Gazeta Transilvaniei, februarie 1890 (Anul 53, nr. 25-47)
1890-02-01 / nr. 25
EtMmt, AamLaisirauvnea n Tipoarafta: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scnsori nefrancate nu se pri- Manuscripte nu se re* trimite ! Birourile de aiuduri: BraşovD, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü ín Viena ft*doif~* Moss*. U<utsen*t*in& Yogier {Qtto Moh*), Heinrich Schale):. Aloi? bcmdi. M.Dukes, A, Oppelik.J■ Dan- Heber;/: io Budapesta: .á. V. Goldberger,Autón Meid, Eckstein Herum: !nFrankfurt: G. L.JMnbe: în Ham* öurg: A. Steiner. i*Tetula inserțiuniloru: osenA farm on du pe o polenft v, er fi 80 «*.r timbru pentru» publicare. Publicări mai «ies« dup» tarifa și învoiala KeHein* pe pagina ill-m •› •erie M» pr. v. a. seu '■'*› unjiL › ti aBet a“ eae in fiecare »amte jemnism-Umiiii. Pe unu anu 12 ti., pe sese iun) 6 fl., Pe trei luni 3 N. teatru România și străinătate !'›■ tină anu 40 franc!, pe ne»« luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. ■S* prenumără la toate ofieiel. le»stare din întru și din atare și la doi. colectori. Aboiameituli pentru Brasovl: n administratiune, piața mar» Sr. 22, etttffiTiîn 1., pe unu aon l0 fi., pe sâfie luni 5 fl.t pe trei uni 2 fi. 50 or. Ou dusulu I» •asă. Pe unii anu 12 fl. pe ?ese înul 6 fl., pe trei bun 3 fi. I ni» esemplaru 6 or, v. a. 16 bani-ArAtii abonamentele •arb fi Oicerțiunile STUJtfi a plăti înainte. Nr. 25. Braşovt Mercuri, Joi 1 .(13) Februarie 1890. ^IJTTJXaT? LUI. împăcarea Celo-prmaiâ și Unii II. Etă cum continuă „Allgemeine Zeitung“ nimeritele sale apretiărî. E lucru curioşii, că cetimă în „Fester Lloyd": „In concordia organisată dintre cele doue naţionalităţi boeme se află fără îndoiela unu elementu forte descompunătoru şi nu trebue se se sufere, ca se urmeze alte descompuneri spre a dobândi prin acesta noue înţelege)']. “ Unu asemenea limbagiu trebuia se ne surprindă la începută, dar acesta idea ciudată o va înțelege omul, deca va avea în vedere, că astăciî in Ungaria tote evenimentele, măsurile și aşezemintele politice se judecă numai din puncta de vedere ală statului națională maghiară strînsă centralisată. Ceea ce contracfice acestui ideală ală politicei caiinice maghiare, sau ameninţă chiar ală delătura, este combătută fără cruţare şi considerare. Astfel, apare şi „concordia, organisată“, care firesce presupune înţelegerea între diferitele popoare, ca una „elementă descompunătoru“ faţă cu acea uniformitate limbistică şi naţională pentru a, cărei realisare uisuescu cercurile conducetore ale Ungariei de afli. La aparinţă, maghiarismulu unilaterală lucră cu mare succesu; „maghiarisarea“ se lăţesce, mai alesă oraşele în Ungaria, sunt lăudate ca adevărate pepiniere ale acestei transformări naţionale a Nemaghiarilor. Corpurile legiuitare şi administraţia, biserica, şcola şi literatura, iliaristica şi societatea naţiunei maghiare stau în serviciulă acestei amalgamări şi contopiri. Nu demultu s’au glorificată în dieta ungară isbencjile estraordinare ale maghiarismului, au fostă lăudate cu mândria flicendu-se, că inştiinţele de naţionalitate ale Nemaghiarii oră ar fi cu totulă neînsemnate. Şi totuşi! Totuşi privitorului nepreocupatu i se pare ca şi când toate aceste succese ale Maghiariloră nu’i potă de locă linişti. Adevărată, că în Ungaria, pe terémulu ceştiunei naţionalităţilor, domnesce aciî deplină linişte şi politicii sangvinicî mergă pană chiar a afirma, ca o „cestiune a naţionalităţii oră“ nici că mai esistă aici. Ar pute omulă se invidieze chiar pe aceste suflete fericite, pentru optimismulu loră. Durere însă, că avemu mai multă causă pentru mari îngrijii). In Austria îşi dau silinţă a delătura celu mai mare periculu interioru printr’o pacînică înţelegere. Astfel, statulu va ajunge la consolidarea interioră, a carei lipsă o simţia de multă, şi la o importanţă mai mare în afară. In cealaltă parte a monarchiei, din contră, sub velulă statului unitară maghiară, se continuă desbinarea naţională şi formeaza asemenea unei rane deschise şi mai departe una momentu ală slăbiciunei, care e cu atâtă mai ponderosu, cu câtă instiinţele politiciloră maghiari, în privinţa posiţiunei patriei loră faţă cu monarchia nu suntă nicî-decum de ună felă. Intr’aceea lucrurile în Orientu îşi facă calea loru şi-şi aruncă umbrele sale totă mai tare asupra Austro-Ungariei, ală cărei întregă viitură este condiţionată, prin posiţiunea sa, de desvoltările dela graniţele sudice şi sudestice. Nu dicteză aici mintea sănătosă cea mai elementară, că omenii de statu se-şî dea silinţa de-a ţine laolaltă şi de-a desvolta câtă mai multă propriile puteri faţă cu eventualităţile necalculabile ale viitorului ? Politica statului unitară maghiară, nu se poate uni cu esistenţa liniştită a celorlalte naţionalităţi în Ungaria. Statulă naţională maghiară centralizată nu poate da acestora popoare aerulu şi iutrementale de care au lipsa pentru vieţă, căci o întărire a acestor popoare şi a naţionalităţii lor ar împiedeca realizarea scopului politicei naţionale maghiare. Care este urmarea? Continuă neîncredere, neliniştire durabilă, luptă necurmată, aci pe ţaţă, aci în ascunsă, în casulă din urmă şi mai îngrijitore, împrejurarea că cele 212 milioane de Români din Transilvania şi Ungaria nu i-au parte activă la viaţa publică politică a patriei lor, şi că trăiescă aşa friconde in deplină înstrăinare, este totă aşa de îngrijitore, ca şi atitudinea nemulţămită a Serbiloru dela mâcră-nopte și a Slovaciloru dela meda-41-Și cumca cu miculu poporă ală Sasiloră din Ardelă nu s’a putută afla ună modus vivendi, acesta dovedesce nu mai puțină, câtă de neroditoare este politica strânsă naționala a Maghiariloră. Der cum se se intarescu în lăuntrulu seu unu stătu, care cuprinde în sine atâtea elemente nemulţămite? Decâ ter aceste poporaţiunî nemaghiare voru vede, că în partea austriacă a monarchiei fără a altera unitatea de statu necesară şi fără a păgubi pe Germani, ori posiţia internaţională a împărăţiei, a fostă cu putinţă a face astfelu de învoelî şi a crea astfelă de instituţiunî, cari oferă tuturora poporeloră putinţa de-aşî susţine şi desvolta viăţa loru naţionala, s’ar pute ore, ca întâmplările acestea se nu înrîurescă asupra loru? „Pester Lloyd“ are dreptu, din punctul seu de vedere, déca atribue „concordiei organisate“ dintre Germani şi Cehi, o înfluinţă „descompunătore“. Terminându „dr. Zigu mai releveza următorele: Certul dintre popoarele austriace a fostă o causă de căpetenie, care a făcută cu putinţă ca naţiunea maghiară se dea tonală în politica monarchiei. Ea a păşită totdeauna unită în scopu şi în mijlóace, şi de aceea învingerea a trebuită se fiă pe parteaei, pentru că Austracii erau desbinaţî între sine. Numai aşa a fostă cu putinţă ca Ungaria pe lângă totă minoritatea locuitoriloru ei şi pe lângă tóate că are numai o mică importanţă culturală şi economică şi contribue mai puţină, totuşi a esercitat pănă acuma în afacerile monarchiei o influinţă, care trece peste „paritate“ şi este chiar dominantă. Ne îndoimă forte, deci, şi în viitorii va fi aşa, deoarece se scie, că Germanii Cehii şi Polonii, numai cu aversiune au privită la aceasta „preponderanță ungureascâ“ şi au suferit’o numai din causă, că ei inşişî erau desbinaţî. Astfelu dér, „concordia organisată“ în Austria, poate se aibă asemenea unu efectu „descompunătoru“ și pentru posiția dominantă a Maghiariloru îrî monarchia. FOILETONULUI GAZETEI 1'RANSILVANIEF. 116) LINIȘTEA. CASEI. lîomnnu, de 1. (). Panții. XI. Erau frumoase rlilele cătră sfirșitulft lui Iulie. Peste di bperii își vedeau de afaceri, er seara, când se recorea, eșiau adeseori în cerdacula oaselor, și stau de vorba punendft la cale fele de felii de lucruri, care le veniau în minte. Vladfi şi cu Nicu treceau de obiceiu în altă odaia şi’şî povestiau amintiri din trecuţii şi astfel. Mitică cu nevastă-sa, cu cocoana Marita, neconturbaţi de nimenea, rămâneau singuri la masă. Era Duminecă. Mitică şi nevastă-sa ședeau încă la masă. ♦ 5 Amândoi ar fi dorită ca unulă dintre ei se rupă tăcerea, să începă vorba, să-și spună aceea ce avea de spusă și se se limpedescă între ei despre lucrurile, ce aveau de pusă la cale pe viitură. Din când în când se uita cocoana Marita la bărbatu-său, pregătită pentru a vorbi, dar fiindcă în acea clipă se uita şi Mitică la nevastă-sa, şi fiindcă la amândoi li se părea, că nu să audă câte ceva nou, îşi plecau privirile întocmai ca doi necunoscuţi. Mitică era mulţămită în sine, că Vladă era plecată încă, că se află în tovărăşia fiu-său şi că ’lă va mai pune la cale dându’i povețe bune, cu toate acestea i-ar fi plăcută mai bine, deca Nicu ar fi plăgatit și ar fi începută se’și vadă île studiu, că astfelă se termine mai repede, și să’le vadă la unu felii, isprăvită gata pentru frumosa carieră de medică. Lucrulă acesta nu s'a întâmplată, căci Nicu nu’și pre batea, capulă cu studiulă. Elu scia, că tată-sâu are avere destulă, și se deprinsese cam ren cu vieța liberă dela universitate, și pe de altă parte vedea, că n are cine să’i ia socoteala despre ceea ce a făcută scu uia făcută și despre ceea ce ar avea să mai facă. Singură Vladă ar fi putută desluşi pe lioerală Mitică despre starea lui Nicu, dar el nu se amesteca, în acestă afacere, deoarece scia, că mulţi tineri se apucă mai pe urmă şi’şi termină cariera şi se facă omeni cum se cade. Esemple de acestea avea el, destule înaintea ochilor. Nu-i vorbă, nici nu s‘a gândită Vladă la așa ceva, deoarece vedea, că Mitică nuar fi în stare să priceapă cum mergă trebile studiului, și de aceea elă ocolia cu vorba de câte ori boerală aducea lucrurile ca Vladă să’și dea o părere. Băgase Vladă de semă toate lucrurile, cari se întâmplau în casa boerului, dar nu se ocupa cu nimică din acestea, cu deosebire acum, ciuu se simția elă după măritişulă Olgei. Cocoana Marița sta lângă bărbatulă ei și când, în cele din urmă, vru să începu vorba, se pomeni că Mitică vorbesce, de aceea asculta cu mare nerăbdare, căci scia că îndată ce va isprăvi, i se va da și ei prilejă să’și spună amarulă ce’lă avea la sufletă. „Mie ’mi place tare multă Vladă ăsta. Ilit vedi așa de seriosă, îlă veeji cu nisce idei așa de sănătose, iltt vedi pururea cu chibzuială la vorbă. Trebue s- o ducă departe. Nicu ală nostru din contră, îmi pare că nu prea se pricepe în lucrurile lui; elă spune, că învaţă medicina şi’lă văd ţi din tote ale lui, că despre ori ce’ţi vorbesce, numai despre lucrurile lui niciodată. Uite, Vladă, de pildă, câtă a venită în sată, s’a dusă pe la scoala din comună, a intrată în vorbă cu dascălulă, şi’ţi aduci aminte mai deunăde ce observaţii la locă făcuse faţă de şcolă şi de învăţătura ce se dă ţăraniloră ?“ „Ei cum, ce vreai să dici ?“ începu Mariţa. „Cum să fiă? Forte bine. Nu putea şi Nicu ală nostru să se ocupe de lucrurile astea ?“ „Apoi Nicu se face medică.“ „Nu sciu, den, căci prăa multă se învârte pe la moșiă, ca și cum nici n’ai mai avea de gândă să plece“. „Ei, păcatele mele, Mitică, scii că ești curiosă? Apoi pe Nicu să’lă compari eu Vladă, cu băiatulă lelei Smarandei? Ce ar avea elă să caute prin sată, ce se vorbescu elă cu profesorală din comună? Nu cumva ai pretinde ca elă, ca băiată bine crescută, se se pună şi în horă cu ţăranii ?“ Mitică era năcăjită, că nu putea veni cu vorba la aceea ce vrea să spună, şi astfel, a lăsată de astădată conversaţia şi, trecândă la gospodărie, începu a spune despre trebile moşiei,, despre năcaşurile, ce le are cu slugile, despre pădurarul Marină şi despre alte multe de tote, câte se ivescă în încurcatele iţe ale economiei câmpului. Cocoana Mariţa asculta cam pe jumătate din cele spuse şi se juca cu ună păhărelă, ce era lângă ea pe masă. „Ei, ce este şi omulă!“ începu ea vorba şi clătina din capă. „Amă fostă şi iubi cu veselia în casă, şi astăzi ne găsimă aci ca nişce părăginiţi, fără nici o voiă... Acum, uite aşa, mă uită eu la tine, tu la mine, şi amândoi clăm fim din capă. Nu mai avemă par’că nici o voiă pe pămentă.“ „Scii că’mi pare rău? Ei, cum ai vre să fiu? Aşa a trebuită să se întâmple, aşa a trebuită să facemă. Nu tu îţi alergai într’una gura, că’ţî îmbătră-