Gazeta Transilvaniei, august 1891 (Anul 54, nr. 170-192)
1891-08-01 / nr. 170
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 170—1891. „Din întâia ci când am iscăliţii cela dintâiu tractată ală întreitei alianţe, şi cu totă acestă tractată, am sciută să înlătură Germaniei o oposiţiă deschisă din partea Rusiei, der am avută necontenită grijă d’a ţine necontenită două fiare în focăzwei Eisen im Feuer). Diplomaţia germană a comisă în aceste din urmă timpuri, trei greşeli mari; mai întâiu avansurile făcute Franciei în afacerea esposiţiunei dela Berlin, afacere ce s’a săvîrşită în chipă umilitoră prin visita împărătesei Frederică la Parisă, făcută cu atâta lipsă de tactă ; aceste avansuri erau negreşită de natură a face pe Germania suspectă Rusiei şi a face pe acesta să creză că guvernulă germană căuta a slăbi influenţa politicei la Parisă ; a doua greşelă a fostă că Wilhelm II a anunţată chiar densulă, şi celă dintâiu, reînoirea întreitei alianţe, ceea ce neapărată trebuia să agraveze situaţiunea raporturilor ruso germane. In sfîrşită visita la Londra a lui Wilhelm II, aşa de sgomotosă şi demonstrativă, a părută Rusiei şi Franciei că e cătră ele ună actă de provocare şi prin acesta a pregătită terenulă pentru contra-manifestația dela Kronstadt. — Toastulă ce l’a ţinută generalulă rusă Gernajeff în Moscva la ună dejună dată în onoarea admiralului Gervais, a produsă ună entusiasmă nespusă de mare între cei presenți. In acestă toastă generalulă Cernojeff făcu alusiune la Alsaţia şi Lotaringia. O mare însufleţire a fostă şi în tabera dele Chodinski, unde în urma unei ordinaţiuni a ministrului de răsboiu rusescă s’a făcută o mare retragere cu musică, o onoare care se face numai capetelor încoronate. Ceremonia să fim cu bubuitură a 17 baterii. După rugăciunea de soră s’a cântată marseillaisa. In casina oficeriloră, unde a fostă dusă admiralulă Gervais în triumfă, au avută loch scene de înfrăţire. Comandantulă generală ală taberei, generalul Malachov, a sărutată de trei ori pe admiralulă Gervais, intre strigătele de bucurie ale celor presenţi. Când pleca Gervais, trupele îi formară spalieră. — piarulă „Kölnische Ztg.“ publică ună articula de fonda sub titlul „Papismul şi partida europenă resboinică“, în care accentueza, că Vaticanul aşteptă deja alianţa între Rusia şi Francia restaurarea statului bisericescă. Vaticanulă crede, că deci Francia şi Rusia vor purta răsboiu cu Germania şi cu Austro- Ungaria, atunci, decă Italia va fi învinsă, Francia va avea în Italia mână liberă, pe când Austro Ungaria e ţinută în sachă de Rusia, cu Serbia şi România. „Prin urmare zice „Köln. Ztg.“, curia romană se rupe de tradiţiunile monarchice de pănă acum şi începe să aducă omagii principiului, că biserica poate primi ajutor numai dela revoluţiune ; în cercurile intime se ivescă chiar pe faţă astfel de speranţe.“ din parteră, îşi lua iute pe sine o blană şi pe papă îşi puse căciula, care-i sta la îndemână. Pieptulă lui clocotia încă ca ună oroană şi toţi nervii lui erau într’o astfelă de mişcare, încâtă îi era peste putinţă să petrecă între patru păreţi. Eşi afară în aerulă prăspetă şi curată de ernă şi apuca drumulă prin aleiă cătră paiață. Ca totdeauna și de astădată, aerulă liberă liniști pe celă iritată. Prin parcă rătăci pe toate cărările pănă când se trecui deodată în strada taurică. Pe strada aceasta merse d’alungulă pănă eși pe perspectiva Woskresensk. In colțulă acesteia trecu pe lângă sentinela gardei imperiale. Sentinela privi la elă, ca la o nălucă, şi se părea, că vrea să alarmeze pe păzitori. Tată asemenea se părea, că atrage atenţiunea celorlalţi trecători, pentru-că mulţi stăteau în loc, salutându-lă respectuosă. Czrynowsky răspundea mechanică la salutări. Curiositatea omeniloră îlă gena și elă Ulă se întorse spre palatură ,taurică, pentru-că visita împăratului putea să urmeze în fie-care momenta. încetă confundată în gânduri, percurse elă drumulă dela pasarmă pănă la paiață. Când întră în grădină, totă felulă de gânduri curiose îi umblau prin minte. Tocmai trecuse de sentinelă şi intrase în a doua aleetă, când eră, câţiva paşi înaintea lui lucesce mă fulgeră pătrundătoră de lumină şi în minutulă următoră simţesce în partea inimei odurere săgetătore. Strigândă: „Sfântă Maică preacurată“, omulă voinică cădii la pământă. In timp ce o parte din soldaţi se adunară în jurul lui şi se pregătiau să-l transporte în paiaţă, mai mulţi alţii alergau după tinărură, care împuşcase asupra profesorului Rostov. Descărcăturile de revolveră ale ucigaşului asupra coloră ce-lă urmăriau, nu nimeriră; elă fu în curendă ajunsă și legată. După dece minute, pe tinărulă legată îlă duseră totă în odaia, în care zăcea Rostov. Oficerulă păzitoră trebuia să dea ordinele ulterioare. In momentulă acesta se ivi împăratulă. O visită făcută în casarma gardei dela curte îlă împiedecă să vină mai curând. Spirea despre atentată îlă făcu însă să grăbască numaidecâtă la paiaţă. Mediculă tocmai desbumba pantalonii celui împuşcată şi-i dezbrăca celelalte haine, din care căzu o cărticică de pele, mică şi roşiă, care era străpunsă de glonţă, a cărui putere o mai slăbise puţină. Cartea era sfârticată tare. Impăratulă puse iute mâna pe carte şi pândea la vorbele medicului, care îl cercetase. — „Se va duce, ajutoră omenescă este de prisose“, zise mediculă. Ucigaşulă, care pănă în momentulă acesta observa în tăcere cele ce se petreceau, se uită ţintă la împăratură şi ţipa tare, cu voce dură şi ascuţită, ca de nebună. — „Pentru tine, împărate Alexandre, era menită împuşcătura, nu pentru acela. Asemănarea lui cu Tine, Ţi-a scăpată vieţa. Blăstămată să fi, tirane!“ — „Sermane Czrynowsky“, zise împăratulă, când rănitură, spăriată de vocea strigătorei, deschise ochii. Cu o putere supra-omenescă se smulse ucigașulă pe ună momentă din mânile celoră ce’lă țineaă legată și cu ună răcnetă înfricoșată să arunca lângă oelă ce se lupta cu moartea. — „Czrynowsky“, strigă ea, „eu te-am omorâtă, femeia ta Magdalena“ ! Ea căzu sdrobită. Se făcu o tăcere momentală. Soldații voiră să ridice femeia, dar împăratul le făcu semnă să stee în locă, fiindcă vedea, că bărbatulă, care purta numele de profesoră Rostow, se luptă cu agonia. — „Magdalena“, zise cu voce slabă, „scolă-te, te iertă, plecă-te cu urechia la gura mea, trebue să-ţi mai descoperă ceva“. Magdalena de Czrynovsky să ridica şi ascultă şoptele lui. Ună strigătă ascuţită din partea femeii şi ea cade erăstiosă. La uină semnă ală împăratului, ea fu depărtată. Obosită şi slabă, Czrynovsky își întorce capulă spre împăratură. — „Mâna ta“, șopti el. Impărat rulă îi întinse mâna. — Czrynovsky duse încetă mâna împăratului la buzele sale și puse pe ea o sărutare ferbinte. Se părea, că totă dragostea și alipirea muritorului voia să se întrunescă pe o clipă și într’o singură privire să împreune aceea, ce simţia inima. SCIRILE PILEI. — El Iulie (12 Augustă.) Esamenele de forestierii se voră începe în anulă acesta conformă ordinaţiunei ministrului ungurescă de comerciu, în 19 Octomvre n. a. în Oluşiu, Odorheiulă-săcuescă, Braşovă şi Sibiiu. Aceia, cari voescă să facă acestă esamenă au a-şi aşterne petiţiunea lor, cu atestatele necesare, la inspectoratură de forestieriă din amintitele oraşe. Delegaţiunile şcolelor centrale române ort. răs. din locă au alesă în şedinţa de astăcjl prin aclamaţiune ca profesori provisori pe d. d. Dr. Valeriu Branisce și George Poppă, ei ca profesoră suplentă pe d-l. Iosifă Blaga. * * * Din jurul Reghinului ne scrie „ună călătoră“, că trecendă prin frumoasa comună românâscă Solovăstru, i-a făcută o dureroasa impresiune starea cu totulă desolată, în care se află atâta biserica greco-pat, de acolo, câtă şi şcola şi casa parochială, care e descoperită, desgrădită şi ca vai de ea. Corespondentulă face responsabilă pentru acestă „vandalismă“ pe fostulă preotă Petru Precupă, care după 20 de ani, câtă a păstorită acestă parochie, a lăsată în urma sa o moştenire atâtă de tristă. — Fiă, ca celă puţină în noua sa parochiă, în care se află acum, să nu se mai potă ivi astfeliu de plângeri în contra domniei sale.* * * „csârdâs“-ulă şi că cu acestă prilejă caută săşi arate ce spiu. Când s’au depărtat ospeţii, tinerimea satului a lăsată să cânte din nou „csárdás“-ula în onoarea loră şi toţi feciorii şi fetele („fáták“) „înferbintaţi“ s’au prinsă în „frumosulă“ jocă maghiară“. — De-i minciună, încă-i bună; de-i adevără, patria este „salvată“ Tineri promovaţi. La academia de comerciu din Anvers (Belgia) au obţinută în anul acesta licenţa, următorii tineri Români: Ioană Popa, din Satulungulă Săceleloră, licenţiată cu distincţiune, Dumitru Marinescu - Bragadiru ( Bucuresci), Constantină Bobeştă (Bucurescî), Ştefană Trandafirescu (Bucurescî) D. Drăganescu (Iaşi) şi Marină Mirica (Calafată.) Regina Natalia va pleca în 15 Augustă n. c. de la Ungheni la Neapole, unde va sta mai multă vreme. Turcia şi Evreii. Porta otomană a denumita ună comisară specială pentru ca să elaboreze ună regulamentă pentru colonisarea Evreilor rusesci. Se 4i°e) că Porta e aplecată, ca în schimbul unei sume de 3 milioane punţi sterlingi se permită Evreilor emigraţi din Rusia să se stabilască în mai multe provincii din Asia mică, cu escepţiunea locurilor sfinte. * sfc * Manevrele rusesc, din anul acesta, se vor face între Mordii, Zegrze şi Varşovia. La aceste manevre vor lua parte oficeri francesi superiori, mai mulţi ca altădată, şi celelalte state vor fi representate. La congresul internaţională de geografia, ce se ţine acum în Berna, au sosită pănă acum 300 de membrii, între cari şi principele Roland Bonaparte şi Henric de Orleans. Influenţa. In Petersburg şi împrejură s’au ivită cu începutul lunei lui Augustă caşuri grele de influenţă. Din Moscva vine spirea că, acolo în fiăcare zi se bolnăvescă de influenţă cam 200 de persoane. * * * * * * * * * * * * * * * * 4a 4. Români cari jocă „csárdás“-ulu. Sub titlulă acesta „Egyetértés“ scrie: „Nu de multă o societate a făcută din Lugosă o escursiune la Herendescu, unde tocmai se ţinuse ruga. Ţăranii, atenţi la toate cele ce se petrecă în jurulă loră, îndată ce au văcjută societatea apropiându-se de dânşii, au adusă o masă şi scaune şi au invitată la ojină. Sub decursulă ojinei musica a cântată „csârdâs“-ulă şi în onoarea societăţii trei feciori şi trei fete numai decâtă s’au sufubiată la jocă. Mai în urmă au căpătată voiă şi alţii să salte în joculă naţională maghiară şi nu peste multă zece părechi s’au prinsă în „csárdás“. Unulă dintre ospeţi, cari în modulă acesta fură surprinşi atâtă de plăcută, a întrebată în limba românescă pe ună fecioră care juca, că unde a învăţată joculă maghiară? Feciorulă a răspunsă, că l’a învăţată la oraşă, şi că eu, de atuncea a învăţată dela densulă foarte mulţi să joace Mişcarea de maghiarisare. „Egyetértés“ de la 11 Augustu, din incidentalii adunărei generale a Kulturegyletului din părţile nordice ale Ungariei, publică una articula specială, în care vorbindu despre problemele Kulturegyleturilor unguresc!, zice între altele . Intre aceste probleme ale Kulturegylet-urilor, se află propagarea ideei de stată maghiară şi învăţarea limbei maghiare. Pentru partea nordică a Ungariei acestea sunt probleme mari. Orice palmă de pământă, ce-lă cucereste reuniunea pentru ideia de stată maghiară, este o însemnată învingere asupra torentului panslavistă, care în părţile nordice ale ţărei îşi află terenulă celă mai potrivită, tocmai aşa, cum agitaţiunea daco-română îşi află în părţile ardelene terenulă celă mai potrivită pentru a-şi duce îndeplinire păcătosa sa lucrare. Şi aici, şi dincolo, e mare lipsă de Kulturegylet-uri, pentru ca de-o parte acestea să contrastee influinţelor străine, ce din 4i în 4i devină mai periculoase, cr de altă parte să repare greşela comisă prin neglijenţa timpurilor trecute, recucerindă pentru Maghiarime pe aceia, cari în decursulă timpurilor, s’au înstrăinată de ea. Şi e lipsă a se înfiinţa Kulturegylet-uri şi în celelalte părţi ale ţărei. Dreptulă de esistenţă ală acestoră instituţiuni e cuprinsă în politica statului ungară, deorece în acestă politică nu are nici ună rolă politica de rassă. Societatea simte necesitatea Kulturegyleturiloră, ea simte, că prin strădania-i propriă trebue să înlocuescă aceea, ce statulă nu poate face. Deca n’amă vede la fiăcare pasă, decă n’amă esperia în fiăcare 44 că în sînulă naționalitățiloră din Ungaria se manifestă tendinţe anti-patriotice şi anti-naţionale ; decă n’amă vede, că aceste tendinţe suntă sprijinite cu efectă din străinătate; decă n’amă simţi, în întrâgă ţara, că Valahii, Serbii, Slovacii, ba chiar şi Germanii cu rele porniri din capitală, mânaţi de tendinţe anti patriotice, graviteza în afară spre rudeniile loră de rassă: — deci toate acestea nu le-amă vede, amă crede superfluă acțiunea societății maghiare, amă crede superfluă străduința patriotică a Kulturegyleturilor. După ce însă vedemă și esperiămă toate acestea, după ce toate acestea le vede şi le espileză societatea maghiară şi după ce în faţa acestoră politica de stată rămâne pe lângă pasivitatea ei hotărîtă, patriotismul îngrijată de interesele naţionale trebue să se pună în mişcare şi trebue să ridice în diferitele părţi ale ţărei instituţiunile acelea, car pe cale lină şi fără sgomotu lucrezi pentru propagarea ideei de stată maghiară. Guvernul ungurescă pe lângă aceea, că în cestiunea de naţionalitate cu o uşurinţă condamnabilă îşi continuă sistema sa de pănă acum, care constă în aceea, că în locă de a procede cu energia cuvenită, conţinu se silesce a câştiga prin concesiuni sprijinulă naţionalităţilor pentru interesele sale de a se ţine la putere , nici pentru cele mai ar