Gazeta Transilvaniei, decembrie 1890 (Anul 53, nr. 269-291)
1890-12-01 / nr. 269
ij&cjlusa iiiiliUtraduia Tiposrafth: 8RASQVU, piaţa war® Kr. 22 8xiSir! nebancate in o» pari« sa©8oü. Ma^uRCTipt© na ea retrimita ! Birourils u6 riâ'îaciuii: Bra ovü, p aţa msrs Nr 22 Imurate mai primeioăînVIena BwlcifZ Moste Haasenstein & Telgte (Otto Maas), 7enri Schalek, Alois Bernd IM.Bskes, A,Oppeiik,J nokerg'ln Bu iapenta:\á. Y.Oclikergrr An-on Meets Sckstein 3e**ut : in Frankfurt: ff. L.Daubt;In Hamllurg: Á. Steiner, iotnic iniBrţinniiort, o aeriă gaimonde pe o colină 8 or. 200 or. tlmbru pentru o pulioare, Publinărî mai deao după tarifă învoială. Boolame pu pagina HI. a o Borcă 10 or. v. a. său 80 ani. Kr. 269, Bragovft, Sâmbătă 1 (13) Decemvrie ,Uazeta iese în fiă-oare (ți. jLboituaemB neutri intic-jitudis Pe unu anu 12 fl., pe set* luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentri România si strâmnita«:* Pe ună anu 40 franci, pe aăse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la tóate oficia:« poştale din întru şi din afaxi şi la doi. colectori. Abdamtuli neutri Biaiovî, la administration«, piaţămara Nr. 22, etagiulu I., pe unu ană 10 8., pe şăse luni 5 8., pe trai luni 2 8. 50 or. Cu dusulfie casă. Pe unu ană 12 8. pe şăse luni 6 8., pe trei luni 3 8. Una esemplară 5 or. ▼. a. lec 15 bani. Atâta abonamentele pătă nt inserţiunile suntă a se plat înainte. Braşovii, 30 Noemvre v. 1890. In şedinţa de Mercur! a camerei deputaţiloru din Pesta s’au petrecutuarăşi nisce scene furtunose ca pe timpulu desbaterei legei militare. Foile oposiţiunale susţinu, că acesta şedinţă a adusă o întorsătură în vieţa parlamentară, căci oposiţiunea, care faţă cu ministeriulu, ce s’a formatu după căderea ministrului-preşedinte Tisza, s’a purtată pănă acum cu multa reservă şi consideraţia, şi-a perdutu pacienţa şi acum păşesce urăşî fără de nie! o cruţare la atacă în contra lui. Contele Albert Apponyi a declarată, cu ocasiunea presentărei legii bugetare pentru 1891, că elă şi partida lui n’au încredere în cabinetulu actuală. In cestiunea reformei administrative — vise elă — nu s’a făcută nici ună pasă înainte, guvernulu nu sî a împlinită promisiunile; der declarările făcute de guvernă cu ocasiunea desbaterei listei civile și a budgetului de honvec! și atitudinea guvernului în cestiunea fabricei de arme suntă totă atâtea simptome, că nu se promoveza cum se cuvine aspiraţiunile şi interesele naţionale. In ce privesce defectele administraţiunei Apponyi găsesce, că în unele părţi ale ţerei s’a desfăşurată o mai mare rigorositate, dar acesta a nimerită totă numai pe organele cele mai inferiore; se porniră cercetări disciplinare numai în contra micilor funcţionari în comitate, or celoră mari nu li se atinge nici măcară ună firă de peru din capă. Şi mai aspre acusaţiun!au îndreptată in contra guvernului conducătorii fracţiunilor din stânga Irányi şi Ugrón. Dér acesta a fostă numai introducerea. Scenele furtunoase aveau se urmeze după raportulă ministrului de honvectî Fejerváry asupra fabricei de arme. După ce a vorbită deputatulu Dionisie Pazmandy, criticândă cu multă vervă și cu multă succesă procederea ministrului în cestiunea fabricei de arme, s’a ridicată contele Ştefan Karolyi şi a accentuată necesitatea de a se înfiinţa fabrica de arme ungară. Karolyi a vorbită apoi de suspitiunî, de îndoelî în bunăvoinţa ministrului de honvect faţă cu înfiinţarea acestei fabrice şi a crisă, că guvernulă e datoră de a face se dispară suspiţiunile şi de a linişti opiniunea publică, de aceea elă vorbinda ca unu cetăţeni, care se gândesce cinstită, propune ca ministrulă de honvefit se cere însuşi ca o comisiune parlamenteră se cerceteze acesta afacere. Vorbirea lui Karolyi a adusă în mare turburare pe ministrulă Fejerváry, care a protestată contra cuvinteloră : „se liniştăsca pe orice cetățânu care gândesce cinstită“. Karolyi asigură, ca n’a crisu acesta. Atunci ministrulă întrebă mâniosă și mai multă strigândă ca vorbindă pe contele Karolyi, că ce a zisă ? In urma aceasta se iscă ună tumultă grozavă. Strigătele de: nu-i nimeni datoră a repeţi vorbirea sa! retrageţi cuventulă ! nu suntemă în casarma aici! asta-i ună scandală ! ş. a. pe lângă una sgomotă teribilă şi îndelungată erau semnalulă, că oposiţiunea a inaugurată vechia ei tactică de atacă şi în contra ministeriului Szapary, intrată acestă ţeră în rândula puterilor independente. Este adecă vorba de revisiunea constituţiei şi introducerea sufra- I giului universalii. Acestă ideiă se desbate deja de multă timpă de cătră pressa belgiană, nu a avută însă destulă răsunetă în poporă şi a fostă multă vreme nebăgată în samă; de când însă deputatul, Janson, a adusă aeastă cestiune înaintea camerei, care s’a grăbită a o lua în consideraţia ; de atunci acestă ideiă s’a lăţită ca fulgerulă în întrega ţară şi astăzi totă suflarea în Belgia pretinde dreptulă de alegere pentru adunarea ţărei. In cjiua de 27 Noemvre a. c., când parlamentulă recunoscendă necesitatea revisuirei, a primită propunerea lui Janson, poporulă aflândă despre acesta a încungiurată în mare numără clădirea parlamentului şi a salutată pe deputaţi cu strigăte de : „Trăiescă revisuirea.“ Acestă revisuire e împreunată cu greutăţi, căci ar trebui să se suprime atâtă art. 47 din constituţie, care dă dreptul de alegere pentru cameră numai celui ce plătesce o dare directă de 42 de franci anuală, câtă şi art. 56, în care se crice, că pentru a pute fi senatoră, trebue să plătesci celă puţină 2000 franci dare directă anuală. Pe câtă se pare de uşoră delăturarea acestor doi articuli, pe atâtă de cu anevoinţă se crede că voră pute fi înlocuiţi. Şi tocmai în acestă punctă este diferinţa de păreri, atâtă în tabăra liberală, câtă şi în cea clericală. Partida conservatoare crede, că va fi de ajunsă o sporire moderată a alegătoriloră. De pildă, decă numărulă de 130,000 ală alegătoriloră actuali, va fi ridicată la 200,000. Organulă loră „Courrier de Bruxelles" declară, că deca s’ar estinde și mai multă dreptulă de votu, acesta ar însemna donmnia democraţiei sociale şi apropiata proclamare a republicai belgiane. O altă grupă de revisionişti, voiesce a da dreptulă de vota tuturora alegătoriloră comunali de pănă acum, prin ceea ce s’ar ridica numărulă alegătoriloră pentru cameră la 400.000. Acestă sistemă ar mulţumi pe orăşeni fbourgesi, cu deosebire pe funcţionari, nu însă şi pe muncitorii, cari nu au pănă acuma nici dreptulă la alegerile comunale. Ideia, care pare a avea cea mai mare şansă de reuşită, se crede a fi aceea a partidei radicale, care acordă dreptulă de vota universală, cu o singură restricţiune, anume, că fiă-care alegătoră va trebui a’şi sprne însuşi bulstinul de vota, prin ceea ce s’ar depărta dela vota cei ce semneză prin punerea degetului, ală căroră numără este încă forte mare în Belgia. Bine înţelesă, partida muncitorilor, nu vrea se ţină sămă de acestă restrîngere şi pretinde dreptul de votă fără nici o reservă. Se naşte acum întrebarea, dacă partidele politice se vor puterni pentru o formulă oarecare ceea ce de altmintrelea este cam cu anevoiă, căci pentru revizuirea constituţiei, legea prescrie o majoritate de doue-treimi ale ambelor corpuri legiuitore. Spre acestă scopă regele Leopoldu II a apelată la sprijinulă patriotică în acestă cestiune ală tuturoră partidelor, și se speră, că acestă apelă va fi ascultată, spre a se păzi statulă belgiană de sdruncinări interne. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Primula amorț ala lui Cavour. Comunicată de Camil B...... (Fine.) In diua următore pe înserate Cavour se reîntorse la Turino. Elă afla „necunoscuta“ singură în odaia ei și ună sentimentă de o durere profundă îlă cuprinse la vederea acestei fiinţe cernite, ce-i părea a fi întruparea tristeţei şi a suferinţei. Momentele prime se consumară în scuse reciproce, dar apoi veni rendulă la confesiuni. Ei n’au stată multă împreună, pentru că patru zile după aceea tînera femeiă a trebuită să plece la o baiă, împreună cu rudele ei. Despărțirea nu modera însă pasiunea, și Camille scria mai în flăcare di adoratei sale, Pocata, că acele scrisori au fostă nimicite. Din întreaga sa acea corespondență de amoră au rămas numai câteva trăsuri, pe cari „necunoscuta“ le-a fostă adresată viitorului mare bărbată de stată. In una din acestea ea scrie: „Stiu bine, că astădî te voiu vedé, şi că apoi îţi voiu pute spune ceea ce ’mî dictază inima; aşi dori însă forte multă ca să ţi potă vorbi acum. Ah, de ce nu potă înteţi momentulu revederei ta să te potă strânge la inima mea! Momentulu revederei noastre este pentru mine atâtă de prețiosă, încâtă nu poate fi răscumpărată nici cu chinuri lungi. Nu știu cum se întâmplă, că fericirea lasă în mine urme mai adânci, decâtă chiar cea mai mare durere. Aceste trei zile, Camille, m’au făcută se uită suferințele celor trei ani din urmă şi amintirea acestorădile o voiu păstra în inima mea ca mângâiere pentru neajunsurile ce me aşteptă !“ Câtă pasiune adevărată răsună din acesta şi celelalte scrisori! Era pre mirare, deea tânărulă Camillo — pe atunci abia de 24 de ani—se topia cu totă cugetarea şi simţirea în pasiunea acesta. Nu ne stau la disposiţie alte însemnări din diarulă său, şi deci mărimea amorului lui o putem vedé numai din scrisorile necunoscutei. Aşa cetimă într’una din scrisorile dela 22 Iulie. „De când ţi-am scrisă, te-am văzută în visă. Ne aflam la ai noştri şi mama mea elicea, că nu e de nici ună folosă a iubi, când şi aşa ai să părăsesci în curândă viaţa. I-am răspunsă, că tocmai atunci trebue cineva să iubescă mai multă. M’am deşteptată din visă şi inima mea e încă plină de chipulă tău. Voiu pleca liniştită de aici, fiindă sigură de tine. Presimţirile mele sinistre au fostă înlocuite prin una dulce. Ce am făcută eu, Camille, ca să aflu ună sufletă ca ală tău? Eu, căreia nu-i vinea a crede, că ne protege uă Dumnezeu! Pentru ce mă iubesc!? Pentru ce iubesci fiinţa plăpândă? Tu poate încă nici nu mă cunosci în deajunsă ? E adevărată, eu potă iubi, dar câtă suntă de neperfectă şi slabă! Nu suntă demnă de atâta iubire, o sciu eu.“ Trebuindă să-şi ia adio pe timpă mai lungă şi încă în presenţa unoră străini, îi întăresce ideia iubirei loră. Ei recetescă de nou scrisorile, care le-au schimbată, câştigă putere din ele și se înhată pănă la ostasă în confesiunile loră reciproce. Părinții „necunoscutei“ credă, că copila loră a înebunită și încarcă toate mijloacele de a o înstrăina de pasiunea amorului, dar încercările loră suntă zadarnice. Camille, celă mai fericita din ambii, împărtăşise mamei sale iubirea sa, îi dă să petească scrisorile „necunoscutei“ şi buna femeie e mişcată până la lacrimi. Iubita afla despre acesta şi ea scrise lui Camillo! „Ah, Camillo, pentru ce nu potă să cadă la picioarele mamei tale, pentru de a-i putea esprima sentimentele de gingăşiă recunoscinţă şi iubire, ce mi le inspiră. Densa aşadară nutresce sentimentală graţiei şi ală compâtimirei faţă de mine? Ea nu mă ţine, că suntă nebună? Şi eu, care d’abia cutezamă să esprimă numele ei în presenţa ta, de frică să nu mă blasteme, pentru că eu dominată de o putere mai tare ca mine, am turburată liniştea fiiului ei, eu aşader m’am amăgită şi, p!ea’ă este de dulce a cunosce o astfelă de amăgire.... Nu totă lumea se lapădă deci de mine, mama ta, este care nu se lapădă, care te iubesce, care mă iubesce şi mă compătimesce. Nu suntă deci aşa de compătimită!“ Amanţilor le mai rămânea timpă a se ocupa şi cu altceva, nu numai cu pasiunea lor. Destiuui de ale politicei deji, de religiune şi literatură suntă adesea atinse în scrisorile „necunoscutei“ şi se pare, ca Cavour şi-o dată silinţă seriosa de a corege părerile ei, adesea cam estreme. Ea era republicană și jura pe Raspai și Trélat, or pe Armand Carrel îl divinisa. Cu tote tinerețele lui, Cavour arăta multă moderațiune şi se Revisuirea constituţiei în Belgia. Da unii timpu Incaee domnesce în Belgia o puternică mișcare, de oare nu s’a mai vădută pănă acum, de când a 8CIRILI! 0 invenţiune românescă. Inventatorul „extinctorului automatică“ pentru lămpile de petroleu, d-ra G. C. Murguleţă, a sosită de curendă în Bucuresci, unde a intrată în tratări cu mai mulţi bancheri, pentru înfiinţarea unei uşine destinată a fabrica în ţară extinctorii (stingătorii) automatici. Acestă invenţiune este multă mai superioră celorlalte de feliulă acesta, căci nu ai trebuinţă a cumpăra aparatură întregă, ci numai ună mică mecanismă, ce costă numai 1 francă, care se potrivesce la fiecare lampă cu