Gazeta Transilvaniei, august 1891 (Anul 54, nr. 170-192)

1891-08-01 / nr. 170

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 170—1891. „Din întâia c­i când am iscăliţii cela dintâiu tractată ală întreitei alianţe, şi cu totă acestă tractată, am sciută să în­lătură Germaniei o oposiţiă deschisă din partea Rusiei, der am avută necontenită grijă d’a ţine necontenită două fiare în focă­­zwei Eisen im Feuer). Diplomaţia germană a comisă în aceste din urmă timpuri, trei greşeli mari; mai întâiu a­­vansurile făcute Franciei în afacerea es­­posiţiunei dela Berlin, afacere ce s’a săvîrşită în chipă umilitoră prin visita împărătesei Frederică la Parisă, făcută cu atâta lipsă de tactă ; aceste avansuri erau negreşită de natură a face pe Ger­mania suspectă Rusiei şi a face pe a­­cesta să creză că guvernulă germană căuta a slăbi influenţa politicei la Pa­risă ; a doua greşelă a fostă că Wil­­helm­ II a anunţată chiar densulă, şi celă dintâiu, reînoirea întreitei alianţe, ceea ce neapărată trebuia să agraveze situaţiunea raporturilor­ ruso germane. In sfîrşită visita la Londra a lui Wil­helm II, aşa de sgomotosă şi demon­strativă, a părută Rusiei şi Franciei că e cătră ele ună actă de provocare şi prin acesta a pregătită terenulă pentru contra-manifestația dela Kronstadt. — Toastulă ce l’a ţinută generalulă rusă Gernajeff în Moscva la ună dej­ună dată în onoarea admiralului Gervais, a produsă ună entusiasmă nespusă de ma­re între cei presenți. In acestă toastă generalulă Cernojeff făcu alusiune la Al­­saţia şi Lotaringia. O mare însufleţire a fostă şi în tabera dele Chodinski, unde în urma unei ordinaţiuni a ministrului de răsboiu rusescă s’a făcută o mare retragere cu musică, o onoare care se face numai ca­­petelor­ încoronate. Ceremonia să fim­ cu bubuitură a 17 baterii. După rugă­ciunea de soră s’a cântată marseillaisa. In casina oficeriloră, unde a fostă dusă admiralulă Gervais în triumfă, au avută loch scene de înfrăţire. Comandantulă generală ală taberei, generalul Malachov, a sărutată de trei ori pe admiralulă Gervais, intre strigătele de bucurie ale celor­ presenţi. Când pleca Gervais, trupele îi formară spalieră. — piarulă „Kölnische Ztg.“ publică ună articula de fonda sub titlul­ „Pa­­pismul­ şi partida europenă resboinică“, în care accentueza, că Vaticanul­ aşteptă deja alianţa între Rusia şi Francia res­taurarea statului bisericescă. Vaticanulă crede, că deci Francia şi Rusia vor­ purta răsboiu cu Germania şi cu Austro- Ungaria, atunci, decă Italia va fi învinsă, Francia va avea în Italia mână liberă, pe când Austro Ungaria e ţinută în sachă de Rusia, cu Serbia şi România. „Prin ur­mare zice „Köln. Ztg.“, curia romană se rupe de tradiţiunile monarchice de pănă acum şi începe să aducă omagii principiului, că biserica poate primi aju­tor­ numai dela revoluţiune ; în cercurile intime se ivescă chiar pe faţă astfel­ de speranţe.“ din parteră, îşi lua iute pe sine o blană şi pe papă îşi puse căciula, care-i sta la îndemână. Pieptulă lui clocotia încă ca ună oroană şi toţi nervii lui erau într’o ast­­felă de mişcare, încâtă îi era peste pu­tinţă să petrecă între patru păreţi. Eşi afară în aerulă prăspetă şi curată de ernă şi apuca drumulă prin aleiă cătră paiață. Ca tot­deauna și de astădată, aerulă liberă liniști pe celă iritată. Prin parcă rătăci pe toate cărările pănă când se trecui deodată în strada taurică. Pe strada aceasta merse d’alungulă pănă eși pe pers­pectiva Woskresensk. In colțulă acesteia trecu pe lângă sentinela gardei imperiale. Sentinela privi la elă, ca la o nălucă, şi se părea, că vrea să alarmeze pe păzitori. Tată ase­menea se părea, că atrage atenţiunea celorlalţi trecători, pentru-că mulţi stă­teau în loc, salutându-lă respectuosă. Czrynowsky răspundea mechanică la sa­lutări. Curiositatea omeniloră îlă gena și elă Ulă se întorse spre palatură ,taurică, pentru-că visita împăratului putea să ur­meze în fie-care momenta. încetă con­fundată în gânduri, percurse elă drumulă dela pasarmă pănă la paiață. Când întră în grădină, totă felulă de gânduri curiose îi umblau prin minte. Tocmai trecuse de sentinelă şi intrase în a doua aleetă, când eră, câţi­va paşi înaintea lui lucesce m­ă fulgeră pătrun­­dătoră de lumină şi în minutulă urmă­­toră simţesce în partea inimei o­­durere săgetătore. Strigândă: „Sfântă Maică preacu­rată“, omulă voinică cădii la pământă. In timp­ ce o parte din soldaţi se adu­nară în jurul­ lui şi se pregătiau să-l­ transporte în paiaţă, mai mulţi alţii aler­gau după tinărură, care împuşcase asu­pra profesorului Rostov. Descărcăturile de revolveră ale ucigaşului asupra co­loră ce-lă urmăriau, nu nimeriră; elă fu în curen­dă ajunsă și legată. După dece minute, pe tinărulă le­gată îlă duseră totă în odaia, în care zăcea Rostov. Oficerulă păzitoră trebuia să dea ordinele ulterioare. In momentulă acesta se ivi împă­­ratulă. O visită făcută în casarma gar­dei dela curte îlă împiedecă să vină mai curând. Spirea despre atentată îlă făcu însă să grăbască numai­decâtă la paiaţă. Mediculă tocmai desbumba panta­lonii celui împuşcată şi-i de­zbrăca cele­lalte haine, din care căzu o cărticică de pele, mică şi roşiă, care era străpunsă de glonţă, a cărui putere o mai slăbise puţină. Cartea era sfârticată tare. Impăratulă puse iute mâna pe carte şi pândea la vorbele medicului, care îl­ cercetase. — „Se va duce, ajutoră omenescă este de prisose“, zise mediculă. Ucigaşulă, care pănă în momentulă acesta observa în tăcere cele ce se pe­treceau, se uită ţintă la împăratură şi ţipa tare, cu voce dură şi ascuţită, ca de nebună. — „Pentru tine, împărate Alexan­dre, era menită împuşcătura, nu pentru acela. Asemănarea lui cu Tine, Ţi-a scă­pată vieţa. Blăstămată să fi, tirane!“ — „Sermane Czrynowsky“, zise îm­păratulă, când rănitură, spăriată de vo­cea strigătorei, deschise ochii. Cu o putere supra-omenescă se smulse ucigașulă pe ună momentă din mânile celoră ce’lă țineaă legată și cu ună răc­­netă înfricoșată să arunca lângă oelă ce se lupta cu moartea. — „Czrynowsky“, strigă ea, „eu te-am omorâtă, femeia ta Magdalena“ ! Ea căzu sdrobită. Se făcu o tăcere momentală. Soldații voiră să ridice femeia, dar împăratul­ le făcu semnă să stee în locă, fiind­că vedea, că bărbatulă, care purta numele de profesoră Rostow, se luptă cu agonia. — „Magdalena“, zise cu voce slabă, „scolă-te, te iertă, plecă-te cu u­­rechia la gura mea, trebue să-ţi mai descoperă ceva“. Magdalena de Czrynovsky să ridica şi ascultă şoptele lui. Ună strigătă ascuţită din partea fe­meii şi ea cade erăstiosă. La uină semnă ală împăratului, ea fu depărtată. Obosită şi slabă, Czrynovsky își în­­torce capulă spre împăratură. — „Mâna ta“, șopti el­. Impărat rulă îi întinse mâna. — Czrynovsky duse încetă mâna îm­păratului la buzele sale și puse pe ea o sărutare ferbinte. Se părea, că totă dra­gostea și alipirea muritorului voia să se întrunescă pe o clipă și într’o singură privire să împreune aceea, ce simţia inima. SCIRILE PILEI. — El Iulie (12 Augustă.) Esamenele de forestierii se voră începe în anulă acesta conformă ordinaţiunei ministrului ungurescă de comerciu, în 19 Octomvre n. a. în Oluşiu, Odorheiulă-să­­cuescă, Braşovă şi Sibiiu. Aceia, cari voescă să facă acestă esamenă au a-şi aşterne petiţiunea lor, cu atestatele ne­cesare, la inspectoratură de forestieriă din amintitele oraşe. Delegaţiunile şcolelor­ centrale ro­mâne ort. răs. din locă au alesă în şe­dinţa de astăcjl prin aclamaţiune ca pro­fesori provisori pe d. d. Dr. Valeriu Branisce și George P­o­p­p­ă, ei ca profesoră suplentă pe d-l. Iosifă Bl­a­g­a. * * * Din jurul­ Reghinului ne scrie „ună călătoră“, că trecendă prin fru­­moasa comună românâscă Solovăstru, i-a făcută o dureroasa impresiune starea cu totulă desolată, în care se află atâta biserica greco-pat, de acolo, câtă şi şcola şi casa parochială, care e descoperită, desgrădită şi ca vai de ea. Corespon­­dentulă face responsabilă pentru acestă „vandalismă“ pe fostulă preotă Petru Precupă, care după 20 de ani, câtă a păstorită acestă parochie, a lăsată în urma sa o moştenire atâtă de tristă. — Fiă, ca celă puţină în noua sa parochiă­, în care se află acum, să nu se mai potă ivi astfeliu de plângeri în contra dom­niei sale.* * * „csârdâs“-ulă şi că cu acestă prilejă caută săşi arate ce spiu. Când s’au depărtat ospeţii, tinerimea satului a lăsată să cân­te din nou „csárdás“-ula în onoarea loră şi toţi feciorii şi fetele („fáták“) „înferbin­­taţi“ s’au prinsă în „frumosulă“ jocă maghiară“. — De-i minciună, încă-i bu­nă; de-i adevără, patria este „salvată­“ Tineri promovaţi. La academia de comerciu din Anvers (Belgia) au ob­ţinută în anul­ acesta licenţa, următorii tineri Români: Ioană Popa, din Satulun­­gulă Săceleloră, licenţiată cu distincţiune, Dumitru Marinescu - Bragadiru ( Bucu­­resci), Constantină Bobeştă (Bucurescî), Ştefană Trandafirescu (Bucurescî) D. Dră­­ganescu (Iaşi) şi Marină Mirica (Ca­­lafată.) Regina Natalia va pleca în 15 Au­gustă n. c. de la Ungheni la Neapole, unde va sta mai multă vreme. Turcia şi Evreii. Porta otomană a denumita ună comisară specială pentru ca să elaboreze ună regulamentă pentru colonisarea Evreilor­ rusesci. Se 4i°e) că Porta e aplecată, ca în schimbul­ unei sume de 3 milioane punţi sterlingi se permită Evreilor­ emigraţi din Rusia să se stabilască în mai multe provincii din Asia mică, cu escepţiunea locurilor­ sfinte. * sfc * Manevrele rusesc, din anul­ acesta, se vor­ face între Mordii, Zegrze şi Var­şovia. La aceste manevre vor­ lua parte oficeri francesi superiori, mai mulţi ca altădată, şi celelalte state vor­ fi re­­presentate. La congresul­ internaţională de geo­grafia, ce se ţine acum în Berna, au sosită pănă acum 300 de membrii, între cari şi principele Roland Bonaparte şi Henric de Orleans. Influenţa. In Petersburg şi împrejură s’au ivită cu începutul­ lunei lui Au­gustă caşuri grele de influenţă. Din Moscva vine spirea că, acolo în fiă­care zi se bolnăvescă de influenţă cam 200 de persoane. * * * * * * * * * * * * * * * * 4a 4. Români cari jocă „csárdás“-ulu. Sub titlulă acesta „Egyetértés“ scrie: „Nu de multă o societate a făcută din Lu­­gosă o escursiune la Herendescu, unde tocmai se ţinuse ruga. Ţăranii, atenţi la toate cele ce se petrecă în jurulă loră, îndată ce au văcjută societatea apropiân­­du-se de dânşii, au adusă o masă şi scaune şi­­ au invitată la ojină. Sub decursulă ojinei musica a cântată „csârdâs“-ulă şi în onoarea societăţii trei feciori şi trei fete numai decâtă s’au sufubiată la jocă. Mai în urmă au căpătată voiă şi alţii să salte în joculă naţională maghiară şi nu peste multă zece părechi s’au prinsă în „csárdás“. Unulă dintre ospeţi, cari în modulă acesta fură surprinşi a­­tâtă de plăcută, a întrebată în limba ro­­mânescă pe ună fecioră care juca, că unde a învăţată joculă maghiară? Feciorulă a răspunsă, că l’a învă­ţată la oraşă, şi că eu, de atuncea a învăţată dela densulă foarte mulţi să joace Mişcarea de maghiarisare. „Egyetértés“ de la 11 Augustu, din incidentalii adunărei generale a Kulturegylet­ului din părţile nor­dice ale Ungariei, publică una ar­­ticula specială, în care vorbindu despre problemele Kulturegylet­­urilor­ unguresc!, zice între altele . Intre aceste probleme ale Kultur­­egylet-urilor, se află propagarea ideei de stată maghiară şi învăţarea limbei maghiare. Pentru partea nordică a Un­gariei acestea sunt­ probleme mari. Ori­ce palmă de pământă, ce-lă cucereste reuniunea pentru ideia de stată maghiară, este o însemnată învingere asupra to­rentului panslavistă, care în părţile nor­dice ale ţărei îşi află terenulă celă mai potrivită, tocmai aşa, cum agitaţiunea daco-română îşi află în părţile ardelene terenulă celă mai potrivită pentru a-şi duce în­deplinire păcătosa sa lucrare. Şi aici, şi dincolo, e mare lipsă de Kul­­turegylet-uri, pentru ca de-o parte aces­tea să contrastee influinţelor­ străine, ce din 4i în 4i devină mai periculoase, cr de altă parte să repare greşela comisă prin neglijenţa timpurilor­ trecute, recuce­­rindă pentru Maghiarime pe aceia, cari în decursulă timpurilor, s’au înstrăinată de ea. Şi e lipsă a se înfiinţa Kulturegy­­let-uri şi în celelalte părţi ale ţărei. Dreptulă de esistenţă ală acestoră insti­­tuţiuni e cuprinsă în politica statului ungară, deorece în acestă politică nu are nici ună rolă politica de rassă. So­cietatea simte necesitatea Kulturegylet­­uriloră, ea simte, că prin strădania-i propriă trebue să înlocuescă aceea, ce statulă nu poate face. Deca n’amă vede la fiă­care pasă, decă n’amă esperia în fiă­care 44 că în sînulă naționalitățiloră din Ungaria se manifestă tendinţe anti-patriotice şi an­­ti-naţionale ; decă n’amă vede, că aceste tendinţe suntă sprijinite cu efectă din străinătate; decă n’amă simţi, în întrâgă ţara, că Valahii, Serbii, Slovacii, ba chiar şi Germanii cu rele porniri din capitală, mânaţi de tendinţe anti patrio­tice, graviteza în afară spre rudeniile loră de rassă: — deci toate acestea nu le-amă vede, amă crede superfluă ac­țiunea societății maghiare, amă crede superfluă străduința patriotică a Kultur­­egyleturilor­. După ce însă vedemă și esperiămă toate acestea, după ce toate acestea le vede şi le espil­eză societatea maghiară şi după ce în faţa acestoră politica de stată rămâne pe lângă pasivitatea ei ho­­tărîtă, patriotismul­ îngrijată de intere­sele naţionale trebue să se pună în miş­care şi trebue să ridice în diferitele părţi ale ţărei instituţiunile acelea, car­ pe cale lină şi fără sgomotu lucrezi pentru propagarea ideei de stată maghiară. Guvernul­ ungurescă pe lângă a­­ceea, că în cestiunea de naţionalitate cu o uşurinţă condamnabilă îşi continuă sis­tema sa de pănă acum, care constă în aceea, că în locă de a procede cu ener­gia cuvenită, conţinu se silesce a câş­tiga prin concesiuni sprijinulă naţionali­­tăţilor­ pentru interesele sale de a se ţine la putere , nic­i pentru cele mai ar­

Next