Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)
1890-07-01 / nr. 147
ISToia. abocnamentă. „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1990 stilu vechiu se deschide nou abonamentă, la care îivitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul Abonamentului« Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 îl. pe şăse luni 6 a., pe unu anu 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anui anui 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anui 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămuriţi! şi a arăta şi poşta ultimă. _____Mministratiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşov), 30 Iunie st. v. Din Transilvania ne sosescu (Jilnicu scrie despre marile stricăciuni, ce le-a causatu grindina în hotarele forte multora comune în zilele trecute. Pe câtu de frumoase erau speranţele economilor noştri dela sate în vara acesta, că recolta va fi una din cele mai bune şi mai mânose, pe atătu de mare este acum întristarea, ce a produs’o nenorocirea elementară în amin- titele comune. In multe locuri bieţii oamen! nu mai stiu ce se începă, ca se-şî procure pânea de lipsă pentru traiul vieţii, după ce grindina a nimicită rodele din câmpii, cari le promiteau aşa de multă. In unele locuri ţeranii se vedu siliţi acum se-şi vendă vitele, pentru ca cu preţulă dobândită se’şi potu cumpăra grânele de lipsă. Mai de pretutindeni, pe unde a bătută grindina, primimu informaţiunea, că ţeranii noştri nu au fostă asiguraţi în contra ei, nici într’ună chipă, nici la vr’o societate de asigurare, nici pe calea de ajutoră mutuală, pastrându-şi cu toţii la ună locă atâtea cereale, ca se nu fiă siliţi se alerge la mijloacele cele mai desperate într’unu casă de nenorocire elementară. Intr’o corespondenţă din ţera Haţegului, ce-o publicămă mai josu, se face unu căldurosu apelă la fruntaşii preoţi şi mireni din comunele locuite de Români, ca se îndemne pe ţerani de a’şi asigura rodulă muncei loră la societăţile de asigurare premergendu-le înşişi cu esemplul, ca se-i pota cu atăta mai uşoră convinge despre foloasele asigurării, care feresce pe economă de miseriă în timpuri de nenorocire, er în timpuri bune îi dă liniştea, că în nici unu casă lipsa nudă va ajunge şi că esistența sa şi a familiei sale este asigurată. Nu putemu decâtu se susținemă și se aprobămă ceea ce recomandă corespondența memorată, cu atâtă mai vârtosa, cu câtă foia nostră la toate ocasiunile a arătată folosulă asigurăriloru pentru poporulu nostru. Asigurarea nu este, decâtă ună feliu de păstrare, ba suntu cașuri de nenorocire, în cari asigurarea este mai multă decâtu păstrarea. Dar cu totă folosulă asigurăriloră în contra nenorociriloră elementare, precum grindină, focă, inundări ș. a. trebue se recunoas- ce că, că nu este ușoră de a face se pătrundă în masse convingerea despre însemnătatea loră și că numai încetulă cu încetulă țeranulu nostru va putea fi, mai vârtosă prin esemple, îndemnată se se foloseascâ de acestă mijlocă pentru asigurarea bunăstării lui. Dér se nu aşteptămă pană ce cu încetulă va pătrunde şi în sînulă sătenilor noştri cunoscerea folosului asigurăriloră, ci se ne folosimu de toate mijloacele spre a-lă feri de acea misexuă, ce trebue se o îndure acil multe comune în urma grindinei. Unulu din aceste mijloace, care e’aprobată şi până acuma ici colo, este fără îndoială asociaţiunea sătenilor, pentru a se ajutora împrumutată, prin înfiinţarea de aşa numite grânare în comună. In aceste grânare se adună şi se păstreză o anumită cantitate de cereale, ce-o contribue fiecare locuitore din satu în anii când câmpulă i-a adusă roade. Din aceste grânare, cari se administréza de cătră autoritatea bisericeasca, se ajutoră apoi locuitorii în cașuri de nenorocire, fiindu îndatorați de a înapoia mai târețiu, când voră puté, cerealele împrumutate, pe lângă ună anumită adausă în chipă de interese. Avem a dovedi, că asemeni grânare, unde s’au înfiinţată, au adusă celă mai mare folosă ţeraniloru, aşa încâtă se pote dice, că în unele privinţe satisfacă mai multă trebuinţeloră loră urgente decâtă orice alte asigurări. In totii casulu sistemulu de păstrare comună, ce se practică ici colo prin înfiinţarea de grânare, oferă ţăranului ună ajutoră mai grabnică şi nemijlocită, şi fiindu atâtă înfiinţarea câtă şi manipularea acestora grânare de totă simplă şi uşdră, nu putemă îndestulă recomanda fruntaşilor poporului nostru, ca se imiteze fără pregetă bunulă esemplu, ce l’o dată în privinţa acesta pănă acuma o părticică a comunelor bisericesc! române cu aceste grânare. Ba mai multu, cei ce au înfiinţată şi pănă acuma grânare se stăruie din răsputeri pentru a le mări şi desvolta, şi se nu se mulţumască numai a ajuta pe unii sau alţii din locuitorii nenorociţi ori lipsiţi, ci se le pună în stare ca în casă de nenorocire, cum este şi grindina, de care vorbimă, se pota oferi ajutoră în proporţiunî mai mari întregei comune cele puţină pentru lunile mai grele ale anului. Mai aducu aceste grânare şi alte folese, pentru scóla şi biserică ; este aşadără o adevărată binefacere pentru poporu înfiinţarea loru. Una se facemu şi alta se nu o lasamu. Se ne facemu grânare pretutindeni şi se luminamu totodată poporulu despre însemnătatea, ce o au asigurările în caşuri de nenorociri pentru elu și bunăstarea lui economică. FOILETONUL I „GAZ. TRANS.“ Resbunarea lui Saint-Pierre de Ales. Dumas. Istoria nostră s’a întâmplată pe timpulu lui Ludovic XII, regele Franciei. Inceputcula şi’la are pe la sfîrșitulă fiorosului răsboiu italiană. Armata francesă a tăbărîtă la Turină și în giură. Era în corpul oficerilor, una locotenentă cutezatoră, pasionată, cu inimă nobilă, și din familiă nobilă, cu numele Saint-Pierre, care pe timpul acestei espedițiuni s’a înamorată în o tînără damă italiană. Caja — astfel, se chema frumoasa văduvă de 20 ani. Ea şedea în Turină. Ea era de 18 ani când s’a măritată. Bărbatul e şi l’a iubită cu t6tă abnegaţiunea şi frăgedimnea. Acesta fuse a fostă unulă dintre acei individ!, înaintea cărora nimica nu este sântă în lume. Nu numai că se purta aspru faţă cu soţia sa, dar nu s’a sfiită a’i trăda (descoperi) şi secretele, ba ce e mai multă, a’i face chiar şi amorală de venerare. Când Căja descoperi planulă complicată şi neonestă ală bărbatului său, s’a cutremurată în totă fiinţa sa. Nu a plânsă, nu s’a văetată, după datina sexului ei, ci și-a ascunsă durerea în sâne. Dar acestă durere tăcută și ascunsă din ce în ce cocea mă cugetă negru. A voită să se sinucidă! Moartea bărbatului ei fuse, care muri de rana-i primită, dete o direcțiune mai sănătosă gândurilor sale. Pe încetulă a începută se eresca mușchiulă verde a liniştirei pe ruinele fericirei pierdute. In bărbatulă seu a învăţată a cunosce numai necredinţa şi caracterulă moleşită ală sexului bărbătescă. Şi sciinţa câştigată pe basa acestei esperienţe, deşi fără temeiu, dar a aplicat’o la întregă sexulă bărbătescă. Totuşi, frumosulă, tînărulă Saint- Pierre, maniera-i prevenitoare şi cutezanţa lui, nici din inima ei nu au dispărută fără urme. Dar ea asculta mărturisirile pasionate în linişte şi cu una surîsă, ce nu tinde nici cea mai mică speranţă ; declarările de amorfi le primia cu ună singură semnă făcută cu capulă, prin ce se părea a’și arăta Indoela, — şi în urmă, când Saint-Pierre, căltată la picioarele ei, se ruga, ca să-i rumpă firulă suferinţelor grele, promiţându-i inima şi mâna, Căja îi cise surîciendă: „Ar fi mai bine pentru D-ta, decă te-ai arunca înaintea chipului Precestei.“ Eroulă nostru vedendu recela adoratei sale, la începută a desperată, mai apoi era posomorită și închisă. Lupta internă i se întipări pe față. Vieața pentru elfi acum era o grea povară; își cerea moartea în lupte, dar glonțele pericei îlă încunjurau, sabia dușmanului luneca de pe inima, pe care numai o singură privire a Căjei a străbătut’o aşa de tare. După o jumătate de ană tânărulă locotenentă Urăsi îngenunchia la picioarele ei, pe piept, cu decoraţii, în inimă cu amorfi. Inima Căjei numai la aparinţă era rece; să nu ne mirămă dora, deci după atâta jertfire de sine și ea fu mișcată. Intr’o după ameda, când Saint-Pierre îngenunchiată înaintea ei — ca mai de multe ori — își mărturisi iubirea, a roșită, a venită în confusiune și puțină lipsia pănă să fluture velula ce acoperia amorulă ei; dar reînfățișându-i-se în memoriă tractarea nevrednică a bărbatului ei mortă în curendă se linişti undulaţiunea sgomotoasă a inimei, şi simţămentulă, ce acuşi era să-l fi tradezei şi’lă acoperi cu velula manierei reci. Tînărulă locotenentă însă, ca şi ostaşulă celă bună, nu s’a retrasă, şi când îşi repeţi mărturisirea, acesta află echoa şi în inima Cărei, şi în locă de obicinuitură răspunsă batjocoritoră, elă fu surprinsă cu acestă întrebare: — „D-ta promiţi multă, forte multă, dar vei fi în stare să probezi prin fapte aceste promisiuni?“ „Poruncesce şi eu mă supună“, răspunse Saint-Pierre mişcată, „da, îţi jură pe cinstea mea cavalerescu, că voiu împlini tată, ori şi ce doresc!.“ — „Credă, seu mai binefisă, voiesco să credu“, continuă Căja după o scurtă pausă. — „bine deră! Din minutulă acesta se începe timpul de probă, şi ascultă declaraţiunea mea: mâna cu „(Gazeta6 esc în fiăcare cji* itwtamteBeam Austi -Ou da: Pe ună anu 12 a., pe »6». luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Featri Mânia fl străinătate: Pe ună ană 40 franoî, pe fese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficie*« poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atonamemii pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.: pe ună ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe traî luni 2 fl. 50 or. Ou dusulă In casă. Pe ună ană 12 fl. pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună exemplară 5 cr. ▼. a. aen 15 bani. Arătă abonamentele cAtă şi inserţiunile suntă a ■* pîitl înainte. ledhcţlue», xmlinitrat si TIîpetîiS- : FSSASOYy, piaţa mare Kr. 22 irisuri nefrancat«' nu *•» prime BOU. Manuscripte hub« re trimită ! Birourile ie amotii: Bra ovu, pata mare Nr 22 Inserate mai rrime^că tr Vl«na liudoi/n Moster&ctf.rruito**infe Vuifc* iOtto Maat), ein Schaitk, Ah it Etrnd IM. Baket, Á, OppeUl. r. &:*ntberg'in Bubpestail. Y. Qohlergtren on Jdcett Fentiein he -*ai : In Frankfurt: O. L. Daub , în Hamburg: Á. Si&nsr. Fretulă inserțitmuoră; o certa farmonda p« o coloanA H or. fi 80 cr. iîmbru pentru o publicare. Publi-iar? mai deeo dapâ tanta fi favorala. Eerinme p* pagina are o sereă 10 cr. ▼. a. *cu »Hb anî Nr. 147.—Annit Lm. Brasovt, Duminecă 1 f 13) Me 1890. ZEBe^rista politick. Dinăuntru. Cetitorii noștri își aducă aminte de atitudinea energică și de multele proteste din partea clerului rom. cat. în contra unei ordinațiuni a ministrului de culte Csaky, privitoare la matriculele pruncilor, ai cărorfi părinţi se țină de diferite confesiuni. Afacerea acesta a luată proporţiuni forte estinse. S’au ținută adunări, s’au luată hotărîri energice, or din Strigonfi ministrulă Csaky a fostă ameninţată şi i s’au pusă în vedere luptele şi neînţelegerile religionare, cari au turburată odinioră Ungaria. Mai multă, clerulă rom. cat. s’a adresată cu plângerile lui chiar şi la scaunul din Roma. Foia clericală ungurescă „Magyar Állam“ de atunci metreu a continuată lupta, şi ună plebană, care a fostă pedepsită, pentru că n’a voită să se acomodeze ordinaţiunei d-lui Csaky, a fostă glorificată şi lăudată de clericali. In timpul din urmă afacerea a intrată într’ună nou stadiu. „Magy. All.“ adecă susţine, că Vaticanulă ar fi aprobată atitudinea clerului rom. cat. şi că primatele Ungariei va primi îninele viitoare răspunsulământului scauun din Roma în formă de „declaraţiune hotărîtă în afacerea matriculelor“. E interesantă acum a sesei, cine va învinge, după ce însăşi Curia romană a intrată în luptă cu guvernulă ungurescă. Foile unguresci suntă supărate focă pentru atitudinea energică a clerului rom. cat. şi declară susfi şi tare, că deoarece guvernulă are în mâna sa „Jus placeti“, poate prin o singură trăsă