Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)

1892-11-26 / nr. 261

Pagina 2 recentă a stârnită frenetice aplause în dreapta. Ela s­u­gerat, ca protectoră ală guvernului, ca tutorii ală acestuia. Se ameninţă cu o a doua eră Hohenwart. Ungaria se va spi pări de așa ceva, dar Austria va pute suferi multă vreme de o stare bolnăviciosă. „Pesti Napló“ trepei că votarea asupra fondului de disposi­­ţiune este o mare înfrângere, care în ori şi care stată constituţională ar fi avută ca urmare o criză guvernamentală, sau o disolvare a parlamentului- Contele Taafis a voită să delăture aceasta even­tualitate prin declaraţiunea sa, dar dacă opoziţia i se opune, atunci elă nu va mai domni după constituţiune. Confu­­siunea în Austria este estraordinară, atâtă de mare, încâtă prin acesta e atinsă şi Ungaria şi dualismulă. Ea nu s’a ivită numai aşa, ca din întâmplare, ci a fostă prevâcjută şi cu intenţiune provocată, prin urmare reuşita ei trebue să fie pregătită. * Sub reserva cuvenită reproducemă urmatoarea informaţiune a „Luptei„In cercurile guvernamentale circulă din nou scrrea, că regele Carol I va abdica în corândă, în favoarea prinţului Ferdinand. Regele abdică nu numai pentru că e scârbită de vieţa sa privată, dar acesta este şi prima condiţie pe care i-a pus-o regina Engliterei, pentru ca se con­simtă la căsătoria nepoatei sale cu prin­­ţulă Ferdinandă. Regina Engliterei nu voia să-şi dea nepoata, decâtă unui prinţă care are să domneasca, şi cum prinţulă Ferdinandă este moştenitoră presumtivă, or regele Carola încă ar putea să aibă ună copilă, și prin urmare s’ar putea ca Ferdinandă să rămâne cu presumția. Re­gina Engliterii, pentru a se asigura, că prințulă Ferdinand va domni în Tera românesca, a cerută regelui să abdice. După cum am mai spusă, n’a fostă greu să se obţie dela rege aceasta hotărîre, de oare-ce fiindă bolnavă şi nemulţumită de viaţa pe care i-o face regina, doresce să abdice. In cercurile guvernamentale, pe acestă faptă se şi spusă votarea nouei liste civile. Se spune: — „De ce să nu votâmă aceşti 300.000 fr., când ei nu se vor­ plăti poate nici ună ană, căci re­gele are să abdice“. * Cu privire la crisa ministerială francesă, o telegramă din Parisă anunţă, că ministrul­ K­ibot a fostă însărcinată cu formarea noului cabinetă. In noua combinaţie ministerială vor­ intra toţi membri vechiului cabinetă, afară de mi­niştri Ricard şi Roche. Cabinetulă, sed­ipe, că va fi compusă astfel­ : b­ibot, minis­tru preşedinte şi de externe; Loubet la interne; Bouvier la finanţe; Freycinet la răsboiu; Bourgeois la justiţia ; Deville la agricultură; Viette la lucrări publice; Sarrinn la comerciu şi la instrucţia pu­blică Charles Dupuy. Despre paşii ce i-a făcută în urma însărcinării luate, Ribot a făcută ună raportă preşedintelui Re­­publicei, Carnot. Rămâne să se adeve­­rescă acestă solie telegrafică. Kerle cea mai deplină încredere, deorece acestă ministeriu n’a dată nici celă mai mică semnă, că doră ar fi, ori ar vre să fiă mai puţină „energică“ faţă cu naţio­nalităţile, de cum au fostă antece­sorii săi. Câtă pentru consideraţiunile perso­nale, aceste le atribue „Bud. Hi­l.“ nu atâtă ministrului-preşedinte Wekerle, câtă mai multă soţilor­ săi din ministeriu, despre cari foia ungurescă se esprimă astfeliu: „Szilagyi nu-i trebue nimănui; Ludovică Tisza este organulă antipatică ală clipei lui Tisza; Fejervary este ună ostaşă aulică cu sentimente austriace, care nu-i chiămată de-a fi ministru un­gurescă ; Csaky este certată cu d­erulă ; Hieronymi ne lasă reci şi nu are o gra­vitate politică; Bethlen, Lukács, Josi­­povich numai pentru aceea suntă miniş­tri, pentru ca fotoliurile loră să nu ră­mână goale.“ Aşa-deră singură Wekerle ar mai fi ce-ar fi, dar numai singură, de ar fi elă ori câtă de tare, cu greu va putea răsbi în faţa atâtor ei dificultăţi, ce i­ se prepară din toate părţile. Cele mai ameninţătore pentru mi­­nisteriala Wekerle suntă însă considera­ţiunile politice-religionare, pentru cari, cum scimă, i­ se prepară o înverşiunată oposiţiă atâtă din partea aristocraţi­ei, câtă şi mai alesă din partea clerului ca­tolică. Încă în şedinţa dela 3 Decemvre a dietei era vorba, ca cu ocazia desba­­terilor­ asupra indemnităţii, membrii opo­­siţionali ai camerei magnaţilor­, în frunte cu episcopii catolici, ar fi proiectată în­ceperea atacului în contra guvernului, avândă de gândă să-i voteze acestuia neîncredere. Ataculă însă de astădată încă nu s’a începută, dar s’a semnalată din partea episcopului Schlauch, care de­clară, că ei deși votéza indemnitatea, cu programaid politică­ bisericescă ală gu­vernului însă nu consimtă şi voră da espresiune oposiţiunei loră cu poasia des­­baterei asupra unora proiecte concrete. Vedemă aşa­deră, că cabinetulă We­kerle este în ajunulă unoră mari lupte, ală cărora sfirşită e mare întrebare, decă nu va fi chiar răsturnarea sa. p a n s­­­a vi s t eu, ce le-au împrumutată dela Cehi. „Bud. Hirl". Qio®, că aceşti emigranţi suntă ună adevărată periculă pentru patriă, şi decă autorităţile nu voră curma agitaţiunile lor­, „pe înce­­tulă se voră pomeni, că au ajunsă cu poporulă slovacă acolo, unde au sjunsă cu Valahii“. — Ei bine, decă stămă aici şi ne vedemă de treburi, ei spună, că suntemă pariculoşi şi ne povăţuescă să ne căutămă esistenţa în afară de grani­ţele ţărei; deca însă din nenorocire, ne vedemă siliţi să urmămă sfatulă loră şi să ne căutămă esistenţa în alte ţări, pre­cum facă bieţii Slovaci, atunci suntemă încă şi mai „periculoşi“. Atunci ce e de făcută? „Patria maghiară“ nu se mai poate salva aşa-der nici într’ună chipă şi „patrioţiloră“ nu le rămâne, decâtă desperarea şi­­ consecinţele ei. Situaţiunea cabinetului Wekerle. Totă mai multe suntă semnele, cari pledeză pentru nestatornicia cabinetului "Wekerle. Astfel, în adunarea comitatu­lui Győr, unde pănă acum partida gu­vernamentală, a fostă bine represen­­tată fispanulă conte Laszberg !ce­­a propusă să i­ se voteze ministeriului kerle încredere — propunerea însă a fostă respinsă cu majoritate de voturi, ceea ce­­dovedesce în­de-ajunsă neîn­crederea şi marea nedumerire, de care sunt­ cuprinşi cetăţenii maghiari faţă cu noul­ ministeriu. Tăgăduirea votului de încredere în memorata adunare a fostă motivată parte cu consideraţiuni de na­ţionalitate, parte cu consideraţiuni poli­­tice-religionare şi în fine parte şi cu con­­sideraţiuni personale. In ce priveşte consideraţiunile de naţionalitate, nu putemă înţelege pentru ce să nu i­ se fi votată ministeriului de­ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 261 -1892 SCmiLE PILEI. — 25 Noemvre. Principele moştenitorii românii a ple­cată alaltăieri cu acceleratură dela orele 5'50 la Londra. A. S. Regală este înso­ţită în călătoria sa de d-lă lt. colonelă Coandă. M. S. Regele a însoţită la gară pe augustulă său nepotă. De asemenea au mersă la gară toţi d­oii miniştri. Prin­cipele Ferdinandă merge la Londra di­­rectă, pe la pastilă de Calais, şi va ajunge joi în capitala marei Britanii. — x — Italienii şi Românii. In Reggio­ Emi­­lia (Italia) a apărută o broşură întitulată „La Questions d’Oriente e le naziona­­lite.“ (Chestia orientală şi a naţionalită­­ţilor­) de Dialma di Valpetrosa. Intr’a­­cesta scriere, forte simpatică pentru Ro­mâni, autorul d­espune cu multă căldură situaţia românismului în Orientală euro­­penă şi reproduce în colori vii gravami­­nele cuprinse în memorialele politice ro­­mânesci din timpul­ mai nou. Fără în­­doielă acestă nou semnă de dragoste ală fraţilor­ noştri din patria străină va con­­tribui multă, ca durerile nóastre să fiă cunoscute în clasica Italiă şi simpatiile pentru noi să fiă şi mai multă trezite în poporulă italiană. —x — Emigrările Slovacilor­. Foile ungu­resci înregistrăză scirea, că din comita­­tul­ Tranoină, Slovacii au începută­arăşi să emigreze în masse parte la America, parte în Boemia. Câtă pentru emigrările la America, foile unguresci constată, ce e dreptă, că acesta este o perdere pen­tru ţeră, dar se mângăe­ie­lă puţină, că acesta perdere „nu mei are şi alte ur­mări deosebite“. Cu totulă altmintrelea stă însă lucrulă cu cei ce emigrază în Boemia, de oarece aceştia ărăşi se reîn­­torcă în patriă, „încărcaţi cu idei —“— Ciangăii din Bucovina. „Magyar Hír­lap“ publică o corespondenţă din An­­drásfalva, în care se descrie misera stare a Ciangăilor­ din Bucovina. Printre Ciangăii din Bucovina nu bântue numai sărăcia și foamea, ci și difterita, tifusulă și anghina, așa că aceste boale au deci­mată aproape toate satele ciangăesol. In satele Hadik­falva și Istensegits boalele a­­cestea au secerată viața a 400 de copii ciangăi, ei în Andrasfalva au murită 120 copii într’ună singură ană. Guvernulă ungurescă, dipe numita fotă, stă nepăsă­­toră la toate acestea și nu se gândesce, că seminția ciangăiescă din Bucovina piere vătendă cu ochii. — Suntă destui Jidani, cari să o susbstituescu! —x— Din Satmara ni­ se scrne cu data de B Decemvre n.: D-le Vasiliu Popă, jude la tribunalulă r. din Sătmară, în 4­ iei0 aceste fu distinsă cu titlulă de „jude la tabla regescu.“ D lă Vas. Popă are ună serviciu de 30 de ani şi este, precum se spune, celă mai activă şi inteligentă băr­­bată la acestă tribunalfi. Distincţiunea dură trebuia să vină cu 10—15 ani mai înainte. Guvernulă însă îşi cam uită de meritele bărbaţilor­ români! C­­ă jude este şi proprietară mare; ca atare va lua în consideraţiune bieta naţiă rom­â­­nescă, sărăcită de 25 de ani încape. Să trăiescă! Şi să facă tată bine! — x— Industria in Ungaria. Biureulă sta­tistică din Pesta a publicată o statistică a industriei în Ungaria. După acestă sta­tistică, numărulă celoră, care se ocupă cu industria în Ungaria a fostă de 825,068, va să 4i°â la 1000 de locuitori 54,5. Mai dasă e poporaţiunea industrială pe teritoriul­ dintre Dunăre şi Tisza (83.2 pe mii), mai rară în Transilvania (37.2). Oraşele se înşiră în privinţa po­­poraţiunei industriale, în ordinea urmă­­toare: Caşovia 227.9, Budapesta 223.11, Pressburgulă 210.8, Murăşă-Oşorheiulă 197.2, Timişora 191.5, Cluşiulă 187.7, Oradea-mare 181.8, Comornală 177.3, Aradulă 166.7 la o milă de locuitori şi Hódmezővásárhely are numai 50.3 in­dustriaşi la milă. După mărimea între­­prinderilor­, industria propriu rasă s’a împărţită astfelă : Fără companioni au fostă 188.858 întreprinderi, cu 1 companionă 62.639 întreprinderi, cu 62.369 persoane auxiliare, cu 2 companioni 24.740 întreprinderi cu 48.940 persoane auxiliare, cu 3—5 com­panioni 18.263 întreprinderi cu 66.569 persoane auxiliare, cu 6 — 10 companioni 4.413 întreprinderi cu 32.208 persoane auxiliare, cu 11 pănă la 20 companioni 1513 întreprinderi cu 21.544 persoane auxiliare, cu mai mulţi la 20 de compa­nioni 1725 întreprinderi cu 99 322 per­soane auxiliare , cu total­ 371 281 între­prinderi cu 330.242 persoane auxiliare, fiece întreprinderi de fabrică dau ocu­­paţiune fie­care la câte 1000 de lucră­tori. Fără ocupaţiă au fostă, dintre lu­crătorii industriali, 26.326 de inşi, adecă 7.11 la sută din numărulă totală. Con­­tingentulă celă mai mare ală lucrători­­lor, fără ocupaţiă îlă dau zidarii, 36.6 la sută dintr’ânşii au declarată, că n’aveau de lucru. —x— „Doina “ Ună grupă de studenţi de la universitatea din Bucuresci au luată asu­­pră-le conducerea fetei literare scienţi­­fice „Doina“ o- apare în fie-care Dumi­­necă la Bucuresci (Strada Gândului 13)* Membrii din redacţie facă apelă cătră toţi colegii lor, pentru a-i sprijini în acestă întreprindere literară. Nr­ rulă I ală „Doinei“ cuprinde materială variată şi interesantă, avândă în frunte nişte prelegeri de Ethnopsihologie ţinute de d. Haşdău la universitatea din Bucureşci. Abonamentulă „Doinei“ pe ună ană costă 8 lei, pe 1/2 ană 4 lei, or pentru străi­nătate se adaugă portulă poştală. —x — Carantinele dela Mihăileni şi Mamor­­niţa, cum spune „Românulă“, vor­ fi ri­­dicate 4ilel® acestea, şi călătorii din Bu­covina vor­ avea liberă trecere. —x — Nou punctă de trecere din România in Bucovina. D-lă L. Catargiu, ministru de interne, a supusă M. S. Regelui jur­­nalul­ consiliului de miniştri, prin care se înfiinţază la Mihăileni ună punctă de trecere în Bucovina pentru călători şi mărfuri. La acestă punctă se va ataşa şi ună serviciu de revistă medicală şi de desinfectare. —x — Bismarck in Berlină. Excancelarului Bismarck, în calea sa din Varzin la Fried­­richsruhe, a trecuta prin Berlină şi la gară a fostă întâmpinată de o mare mulţime de poporă cu strigări de hoch şi hurrah. Damele i au predată buchete de viorele, după ce Bismarck goli în tota liniştea o cană de bere şi călători mai departe. — x— Câtă câştiga Francia cu canalulă Suez? Gazetele francese spună, că s’a câștigată pănă acum cu canalula de Suez 1.154.­ 667 265 lei, și cu canalulă de Panama s’a cheltuită pănă acuma 1.100.194 282 lei. Gu canalula de Suez s’a cheltuită 480.000 DOJ. Din sumele pentru Panama n’au mai rămasă, ca valoare, decâtă 170 de milioane. —x — Scole in Viena. După ună raportă ală biuroului magistratului din Viena, s’au aflată în 1 Octomvre în Viena în­­tregă 327 școli, cari au fostă cercetate de 79,085 elevi, și de 80,881 eleve, la ună lopă, de 159,966 copii. — x — Afacerea Panama. Cu privire la chel­tuielile de publicitate în afacerea Pa­nama, d. Rossignol, expertă numită de primula lichidatură pentru cercetarea conturilor­, a citată din memorie urmă­­torele nume: „Le Petit Journal“ 300,000 fr.; „Le Telegraphe“ 120000; d. Jezierski, directorulă, 120,000; „Le Matin“ 50,000; „Gaulois“ 15,000 ; Arthur Meyer, direc­torulă, 30,000; „Le Radical“ 100,000; Valentină și Victoră Simond 100000; „Le Figaro“ 500,000; F. Magnard, Pe­­rmvier și de Rodays, fie-care (la fie­care emisiune) câte 10,000; Edmond Magnier senatoră, directorulă ziarului „L’Evane­­m­ent“ 50,000; Patriot, directorulă lui „Journal des Rebats“ 40,000; Raoul Canivet 80,000. Mai multe ziare observă, că sumele primite de unele gazete re­­presintă adevărata plată normală de pu­blicitate. Cum e însă „Telegrafulă“ — organulă d-lui Freyoinet — care ia iară­ a primită 240,000 franci, aceasta sumă represintă de sigură altceva decâtă pre­­ţulă anunţurilor­. „Journal des Dé­­bats“ declară, că directorulă său n’a pri­mită personală nici ună bană, şi că suma de 40,000 franci a fostă încassată în fondulă­t­arului. „Le Figaro“, „Le Matin“ şi „Le Gaulois“ nu desmintă în ceea ce-i priveşte sumele arătate de d. Rossignol. —x— Concertul­ societăţii filarmonice. Pri­mula concertă ală societăţii filarmonice, cu ajutorulă musicei orăşenesci, a înau-

Next