Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)
1892-10-14 / nr. 227
Din cunsa sfintei sărbători, de mâne, diarula nu va apără până joi săra. Braşovu, 13 Octomvre v. Bucuria oposiţionalilor mai ‘ tari a fostă ceva prea pripita, derea ministeriului Szapary, pe re o credeau deja neîncungiuabilă, s’a amânată arăşî prin vo,.a monarchului. Totodată s’a amânată și împlinirea dorinței coloră din stânga, căreia i-a dată espresiune Slovaculă maghiarisată Geza Polonyi la banchetulă de Sâmbătă, ca se ajungă câtă mai curendă în fruntea guvernului contele Apponyi. O telegramă, ce-o piimimu aciî din Pesta, ne spune că toate faimele privitoare la crisă sunt totală neîntemeiate și că nici vorbă nu este de demisiunea cabinetului său a vr’unui ministru. Aceasta telegramă, care ne vine dela biroul de corespondență ungurescu, adauge laconică, că nu e nici o causă în nici o direcțiune pentru o crisă ministerială generală sau parţială. După sgomotulu, ce s’a făcută în urma retragerei silite a contelui Szapary în afacerea încununării monumentelor, s’ar pare că afirmarea de mai sus este foarte cutezată, dar, privind lucrurile mai de-aproape, ea, celă puţină cu privire la partea formală, nu apare tocmai nebasată. Ce s’a întâmplată ? Guvernulă, care s’a fostă angajată pentru esecutarea cunoscutei programe de serbare, pentru care dobândise şi consâmţemântul coroanei a fostă în adeveru pe t6tă linia bătută de oposiţiă. Festivitatea însăşi a fostă amânată, în urma intrevenirei neașteptate a comitetului reuniuniloră de honvecfi- S’a dovedită, că contele Szapary a procedată, fără de a se asigura mai înainte și de consemțementulă honvecfiloră, cari au dată mandatulu comitetului pentru ridicarea monumentului, fără de a cerceta dacă acestă comitetă era sau nu petentă de a stabili singură rama serbării. Fără indoiela, a dă Szapary a fostă rea blamată prin aceea, că s’a desavuată procederea acelui comitetă de cătră mandanții sei. Ună ministru-președinte trebue se scie cu cine are de a face și se prevede înainte cașuri de aceste. Dar d-la Szapary, în strîmtoarea sa, a declarată că a fostă în dreptă a ţin0 de competentă comitetulă instituită pentru ridicarea monumentului şi a trebuită se-lă ţină de competentă pănă atunci, pănă când nu i s’a retrasă mandatulă, ce i s’a fostă dată. însuşi contele Szapary a propusă să se curme discusiunea în afacerea încununării monumentului în cameră şi toţi deputaţii fără deosebire au votată pentru acesta propunere. Adevărată, că corifeii partidei guvernului n’au sărită în ajutorulă ministrului-preşedinte, când l’a atacată şi persiflată oposiția, dar nimeni din majoritate nu s’a pronunţată în contra lui. Contele Szapary poate derijice, că posede încă încrederea majorităţii şi din partea aceasta nu este încă nici o causă, care l’ar sili se se retragă. E vorba acum dacă .Szapary se bucură încă, în aceeaşi măsură celă puţină, şi de încrederea monarchului ? Judecându după scirea de astî, se vede, că Majestatea sa nu voesce ca Szapary să se retragă, ci doresce să rămână şi mai departe la postulă său. Hotarârea şi dorinţa aceasta a monarchului este în împrejurările de faţă foarte fireasca şi de aceea lesne de esplicată. Era învederată, că după ce monarchulu este atâtu de prevenitoră faţă cu susceptibilităţile naţionale maghiare, încâtu s’a învoită ca armata se facă onorurile memoriei „rebeliloră“ dela 1848/9, modulă cum a decursă şi s’a resolvată certa pentru încununarea monumentului lui Hentzi, a trebuită se facă asupră-i cea mai tristă şi penibilă impresiune. O scrisore, ce-o primimu dela Pesta ne spune, că cercurile curţii au fostă consternate în adeveratulu înţelesă alu cuvântului de întorsetura, ce a luat’e afacerea din cestiune, şi agitaţiunile oposiţiei maghiare au făcută asupră-le impresiune cu atâtu mai rea, cu câtă încă mai înainte erau forte indispuse din causa demonstraţiunilor pentru Kossuth şi a certeloru bisericesc!. In asemeni împrejurări nu-i mirare, că corona este decisă a susţinu cabinetulă Szapary cu atâta mai vârtosă, cu câtă retragerea lui ar încorona numai cu laurii învingerei agitațiunile kosmthiste și apponyiste. Deocamdată der Szapary va rămâne. Der pănă când? Acesta va atârna în mare parte dela atitudinea partidei guvernamentale însăși, în sinală căreia s’au arătată deja semnele de disoluţiune. „ VOILSTONULU GAZ. TRANS.“ Apele noastre. Disertaţiune de Silvestru Moldovanu, ţinută in şedinţa I. a „ Asociaţiunii transilvane“ in 15/27 August a. c. in Sibiiu. Transilvania sau Ardealulu. iubita nostră ţară, putem s efice, că este o carte plină de tablouri, alcătuite de mâna măastră și neîntrecută a naturei; n’avemfi decât a se întoarcema toile din aceasta mare și minunată carte, ca să ni se înfățișeze unuia după altul și tablourile cele mai frumoase, mei pitoresc!, mai romantice, tablourile vii şi încântătore, care deleoteză ochiula și spiritula iia transportă în acela stadiu de fericire, ce cuprinde pe omu la privirea frumosului, sublimului. Intr’adevéru, țara năstră cuprinde în sinule seu tote felula de frumseţî admirabile de aie naturei; la tota pasula, de pe vârfura fiă cărui deli sau polnica, la fie-care cotitură de râu, pe deluri, ca şi pe şesuri, pe culmile de munţi cele mai înalte ca şi prin văile adânci se înfâţişeză ochiului uimita privelişti, panorame, cari de cari mai frumoase şi unei atragătoare. Ioi ni se deschide o vale plăcută udată de ma rînleţa, ce învârte roatele unei mori, o vale, care prin caracterul său de blândeţe pare a ne invita la sine, stă unu tablou idilicu atrăgătoriu! In altă parte unui părău de munte vigurosu se aruncă peste păretele de stâncă, ce-i stă în cale şi formeaza o frumosă cascadă, care conturbă tăcerea codrului secular, prin murmuitul seu. Colo vedem stânci uriaşe şi bizare, cu coastele lor, pleşuve şi preţioişe, cari suntu brăzdate de torenţii de ploie, şi prin a cărora crăpătură vulturii falnici îşi au sălaşurile. In altă looa vom sta uimiţi pe tormula unui râu, privinda cum şi-a croita cale printre stânci şi cum se aruncă de vale cu furiă sălbatica şi cu zuzeta asurzitorii, prin care se pare că ameninţă cu răpire şi nimicire stâncile şi bolovanii ce-i stau în cale. Mai departe voma admira de pe vârfura cutărui dela şesulă, ce se estinde la picioarele noastre, încunjurata de daluri, ca una amfiteatru uriaşa, împoporată cu sate şi brăzdata de rîuleţe şi păraie, cari se para a fi cărări arginţii prin verdeţa predominanăt a câmpului. In altă parte arăşi ne vom opri cu admirare la palele unui puternică colose de munte, cu piscuri falnice şi cu castele-i prăpăstiose, acoperite cu păduri străvechi şi uriaşe, prin pari ursula este domna stapânitori. Deca apoi urcămd atare piscu, afară de privirea largă, ce ni se deschide pănă în ceţa depărtării, vom fi adese surprinşi, zărindu la póalele lui, în fundul vălei, câte una frumosa lacu de munte sau iezere, cu faţa liniştită, în care se reoglindeză bolta azurie a ceriului şi din apa căruia se adapă ciutele de munte. Apoi se lasä în neamintite mulţimea mare de peşteri, ce se afundă în adâncimile pământului, gheţarele nóstre, păsurile, cari ca nisce brazde uriaşe despartă munte de munte şi mijlocescu comunicaţia între văi şi prepăturile de daluri, pe cari poporulu le numesce „chei“, cu păreţi de stânci prăpăstiose şi percurse de obiceiu de cătră una părău, cari ne pune în uimire şi ne insuflă respecta prin grandiositatea lorü ?! Aceste şi multe altele asemenea lorü suntu elementele, cari, Intr’una locü aseciate în grupare poetică, Intr’alta locü resfirate şi amestecate în disordine eapriţiosă, schimbându-se mereu una cu alta, alcatuiescu configuraţia esternă a pământului patriei noastre şi suntu împodobite adese de creaţiuni gigantice omenesci, de mine şi resturi de turnuri şi alte întărituri vechi, cari deşi suntu mute, ne şoptescu tainicn despre faptele eroice ale strabunilor, fapte cari pătrundă îndrepta prin secoli şi se perdü în trecutulu legendara... Astfel, ni se presintă cobilorii pământulu ţerei nóastre, dar noi Ardelenii, cari privimufilnicu frumseţile lui şi suntemu dedaţi din copilărie cu ele, stamii liniştiţi în faţa lor, pe când streinii suntü încântaţi şi plini de admiraţiune pentru atâtea, putemufice, papu d’opere ale naturei, ce le gâsimu la totu pasulu în Ardélu. Paget cfi0®» că doră nu esistă țâră fără de frumsețî de ale naturei, „daar“, continuă elu, „n’am véfuta nici când o țâră, care se fiă în întregulu ei o frumseță, precum este Ardélulu“, or Bălcescu aiu nostru în istoria lui Minaiu Vodă Viteazule, făcându unu tablou marcanta despre Transilvania,—între altele dice, că ea este „o țară mândră și binecuvântată între toate țerile sămănate de Domnul, pe pământa;ea samănă a -AJfcTTTX-XT X-iT7"Gazeta“ ese în fiăcare zi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe ună ană 40 francî,pe șase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. preăuimerg la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentulu pentru Braşovu:a administraţiune, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30 etaglulă I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administraţia mea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Torgula Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimit*. Birourile de aavociari: Braşovu, piaţa mare, Torgula Inului Nr. 30. Inserate mai primescu in Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalekt, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein JBernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner, Preţurii inserţiunilora: o serin carmond pe o colecA C er. s. 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi îndoială. Reclame pa pap.vna a IlI-a o senă 10 cr. v. a. ocu 30 bani. ir. 227. Braşovt, Mercuri, 14 (26) Octomvre 1392. Congregaţiunea comitatului Huniadorei, ţinută în Deva la 20 și 21 Octomvre 1892. Din com. Huniadorei, Octomvre 1892. (Raporta speciala ala „Gaz. Trans.)“ Suntu puține comitate în totă Ungaria şi Transilvania, cari se fiă mai estinse și mai populate, ca comitatulu Huniadorei. Afară de aceea, comitatulu nostru este situata Intr’uuu loou atâta de însemnate şi conţine atâtea tesaure şi bunătăţi pământesc!, încâta cu dreptu cuvânta se pote privi ca o ţară mică. Şi acesta scumpa şi frumosa pământă, de mii de ani, este locuita în mare parte numai de Români, cari în decursul vacurilor, l’au cultivata şi muncita cu multă trudă și l’au aperatu cu multă bărbățiă în toate timpurile grele, câte au trecuta peste elț, și cari și în viitoru, ca cei mai vechi stăpâni, au se-lii cultive și să-lu apere în toate împrejurările, ce voru urma. Este deci de mare interesa pentru Români peste totu apoi, că în ce stare se află de presenta, şi cum se administreză acesta municipiu de cătră actualii stăpâni aifilei? Programaid, sau ordinea pertractărilor, publicată deodată cu convocatoriul vice-spanului pentru congregaţiunea de terma a anului curenta, ne arată că suma obiectelor de pertractata şi de deliberata se urcă la 103. Se scie apoi, că fiă-care obiectu, pusa la ordineafilei, are anti-acte, şi încă unele fóarte voluminose, deci se înţelege de sine, că întrega materialulu, oare are se fiă desbătută şi deliberata, încă este imensa de voluminosa, prin urmare este cu neputință ca la o congregațiune de ofi-două să se potă desbate cu temeiu atâta materiala. Domne, câtă espamatoriă administrativă se mai face la câte o congregațiune ca aceea, cum a fosta și acuma, unde într’o efi și jumetate s’au desbătutu și deliberata 103 obiecte, mai toate importante! După aceste premise, se trecu acum la obiecta : Congregațiunea s’a deschisa prin fispanula Baron Szentkereszti György, prin câteva cuvinte fără nici o însemnătate deosebită. După deschidere, mai întâiu s’a făcuta abatere dela programa și s’a puso la desbatere: „urcarea plăţilor a funcţionarilor administrativi.“ Ca să vadă lumea, cu ce nu potu fi mulţămiţi funcţionarii administrativi, la