Gazeta Transilvaniei, octombrie 1889 (Anul 52, nr. 220-243)
1889-10-24 / nr. 238
Pagina 2 ai instrucţiune! publice, şi Lugomirescu oficerii de academie. Semenaturile de tomnă in România, graţie timpului frumos, sunt escelente pe totă întinderea României. Pe la judeţele de munte zăpada a începută să cadă, pe la cele de câmpă timpulu e încă favorabilă şi cultivatorii mergă înnainte cu lucrările câmpului. * * * Scarlatina bantui în Huedină în mod epidemică, cădându-i jertfă mai în fiecare cei copii. * * * * * * Schimbare de trenuri. Pe linia Oradeamare — Csi-Kot va înceta cu diua de 15 Nov. n. circulaţiunea trenurilor l mi este Nr. 4611 şi 4612 şi în locală loră vor circula trenurile mieste Nr. 4613 şi 4614. Trenulă miestă Nr. 4618, care avea în Oradea-mare legătură cu trenulă accelerată Nr. 302 cătră Cluşiu şi Braşovă, şi cu trenulă miestă Nr. 1912 cătră Csaba, va pleca din hot la 3 ore 1 minută d. a. şi va ajunge în Oradea-mare la 6 ore 15 minute seara, pe când trenulă miestă Nr. 4614, care va avea în Oradeamare legătură cu trenulă accelerată Nr. 201 dela Braşovă, resp. dela Cluşiu, şi cu trenulă miestă Nr. 1911 şi 4411 dela Csaba, resp. dela Ermihalyfalva, va pleca din Oradea-mare la 9 ore 54 minute a. m. şi va sosi în hot la 12 ore 58 minute. Dela 1 Noemvre n. pe linia Feled-Tiszolcz circulă trenură de marfă Nr. 3252 nu numai pănă la Rimassombat, ci pănă la Tiszolcz, ducendoi și persoane. Din Feled plecă sora la 1 ore 47 minute și sosesce în Tiszolcz la 12 ore 24 minute noaptea. * * * Concertulu I cu abonamentu, seria 2-a, ală capelei orăşenesc i se va da mâne seră, Marţ! în 5 Noemvre n., în sala hotelului Nr. 1. Onoratei Redacţiuni a „GAZETEI TRANSILVANIEI“ in Bruşorii. Aici alăturata adresă de felicitare avemă onoare a-o trimite cu rugarea ca să binevoiţî a-o publica în preţuitură diară ce redigeţ! în totă cuprinsulă ei. Totodată observămă, că originalulă s’a espedată deja Escelenţei Sale. Fugăraşu, 19/31 Octomvre 1889, cu totă stima Basilici Raţă Iuliu Dană Sicolae Cossiaria. ESCELENŢEI SALE Înalţii Preasânţitului Domnii Archiepiscopii şi Metropolita Mirenii Romanului Subscrişii cu totă însufleţirea amă luată actă despre bărbătasca ţinută a Escelenţei Vostre esprimată în epistolarăspunsă cătră preşedintele reuniunei ardelene de cultură maghiară, mai corectă a zisă a reuniunei de maghiarisare. Aţi esprimată convingerea tuturor Românilor de inimă, aţi vorbită din inima nostră a tuturora, şi suntemă mândri, că Escelenţa Vostră aţi păşită cu atâta sinceritate şi resoluţiune bărbătescă, şi aţi dată pe faţă uneltirile maghiarisătorilor. Ne luămă libertate cu celă mai profundă respectă şi devotamentă a Vă esprima cele mai sincere felicitări pentru demna şi bărbătesca declaraţiune adresată preşedintelui numitei reuniuni de maghiarizare, prin care aţi dată de gală meschinele scopuri ascunse ale şoviniştilor, în modă atâtă de clară şi categorică. Aderămă cu totă hotărîrea ideilor d esprimate în cestionata epistolă-răspunsă a Escelenţei Voastre, luându-le cu cea mai Armă resoluţiune spre sciinţă şi conformare, declarându-ne solidari cu cuprinsul memorabilei epistole a Escelenţei Voastre. Să trăiţi Escelenţa Vostră la mulţi ani! Făgăraşu, în 15 Octomvre 1889. Basiliu Raţiu, vioară for. gr. cat. Iuliu Dană, adm. prof. Nicolae Cosgarea, Dr. Andreiu Micu, Dr. Nicolau Motocă, GAZETA TRANSILVANIEI, Nr. 238 — 1889. Mateiu Bârsană, George Aişeră, George Goliană, Basiliu Raţiu, învăţ., Vicenţiu Grama, Demetriu Chisereană, Ioană Dejenariu, Nistoră Popa, Georgiu Drăghici, Ioană Capătă, Georgiu Comaniciu, Ioană Stoica, Iacobă Ona, Danielă Csergită, George Taflană, Ioană Grama, Naftanaila Răduleţă, Damaschină Anghelă, Iona Stană, Ioană Răduleţă, Iona Popă, Mateiu Chiujdea, Ioane Mardană, Vasilie Mustată, Samoilă Socolă, Dănilă Sasu, Valeriu G. Negrea, Eutimiu Boeriu, Nicolau Munteană, Bucură Gălbincea, Ioana Burdulea, Bartolomeiu Zachariă, Gavrilă Cornea, Iosifă Drugociu, George Pralea, Iosifă Herţiogea, George Cojocară, Iacobă Dobrină, Nicolau Ludu, Lazară Comşa, Iosifă Caţaveiu, Ioană Popă, Sofroniu Mogoşă, Ioană Comşa Ionă Rămbeţiu, Aldea Bica Popi, George Ramba, Nicolae Bica, Chirionă Stelea, George Visalomă Bica, George Bica, Nistoră Stelea, George Jenesi Bica, Şofronă Stelea, George Moga, Precupă Lupu, Mihaiu Bica, Maximiliană Răcenă, Sofroniu Pruna, Isaia Cristiană George Achim Popa, Petru Debu, Spiridonă Mardană, Ioană Popaiovă, Nicolau Ispasă, Dionisie Mărdană, Samoilă Petroiu şi Dumitru Antime. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Din Cămpiă, 1 Noemvre n. 1889. Domnule Redactoră! Faptele, pe cari Vi le comunică mai josă, me întărescă şi mai multă în credinţa, că Maghiarii folosescă puterea, la care au ajunsă, numai şi numai spre a face naţionalităţiloră nemaghiare, dar mai vârtosă Românilor, vieţa nesuferită, protegiândă şi ajutândă pe orice omă stricată, pe orice venetică, care scie amărî dilele Românului. Etă dovedire. In comuna Ormenisulă de Câmpiă se află ună Jidană arendatoră ală cârciumei „domnesci“. Acesta venetică perciunată nu se mulţumesce cu venitele, ce le esploateză de pe spinarea poporului românescă prin speculaţiunile şi beaturile lui veninoase, dar îşi permite pe lângă asta a mai şi batjocuri pe bieţii omeni, a-i bate şi a-i păgubi pe nedreptulă după cum îi vine la socotela şi după cum îlă tată capulă. Astfel, unulă dintre locuitorii români, ne mai putândă suferi fărădelegile Jidanului, îlă arăta pe acesta la judecătoriă, că i-a furată nisce petri de sub talpa casei. Faptulă acesta ală Jidanului îlă dovedi bietulă omă cu mărturii, ba elă își scose dela primăria comunală și ună documentă despre paguba ce Jidanulă i-a fâcut’o la casă prin ducerea acestoră pietri, der cu toate acestea judecătorulă ce a făcută? L’a dojenită aspru pe bietulă Română, dicându-i să mearga acasă, Jidanulă ’i va de 10 fl., pe aceștia se-i primeascu și se se împace; la din contră va scrie primarulă comunală, ca să nu’i se dea nici o despăgubire. Acesta s’a întâmplată la judecătoria din Teca, încă una. Tată acesta Jidană lua pe ună altă locuitoră română, îlă închise în casă şi îlă bătu strajnică. Omulă eşi plângândă din casa Jidanului şi afară, întâlnindu-se cu alţi doi oameni, începu să le spună acestora păţania sa. Intr’aceea Jidanulă apăru în ușa casei cu ună drugă de feră în mână și, adresându-se cătră cei doi omeni, cjise cu fală: I-am dată eu lui cu drugulă ăsta de feră! Când a fostă la judecată, omenii, ca marturi, spuseră cele audite din gura Jidanului. Judecătorulă însă a aflată de bine a declara, că decă martorii n’au vădută, nu poate condamna pe Jidană, oi pe Românulă acusatoră l’a îndrumată cu asprime să mergă’n trăbă-si. Acusatorulă ceru să ’i se dea sentința in scrisă, pentru ca să potă face recursă. Dreptă răspunsă însă judecătorulă îlă amenință cu închisore. Pentru a mai înmulţi cu ună dată seria volniciilor unguresci, voiu mai aminti şi următorulă actă de barbarie, întâmplată totă în acesta comună cu ocasiunea culesului de vii. Anume: după ce se culese viia „domnescă“, ună bietă locuitoră română se dusese împreună cu doi copii ,pe urmă“, cum se dice pe la noi, adecă ca să mai caute ici colea câte-o boltă de strugure perdută printre frondele de vită. Lucrulă acesta se consideră ca permisă în viile proprietarilor creştini, aici însă diregătorulă arendatorelui Gal Gyula, prindândă pe bietulă omă și pe cei doi copii, îi bătu şi măcelări în cela mai barbară modă, apoi îi legă cu bruscheţă şi astfelă îi ţinu legaţi totăjiua pănă în nóapte. Sub astfelă de împrejurări înţelegă şi eu pentru ce zile unguresci buciumă mereu, că poporulă română este „bună“ şi „blândă“, numai „agitatorii“ suntă răi. „Agitatorii“ însă nu merită onoarea de a fi numiţi agitatori, ci poporulă română să nu uite, că precum fiăcare particulară, astfeliu şi fiăcare poporă vrednică este de sortea, ce şi-o croesce elă. Ori ce alte noutăţi, ce vi-aşi pute comunica, suntă triste. Bucate, atâtă grâu, câtă şi cucurucil, în urma secetei de astă-veră, suntă puţine. Omenii suntă îngrijaţi pentru viitoră. Se vorbesce, că mulţi inşi se gătescă să trăcă în România. Corespondentul!!. Blasiu, 28 Octomvre n. 1889. S’a făcută de vre-o câteva ori amintire în chiarele nostre românesci despre şcola, ce a deschis’o Kulturegylet-ulă acum de curândă în Blaşiu, şi totdeuna D-vostre, diariştii, aţi dată întregului lucru numai atâta importanţă, câtă a meritată. Voră fi dorita de multă Kulturegyletiştii să-şi întindă mrejile lor, şi asupra Blaşiului, şi póte mai vârtosă asupra lui; împrejurările însă abia numai acum i-au favorisată. De aci bucuria nemărginită a diarelor maghiare, întrebarea ar fi acum, că, vădită fiindă scopulă şcolei din cestiune, de a spori numărulă „patrioţiloră“ şi în Blaşiu, ceea ce dealtcum ni-o garanteazá și singură EMKE cu propriulă său nume : cine va ave să tragă folosă din jertfele ce fără indoiela le va fi adusă Kulturegyletulă în scopulă susă menționata? Răspunsulă la aceasta întrebare nu are să ne coste mare osteneala. Avemă în Blasă destui jidani râvnitori după cultură maghiară, cu „patriotica“ menire de a spori numărul fiilor lui Arpad. Apoi mai avemă în apropierea Blaşiului ună elementă, pe care patrioţii cu atâtă mai vertosă potă să-l reclame pentru sine, căci e asemenea de provenienţă asiatică, înţelegă Ţiganii. (Şi cu câtă emfasă nu se accentueză astăzi cuvintele: „magyar zsidó“, „magyar czigány“!) Eată, unulă ca unulă, elementele cele mai îngăduitore, — celă puţină pe aici, dar aşa credă, că şi în alte locuri, — în ce privesce lăţirea maghiarismului! éta mlădiţele pe cari Kulturegylet-ulă, desvoltându-şi cu totă zelulă activitatea patriotică, are să şi le eresea, să şi le cultive, ca cu timpulă să devină ună contingenţă permanentă pentru lăţirea şi înmulţirea rassei maghiare. Poate că kultureggletiştii voră crede, că prin feliurite promisiuni voră îndupleca şi poporulă nostru a’şî trimite copiii la şcola loră, şi că cu vreme Blaşiulă are să devină şi el bună centru pentru cultura maghiară. Dar să li-o spunemă de cu bună vreme, că în zadară se muncescă, căci poporulă nostru îşi are consciinţa sa naţională, la care ţine ca la sufletulă său. Conservatismulă poporului nostru ne-a ferită în trecută de altfelă de belé, şi cu atâtă mai uşoră ne va putè feri de nisce uneltiri copilăresci, cari dispăre-voră in întunereculă, din care au eşită. Afară de acestea apoi inteligenţa nóstra, mai alesă preoţii şi învăţătorii, ca unii ce suntă în contactă dilnică cu poporulă, de sigură că şi de astădată voră fi la înălţimea sublimei loră chiămări. Aşa dar şcola kulturegyletistă singură nu are să ne causeze nelinişte, numai indiferentismulă nostru de-o parte, şovăirile şi servilismulă de altă parte, şi mai presusi de toate cestiunile personale de nu ne-ar face să păcătuimă în contra Procesul de pressă al „Luminătorului.“ Scrrea ce amă împărtăşit’o la timpulă său, cum că curia din Pesta a anulată sentinţa curţii cu juraţi din Aradă, prin care Iona Barcianu fusese achitată de învinuirea de a fi comisă delictă de agitaţiune prin doi articuli ai săi publicaţi în „Luminătorulă“, se adeveresce. Procurorulă ceruse anularea din următorele motive: „că în banca juraţiloră au ocupată locă 13 şi nu numai 12 inşi; că Simay István, capulă juraţiloră, a vorbită şi cătră individi neoficiali şi a primită ceva dela notarulă tribunalului; că la întrebările generale acusatulă a răspunsă în limba română, deşi posede deplină limba maghiară, şi aceste răspunsuri prin translatorulă jurată presentă nu fură tălmăcite în limba maghiară; că deşi acusatulă şi apărătorulă său n’au cerută cetirea articolului din „Nemzet“, mai târdiu acusatulă în decursulă vorbirei sale, totuşi începu a ceti ună articula în limba maghiară din „Nemzet“ şi că, în fine, acusatulă a vorbită peste o jumătate de oră în limba română, pe care vorbire translatorală a tălmăcit’o în mai puţină ca cinci minute, deci traducerea n’a putută fi deplină şi fidelă, deci şi fără valoare pentru preponderanta majoritate a juratilorr, carea n’a priceputui românesce nici unu cuventu. Numai astfelă s’a putută aduce o sentinţă, care nu poate avea altă înţelesă, decâtă, că în statuia maghiară este cu putinţă a agita nepedepsită contra naţiunii maghiare.“ Curia a anulată sentinţa de achitare din următorele motive: Impregiurarea, că pe banca juraţilor, după sortire au ocupată locă cu unulă mai mulţi juraţi, decâtă este numărulă prescrisă, nu este motivă de nulitate, căci acesta greşală observându-se înainte de depunerea jurământului și de începerea pertractării, și îndepărtându-se juratură nesortită, s’a îndreptată ; nici aceea nu este causă de nulitate, că răspunsurile acusatului, date în limba română la întrebările generale, nu fuseseră tălmăcite în limba oficială a statului, căci acelea au influinţă numai asupra statoririi identităţii şi a croirei pedepsei, contra cărei procederi nici juraţii n’au făcută escepţionare; mai departe nu s’a putută lua în consideraţiune nici aceea, că acusatulă a începută a ceti din foia numită „Nemzet“, căci atâtă la admoniarea preşedintelui, ca şi după mărturisirea cuprinsului procesului verbală, acusatulă a încetată cu acea cetire ; asemenea nu s’a putută lua în consideraţiune obiecţionarea, că lunga vorbire de încheiare a acusatului translatorală a tălmăcit’o forte pe scurtă, căci cu ocasiunea pertractării nimenea n’a făcută vr’o escepţionare, şi nici corectitatea cuprinsului nu fu atacată în cererea de nulitate; cu toate acestea sentinţele au trebuită să fiă nimicite, căci, în temeiulă raportului judecătoriei, este adevărată afirmaţiunea, că în decursulă consultării juraţiloră, Simay István, capulă juraţiloră, a descuraja uşa odăii de sfătuiri şi a vorbită şi cătră persoane neoficiale, ce steteau înaintea uşei; prin acesta însă s’a vătămată forma statorită în ordinaţiunea ministerială despre procedere. Curia a îndrumată deci a se pertracta procesulă din nou înaintea unei nouă curţi cu juraţi. „Luminătorulă“ observă la acesta hotărîre, că şi acestă motivă, acceptată de Curiă la anularea sentinţii, asemenea este basată pe informaţiuni neexacte şi contrare adevărului, pentru că se pote constata şi dovedi: că publicul sau indivizii neoficiali au fostă, prin o barieră încuiată, separaţi de loculă din sală în care erau numai individi oficiali; că Simay n’a putută vorbi cătră acelă pu- proprietară nóastre interese de vieţă naţionale. Aceste neajunsuri, cari, potă dice, ne-au adusă şi şcola kultureggletistă pe capă, reclamă o grabnică lecuire ! ***