Gazeta Transilvaniei, martie 1894 (Anul 57, nr. 47-72)
1894-03-01 / nr. 47
Pagina 2 putea nici răsufla cum se cade de frica posibilităţii unui resbelit. Pe lângă totă iubirea sa de pace, Gladstone nu a negligat niciodată interesele Angliei; unde era de lipsă, screa păşi cu toata energia, cum o documentază şi „Handsoff“-ul lui. Urmaşul său, şi deci va avea voinţa corăspunctătore, nu va fi în stare de a esercita aceeaşi influință, ca elă. * Fota francesă „Figaro“ publică una Interwiew, ce l’a avut una corespondentă al său cu ex-regele Milan. Milan, 4i°e °°respondentulü numitei foi, a declarată, că crisa din Serbia este de caracteră curată internă. Serbia doresce să se bucure de pornirile bune ale tuturor veciniloră ei. Rusia cu dreptă cuvântă aşteptă, ca Serbia să-i fiă recunoscătore, or Austro-Ungaria este singurulă debuşeu ală esportului sârbescă, şi e în interesulă Serbiei, ca să trăască cu Austro-Ungaria în relaţiuni câtă se poate mai bune. Aserţiunea, că Austria ar fi influinţată câtuşi de puţină asupra evenimentelor dela 21 Ianuarie, este necorectă. Ela (Milan) de 5 ani, de când trăesce în Parisă niciodată n’a avută pertractări cu diplomaţia austro-ungară. Exregele Milan atacă apoi vehemenţă pe radicalii șerbi Legile, cari le-au făcută aceștia, (Tseele) suntă vrednice de Ravachol și Vaillant. La întrebarea corespondentului despre reîntorcerea lui în Parisă, Milan a răspunsă, că nu scie de bună samă câtă timpă va mai petrece în Belgradă.* O telegramă din Colonia trimisă „Agenţiei Havas“, anunţă, că ,din Petersburg se vestesce numirea lui Nelidor în locul lui Giers. Din causa acesta ambasadorulă Rusiei la Constantinopolă, a fostă chiămată la Petersburg. Se mai (100 m numita telegramă, că br. Mohrenheim, care de presenţă se află în Rusia, nu va mai ocupa multă timpă postulă de ambasadori la Parisă, ci va fi trimisă ca ministru plenipotenţiari, la Copenhaga. Regimente după naţionalităţi. Amă amintită cu altă ocasiune, că ministrul comună de răsboiu Krieghammer are de gândă să ia disposiţiuni, ca regimentele se fie formate după naţionalităţi. Scimă, că în cestiunea aceasta una deputată unguri a interpelată în dietă pe ministrul Wekerle, care la rândulă său a declarată, că ministrulă de răsboiu n’are de gândă să introducă acâstă reformă în armată. Acum vine „Magyarország“ dela 10 Martie n. şi declară următorele: Ministrulă Krieghammer petrece de faptă în Budapesta şi continuă a ţine consilii cu ministrulă preşedinte Wekerle şi cu ministrulă de honvedi Fejervâry, cu privire la o nouă împărţire a regimentelor. Deocamdată noua împărţire se va face numai la corpul f ală şeselea de arajungă singuri la convingerea corectă. Numai când observa, că decisiunea ei era necesară, sau folositoare, avea obiceiu de-a întreveni. Astăzi însă, înainte de-a veni momentul decictătură, atenţia micei societăţi fu atrasă de ceva neaşteptată. De lângă telulă, sub care erau întruniţi, se vedea o parte a şoselei şi a satului. De-acolo se audiau mai multe voci, cr una băiată, în costumă albastru cu nasturi sclipitori de metală, era urmărită de câţiva copii de ţărani, cari ’lă aruncau cu pietrii, batjocorindu-lă. — „Ionelă, Ionelă nebunulă“, striga unulă dintre ei, or celalalt f îlă seconda. Micuțului îi lipsea curagială și puterea de a răspunde prin răsbunare faptică clevetitorilor săi, și se observa cum resistă mâniei. Rivalii lui însă nu încetară cu batjocura, pănă când păşi mătuşica la mijlocă. Ruşinaţi alergară atunci cu toţii, or micuță batjocurită se depărta în calea sa, după ce femeia bătrână îi mişca prietinesce din capă. — „Cine a fostă acela?“ întrebară într’ună tonă cu toţii. — „E miculă Ionelă, care de ună timpă încoee nu mai este p’aici. Şi acum să ve spună şi istoria acestui Ionelă.“ Mătuşica începu şi micuţii ocupară din nou posiţia de mai ’nainte în ascultare încordată. „Ionelă e băiatul unei femei sărmane. Tatăl lui murise, de când era elă mică. Ionelă trebuia să adune prin pădure fragi, pe cari mamă-sa le vindea, la oraşă. Elă însă avea o alipire deosebită cătră mama lui, străină şi părăsită, pe care singură singurel o încunjura cu o iubire nespusă de mângăitore pentru ea. Elă ’şi trăgea chiar şi bucătura dela gură, reservând’o pentru dânsa şi suferia batjocură şi insulte, cari le primia dela băieţii răutăcioşi, din causa îmbrăcămintei sărăcăciose a lui şi a mamei sale. „Blăpăzia mai târdiu caprele comunei, şi când venia iarna, pierdându acesta funcţiă, mergea pentru toţi în oraşă, unde săvârşia comisiile necesare. Şi de erau drumurile ori câtă de rele, gerulă ori câtă de aspru, Ionelă totuşi nu se înspăimânta de nimică, elă era fericită, când putea să ducă mamei sale bănişorii câştigaţi cu multă osteneală şi suferinţe. La astfel de prilej! îlă observa ună domnă notabilă, care-i propuse să intre la elă în serviciu. . . Lui Ionelă îi venia greu, greu de tată să părăsescă pe mama lui; calculând însă favorul de-a susţină singur pe mamă-sa cu venitele lui, — îşi dădu învoirea. El cugeta necontenită la mama lui, şi prin constanţa sa câştigă în curândă inima stăpânului său, care dreptă dovadă, i-a permisă de-a petrece câteva (TI) lângă mamă-sa. „Voi aţi văcjută cu toţii, cum băieţii din sală nu au uitată obiceiul floră prostă, batjocorind! şi astăci! pe miculă Ionelă, dar aţi vădută în acelaşi timpă cum elă, la amintirea mamei sale, a rămasă constantă, evitândă bătaia cu ei. — Acesta e istoria cu Ionel!“, încheia mătuşica. — „Elă e tocmai aşa de constantă, ca şi soldatul de plumbă!“ strigă fetiţa blondă. „Istoria cu Ionelă e adevărată aşadera, şi aceea cu soldatul de plumbă nu e minciună“, — adause ea cu adevărată logică copilărescă. — „Istoria s’a întâmplată aevea, dar şi povestea e adevărată“ , resplica acum mătuşica. „Potă în realitate multe lucruri istorisite în poveşti, să se realiseze, astfelă ele nu vă spună minciuni, ci — curatul! adevără. Omenii, cari istorisescă copiilor poveşti şi pe cei mari îi distragă cu poesii, vădă în ore sfinte, ce altora le rămâne ascunsă ; ei istorisescă lumei şi desemnează prin cuvinte, ca pictorală prin colori, — ei se numescă poeţi. Acela, care vă istorisesce povestea soldatului de plumbă şi multe altele, este ună astfelă de compositor. Compusă e povestea şi adevărată e istoria micului Ionelă. Amendoul însă vă înveţă una şi aceeaşi. Să-ţi împlinesci cu fidelitate datorinţa, — să fi constantă şi — să sperezi. Acuma însă e timpul să mergem în casă“, adause ea, şi mica cotă îi urma fără contrazicere. în uşă se mai întorse bătrâna damă încă odată înălţându-şî privirea spre cerul azuriu şi şoptind încetă: — „Poveşti şi viaţă ! cum sunteţi totuşi aşa deosebite, şi în fine totuşi identice. Cine din noi muritorii poate să spună ce-a fostă în viaţa lui poveste şi ce realitate ! ?“ Ultimele race ale soarelui apunătură au dispărută, şi amurgul auriu traversa faţa ei seriosă şi melancolică cu o lumină roşatică, arătându-o surâdetoare, ca în strălucirea juvenilă a fragedei tinereţi. Ce e poveste — ce e realitate? Felicitas. GAZETA TRANSILVANIEI. mată (Caşovia), fiindcă la acestă cârpă este contingentul mai diferită în limbi. După cum suntem informaţi, orice „Magyarország “, soldaţii români din regimentul 8 5 (Braumüller) ală cărui cârpă de întregire este Sătmarulă, vor fi transferaţi pe viitorii la regimentula 85 (Kâes) din Marmaţia. „Magyarország“ se ocupă de cestiunea aceasta şi într’ună primă articol dela 11 Martie. Constată mai întâiu, ca faptă îndeplinită, că se vor forma pe teritoriul Ungariei regimente deosebite maghiare, române şi slovace. Aşadar armata din Ungaria va fi împărţită după naţionalităţi. După ce spune, că disposiţiunea aceasta atinge de aproape unitatea statului maghiară, consistenţa naţiunei maghiare şi cu aceasta dimpreună siguranţa patriei. „Magyarország“ continuă astfel: „Noi declarăm, că împărţirea armatei ungare după naţionalităţi şi gruparea ei în regimente de naţionalităţi deosebite, este pagubitore şi ţinemă a o împiedecă cu toate mijloacele legale. „Intregă viaţa nostră de stată, toate instituţiunile noastre de dreptă publică, suntă fundate pe concepţiunea naţiunei unitare. Lupta nostră constituţională de o milă de ani totdeauna aţintită contra descompunerei naţionale. Legislativă unitară, administraţie unitară, jurisdicţiune unitară, dreptă unitară, toate sunt despresiunea aceleia, că naţiunea maghiară — fără deosebire de rassă şi limbă — formează ună totă nedescompusă şi consistentă. „Toate instituţiunile noastre de stată aşadară trebue să ţintescă într’acolo, ca statuia acesta să se ilustreze totă mai multă ca conceptul unei naţiuni. Ce pasă uşuratică este aşaderă acela, ca organismul celă mai puternică ală statului maghiară, armata, să fiă pusă pe base contrare unităţii naţionale. Ce neprecugetare este aceea, de-a forma regimente maghiare şi regimente de naţionalităţi deosebite. Dar oare trebue să reformăm! noi armata de dragul ofiţerilor, cu limbă străină şi de dragul acestora trebue să ne punem noi în contradicţii cu toate pretensiunile siguranţei statului şi ale consolidărei naţionale?“... Etă apoi ce doresce „Magyarország“: „E lucru naturală, că dorimă, ca în armata ungară, spiritulii, limba, comanda deja din basele loră se fiă curată maghiare. La acesta însă se opune organisaţiunea nouă proletată, pe care n’ar suferi-o nici cea mai ticălosă naţiune din Europa. Noi suferimă acii, ca starea de faţă în armată să nu se îmbunătăţescă pentru noi, — dar sperăm!, că naţiunea maghiară nu va suferi o stare şi mai rea, şi mai păgubitore şi mai primejdiosă pentru naţiune“. Nu observămă altceva la acestă soiu de espectoraţiuni îndrăsneţe, decâtă că d-lă Bartha et tutti quanti îşi cântă, póte, cânteculă. SOIRILE OILE!. 9 — 28 Februarie Papa şi episcopul Strossmayer. Episcopul! Strossmayer a trimisă Papei şi secretarului de stată, cardinalul! Rampolla, pastoralele sale contra căsătoriei civile în Ungaria şi cele împărţite cu ocasiunea morţii canonicului Dr. Ilauhdi. De la Rampolla primi elă acum ună răspunsă, în care dice, că Sântulă părinte mulţămesce episcopului pentru noua dovadă de devotamentă şi ascultare. Totodată Leo XIII îşi esprimă condolinţa sa din incidentul morţii canonicului Racki. Cardinalul Rampolla adauge espresiunea durerii lui pentru moartea lui Racki, a cărui merite şi pretinie, cel’a legată de episcopă, îi suntă bine cunoscute, şi încheiă dorindă episcopului totă binele şi viaţă îndelungată. —o — Posta de medică. Din comitatul Făgăraşului ni se scrie: Terminală pentru întregirea postului de medică pentrucerculă Șercaei este 24 Martie n. c. Pănă acum, acest postă a fostă ocupată totă de străini, din causă că nu s’au aflată concurenţi români. Alegătorii din cercă însă, cari suntă apróape esclusivă români, ar dori multă, ca cela puţină acum să potă căpăta ună concurentă română, pe care l’ar sprijini din tote puterile, aşa că reuşita ar fi apróape sigură. Pănă în presenţă s’au insinuată doi concurenţi, ambii însă străini. Residenţa viitorului medică are să fiă în comuna Şercaia, care este o comună frumosă, în depărtare de o staţiune dela Făgăraşă şi 1/2 dela Cohalmă. —■ Avisă medicilor români! — o — O esposiţiă internaţională de animale se va ţine de cătră societatea agronomică din Viena în satele de esposiţiă de acolo, începândă din 6 pănă inclusive în 10 Septemvre 1894. Cu acestă ocasiune se vor despune şi diferite maşini economice, întocmiri de grajduri, utensiuni economice etc. Pentru esposiţiă de vite au dăruită spre acordare: comuna Viena ună premiu de onoare de 50 galbini, şi societatea neguţătorilor de lăptării două premii de câte 100 corone. Desluşiri mai amenunţite şi exacte se pot primi în vorbă şi scrisă de la secretariatul societăţii agronomice din Viena I. Herrengasse Nr. 13. Ţarula la balulă ambasadorului germană. Din Petersburgă se telegrafieză, că balulă, ce s’a dat la ambasadorulă germană, o reuşită splendidă, mai alesă în urma participărei Ţarului, Ţarevnei şi a moştenitorului de tronă. Primul quadrille l’a jucată Ţarulă cu contesa Wolkenstein, soţia ambasadorului austro-ungară. Ţarulă şi marii duci purtau decoraţii prusiane, înalţii ospeţi au petrecută în sala de bală pănă la l/2 ore nóaptea. Nr. 47—1894 Preotulu Kneipp» în Roma. Pressa italiană se ocupă multă cu petrecerea lui Kneipp la Roma. Celă dintâiu lucru ală său acolo a fost, de a mântui prin cura sa de apă, pe cardinalulă Monaco La Valetta, de vindecarea căruia au desnădăjduit toţi medicii. Chiar şi Papa a începută a folosi cura de apă. Intr’o adunare mare, unde conlonia austriacă a fostă numărosă representată, preotul Kneipp a ţinută o prelegere viu aplaudată, în care eră din nou a accentuată, ca să se ferescă omenii de cafea negru şi de ceaiu, şi a recomandat cafeaua de malţă, pe care o bea şi el în fiecare ()- Fabrica de cafea de malţă (Kathrein) din Milan, care produce cafeaua aceasta, precum şi fabricele analoge din Viena, München, Paris, Basel etc. după prescriptele lui Kneipp, avură norocire de a trimite Sânţiei Sale, precum şi prelaţilor din Roma, mă transportă de cafea de malţă. Prelatul Kneipp se va întorce din Roma numai după festivitatea încoronării Sântului părinte, la care a rămasă să asiste la espresa dorinţă a Papei. —— Despre ninichiştii franicesi. Prefectura poliţiană din Paris face cunoscută, că numărul anarchiştilor, cari petrecă stabilă în Parisă, este de 500. Aceştia se împartă în propagandişti şi partisani. Intre propagandişti, cari lucră cu cuvântul şi în scrisă (poate şi în faptă) pentru nimicirea a totă ce esistă, suntă: 10 jurnalişti, 25 tipografi şi 2 corectori de tipar. Intre partisan! suntă: 17 croitori, 16 păpucari, 15 măsari, 12 friseri, 15 mecanici, 10 zidari, 10 brutari, 10 măcelari, 3 băcani, 1 fostă funcţionară la bursă, 1 agentă de asigurare, 1 fostă cântăreţă, acum fără voce, 1 fostă servitori de cencelari şi 1 architect fără ocupaţiune. Sinoda la biserica Sf. Niculae. Eri în 27 i. c. a fost sinodă la biserica Sf. Nicolae din loc, pentru alegerea comitetului parochială, a epitropiei şi a delegaţiunilor şcolare, cari împreună cu delegaţiunile parochiei din cetate au să conducă şi administreze afacerile şcolelor centrale din Braşov. Sinodul a fostă presidată de d-lă protopopi I. Petrică, şi a fostă bine cercetată, ca niciodată pănă acum. Erau de faţă 223 de votanţi, dintre cari 9 inşi s’au depărtată. Dintre membrii aleşi în comitetă, în număr de 30, au obţinută 21 de inşi câte 214 voturi, 5 inşi câte 213 voturi, or ceilalţi 212, 211 şi 206. Membri în comitetă s’au alesă: 1. 1. Petrică, 2. V. Voina, 3. D. Almăşană, 4. G. Bellissimus, 5. A. Purcherea, 6. 1. Seniuţă, 7. Ip. Ilasievici, 8. T. Nicolau, 9. D. Lupan, 10. G. Cioflecă, 11. I. Bratu, 12.I. Bobancu, 13. Ch. Orghidană, 14. I. Popescu, 15.