Gazeta Transilvaniei, februarie 1891 (Anul 54, nr. 25-47)
1891-02-01 / nr. 25
Brașovu, 31 Ianuarie v. Maita sgomotu s’a făcută în camera din Pesta și în foile unguresc! cu noulă tarifă ală căiloră ferate de statu, ce l’a întrodusu d-la Baross dela 1 Ianuarie a. c. Scriu câtă sânge reu a produsă acestă tarifă în Austria, căcî printr’ensulă se atacase temelia, pe care este asociată pactură dualistă și care se poate caracterisa cu cuvintele: ve lăsămă se strigat! în contra a totă ce nu e maghiară și se ve regulați politica de acasă cum ve vine la socotelă, dar pretindemă se ne dați toate avantajele posibile pe terenură economică. Domnii Szapary-Baross-Csaky potă face politică şovinistă după placă, potă întemeia Kulturegyleturî şi Kişdedovur! cu banii de care dispună, numai la una nu le este iertată a se gândi seriosă, de a scăpa adecă de starea de aservire economică, în care se află statulă ungară faţă cu Austria şi cu Germania. Puţină importă deca în Ungaria voră fi maghiarisaţ! căţiva Nemţi mai multă oră mai puţină, numai ună lucru nu se pote îngădui, că adecă industria şi comercială ungară se se potă ridica în paguba industriei şi a comerciului austriacă şi germană. Cu tote aceste ministrulă ungurescă de comerciu Baross, încuragiată prin resultatele dobândite cu tarifulă pe zone, s’a legănată în ilusiunea, că va putea se inaugureze o politică de tarifă independentă faţă cu Austria şi Germania şi aşa a stabilită ună nou tarifă de mărfuri pe căile ferate de stată, prin care protejéza produsele şi industria din ţara propriă, faţă cu mărfurile ce se importă din Austria şi din Germania. Cu măsura aceasta înse Barossa păşită pe ună teremă forte dificilă şi lunecosă, pe care era cu neputinţă se isbuteascu. Nici cumetrii dualiştî din Viena, nici aliaţii dela Berlină nu voră se scie de politica economică neatârnată de care visază d-la Baross. Nu-i destulă că ei închidă ochii şi tacă faţă cu esperimentele şuchiate de maghiarisare ale politicilor din Pesta, dar se mai închidă ochii şi se tacă şi atunci, când se tractează de punga loră propriă, de interesele industriei şi a comerciului lor? Făcură mare vâlvă cei din Pesta cu declararea d-lui Baross, că guvernulă ungurescă, cu toate protestele coloră din Austria, nu se gândesce a’şî retrage tarifulă. Se pregătiseră chiar manifestaţiun! publice în onoarea ministrului de comerciu, or chiarele maghiare erau pline de laude aduse energiei sale. Câteva cile numai a durată acestă visă de neatârnare economică. Astăzi suntă nimicite toate ilusiunile. Guvernulă ungurescă nu poate purta o politică economică de sine stătătore pentru că e slabă în întru, pentru că totă mai mare şi mai urîtă devine buba, de care sufere organismulă acestui stată: cestiunea naţionalităţiloru. Poate că d-la Baross s’a dusă la Viena cu cele mai bune intenţiun! de a face se învingă interesele productelor ungare asupra celoră austriace şi germane. Dér ce folosit ! Ună singură cuvântă rostită de d-lă Kalnoky or! de ambasadorulă Germaniei în Viena, prinţulă Reuss, fu de ajunsă spre a’lă face se’şî plece capulu. Şi Baross şi l’a şi plecată câtă numai s’a putută! Telegrama ce o primimă acî dela Viena ne spune, că s’a stabilită o înţelegere între d-la Baross şi colegulă seu austriacă, o înţelegere, care este sinonimă c’ună cumplită fiasco ala guvernului ungurescă în acésta cestiune. D-la Baross nu şi-a retrasă tarifulă, dera consâmţită ca elă să fiă estinsă şi asupra provenienţeloră din Austria. Cu alte cuvinte, s’a învoită, ca tote favorurile, ce le dă noulă tarifă mărfuriloră din Ungaria pe căile ferate de stată ungare, se li se dea și mărfuriloră austriace. Deocamdată e vorba numai de Austria, dar de sigură că şi Germaniei i se va face aceeaşi concesiune. Astfel, productele din Ungaria şi Ardély vor pute în viitoră şi mai cu greu concura cu productele din Austria şi Germania, ca pănă acuma, deoarece le ajută ieftinirea tarifului. A fostă dor de prisosă a mai face atâta gălăgie în Pesta cu noua direcţiune economică, când cei de acolo trebuiau se scie câtă de slabi suntă în afară din causa nemulţămiriloră interioare şi câtă de multă atârnă aţî politica loră din pricina acesta dela cumetrii din Viena şi dela aliaţii din Berlină. FOILETONUL( „GAZ. TRANS.“ I)in istoria minţilor apuseni. (Urmarea 11) In der Thathandhmg, ud 3 liegt ebenfalls ear keine strafbare Handlung, weil die Waldgorniken nur Diener der Grundherrschaftsind, und nicht als öffentliche Personen angesehen werden können, und auch ihre Dienstesverrichtungen keine Amtssacheu sind. Ebenso mangelt die strafbare Eigenschaft auch der Thathandlung ad 4., denn wenngleich die Dominicale und Ortsrichter als solche obrigkeitliche Personen sind, so kann doch der von ihnen blos im Namen der Grundherrschaft ausgegangene Befehl zur Leistung einer Roboth oder sonstiger unterthäniger Giebigkeiten, nicht als ein obrigkeitlicher Befehl gelten, und die von der Beschuldigten ausgesprochenen Drohworte: dieselbe werde sie (nehmlich den Dominical und Orst-Richter) in Eisen legen lassen, falls sie ihren Befehlen zuwider von den Unterthanen mehr Roboth verlangen sollten, als wozu ihre Voreltern verpflichtet waren sind wohl keine gefährliche Drohung, sondern mehr eine lächerliche Anmassung. Die Thathandlung ad 5., hat den Anschein des Verbrechens der öffentlichen Gewaltthätigkeit durch gewaltsamen Einfall in Fremdes Unbewegliches Gut, indem die Beschuldigte die bei der Detonata von der Grundherrschaft angeordnete, und in Angriff genommenen Waldpfanzung mit mehrere gesammelten Leuten verhindert hat. Allein die Merkmahle des ebenerwähnten Verbrechens siud nicht vorhanden, denn der Grund, woraus die Waldpflanzug angelegt werden wollte, war zwischen der Herrschaft in dem Besitze des Grundes zu stören, sondern sie haben lediglich zum Schutze ihres vermeintlichen Rechtes den Herrschaftlichen Abgeordneten die Waldpflanzung untersagt, ohne gegen dieselben irgend eine Gewaltthätigkeit anzuvenden. Die Thathandlung ad 6 ist ebenfalls keine strafbare Handlung, denn wenn dieUuterthanen auchgesetzlich verpflichtet gewesen wären, die ihnen vom Spanatamte auferlegten Geldstrafen zu zahlen, so hätte ihre Weigerung dieser Verbindlichkeit nachzukommen, keine weitere Folge gehabt, als dass sie dazuim vorgeschriebenen Wege hätten gezwungen werden müssen. Die Thathandlungad ?., konnte, wenn sie überhaupt ein Verbrechen wäre, nur als dasVerbrechen eines Aufstandes oder der öffentlichen Gevaltthätingkeit durch gewaltsame Handanlegung gegen obrigkeitliche Personen in Amtssachen, oder durchgewaltsamenEinfall in fremdes unbewegliches Gut bezeichnet werden. Sie kann aber unter den Umständen, die sie begleiten, weder als das eine, noch als das andere Verbrechen erklärt werden. Nicht als das Verbrechen des Aufstandes denn es fand keine Zusammenrottung der Unterthanen bei dieser Gelegenheit statt, und insbesondere auch nicht în der Absicht um dem Ortsrichter als einer Obrigkeit Wiederstand zu leisten, und nur auf diese Art die öffentliche Ruhe zu stören, denn die Unterthanen sind unter der Anführung der Beschuldigten Verabredetermassen in der Absicht zu dem Ortsrichter als dem Verwalter der oekonomischen Gemeindeangelegenheiten gegangen, um von demselben ihre Quittungen über gezahlte Gemeindegelder abzuverlangen, was an sich nichts Unerlaubtes ist. Aus diesen Gründen und weil der Ortsrichter zu der Zeit, als sich diese Begebenheit zutrag, überhaupt in gar keiner Amtshandlung begriffen war, kann diese That der Beschuldigten, obwohl sie den Ortsrichter bei der Brust gepackt, auch nicht als das Verbrechen der öffentlichen Gewaltthätigkeit im Sinne des § 70 des Strf. I Theiles erklärt werden. Sie begründet aber auch nicht das Verbrechen der öffentlichen Gewaltthätigkeit im Sinne des § 72. des. Strfg I Thl., weil die Beschuldigte und die sie begleitenden Unterthanen nicht bewaffnet waren, und auch nicht mit Gewalt in das Haus des Ortsrichters eingedrungen sind, auch nicht in ihrer Absicht gelegen war, sich an denselben wegen eines vermeinten Unrechtes zu rächen, ein angesproohenes Recht durchzusetzen, von ihm ein Versprechen der Beweismittel abzunöthigen oder sonst eine Gehässigkeit zu befriedigen, sondern ihre Tendenz ging nur dahin, sieh über die Verwendung der eingehobenen Gemeindegelder die Überzeugung zu verschaffen. Dass die Beschuldigte bei dieser Gelegenheit den Ortsrichter bei der Brust gepackt habe, ist nicht einem früher gefassten Vorsatze an dessen Person eine Gewalt auszuüben, sondern nur einer plötzlichen Aufwallung der Beschuldigten zuzuschreiben, was auch daraus entnommen wird, dass die sie begleitenden Unterthanen an der Person des Ortsrichters neiht Hand angelegt haben, und nicht angenommen werden kann, dass die Beschuldigte als eine ältliche schwache Weibsperson sich zugemuthet haben konnte, es alein im Stande zu sein an der Person des Ortsrichters eine Gewalt mit Erfolgt auszuüben. Auf die Thathandlung ad. 8., in Folge deren das Kind der verheiratheten Schwester des Ortsrichters mit einem Stocke am Kopfe geschlagen worden ist, kann der beschuldigten Katharina Warga, wenn es auch als gewiss angenomen werden könnte, dass das Kind in Folge dieses Schlages nothwendig ums Leben kommen musste, nicht als ein Verbrechen zugerechnet werden, weil aus den Untersuchungs Akten hervorgeht, dass der Schlag mit dem Stocke der Mutter des Kindes, welche mit demselben am Arme herbeigeeilt war, um ihren Bruder u^LTTTLlä“ LITT. Bt+azeta“ ese în fla-oar«* di. ismufitiie sfiul issti Ungaria Pe cnu anu 12 fip» »e Inni 6 fl., Fe trei Inni 3 A Psstri România il strănăntt: Pt une ane 40 franci, p sése Inni 20 franci, pe tcei Inni 10 franci. 8* pranumera la toat^ ofi« iele poştal® din întru şi din a ar& şi la doi. colectori Abdameniili centru Braiorl: la administrațiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă 1.: pe unt ana 10 fl., pe şâs® luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 ar. Cu dusul d in casă: Pe ună ana 12 fl. pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ana esemplara 5 or, r. a seu IB bani. AtAta abonamentele oAt' și inserțiunile suntu a se plăti înainte iJMCniit#» a aHalSlfälllAi. Tlpsfiíl!: **SOVU, piața marstr. 22 Soria rí nofranoatr ,v. ?« piimeste M» ueovipt® ymswre tranite aäirouril« ;8 unelti 3ra oră, o ata mar» tír 22 Inseato aai ra rimesí*.vínV!»na omuoífa Koste Dommstein & Yolae* Otto Ums, enri Schntek, Alois Semd M. Doss 4, Orsiik. J0/m#15&fr£rln Saiatita: A. Y. Goldlerger in on YLtzm Eckstein Semat: 'a acrankfu'*t: 9. L. Daube; în H*mburfl: 1. Steiner Pretnlfi ina®TţiîinilorÂ;o aaria gar 'beda. pe o soloani 8 er. ii SO pr. imbru pantru a publicare. Pukli-uri mai daaa •J^pe tariff si Invotala. Be .Um® p» pagina Ill a «* ■ereft 10 er. ▼. a. acu 30 bani. Nr. 25 Brașovul, Vineri 1 (13) Februarie 1891. Proteste contra „Kisilelovorilor“. (Telegrame part. ale „Gaz. Trans.“) Turda, 12 Februarie. Alegătorii români din cercurile Turda, Vinţulă superiorii şi Ludoşă, întruniţi în conferenţă, protesteza solemnă şi energică contra Kisiedoviriloră. Bocşa română, 12 Februarie Adunarea alegetorilor români din cerculă Bocşa română sub presidiulă învăţătorului Martirii, Ţapii, cercetată de peste 400 de alegători, mulţime de preoţi, învăţători şi alţi inteligenţi, cu însufleţire, unanimă şi pe lângă păstrarea ordinei esemplare, au adusă actî în causa proiectului de lege pentru asilele de copii următorul a condus: din motivulă, că proiectul de lege pentru asilurile de copii este vătămătorii libertăţii şi dreptului părintescă, stricăciosă din punctă de vedere religioşii şi prea păgubitorii din punct de vedere economică, alegătorii români din cerculă electorală Roşca-romănă, resoluţi a lupta cu toate mijloacele legale pentru esistenţa libertăţii şi culturei lor naţionale, protesteaza unanimă şi scritoresce în contra proiectului de lege pentru asilurile de copii. Brada, 12 Februarie. Alegătorii români din cerculă electorală Baia de Crişă, adunaţi în Bradă în numără de peste 600, au protestată adi sorbatoresce în contra proiectului pentru asilele de copii. Vorbitorii au fost aplaudaţi cu entusiasmă. Aiurea aleniilori români la UMIL Selagiu, 9 Februarie 1891. Prea Stim. D-le Redactoră! Alegătorii români din comuna curată românescă Unimătu, percula Tășnadului, comitatulu Selagiului, în 8 Februarie st. n. a. c. au fostă convocați la adunare prin proprietarulă din Unimătă, d-lu Ioană Branu. Adunarea s’a ţinută înainte de a mecia, fiindă proclamată ca preşedinte d-lă Ioană Brand. Preşedintele deschide adunarea printr’o cuvântare, în care în termini bine simţiţi arăta scopul ă acestei întruniri. După aceea lua cuventulă clericulă Bălibană, care desfăşura obiectulă pertractărei, adecă „proiectulă de lege despre Kisdedovuri“, arătândă alegătorilor români tendinţele acestui proiectă de lege, care are de scopă se înveţe pe băieţii noştri ca în locă de „tată“ şi „mamă“, să dică „apám“ şi „anyám“ , arătă relele ce ar preveni, decă acestă lege ar intra în vigoare, arătă câtă de primejdiosă va fi acestă lege pentru limba, cultura naţională românască, pentru religiune, sănătate şi starea nostră materială. Rogă în fine pe alegătorii adunaţi, în numără de vreo 100, să se pronunţe asupra noului proiect. După acesta alegătorii unanimă au luată urraătorea resoluțiune: