Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)
1890-01-24 / nr. 19
Madim», i&Mistramaea si TiMialia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Borison nefrancate nu se prita «soft. Manuscripte nu se retrimita! Birourile de atunciun: BraşovU, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf ü Mosse, HaasensteinAc Vogler (Cito Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl, M.Dukes, A, Oppelik, J- Dan*eberg; în Budapesta: A. V. Goldbergei'f Anton Mezei, Eckstein Bér noi; în Frankfurt: G. L.Daube; în Hamburg : -«I. Steiner. Preţuiri inserţiunilor dioseria jarmondii pe o coloan& 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dea« după tarifa și învoiala Reclam« pe pagina HI-h ■» Bena 10 cr. v. a. sOu ’10 hnjij. ^DaBeta“esejin fiecare*^* noouaarate pentru MistTotJuîana: Pe unu anu 12 rt., pe sese luni 6 1!., Pe trei luni 3 fl. Pontit Mânia și străinătate: P« unu anu 40 franci, pe gen luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brașov«: la administrațiune, piața mare. Nir. 22, etagiulu I.: pe unu anuu 10 fl., pe șefie luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă.: Pe vmu anu 12 fl. pe sé9© luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. A tatu abonamentele ofttf» 91 maerriunile suntu a s« plăt» înainte. Nr. 19. Brașovu, Mercur! 24 ianuarie [5 Februarie) 1890. Brașovi, 23 Ianuarie st v. Foia oficială, unguresca dlin Pesta a publicată în ciiele acestea o statistică a falimentelor declarate în anulă 1889. Din aceasta statistică se vede, că numerula falimeriteloru e în crescere. Deca într’ună singură ană s’au declarată în Ardealu, Bănată și Tera ungureasca nu mai puține ca 394 de falimente, atunci trebue vrendă nevrendă se se întrebe omulă: este oare acesta unu simptomu de bunăstare, ori unu simptoma de ruina materială? întrebarea aceasta se impune cu atâtă mai multă, cu câtă guvernulă cu ciracii sei nu ne mai dau răgază cu declarările, de câte-orî ocasiunea se ivesce, că „Ungaria inainteaza și prospereză.“ Doue mari falimente declarate în Pesta în rjilele acestea, care au făcută sensaţiune , ţinendu seama de vafia de care se bucurau aceste două firme, au deşteptată din ilusiunile lor, până şi pe şoviniştii unguri, şi „Budapestei- Tagelatt“ ţine a constata cu acesta ocasiune : „că aventura Ungariei in realitate nu esistă, că deficitulă în bugetă a dispărută pe hârtia, că echilibrulă bugetar s’a stabilită în aparenţă, că jertfele poporaţiunei suntu enorme, că diferitele dări suntă nesfârşite, că toate aceste atentate la bunăstarea locuitorilor au ruinat şi vom ruina sute de esistenţe, pentru ca se ajungă regimulu a stabili ună bugetă fictivă! Şi deca socotesce omulă, că majoritatea poporaţiunii statului cade sub greutatea poverilor impuse de stăpânirea ungureasca, pentru a se mulţămi numai interesele unei singure rasse, atâtă pe térévirra culturală câtă şi pe cela economică, atunci câtă de inspăimentătore trebue să fie ruina materială a întregei poporaţiunî a statului! Ce „aventu“ poate fi, când comercianţii şi industriaşii se ruineza cu sutele pe ană, când economii şi agricultorii iau cu miile beţulăi de dramă, ca se-şî caute esistenţa departe de căminul lor în ţări streine, ducendu-se pănă peste ocean,când ţipă întrega poporaţiune de miseriă? Şi cu toate astea nici în dietă, nici afară din dietă nu se ridică voci pentru uşurarea miseriei; nici în dietă nici afară din dietă nu strigă nimenea în contra pornirilor nenorocite ale regimului şi ale şoviniştiloră, care n’au adusă şi nu voră aduce pe urmă-le decâtă ruină, suferinţe şi pustiu. Nu suferinţele poporaţiunii chinuescă preerii bolnavi ai realimului şi ai şoviniştiloră, ci ilusiunile nebune, kultureggletismulă și kisdedovismulă, ideia maghiarizării, din care isvorescn toate nenorocirile, toate persecuțiunile şi toate ticăloşiile, ce le îndură cetățânulu sub acestă regima vitregă. „Ungariei îi trebue unu ministru-preşedinte, care să aibă pătrundere de bărbată de stată şi inimă pentru poporaţiunea ungară, pentru fiăcare cassă, pentru fiăcare cetăţână singuratică“, (zice Joia. ungurescu amintită Dér ere nu şovinismulă din dietă şi afară din dietă cu guvernă cu tată împinge fără pătrundere şi fără inimă poporaţiunea la ruină şi la desperare prin cele mai strigătore apăsări şi nedreptăţii’]? Nu şoviniştii şi guvernulă au declarată resboiu pe viaţă şi pe morte majorităţii poporaţiunii statului, mergendă în turbarea lor, pănă a crea stări, ce numai sub cnutură căzăcescă se mai potă găsi ? De nu le va veni mintea la capă guvernului şi tuturoră şoviniştiloră ; de nu voră arè inimă şi pătrundere pentru adevăratele interese de vieţă, culturale, naţionale şi economice ale tuturoră cetăţeniloră statului fără deosebire ; de nu voră uşura povara ce apasă pe toţi cetăţenii, şi de nu voră face se înceteze persecuţiunile şi nedreptăţiţile, stabilindu domnia adevăratei libertăţi şi a egalei îndreptăţiri: totă din reu în mai rău, totu din falimentu în faliment că voră merge lucrurile pe tóte tărâmurile. basadorală portugesă din Londra. Bayona de Freitas, va sosi la destinaţiunea lui pe timpulă hotărîtă. După cum se vorbesce, ministrulă de marină portugesă a primita în Joia trecută cele dintâiu raporte de pe teritoriula Makalelo. Relaţiunile dintre Anglia şi Portugalia au luată o faţă forte curtenitoră de când s’a dată ultimatură englesă. La întrebarea guvernului englesă, către noulă cabinetă susţine-va promisiunile guvernului din trecută, Portugalia să fi răspunsă în modă favorabilă. FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI“. (10) LITIŞTEA. CASEI. llomani, de I. C. Punţii. Era soră cum se cade. Timbrele cuprinseră ca niste perdele împrejurimea, şi Mitică desnădăjduită era aşa de emoţionată, încâtă trebui să iasă în diardacă. Se uită în dreapta şi în stânga şi vădendă pe pădurarul. Marină, îl chema lângă sine. Marină veni în pridvoră şi sta acolea cu pălăria în mână. „Rămâi aicea, Marine, cu mine, căci mi-e urâtă singură. Adî am primită o scrisoare, care m’a neliniștită. Să dorm aicî, fiindcă sunt singură la noapte, și . . . vreau să mă scolii de dimineță“, grăi confesă Mitică și proptindu-se de ună stâlpii ală pridvorului, privirile i se perdură departe spre celulă înorată. Nisce câni urlau prin apropiere și’lă neliniștiau, de aceea spuse unui argată să alunge cânii aceia de prin prejură. Argatului i se părîi curiosă acesta poruncă, dar după ce întreba a doua oră, pleca unde’i cfise stăpânu-său. „Ce păcătosă este omulă!“ îi trecu lui Mitică prin minte şi în acea clipă se cugeta, cum să fericescă pe sărmana Veta. „Biata Terezia, biata Veta... Dar am să o norocescă eu pe Veta!“ grăia Mitică în sine şi era par’că plină de mulţămire. „Bine, că am terminată cu Olga, căci acum m’am mai uşurată şi în scurtă vreme voiu putea-o căpătui şi pe Veta. Vrea să însă se o căpătuescă cum se cade, căci aşa se cuvine, când fac lună bine se’lă faci pe deplină. Am să vorbescâ şi cu Marita, şi sciu că, şi ea se va învoi cu ideile mele, şi-apoi în cele din urmă chiar de nu s’ar învoi. . . am să facă eu singură lucrulă acesta. Am să facă, ca toate să fiă bune şi să mă împacă şi eu cu mine“, grăi Mitică şi se mira, de emoţiunea, de care era cuprinsă, cu deosebire acum, când elă luase hotărârea a face aceasta faptă bună, şi nu’şî putea esplica impresiunea de nelinişte, care nu’lă lăsa să fiă pe deplină mulţămită, să potă fi veselă ca mai înainte, şi ca în ajunulă căsătoriei Olgei să nu fiă chinuită de nici ună neastcempără în sufletulă său. Acestă lucru însă nu era cu putinţă pentru elă; or! şi câtă cerca a’ş! abate gândurile dela Veta, ori şi câtă se nisuia a lua o faţă veselă, nu’i reuşia, căci pururea îi venia în minte chipulă Tereziei şi şuviţa de pără ce i-o arătase asta-sora. Neliniştea lui crescea cu atâtă mai multă, cu cât,ă toţi ai casei, Mariţa, Olga şi neamurile, îlă întrebau într’una, că ce are pe sufletă de este aşa de îngrijată, ce îlă neliniştesc» aşa de multă, er elă răspundea, cu ună zlmbetă silită, că din contră elă este veselă pentru căsătoria ficei sale, dar însuşi nu stie ce’i face pe toţi să’lă vadă tristă, căci într’adevără n’are nimică. VIL Cam pe la o oră după prândă sosi în gara Buzăului trenulă dela Brăila şi între călătorii, cari sosiră la oteră, se afla şi ună tânără înaltă şi bine făcută. Privirea lui veselă da marcatei lui feţe ună aspectă sărbătorescă, or fruntea sa liniştită şi mersulă său aşedată îţi arătau pe omulă de ispravă, cu ună trecută mulţămitoră şi plină de speranţă pentru viitoră. Era Vladă, fiulă Smarandei, din comuna boerului Mitică. Elă era în neastâmperit. Doria să se vadă odată acasă, să’și vedă și pe bătrâna sa mamă, să vadă familia boerului Mitică și să se întâlnască cu Olga. Indată ce și-a schimbată hainele de drumă, ieșită la plimbare prin oraşă, şi fiindcă se simţia de fată mişcată, nu merse, unde ştia că are să întelnăscă cunoscuţi, ci apucândă pe la oboră, coti cătră episcopiă. Nu se întâlni cu nimenea şi acesta îi făcu bine. Era singură eră şi cu gândurile sale, şi mergea adâncită printre alea de pomi, ce ducea la episcopiă, şi nimică n’ar fi fostă în stare să’lă abată dela preocupaţiunea sa, decă din întâmplare nu s’ar fi vădută de-odată înaintea unei bălţi, peste care avea să trâcă. Se opri, se uita în calea sa şi pentru o clipă i se păru, că a greşită dramură, dar în curândă se con- I vinse, că este înşelată şi că într’adevără merge cătră IDUST „brajdanin“ şi giinserbismulft. Pe basa schiloră serbesci diarură „Grajdanin“ se pronunţă, în unula din numerii sei mai noi asupra panserbisnmlui Declaraţiile fotei rusesc suntă în cea mai mare parte caracteristice pentru atitudinea ce-au observat’o cercurile influințate rusescl în fața tendințelor st panserbismului. Numita fete observă, că în istoriă deja s’a intemplat, odată (în vecule XIV) n unirea semințiiloră sârbesc! ; e forte posibilă ca evenimentulă acesta se se repeteze. Istoria vecului alu XIX, celă puţină, trebue să nisuesea într’acolo. Ce-i dreptă, că Austro-Ungaria a făcută totă ce i-a stată în putinţă ca să depărteze primejdia, dar insuinţele ei au rămasă fără de resultată. Ce privesce interesele Rusiei, ele nu potă decâtă să câştige prin mişcările serbesci. Dela mare şi pănă la mare a face o Bulgariă, a fostă o mare greşală, dar pe lângă marea Bulgaria a face o mare Sârbiă, e lucru înţeleptă şi de lipsă. Dacă se va ajunge ţinta acesta, atunci Orăşi se va restabili în Balcani adevărata egalitate a puterilor. Conflictul Ganghi-gortugesa. „Kölnische Zeitung“ de la 1 Februarie aduce o telegramă din Lissabona, în care se dice, că guvernulă portugesă va trimite în Lunia viitoare ună mare memoranda cătră marile puteri, în care se propune o conferinţă. Am SCHULE ZILE1. Ce vor fi intentionânda ? Cu ocasiunea desbaterii speciale asupra bugetului cultelor şi şi instrucţiunei, deputatulă săcuiu Györffy întreba pe ministrulă Csaky, că cine administrază fondulă de stipendii ală lui Gozsdu pentru studenţii români şi deci ministrulă are cunoscinţă despre acestă afacere? Ministrulă a răspunsă, că fondulă îlă administrază cassa patriotică de economii din Pesta şi că propunerile pentru darea stipendiiloră i se presentă lui. Pănă acum controlulă său n’a mersă mai departe, dar va lua în mai de aproape semă acestă afacere. Atragemă atenţiunea autorităţilonr nóstre bisericesci superioare asupra acestei nouă uneltiri unguresc! asupra fondurilor române. * Ii dóare. Nimică nu-i dóaré mai rău pe duşmanii noștri, ca înaintarea Românii oră, pe cari ei nu’i potă opri cu totulă dela înaintare pe lângă tote pedecile, ce li le pună. Astfelă răutăciosele foi ale acestora duşmani ai noştri turbă de năcasă, că Românii au înfiinţată dela anulă 1872 pănă acil nu mai puţină ca 2b de bănci românesc!, la cari se învârte o avere românescă de 30 milioane fl. v. a „Pesti Napló“ şi după elă şi alte foi unguresci scriu cu privire la acesta : „In micuță Ardeală aşa deră poporală românescă s’a făcută neatârnătoră în privința materială; elă nu se mai căciulesce pentru bani nici la băncile unguresc!, nici