Gazeta Transilvaniei, martie 1894 (Anul 57, nr. 47-72)

1894-03-01 / nr. 47

Pagina 2 putea nici răsufla cum se cade de frica po­sibilităţii unui resbelit. Pe lângă totă iu­birea sa de pace, Gladstone nu a negli­­gat­ nici­odată interesele Angliei; unde era de lipsă, screa păşi cu toata energia, cum o documentază şi „Handsoff“-ul­ lui. Urmaşul­ său, şi deci va avea voinţa corăs­­punctătore, nu va fi în stare de a esercita aceeaşi influință, ca elă. * Fota francesă „Figaro“ publică una Interwiew, ce l’a avut­ una corespondentă al­ său cu ex-regele Milan. Milan, 4i°e °°­­respondentulü numitei foi, a declarată, că crisa din Serbia este de caracteră curată internă. Serbia doresce să se bucure de pornirile bune ale tuturor­ veciniloră ei. Rusia cu dreptă cuvântă aşteptă, ca Serbia să-i fiă recunoscătore, or Austro-Ungaria este singurulă debuşeu ală esportului sâr­­bescă, şi e în interesulă Serbiei, ca să tră­­ască cu Austro-Ungaria în relaţiuni câtă se poate mai bune. Aserţiunea, că Austria ar fi influinţată câtuşi de puţină asupra eve­­nimentelor­ dela 21 Ianuarie, este neco­rectă. Ela (Milan) de 5 ani, de când trăesce în Parisă nici­odată n’a avută pertractări cu diplomaţia austro-ungară. Exregele Mi­lan atacă apoi vehemenţă pe radicalii șerbi Legile, cari le-au făcută aceștia, (Tse­ele) suntă vrednice de Ravachol și Vaillant. La întrebarea corespondentului despre reîntor­­cerea lui în Parisă, Milan a răspunsă, că nu scie de bună samă câtă timpă va mai petrece în Belgradă.* O telegramă din Colonia trimisă „Agen­ţiei Havas“, anunţă, că ,din Petersburg se vestesce numirea lui Nelidor în locul­ lui Giers. Din causa acesta ambasadorulă Ru­siei la Constantinopolă, a fostă chiămată la Petersburg­. Se mai (100 m numita tele­gramă, că br. Mohrenheim, care de pre­­senţă se află în Rusia, nu va mai ocupa multă timpă postulă de ambasadori la Pa­risă, ci va fi trimisă ca ministru plenipo­tenţiari, la Copenhaga. Regimente după naţionalităţi. Amă amintită cu altă ocasiune, că ministrul­ comună de răsboiu Krieghammer are de gândă să ia disposiţiuni, ca regimen­tele se fie formate după naţionalităţi. Scimă, că în cestiunea aceasta una deputată un­guri a interpelată în dietă pe ministrul­ Wekerle, care la rândulă său a declarată, că ministrulă de răsboiu n’are de gândă să introducă acâstă reformă în armată. Acum vine „Magyarország“ dela 10 Martie n. şi declară următorele: Ministrulă Krieghammer petrece de faptă în Budapesta şi continuă a ţine consilii cu ministrulă preşedinte We­­kerle şi cu ministrulă de honved­i Fejervâry, cu privire la o nouă împărţire a regimen­telor­. De­ocamdată noua împărţire se va face numai la corpul f ală şeselea de ar­ajungă singuri la convingerea corectă. Nu­mai când observa, că decisiunea ei era ne­cesară, sau folositoare, avea obiceiu de-a în­­treveni. Astăzi însă, înainte de-a veni mo­mentul­ decictătură, atenţia micei societăţi fu atrasă de ceva neaşteptată. De lângă telulă, sub care erau întru­niţi, se vedea o parte a şoselei şi a satu­lui. De-acolo se audiau mai multe voci, cr una băiată, în costumă albastru cu nasturi sclipitori de metală, era urmărită de câţi­va copii de ţărani, cari ’lă aruncau cu pietrii, batjocorindu-lă. — „Ionelă, Ionelă nebunulă“, stri­ga unulă dintre ei, or celalalt f îlă se­conda. Micuțului îi lipsea curagială și pu­terea de a răspunde prin răsbunare fap­tică clevetitorilor­ săi, și se observa cum resistă mâniei. Rivalii lui însă nu încetară cu batjocura, pănă când păşi mătuşica la mijlocă. Ruşinaţi alergară atunci cu toţii, or micuță batjocurită se depărta în calea sa, după ce femeia bătrână îi mişca prie­­tinesce din capă. — „Cine a fostă acela?“ întrebară într’ună tonă cu toţii. — „E miculă Ionelă, care de ună timpă încoee nu mai este p’aici. Şi acum să ve spună şi istoria acestui Ionelă.“ Mă­tuşica începu şi micuţii ocupară din nou posiţia de mai ’nainte în ascultare încor­dată. „Ionelă e băiatul­ unei femei săr­mane. Tatăl­ lui murise, de când era elă mică. Ionelă trebuia să adune prin pădure fragi, pe cari mamă-sa le vindea, la oraşă. Elă însă avea o alipire deosebită cătră mama lui, străină şi părăsită, pe care sin­gură singurel­ o încunjura cu o iubire ne­spusă de mângăitore pentru ea. Elă ’şi trăgea chiar şi bucătura dela gură, reser­­vând’o pentru dânsa şi suferia batjocură şi insulte, cari le primia dela băieţii răută­cioşi, din causa îmbrăcămintei sărăcăciose a lui şi a mamei sale. „Blă­păzia mai târdiu caprele comunei, şi când venia iarna, pierdându acesta funcţiă, mergea pentru toţi în oraşă, unde săvârşia comisiile necesare. Şi de erau drumurile ori câtă de rele, gerulă ori câtă de aspru, Ionelă totuşi nu se înspăimânta de nimică, elă era fericită, când putea să ducă mamei sale bănişorii câştigaţi cu multă osteneală şi suferinţe. La astfel­ de prilej! îlă ob­serva ună domnă notabilă, care-i propuse să intre la elă în serviciu. . . Lui Ionelă îi venia greu, greu de tată să părăsescă pe mama lui; calculând­ însă favorul­ de-a susţină singur­ pe mamă-sa cu venitele lui, — îşi dădu învoirea. El­ cugeta neconte­nită la mama lui, şi prin constanţa sa câş­tigă în curândă inima stăpânului său, care dreptă dovadă, i-a permisă de-a petrece câte­va (TI) lângă mamă-sa. „Voi aţi văcjută cu toţii, cum bă­ieţii din sală nu au uitată obiceiul f­loră prostă, batjocorind! şi astăci! pe miculă Io­nelă, dar a­ţi vădută în acelaşi timpă cum elă, la amintirea mamei sale, a rămasă con­stantă, evitândă bătaia cu ei. — Acesta e istoria cu Ionel!“, încheia mătuşica. — „Elă e tocmai aşa de constantă, ca şi soldatul­ de plumbă!“ strigă fetiţa blondă. „Istoria cu Ionelă e adevărată aşa­­dera, şi aceea cu soldatul­ de plumbă nu e minciună“, — adause ea cu adevărată logică copilărescă. — „Istoria s’a întâmplată aevea, dar şi povestea e adevărată“ , r­esplica acum mătuşica. „Potă în realitate multe lucruri istorisite în poveşti, să se realiseze, astfelă ele nu vă spună minciuni, ci — curatul! adevără. Omenii, cari istorisescă copiilor­ poveşti şi pe cei mari îi distragă cu poesii, vădă în ore sfinte, ce altora le rămâne as­cunsă ; ei istorisescă lumei şi desemnează prin cuvinte, ca pictorală prin colori, — ei se numescă poeţi. Acela, care vă istori­­sesce povestea soldatului de plumbă şi multe altele, este ună astfelă de compositor­. Compusă e povestea şi adevărată e istoria micului Ionelă. Amendoul însă vă înveţă una şi aceeaşi. Să-ţi împlinesci cu fideli­tate datorinţa, — să fi constantă şi — să sperezi. Acuma însă e timpul­ să mer­gem­ în casă“, adause ea, şi mica cotă îi urma fără contrazicere. în uşă se mai întorse bătrâna damă încă­ odată înălţându-şî privirea spre cerul­ azuriu şi şoptind­ încetă: — „Poveşti şi viaţă ! cum sunteţi to­tuşi aşa deosebite, şi în fine totuşi iden­tice. Cine din noi muritorii poate să spună ce-a fostă în viaţa lui poveste şi ce rea­litate ! ?“ Ultimele rac­e ale soarelui apunătură au dispărută, şi amurgul­ auriu traversa faţa ei seriosă şi melancolică cu o lumină roşatică, arătându-o surâdetoare, ca în stră­lucirea juvenilă a fragedei tinereţi. Ce e poveste — ce e realitate? Felicitas. GAZETA TRANSILVANIEI. mată (Caşovia), fiind­că la acestă cârpă e­ste contingentul­ mai diferită în limbi. După cum suntem­ informaţi, orice „Magyaror­­szág “, soldaţii români din regimentul 8 5 (Brau­müller) ală cărui cârpă de întregire este Sătmarulă, vor­ fi transferaţi pe viitorii la regimentula 85 (Kâes) din Marmaţia. „Magyarország“ se ocupă de cestiunea aceasta şi într’ună primă articol­ dela 11 Martie. Constată mai întâiu, ca faptă înde­plinită, că se vor­ forma pe teritoriul­ Un­gariei regimente deosebite maghiare, române şi slovace. Aşa­dar armata din Ungaria va fi împărţită după naţionalităţi. După ce spune, că disposiţiunea aceasta atinge de aproape unitatea statului maghiară, consis­tenţa naţiunei maghiare şi cu aceasta dim­preună siguranţa patriei. „Magyarország“ continuă astfel­: „Noi declarăm­, că împărţirea ar­matei ungare după naţionalităţi şi gruparea ei în regimente de naţionalităţi deosebite, este pagubitore şi ţinemă a o împiedecă cu toate mijloacele legale. „Intregă viaţa nostră de stată, toate instituţiunile noastre de dreptă publică, suntă fundate pe concepţiunea naţiunei unitare. Lupta nostră constituţională de o milă de ani totdeauna a­ţintită contra descompu­­nerei naţionale. Legislativă unitară, admi­nistraţie unitară, jurisdicţiune unitară, dreptă unitară, toate sunt d­espresiunea aceleia, că naţiunea maghiară — fără deosebire de rassă şi limbă — formează ună totă nedes­compusă şi consistentă. „Toate instituţiunile noastre de stată aşadară­ trebue să ţintescă într’acolo, ca statuia acesta să se ilustreze totă mai multă ca conceptul­ unei naţiuni. Ce pasă uşu­ratică este aşaderă acela, ca organismul­ celă mai puternică ală statului maghiară, armata, să fiă pusă pe base contrare uni­tăţii naţionale. Ce neprecugetare este aceea, de-a forma regimente maghiare şi regi­mente de naţionalităţi deosebite. Dar oare trebue să reformăm! noi armata de dra­gul­ ofiţerilor, cu limbă străină şi de dra­gul­ acestora trebue să ne punem­ noi în contradicţii cu toate pretensiunile siguranţei statului şi ale consolidărei naţionale?“... Etă apoi ce doresce „Magyarország“: „E lucru naturală, că dorimă, ca în armata ungară, spirit­ulii, limba, comanda deja din basele loră se fiă curată maghiare. La acesta însă se opune organisaţiunea nouă proletată, pe care n’ar suferi-o nici cea mai ticălosă naţiune din Europa. Noi su­­ferimă acii, ca starea de faţă în armată să nu se îmbunătăţescă pentru noi, — dar spe­răm!, că naţiunea maghiară nu va suferi o stare şi mai rea, şi mai păgubitore şi mai primejdiosă pentru naţiune“. Nu observămă altceva la acestă soiu de espectoraţiuni îndrăsneţe, decâtă că d-lă Bartha et tutti quanti îşi cântă, póte, cânteculă. SOIRILE OILE!. 9 — 28 Februarie Papa şi episcopul­ Strossmayer. Epis­copul! Strossmayer a trimisă Papei şi se­cretarului de stată, cardinalul! Rampolla, pastoralele sale contra căsătoriei civile în Ungaria şi cele împărţite cu ocasiunea morţii canonicului Dr. Ilauhdi. De la Ram­­polla primi elă acum ună răspunsă, în care dice, că Sântulă părinte mulţămesce episco­pului pentru noua dovadă de devotamentă şi ascultare. Tot­odată Leo XIII îşi esprimă condolinţa sa din incidentul­ morţii cano­nicului Racki. Cardinalul­ Rampolla adauge espresiunea durerii lui pentru moartea lui Racki, a cărui merite şi pretinie, ce­l’a le­gată de episcopă, îi suntă bine cunoscute, şi încheiă dorindă episcopului totă binele şi viaţă îndelungată. —o — Posta de medică. Din comitatul­ Fă­găraşului ni­ se scrie: Terminală pentru în­tregirea postului de medică pentru­­cerculă Șercaei este 24 Martie n. c. Pănă acum, acest postă a fostă ocupată totă de străini, din causă că nu s’au aflată concurenţi români. Alegătorii din cercă însă, cari suntă apróape esclusivă români, ar dori multă, ca cela puţină acum să potă căpăta ună concurentă română, pe care l’ar sprijini din tote pu­terile, aşa că reuşita ar fi apróape sigură. Pănă în presenţă s’au insinuată doi concu­renţi, ambii însă străini. Residenţa viitoru­­lui medică are să fiă în comuna Şercaia, care este o comună frumosă, în depărtare de o staţiune dela Făgăraşă şi 1­/2 dela Cohalmă. —■ Avisă medicilor­ români! — o — O esposiţiă inter­naţională de animale se va ţine de cătră societatea agronomică din Viena în satele de esposiţiă de acolo, începândă din 6 pănă inclusive în 10 Sep­­temvre 1894. Cu acestă ocasiune se vor d­espune şi diferite maşini economice, întoc­miri de grajduri, utensiuni economice etc. Pentru esposiţiă de vite au dăruită spre acordare: comuna Viena ună premiu de onoare de 50 galbini, şi societatea neguţă­torilor­ de lăptării două premii de câte 100 corone. Desluşiri mai amenunţite şi exacte se pot­ primi în vorbă şi scrisă de la secretariatul­ societăţii agronomice din Viena I. Herrengasse Nr. 13. Ţarula la balulă ambasadorului ger­mană. Din Petersburgă se telegrafieză, că balulă, ce s’a dat­ la ambasadorulă ger­mană, o reuşită splendidă, mai alesă în urma participărei Ţarului, Ţarevnei şi a moştenitorului de tronă. Primul­ qua­drille l’a jucată Ţarulă cu contesa Wol­­kenstein, soţia ambasadorului austro-ungară. Ţarulă şi marii duci purtau decoraţii pru­­siane, înalţii ospeţi au petrecută în sala de bală pănă la l­/2 ore nóaptea. Nr. 47—1894 Preotulu Kneipp» în Roma. Pressa italiană se ocupă multă cu petrecerea lui Kneipp la Roma. Celă dintâiu lucru ală său acolo a fost­, de a mântui prin cura sa de apă, pe cardinalulă Monaco La Va­letta, de vindecarea căruia au desnădăj­­duit­ toţi medicii. Chiar şi Papa a înce­pută a folosi cura de apă. Intr’o adunare mare, unde conlonia austriacă a fostă nu­­mărosă representată, preotul­ Kneipp a ţi­nută o prelegere viu aplaudată, în care eră din nou a accentuată, ca să se ferescă ome­nii de cafea negru şi de ceaiu, şi a reco­mandat­ cafeaua de malţă, pe care o bea şi el­ în fie­care ()- Fabrica de cafea de malţă (Kathrein) din Milan­, care produce cafeaua aceasta, precum şi fabricele ana­loge din Viena, München, Paris, Basel etc. după prescriptele lui Kneipp, avură noro­cire de a trimite Sânţiei Sale, precum şi prelaţilor­ din Roma, m­ă transportă de cafea de malţă. Prelatul­ Kneipp se va întorce din Roma numai după festivitatea încoronării Sântului părinte, la care a ră­masă să asiste la espresa dorinţă a Papei. —­— Despre ninichiştii franicesi. Prefec­tura poliţiană din Paris­ face cunoscută, că numărul­ anarchiştilor­, cari petrecă stabilă în Parisă, este de 500. Aceştia se împartă în propagandişti şi partisani. Intre propagandişti, cari lucră cu cuvântul­ şi în scrisă (poate şi în faptă) pentru nimicirea a totă ce esistă, suntă: 10 jurnalişti, 25 tipografi şi 2 corectori de tipar­. Intre partisan! suntă: 17 croitori, 16 păpucari, 15 măsari, 12 friseri, 15 mecanici, 10 zi­dari, 10 brutari, 10 măcelari, 3 băcani, 1 fostă funcţionară la bursă, 1 agentă de asigurare, 1 fostă cântăreţă, acum fără voce, 1 fostă servitori de cencelari­ şi 1 archi­tect­ fără ocupaţiune. Sinoda la biserica Sf. Niculae. Eri în 27 i. c. a fost­ sinodă la bi­serica Sf. Nicolae din loc­, pentru alegerea comitetului parochială, a epitropiei şi a dele­­gaţiunilor­ şcolare, cari împreună cu dele­­gaţiunile parochiei din cetate au să con­ducă şi administreze afacerile şcolelor­ centrale din Braşov­. Sinodul­ a fostă pre­­sidată de d-lă protopopi I. Petrică, şi a fostă bine cercetată, ca nici­odată pănă acum. Erau de faţă 223 de votanţi, dintre cari 9 inşi s’au depărtată. Dintre membrii aleşi în comitetă, în număr­ de 30, au ob­ţinută 21 de inşi câte 214 voturi, 5 inşi câte 213 voturi, or ceilalţi 212, 211 şi 206. Membri în comitetă s’au alesă: 1. 1. Petrică, 2. V. Voina, 3. D. Almăşană, 4. G. Bellissimus, 5. A. Purcherea, 6. 1. Seniuţă, 7. Ip. Ilasievici, 8. T. Nicolau, 9. D. Lupan, 10. G. Cioflecă, 11. I. Bratu, 12.I. Bobancu, 13. Ch. Orghidană, 14. I. Popescu, 15­­.

Next