dorita de multă Kulturegy­­letiştii să-şi întindă mrejile lor, şi asu­pra Blaşiului, şi póte mai vârtosă asu­pra lui; împrejurările însă abia numai acum i-au favorisată. De aci bucuria nemărginită a diarelor­ maghiare, întrebarea ar fi acum, că, vădită fi­­indă scopulă şcolei din cestiune, de a spori numărulă „patrioţiloră“ şi în Blaşiu, ceea ce dealtcum ni-o garanteazá și sin­gură EMKE cu propriulă său nume : cine va ave să tragă folosă din jertfele ce fără indoiela le va fi adusă Kulturegy­­letulă în scopulă susă menționata? Răspunsulă la aceasta întrebare nu are să ne coste mare osteneala. Avemă în Blasă destui jidani râvnitori după cultură maghiară, cu „patriotica“ menire de a spori numărul­ fiilor­ lui Arpad. Apoi mai avemă în apropierea Blaşiului ună elementă, pe care patrioţii cu atâtă mai vertosă potă să-l­ reclame pentru sine, căci e asemenea de provenienţă asiatică, înţelegă Ţiganii. (Şi cu câtă em­­fasă nu se accentueză astăzi cuvintele: „magyar zsidó“, „magyar czigány“!) Eată, unulă ca unulă, elementele cele mai îngăduitore, — celă puţină pe aici, dar aşa credă, că şi în alte locuri, — în ce privesce lăţirea maghiarismului! éta mlădiţele pe cari Kulturegylet-ulă, desvoltându-şi cu totă zelulă activitatea patriotică, are să şi­ le eresea, să şi­ le cultive, ca cu timpulă să devină ună contingenţă permanentă pentru lăţirea şi înmulţirea rassei maghiare. Poate că kultureggletiştii voră crede, că prin feliurite promisiuni voră îndu­pleca şi poporulă nostru a’şî trimite co­piii la şcola loră, şi că cu vreme Bla­­şiulă are să devină şi el b­ună centru pentru cultura maghiară. Dar să li-o spunemă de cu bună vreme, că în zadară se muncescă, căci poporulă nostru îşi are consciinţa sa naţională, la care ţine ca la sufletulă său. Conservatismulă po­porului nostru ne-a ferită în trecută de altfelă de belé, şi cu atâtă mai uşoră ne va putè feri de nisce uneltiri copilă­­resci, cari dispăre-voră in întunereculă, din care au eşită. Afară de acestea apoi inteligenţa nóstra, mai alesă preoţii şi învăţătorii, ca unii ce suntă în contactă dilnică cu poporulă, de sigură că şi de astădată voră fi la înălţimea sublimei loră chiămări. Aşa dar şcola kulturegyletistă singură nu are să ne causeze nelinişte, numai indiferentismulă nostru de-o parte, şovă­irile şi servilismulă de altă parte, şi mai pre­susi de toate cestiunile personale de nu ne-ar face să păcătuimă în contra Procesul de pressă al „Luminătorului.“ Scrrea ce amă împărtăşit’o la tim­pulă său, cum că curia din Pesta a anu­lată sentinţa curţii cu juraţi din Aradă, prin care Iona Barcianu fusese achitată de învinuirea de a fi comisă delictă de agitaţiune prin doi articuli ai săi publi­caţi în „Luminătorulă“, se adeveresce. Procurorulă ceruse anularea din ur­­mătorele motive: „că în banca juraţiloră au ocupată locă 13 şi nu numai 12 inşi; că Simay István, capulă juraţiloră, a vorbită şi cătră individi neoficiali şi a primită ceva dela notarulă tribunalului; că la întrebările generale acusatulă a răspunsă în limba română, deşi posede deplină limba maghiară, şi aceste răs­punsuri prin translatorulă jurată presentă nu fură tălmăcite în limba maghiară; că deşi acusatulă şi apărătorulă său n’au cerută cetirea articolului din „Nemzet“, mai târdiu acusatulă în de­­cursulă vorbirei sale, totuşi începu a ceti ună articula în limba maghiară din „Nemzet“ şi că, în fine, acusatulă a vor­bită peste o jumătate de oră în limba română, pe care vorbire translatorală a tălmăcit’o în mai puţină ca cinci minute, deci traducerea n’a putută fi deplină şi fidelă, deci şi fără valoare pentru prepon­­deranta majoritate a juratilorr, carea n’a priceputui românesce nici unu cuventu. Nu­mai astfelă s’a putută aduce o sentinţă, care nu poate avea altă înţelesă, decâtă, că în statuia maghiară este cu putinţă a agita nepedepsită contra naţiunii ma­ghiare.“ Curia a anulată sentinţa de achitare din următorele motive: Impregiurarea, că pe banca juraţilor, după sortire au ocupată locă cu unulă mai mulţi juraţi, decâtă este numărulă prescrisă, nu este motivă de nulitate, căci acesta greşală observându-se înainte de depunerea jură­mântului și de începerea pertractării, și îndepărtându-se juratură nesortită, s’a în­dreptată ; nici aceea nu este causă de nulitate, că răspunsurile acusatului, date în limba română la întrebările generale, nu fuseseră tălmăcite în limba oficială a statului, căci acelea au influinţă numai asupra statoririi identităţii şi a croirei pedepsei, contra cărei procederi nici ju­raţii n’au făcută escepţionare; mai de­parte nu s’a putută lua în consideraţiune nici aceea, că acusatulă a începută a ceti din foia numită „Nemzet“, căci atâtă la admoniarea preşedintelui, ca şi după mărturisirea cuprinsului procesului ver­bală, acusatulă a încetată cu acea ce­tire ; asemenea nu s’a putută lua în con­sideraţiune obiecţionarea, că lunga vor­bire de încheiare a acusatului translato­rală a tălmăcit’o forte pe scurtă, căci cu ocasiunea pertractării nimenea n’a făcută vr’o escepţionare, şi nici c­orecti­­tatea cuprinsului nu fu atacată în ce­rerea de nulitate; cu toate acestea sen­tinţele au trebuită să fiă nimicite, căci, în temeiulă raportului judecătoriei, este adevărată afirmaţiunea, că în decursulă consultării juraţiloră, Simay István, ca­pulă juraţiloră, a descuraja uşa odăii de sfătuiri şi a vorbită şi cătră persoane ne­oficiale, ce steteau înaintea uşei;­ prin acesta însă s’a vătămată forma statorită în ordinaţiunea ministerială despre pro­­cedere. Curia a îndrumată deci a se per­­tracta procesulă din nou înaintea unei nouă curţi cu juraţi. „Luminătorulă“ observă la acesta hotărîre, că şi acestă motivă, acceptată de Curiă la anularea sentinţii, asemenea este basată pe informaţiuni neexacte şi contrare adevărului, pentru­ că se pote constata şi dovedi: că publicul­ sau in­divizii neoficiali au fostă, prin o barieră încuiată, separaţi de loculă din sală în care erau numai individi oficiali; că Simay n’a putută vorbi cătră acelă pu- proprietară nóastre interese de vieţă na­ţionale. Aceste neajunsuri, cari, potă dice, ne-au adusă şi şcola kultureggle­tistă pe capă, reclamă o grabnică le­cuire ! ***

Next