Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-02 / nr. 220
GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 220—1890. Pagina 2 Haliană, Crispi, este comentata de aproape întrega pressă străină, Aliatulă francesa „La Liberte“ dice, că d-le Crispi nu face de loc o politică de principii și de mari felese. Asigurările lui de amiciţie cătră Francia lumea le considere numai ca niste simple formalităţi de curtenire internaţională, pănă când cuvintele măgulitoare ale ministrului italiana nu vor fi urmate de propuneri clare şi accesibile. Dacă Crispi are în vedere situaţiunea economică a Italiei şi Franciei, atunci cea din urmă poate să aştepte eventualele propuneri cu mânile încrucişate. „Journal des Debats“ (ji°e între altele, că discursul d-lui Crispi este apologia triplei alianţe. Elfi nu aduce nici una element nou în situaţiunea politică şi nu prectice nimice pentru viitor). Ziarele italiane din Milano suntă de acordă în a declara, că discursulă din Florenţa nu este mulţămitoră şi „Perseveranza“ spune, că mulţi asistenţi au părăsită sala scârbiţi, înainte de ce d-lă Crispi şi-ar fi terminată discursulă. Pressa germană încă nu e prea satisfăcută cu discursulă lui Crispi, care n’a declarată, că are de gândă să reînnoască tripla alianță. „Berliner Tageblatt“ se esprimă forte nefavorabilă și blameză echivocitatea, cu care Crispi a atacată de o parte pe irredentist, er de altă parte a făcută amintire de provinciile italiane neunite. Întâlnirea lui Caprivi cu Crispi. Foile streine dau ca sigură soirea despre întâlnirea cancelarului germană Caprivi cu ministrulă-preşedinte italiană Crispi. piua şi locuia nu suntă tocmai hotărîte, dar e mai pe suse de ori-şi-ce îndoiéla, că cancelarulă nu va merge la Borna, ci probabilă la Genua, unde va merge din München după visita ce i-o face archiducelui regentă bavaresă. Se zice, că de întâlnirea aceasta nu suntă legate consideraţiuni politice, ci ea se întâmplă din simpla causă, că cei doi bărbaţi de stat să se cunoscă personală. Tratatul ere alianţă Austro-ungarii-italiană. Foia parisiană „XIX Siecle“ aduce spirea, că în curendă se va publica tratatul de alianţă între Austro-Ungaria şi Italia — lăsându-se afară câţiva articuli privitori la miliţie, cari e bine să se ţină în secretă. Pănă acuma nu s’a publicată decâtă tratatul de alianţă între Germania şi Austro-Ungaria. Crisa Portugaliei. Din Lissabona se telegrafeză, că diarulă „Correis de Noute“ pretinde atei, că archiducele Carolă Ştefană, care sosise la Lissabona cu escadra austriacă, ar fi asigurată pe regele Don Carlos, că puterile aliate vor împiedeca pe Anglia de-a face resboiu Portugaliei. Acelaşi chiară, fiice mai departe, că după plecarea escadrei austriace voră sosi acolo escadrele italiană şi germană. Se mai dice, că Martens Ferrao ar fi declarată, că încercarea sa de a forma ună cabinetă de coaliţiă n’a reuşită, pentru că progresiştii cereau revocarea tuturoră decretelor dictatorice ale guvernului. Progresiştii, cari suntă în legătură cu republicanii au voită să aibă majoritatea în cabinet. După ce Insé şi Senior Luciano de Castro a declinată însărcinarea de a forma cabinetul regele a rugată de nou pe D. Ivao Cyrsostomo de Abreu, să primescă a forma cabinetulă. Toate încercările lui Cyrsostomo de a forma ună cabinetă însă au rămase zădarnice și elfi și-a depusă mandatulă. In astfelă de împregiurări agitațiunea republicană cresce și radicalii mai că voră triumfa. Se ridică și se reîntorse orăşi spre cămină, unde lăsându-se în scaunul său îșî acoperi ochii cu palmele. „De ce afil? De ce tocmai afil?“ gândia în sine, în vreme ce întâmplările trecutului se deşteptară urăşi în închipuirea lui. Amintirile lui erau următorele.. înainte fnsă de ce le-amă cunoasce trebue să-i spunemă: porecla, numele de boteză și numele familii sale. Omulă nostru se chiăma. Dimitrie Sanin ală lui Pavlovici. I S’a întâmplată în vera anului 1840. Sanin era trecută de 22 ani, când înainte de a schimba pentru totdeuna Italia cu Rusia, petrecea în Frankfurt. Deşi nu era avută, totuşi trăia o vieţă independentă şi singuratică. După ce moşteni de la o rudeniă depărtată câteva mii de ruble — se hotărî, ca înainte de a păşi în funcţiune de stată, se călătoresc în străinătate şi numai după ce va fi făcută acesta se ia în grumazură sau jugulă slujbei guvernului fără de care nici că se putea gândi la o esistenţă sigură. Sanin îşi împlini propusulă cu cea mai mare acurăteţă îşi întocmi lucrurile astfel, că pe timpul sosirii sale în Frankfurt n’avea decâtă numai atâţia bani câţi îi trebuia, ca să călătorescâ pănă la Petersburg. La 1840 erau forte puține căi ferate ; d-nii turiști pe atunci încă erau nevoiți să călătorescă pe care de poștă. Sanin își închiria o „birjă specială“ și fiindcă acesta avea să plecej numai la 11 ore din noapte, avea încă destulă timpă liberă. Din norocire timpulă era plăcută şi frumosă . Sauin după-ce prânfii în restauraţiunea dela „Lebeda colbâu, care pe atunci se bucura de nume bună, părăsi ospătăria şi pleca la plimbare pe stradele oraşului. Cerceta Ariadne alălui Dannecker, care de locă nu i-a câştigată simpatia, esamina casa în care s’a născută Goethe, din ale cărui opere elă n’a cetită numai una şi încă şi acesta în traducere francesă, se plimbă apoi pe ţermurii Mainei, şi în fine cam cătră 6 ore sora, obosită şi plină de pravă, se trezi de-odată într’o stradă neînsemnată din Frankfurt. Strada acesta mai târfiiu multă vreme n’a putută s’o uite. Pe frontispiciulă unei case din strada aceasta venia o tablă cu inscripțiunea : „Cofetăria italiană a doamnei Rossetti Giovanna, care atrăgea atențiunea oamenilor de posițiă bună. Sanin întră se bea o limonadă. In casa dinainte se vedea ună dulapă cu policioare văpsită, ce sta după o mesa modestă și era proverinta cu diferite etiquette și sticle, cu numerose cutii și scrinişoire pătrate de sticlă, ce cuprindeau în sine felurimi de prăjituri, fripturi, chocholadă și alte multe zaharicale. In odaia aceasta nu era nimeni afară de un cotoiu suriu, care drîmboia, ridicându-și ochii sclipicioşi și picioarele pe ună scaună înaltă asedată lângă ferestră și strălucia în cele din urmă rade ale soarelui apunctorii. Din odaiă se audia o mișcare lină. Sanin așteptă pănă ce clopoțelul de la ușe încetă de-a suna şi numai după aceea fuse: „Nu e nimeni aici?“ In aceeaşi clipă uşa odăii vecine se deschise şi Sanin fără de voia lui că fiu într’o adâncă uimire. II. C’o mare repetiiciune întră în cofetărie o fată ca de 19 ani, care anina pe umerii sei goi buclele disordinate ale unui pâră negru. Privindă spre Sanin, se repede la elă, îi prinde cu tăriă mânile, îlă trage după sine și respirând greu, ca înecată îi şoptesce: „De grab’ de grab’, vino și mântuesce-lă ! “ Dar Sanin nu-i urmă numai decâtă, nu pentru că n’ar fi avută voiă s’asculte de ea, ci fiind-că întâmplarea neașteptată pre l’a turburată, sta pironită pe locă ; niciodată elă nu a vefiutit o asemenea frumseță. Copila se întorse spre elă, er mișcările și privirea ei trădau desperațiune; ii apucărășl mânile tremurândă și’lă rugă: „Vino doar, te rogă, vino doar! “ la ce, elă păşi în urmă-i pe uşa deschisă. In odaia, în care întră după fată, pe o sofa veche sta lungită, sfirşită şi palidă ca cera, ună băerană ca de 14 ani, asemenea unei marmore antice. Trăsurile feţei lui trădau o forte mare asemănare cu celea ale tinerei fete, de bună samă îi era frate. Ochii îi erau închişi, eră parul, seu, desă, negru şi luciu ca marmora, cădea în disordine peste sprâncenele-i subţiri şi nemişcate; dintre buzele lui vinete i se vedeau dinţii cei » albi. Pe cum se părea, elă nu respira; o SC1IULK MIj11 1. » D-l! Dr. Aurel Mureşianu, directorul fetei noastre, a plecată erî după pranilă, cu trenulă accelerată, la Clusiu, unde a fostă citată pentru a se supune pedepsei de închisoare, ce i-a dictat’o tribunalulă de pressă din Clusiu. D-sa a trebuită să plece deja erî, deoarece cererea de amânare pentru regularea afacerilor sale, private şi familiare, a fostă respinsă prin ordinulă dela 2 Octomvre n. c. ală procurorului superioră din Târgu Mureşului. Deşi timpulă plecărei nu se anunţase D-lă Dr. Mureşianu fu încungiurată la gară de ună numera frumosă de amici şi cunoscuţi, cari abia în ultimulă momentă aflândă despre plecarea d-sale, se grăbiră a se presenta la gară pentru a-i dice rămasa bună. Urămă iubitului nostru directoră să se întorcă în deplină sănătate, pentru ca să potă continua şi mai departe cu bărbăţiă și energia, ne înfrântă lupta pentru apărarea drepturilor politice şi naţionale ale poporului română! Din comitatul S. Doboca ni se scrie: Contele Aurelă Bethlen de la Chiuza, ne mai putând învinge cu datoriile, în fidele prime ale acestei luni, îşi împărţi ale sale la Jidani şi luându-şi catrafusele,a trecută în cea parte a Ardealului , la Nadeşulă săsescă lângă Sighişora. Noulă proprietară ală acestui domeniu şi castelă frumosă este Ungurulu Veres, care s’a îmbogăţită ca deregetoru la moşiile principelui Ştirbei din România. Mai rămâne acum se vedemă, decă face şi d-la Veres parte dintre acei număroşi semeni ai săi, cari răsplătescă ospitalitea fraţilor noştri de peste Carpaţî, de-o parte cu batjocurirea şi calomniarea lor, ei de altă parte cu prigonirea şi tiranisarea nostră. * * * O scrie literară imbucurătore. Cetimă în „Românulă“ : D-lă Ioană Neniţescu, cunoscută în destulă după poesiiie sale, în care cu atâta putere şi simţă a cântată patriotismulă şi vitejia strămoşescă, va scote întrunite într’ună volumă toate poesiiie d-sale. Va fi ună volumă preţiosă: în 60 bucăţi vom ave cântate toate faptele eroilor noştri naţionali, ca Mihaiu Viteazul, Pavel Chinezu, Mircea Vodă, Ştefană celă Mare, Petru Rareşă, Spătarulă Comani, etc. Voră fi apoi episode din resbelulă dela 1877, la care d-lă Neniţescu a luată parte activă. Volumulă va fi cu atâtă mai preţios!, cu câtă va cuprinde în sine poesii despre faptele eroice ale Românilor de pretutindeni, astfel, autorulă nu a uitată să cânte pănă şi pe eroii fraţilor noştri din Pindă. Cartea d-lui Neniţescu va fi de 250 pagini şi va costa 3 lei (pentru învăţători şi elevi 2.50.)* * * Retragerea lui Rieger. Fata „Jizeran“, ce apare în Jungbunzian, susţine spirea, că dr. Rieger se va retrage în celă mai apropiată viitoră de pe arena politică, înainte de retragerea sa, va ţire o vorbire înaintea deputaţilor. Cehilor bătrâni, în care va da lămuriri cu privire la lupta ce a desvoltat’o pentru limba oficială cehă, dar guvernulă nu e aplicată a aufii de ea și Taafie nu ia dată ună răspunsă hotărîtă. Rieger apoi va întreba, că cine între astfelă de împrejurări va mai ave plăcere se între în tratări cu guvernulă? In fine Rieger va declara, că a făcută o greșeala când a chezeșuită pentru pactă.* * * Schimbare in ministeriula din România. De câteva fiile foile din Bucurescî aducă vești despre o crisă ministerială. „Româniță“ e informată positivă, că d-lă Păucescu, în urma argumentelor convingătoare ale ministrului președinte, d-lă generală Manu, s’a decisă să demisioneze. Joi, după sosirea regelui în capitală, se va ţine un consiliu de miniştri, în care d-l. Păucescu va presenta preşedintelui consiliului demisiunea sa. Totă în acelă consiliu de miniştri se va face şi remaniarea cabinetului, fiice numitulă fiiară. * * * Concertă. Atragemă atenţiunea onoratului public asupra concertului de mane seră, 14 Octomvre n., ală d-rei Irene de Bremerberg. Acesta va fi al doilea concertă, arangiată de d-sa în urma terminărei studiilor de la Parisă. * * * Ministerul de agricultură in Buda. „Egyetértés“ spune, că ministeriul de agricultură se va muta în Buda în palatul căii ferate nord-estice. însuși ministrul de agricultură se va muta acolo. Mutarea se va întâmpla dela 20—30 Octomvre n. ❖£ . Statua lui Asaki la Iași se va inaugura numai în primăvera anului viitoră, căci suntă unele modificări de făcută. D-na Quinet nu va merge în România decâtă prin luna lui Maiu viitoră, când se va face irevocabilă inaugurarea. * * * Bustul Veronicei Micle. La stăruinţa doamnei Smaranda Gârbea (Smara) regretata poetă Veronica Micle va avea în curând o ună bustă. Acesta se va face din venitură concerteloră, cea dată spre acesta scapă d-na Smaranda Gârbea şi se va aşeda în sala Noului Ateneu din Bucurescî.* * * „Valurile tinereţei“ este titlulă celui mai interesantă romană ală renumitului scriitoră rusă Ivan Turghenev. Incepemă , cu numerul de afil publicarea acestuia romană în traducere română, asupra I căruia atragemă atenţiunea cetitoriloră I noştri. * * * Al II-lea concert! cu abonamentă va da orchestra orăşenască Miercuri, în 15 Octomvre n., în localităţile dela Redută.—Inceputulă la 8 ore sera.—Preţulă de intrare 30 cr. Conformă cererei mai multora, se va esecuta marele Purpuriu agreată „ Wiener Volksmusik“ de Komzack. * * * Din Anvers ni se scrie, că la academia de acolo suntă înscrişi pentru anulă scolastică curentă 20 de tineri români. Patru din aceştia suntă Transilvăneni (din Săcele), ci ceialalţi din România. ** * Fortificațiile din prejurul capitalei Bucurescilor înaintază mereu. Se lucreză la ele cu mare activitate. Suma de 15 mii. este aproape cheltuită. „Românulă“ spune, că guvernulă are de gândă se ceare în sesiunea de tomna alte 15,000,000. Spirea acesta înse o dă numitulă fiiară numai sub reservă. * * * Nenorocire, pe caleaferată. Intre Şerbesci şi Bărbaşi (România) s’a întâmplata în fiilele acestea o ciocnire vehementă de trenuri. Suntă mai mulţi morţi şi răniţi. * * stc Carta Budapestei. In editura d-niloră Hoffmann şi Molnár a apărută o cartă a oraşului Budapesta. Carta aceasta este lucrată după metoda cea mai nouă și ofere streinului ună mijlocă de orientare