Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)

1890-01-24 / nr. 19

Mad­im», i&Mistramaea si TiMialia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Borison nefrancate nu se pri­­ta «soft. Manuscripte nu se re­­trimita! Birourile de atunciun­: BraşovU, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf ü Mosse, HaasensteinAc Vogler (Cito Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl, M.Dukes, A, Oppelik, J- Dan­­*eberg; în Budapesta: A. V. Gold­­bergei'f Anton Mezei, Eckstein Bér noi; în Frankfurt: G. L.Daube; în Ham­burg : -«I. Steiner. Preţuiri inserţ­iun­ilor di­­oseria jarmondii pe o coloan& 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dea« după tarifa și învoiala Reclam« pe pagina HI-h ■» Bena 10 cr. v. a. sOu ’10 hnjij. ^DaBeta“­esejin fiecare*^* noouaarate pentru MistTo­tJuîana: Pe unu anu 12 rt., pe sese luni 6 1!., Pe trei luni 3 fl. Pontit Mânia și străinătate: P« unu anu 40 franci, pe gen luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonam­entulu pentru Brașov«: la administrațiune, piața mare. Nir. 22, etagiulu I.: pe unu anuu 10 fl., pe șefie luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă.: Pe vmu anu 12 fl. pe sé9© luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. A tatu abonamentele ofttf» 91 maerriunile suntu a s« plăt» înainte. Nr. 19. Brașovu, Mercur! 24 ianuarie [5 Februarie) 1890. Brașovi­, 23 Ianuarie st v. Foia oficială, unguresca dlin Pesta a publicată în ciiele acestea o statistică a falimentelor declarate în anulă 1889. Din aceasta statis­tică se vede, că numerula fali­meri­telor­u e în crescere. Deca într’ună singură ană s’au declarată în Ardealu, Bănată și Tera ungureasca nu mai puține ca 394 de falimente, atunci tre­­bue vrendă nevrendă se se în­trebe omulă: este oare acesta unu simptomu de bunăstare, ori unu simptoma de ruina materială? întrebarea aceasta se impune cu atâtă mai multă, cu câtă gu­­vernulă cu ciracii sei nu ne mai dau răgaz­ă cu declarările, de câte-orî ocasiunea se ivesce, că „Ungaria inainteaza și prospereză.“ Doue mari falimente declarate în Pesta în rjilele acestea, care au făcută sensaţiune , ţinendu seama de vafia de care se bucu­rau aceste două firme, au deştep­tată din ilusiunile lor, până şi pe şoviniştii unguri, şi „Budapes­tei- Tagelatt“ ţine a constata cu acesta ocasiune : „că aventura Ungar­iei in realitate nu esistă, că deficitulă în bugetă a dispărută pe hârtia, că echilibrulă bugetar s’a stabilită în aparenţă, că jert­fele poporaţiunei suntu enorme, că diferitele dări suntă nesfârşite, că toate aceste atentate la bună­starea locuitorilor au ruinat şi vom­ ruina sute de esistenţe, pentru ca se ajungă regimulu a stabili ună bugetă fictivă­! Şi deca socotesce omulă, că majoritatea poporaţiunii statului cade sub greutatea poverilor­ im­puse de stăpânirea ungureasca, pen­tru a se mulţămi numai inter­esele unei singure rasse, atâtă pe téré­vi­rra culturală câtă şi pe cela economică, atunci câtă de inspăi­­mentătore trebue să fie ruina ma­terială a întregei poporaţiunî a statului! Ce „aventu“ poate fi, când co­mercianţii şi industriaşii se rui­­neza cu sutele pe ană, când eco­nomii şi agricultorii iau cu miile beţulă­i de dramă, ca se-şî caute esistenţa departe de căminul­ lor în ţări streine, ducendu-se pănă peste ocean,când ţipă întrega poporaţiune de miseriă? Şi cu toate astea nici în dietă, nici afară din dietă nu se ridică voci pentru uşurarea miseriei; nici în dietă nici afară din dietă nu strigă nimenea în contra porniri­­lor­ nenorocite ale regimului şi ale şoviniştiloră, care n’au adusă şi nu voră aduce pe urmă-le de­­câtă ruină, suferinţe şi pustiu. Nu suferinţele poporaţiunii chi­­nuescă preerii bolnavi ai realimu­­lui şi ai şoviniştiloră, ci ilusiunile nebune, kultureggletismulă și kis­­dedovismulă, ideia maghiari­zării, din care isvorescn toate nenoroci­rile, toate persecuțiunile şi toate ti­căloşiile, ce le îndură cetățânulu sub acestă regi­ma vitregă. „Ungariei îi trebue unu mi­­nistru-pr­eşedinte, care să aibă pă­trundere de bărbată de stată şi inimă pentru poporaţiunea ungară, pentru fiă­care c­assă, pentru fiă­­care cetăţână singuratică“, (zice Joia. ungurescu amintită Dér ere nu şovinismulă din dietă şi afară din dietă cu gu­vernă cu tată împinge fără pă­trundere şi fără inimă poporaţiu­nea la ruină şi la desperare prin cele mai strigătore apăsări şi ne­dreptăţii’]? Nu şoviniştii şi guver­­nulă au declarată resboiu pe viaţă şi pe morte majorităţii popora­ţiunii statului, mergendă în tur­barea lor, pănă a crea stări, ce numai sub cnutură căzăcescă se mai potă găsi ? De nu le va veni mintea la capă guvernului şi tuturoră şo­viniştiloră ; de nu voră arè inimă şi pătrundere pentru adevăratele interese de vieţă, culturale, na­ţionale şi economice ale tuturoră cetăţeniloră statului fără deose­bire ; de nu voră uşura povara ce apasă pe toţi cetăţenii, şi de nu voră face se înceteze persecu­­ţiunile şi nedreptăţiţi­le, stabilindu domnia adevăratei libertăţi şi a egalei îndreptăţiri: totă din reu în mai rău, totu din falimentu în faliment că voră merge lucrurile pe tóte tărâmurile. basadorală portugesă din Londra. B­a­­yona de Freitas, va sosi la desti­­naţiunea lui pe timpulă h­otărîtă. După cum se vorbesce, ministrulă de ma­rină portugesă a primita în Joia tre­cută cele dintâiu raporte de pe te­­ritoriula Makalelo. Relaţiunile dintre Anglia şi Portugalia au luată o faţă forte curtenitoră de când s’a dată ultimatură englesă. La întrebarea guvernului en­­glesă, că­tre noulă cabinetă susţine-va promisiunile guvernului din trecută, Por­tugalia să fi răspunsă în modă favorabilă. FOILETONUL­ „GAZETEI TRANSILVANIEI“. (10) LI­TIŞTEA. CASEI. llomani, de I. C. Punţii. Era soră cum se cade. Timbrele cuprinseră ca niste perdele împrejurimea, şi Mitică desnădăjduită era aşa de emoţionată, încâtă trebui să iasă în diar­­dacă. Se uită în dreapta şi în stânga şi vădendă pe pădurarul. Marină, îl­ chema lângă sine. Marină veni în pridvoră şi sta acolea cu pălăria în mână. „Rămâi aicea, Marine, cu mine, căci mi-e urâtă singură. Adî am primită o scrisoare, care m’a neli­niștită. Să dorm­ aicî, fiindcă sunt singură la noapte, și . . . vreau să mă scolii de dimineță“, grăi confesă Mitică și proptindu-se de ună stâlpii ală pridvorului, privirile i­ se perdură departe spre celulă înorată. Nisce câni urlau prin apropiere și’lă neliniștiau, de aceea spuse unui argată să alunge cânii aceia de prin prejură. Argatului i­ se părîi curiosă acesta po­runcă, dar după ce întreba a doua oră, pleca unde’i cfise stăpânu-său. „Ce păcătosă este omulă!“ îi trecu lui Mitică prin minte şi în acea clipă se cugeta, cum să feri­­cescă pe sărmana Veta. „Biata Terezia, biata Veta... Dar am să o norocescă eu pe Veta!“ grăia Mitică în sine şi era par’că plină de mulţămire. „Bine, că am terminată cu Olga, căci acum m’am mai uşurată şi în scurtă vreme voiu putea-o căpătui şi pe Veta. Vrea să însă se o căpătuescă cum se cade, căci aşa se cuvine, când fac l­ună bine se’lă faci pe deplină. Am să vor­­bescâ şi cu Marita, şi sciu că, şi ea se va învoi cu ideile mele, şi-apoi în cele din urmă chiar de nu s’ar învoi. . . am să facă eu singură lucrulă acesta. Am să facă, ca toate să fiă bune şi să mă împacă şi eu cu mine“, grăi Mitică şi se mira, de emoţiunea, de care era cuprinsă, cu deosebire acum, când elă luase ho­­tărârea a face aceasta faptă bună, şi nu’şî putea esplica impresiunea de nelinişte, care nu’lă lăsa să fiă pe de­plină mulţămită, să potă fi veselă ca mai înainte, şi ca în ajunulă căsătoriei Olgei să nu fiă chinuită de nici ună neastcempără în sufletulă său. Acestă lucru însă nu era cu putinţă pentru elă; or! şi câtă cerca a’­ş! abate gândurile dela Veta, ori şi câtă se nisuia a lua o faţă veselă, nu’i reuşia, căci pururea îi venia în minte chipulă Tereziei şi şuviţa de pără ce i-o arătase asta-sora. Neliniştea lui crescea cu atâtă mai multă, cu cât,ă toţi ai casei, Mariţa, Olga şi neamu­rile, îlă întrebau într’una, că ce are pe sufletă de este aşa de îngrijată, ce îlă neliniştesc» aşa de multă, er elă răspundea, cu ună zlmbetă silită, că din contră elă este veselă pentru căsătoria ficei sale, dar însuşi nu stie ce’i face pe toţi să’lă vadă tristă, căci într’a­­devără n’are nimică. VIL Cam pe la o oră după prândă sosi în gara Bu­zăului trenulă dela Brăila şi între călătorii, cari so­siră la oteră, se afla şi ună tânără înaltă şi bine făcută. Privirea lui veselă da marcatei lui feţe ună aspectă sărbătorescă, or fruntea sa liniştită şi mersulă său a­­şedată îţi arătau pe omulă de ispravă, cu ună trecută mulţămitoră şi plină de speranţă pentru viitoră. Era Vladă, fiulă Sma­randei, din comuna boeru­­lui Mitică. Elă era în neastâmperit. Doria să se vadă odată acasă, să’și ved­ă și pe bătrâna sa mamă, să vadă familia boerului Mitică și să se întâlnască cu Olga. Indată ce și-a schimbată hainele de drumă, i­eșită la plimbare prin oraşă, şi fiindcă se simţia de fată mişcată, nu merse, unde ştia că are să întel­­născă cunoscuţi, ci apucândă pe la oboră, coti cătră episcopiă. Nu se întâlni cu nimenea şi acesta îi făcu bine. Era singură eră şi cu gândurile sale, şi mergea adâncită printre alea de pomi, ce ducea la episcopiă, şi nimică n’ar fi fostă în stare să’lă abată dela preo­­cupaţiunea sa, decă din întâmplare nu s’ar fi vădută de-odată înaintea unei bălţi, peste care avea să trâcă. Se opri, se uita în calea sa şi pentru o clipă i­ se păru, că a greşită dramură, dar în curândă se con- I vinse, că este înşelată şi că într’adevără merge cătră IDUST „brajdanin“ şi giinserbismulft. Pe basa sch­iloră serbesci diarură „Grajdanin“ se pronunţă, în unula din numerii sei mai noi asupra panserbisnm­­lui Declaraţiile fotei rusesc­ suntă în cea mai mare parte caracteristice pen­tru atitudinea ce-au observat’o cercurile influințate rusescl în fața tendințelor st panserbismului. Numita fete observă, că în istoriă deja s’a intemplat, odată (în vecule XIV) n unirea semințiiloră sâr­besc! ; e forte posibilă ca evenimentulă acesta se se repeteze. Istoria vecului alu XIX, celă puţină, trebue să nisuesea într’acolo. Ce-i dreptă, că Austro-Un­­garia a făcută totă ce i-a stată în pu­tinţă ca să depărteze primejdia, dar in­­suinţele ei au rămasă fără de resultată. Ce privesce interesele Rusiei, ele nu potă decâtă să câştige prin mişcările serbesci. Dela mare şi pănă la mare a face o Bulgariă, a fostă o mare greşală, dar pe lângă marea Bulgaria a face o mare Sârbiă, e lucru înţeleptă şi de lipsă. Dacă se va ajunge ţinta acesta, atunci Orăşi se va restabili în Balcani adevărata egalitate a puterilor­. Conflictul G­anghi-gortugesa. „Kölnische Zeitung“ de la 1 Febru­arie aduce o telegramă din Lissabona, în care se dice, că guvernulă portugesă va trimite în Lunia viitoare ună mare memoranda cătră marile puteri, în care se propune o conferinţă. Am­ SCHULE ZILE1. Ce vor­ fi intentionânda ? Cu ocasiunea desbaterii speciale asupra bugetului cul­­telor şi şi instrucţiunei, deputatulă săcuiu Györffy întreba pe ministrulă Csaky, că cine administrază fondulă de stipendii ală lui Gozsdu pentru studenţii români şi deci ministrulă are cunoscinţă despre acestă afacere? Ministrulă a răspunsă, că fondulă îlă administrază cassa patriotică de economii din Pesta şi că propunerile pentru darea stipendiiloră i­ se presentă lui. Pănă acum controlulă său n’a mersă mai departe, dar va lua în mai de a­­proape semă acestă afacere. Atragemă atenţiunea autorităţilonr nóstre bisericesci superioare asupra acestei nouă uneltiri unguresc! asupra fondu­­rilor­ române. * Ii dóare. Nimică nu-i dóaré mai rău pe duşmanii noștri, ca înaintarea Româ­nii oră, pe cari ei nu’i potă opri cu to­­tulă dela înaintare pe lângă tote pede­­cile, ce li­ le pună. Astfelă răutăciosele foi ale acestora duşmani ai noştri turbă de năcasă, că Românii au înfiinţată dela anulă 1872 pănă acil nu mai puţină ca 2b de bănci românesc!, la cari se învârte o avere românescă de 30 milioane fl. v. a „Pesti Napló“ şi după elă şi alte foi unguresci scriu cu privire la acesta : „In micuță Ardeală aşa­ deră poporală româ­­nescă s’a făcută neatârnătoră în privința materială; elă nu se mai căciulesce pen­tru bani nici la băncile unguresc!, nici

Next