Gazeta Transilvaniei, mai 1894 (Anul 57, nr. 96-119)

1894-05-01 / nr. 96

Nr. 96—1894. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagna 3.­ ­ Frăncu cere ârăși cuvântă. Pre­ședintele îi denega cuventula, ba satu, cum susține elă, pe §. 66 din pro­cedura penală de pressă. Dr. Frâncu cere se se ia la protocolu, că i­ s’a denegatu cuventula. Dr. Faynor, se adreseaza cu o rugare cătră tribunalu. Preşedintele: nu-i dă cuvântulu, decâtu la obiectu. Dr. Faynor: spune, că cestiunea este atâta de actuală, încâtă nu o poate amâna; spune, că atunci, când hotărârea tribunalului s’a cetită, ju­raţii nu au fostu toţi de faţă,­­ au lipsitu din sală şi au petrecută prin ambite (aprobări în publică.) Juraţii murmură şi unulă c­ice­ că nici nu trebuia se fiă de faţă. Faynor: cere se se constate acesta. Preşedintele: admite constatarea, dară anunţă ca hotărîre, că deşi la redeschiderea pertractărei au lipsit­, totuşi atunci, când s’a cetitit hotă­rîrea, au fostu toți de față. Faynor, continuă spunendu, că juratula lor, Feilitsch Artur a co­municată cu unui domnu, Sándor, secretară la Kulturegylet, a sub­scrisă o colă presentată de acela și a comunicată cu procurorulă și cu cjiaristî. Cere, ca aceasta se se con­­stateze. A 3-a ora, c­ice d-lă Faynor, cetescă comodă cioare îa decursulă pertractărei. Juratula Pisztory se ridică și polemisézá cu apărătorulă. Dr. Miloş Stefanovici, aduce la cunoscinţă, că asâră doi dintre acusaţî, D-nii Cristea şi Duma, au fostu insultaţi pe stradă şi rogă pe preşedinte se se îngrijeasca de apărarea libertății per­sonale a acusaţilor­ şi a apărăto­rii oră. Preşedintele­ respinge aceasta cerere sub pretestă, că nu se ţine de densulț, ci de poliţia. Dr. A. FrillCll, a făcută după aceea nisce descoperiri, cari au pusă în agitaţiă întregă publiculă. Mai întâiu cere se se constateze, că ună jurată a polemisată cu apărătorii şi a susţinută, că nu-i datoră să ră­mână în sală. E spune apoi, cum pa­­ragraful­ 66 din procedura penală a fostă atăcată prin aceea, că doi dintre juraţi, Gianzago Mano şi Bog­dan Peter, au împrăştiată apeluri ti­părite şi subscrise de ei, în cari Dr. Raţiu este acusaţii de trădătorii şi conspiratorii în contra integrităţii ţe­rei şi în cari ocură trase ca şi cea următore: „Raţiu, care şi-a ridicaţii marile sacrilege în contra patriei, nu poate scăpa de resbunarea faptei sale11. Suntă aşa­dară între juraţi omeni, cari au venită aici cu judecata fixată şi şi-au putută permite consciinţei de a primi să fiă judecători într’o causă, asupra căreia şi-au avută judecata gata. Oamenii aceştia s’au făcută denun­­cianţi ai clientului meu şi au decla­rată deja înainte, că ei suntă datori faţă cu ei înşi­şî şi faţă cu patrio­­tismul­ loru să facă, ca Dr. Raţiu să fie pedepsită. Preşedintele, cam încurcată de aceasta descoperire, vrea să o respingă sub pretextă, că nu ar sta în legă­tură cu obiectul­ procesului şi că apărătorul­ nu ar putea dovedi aser­ţiunile sale. Apărătorul 11, constată însă, că atâtă obiectulă procesului, câtă şi ală informaţiuniloru acestora, este Memorandulă, prin urmare stau în cea mai strînsâ legătură. Presintă ună esemplară din acelă apelă şi cere să se constateze, că între ju­raţi suntă doi individ­, cari au pă­şită ca denuncianți și acusatorî în contra clientului său, și cere ca ju­­riulă să hotărască­ în cauza aceasta. Tribunalul­ se retrage la 10 ore. Redeschid­ându-se pertractarea la 10­/2, președintele dispune ceti­rea hotărârei luate, prin care res­pinge cererea D-lui Dr. Frâncu sub pretextă, că apelulu din cestiune este datată dela 8 Iulie 1892, prin urmare înainte de publicarea Memo­randului, şi fiindcă la începutulă per­tractărei apărătorii n’au respinsă, deşi ar fi putută respinge, pe cei 2 juraţi. Dr. FrațiCU: constată, că la în­ceputulă pertractărei au fostă res­pinşi toţi juraţii, de aceea nedindă hotărîrea­ corectă motivată, insinuă casă de nulitate. Se începe luarea naţionalelor­. Dr. Ioana Raţiu, născută la Turda, 66 de ani, are familiă, ad­vocată în Sibiiu. La întrebarea, deci a mai fostă pedepsită şi de ce vâr­stă suntă membrii familiei, nu răs­punde. Apărătorul, Dr. Franci­, cons­tată, că preşedintele nu are dreptă se pună cele 2 întrebări în proce­­dură nu suntă prevec­ute. GL Popii de Bâsesci: La întrebările preşedintelui, că unde e născută nu răspunde, ci cere să fie interogată românesce. După ce însă la repeţitele stăruinţe preşedintele îi respinge cererea, răspunde, că e năs­cută în Băsesoi, 58 ani, gr­­at., că­sătorită, are o fetiţă şi are avere. La întrebarea, deca a fostă pe­depsită, nu răspunde. Dr. Vasile Lucaciu: Nu pri­­mesce tălmaciu. Decă-i vorbă se apăra patria, mergu în persóana, nu prin tălmaciu; déca e să plătescă darea, o plătescu din punga mea, nu prin tălmaciu. Diregătorii suntă pentru noi și nu noi pentru diregători, de aceea ceră, ca diregă­torii să ne pricépă directă și nu prin tălmaciu. Interpretele tălmăcesce. Lucaciu, constată, că traduce­rea e falsă. Preşedintele: spune prin inter­pretă, că e în interesulă acusatului se vorbescă unguresce, seu să primescu tălmaciu. Dr. Lucacin: Forţei mă supună, dar dreptulă naţiunei mele este mai scumpă, decâtă interesulă mea, de­­câtă viaţa mea. Avem o lege sanc­ţionată, de Maiestatea Sa, întrebă pe d-lă președinte, vrea să aplice le­gea, sau vrea să facă presiune mo­rală asupra mea? Președintele spune, că de mai multe ori s’a declarată în aceasta cestiune și rogă a i­ se răspunde la întrebările, ce pune. Dr. Lucaciu: cere permisiune să se înțelăgă în aceasta causă cu apărătorul­ său. Președintele, îi denega. Lucaciu: deca e vorba de pre­siune, trebue să cedeză. Răspunde apoi la întrebări spunându, că e născută în Apa, de 42 ani, gr. cat., parochă în Şişeşti, are 4 copii. La întrebările cele două nu răspunde. Rum. Comşa: mai întâi spune, că pe Comşa Demeter nu-l­ cunosce, numele lui e Dumitru Comşa. Preşedintele, colege greşim acesta. I). Comşa: După ce se declară solidară cu observările făcute de co­legii săi de mai înainte, răspunde la întrebările puse: Născută în Si­biiu, 48 ani, gr. or., căsătorită, are 4 copii, profesoră la seminară. La întrebarea, deci a mai fostă pedep­sită, nu dă nici ună răspunsă. Dr. Aurel Mureşianu, ca apă­­rătură face escepţiune în contra pu­­nerei întrebărilor­ superflue : că mai fost’a pedepsită şi de ce verstă suntă copiii. Preşedintele, cere motivare. Mureşianu: motiveza cu praxa şi cu procedura penală de pressă. Interpretele traduce forte rău. Mureşianu: cere să se constate, că e imposibilă a pertracta cu tăl­maciu. Nu înţelege scopulă punerii aceloră întrebări minuţiose, cari nici nu suntă prescrise prin a-lă 54 ală procedurei penale. De aceea insinuă casă de nulitate. Interpretele traduce ărăşi rău și defectuosă. Mureşianu: cere să se constate ărăşî, că nu s’a interpretată nimică, din ceea ce a spusă densulu. Președintele, întrebă, déca soie apărătorulă unguresce, deoare­ce vede, că îşi face însu­şî observările privi­­tóre la tălmăcire. Dr. Mureşianu: Vă întrebă d-le preşedinte, suntemă noi aici, ca să coregemă mereu traducerea rea a d-lui tălmaciu, sau suntemă cetăţeni, cari avemă aci datorinţa de a apăra drepturile nóastre? Interpretele traduce cuventul, mereu cu lassan. Dr. Mureşianu: aduce acestă casă concretă dreptă dovadă despre necapabilitatea tălmaciului. Brediceanu: dovedesce ase­menea cu esemple concrete din de­cursul­ desbaterei, că interpretele nu spune, ceea ce ar trebui. Ase­menea d-la Coroianu citeaza unele esemple şi cere să se constate la protocolu, că tălmaciulă nu scie tălmăci. Septim­iu Albini, înainte de a răspunde la întrebări, cere să se noteze la protocolu declaraţiunea importantă a interpretelui, că „tra­ducă ce potu şi cum potă“, apoi răs­punde, că s’a născută în Springă, de 33 ani, căsătorită, gr. cat. şi fără avere. La întrebarea, deci a mai fostă pedepsită, denega răspunsulă. Dr. D. P. Bard­anul, se ală­tură şi elă la declaraţiile de mai înainte ale acusaţilor­ şi apărăto­­rilor­. Născută în Reşinarî, gr. or., părinte a 5 copii, profesoră, are puţină avere. La întrebarea, de ce vârstă îi suntă copiii şi fost ea pe­depsită, nu răspunde. Preşedintele: Strigă: Kristea Miklós. Părintele Nicolae Cristea se ri­dică şi cere să fie numită pe nu­mele său Nicolae, ei nu Miklós. Preşedintele: se corege. Nicolae Cristea: constată greu­tatea posiţiei interpretelui; nu-lu în­­vinovăţesce însă pe elă, ci sistemulă, care vre, ca justiţia să se adminis­treze prin interpretă. Acusatulu cu­nosce mai multe limbi şi sole din esperienţă, câtă de greu este a tra­duce la momentă bine şi fidelă din­­tr’o limbă într’alta, chiar şi atunci, când omul­ cunosce ambele limbi. Se alătură la cererile colegilor­ săi şi apoi răspunde la întrebările puse, afară de celea 2, deci a fostă pe­depsită şi de ce vârstă îi suntă co­piii. E născută în Ocna Sibiiului, de 59 ani, are familie, e asesoră con­sistorială, are şi avere. După acestea şedinţa a II se în­chide, anunţându-se şedinţa a III pe 3 ore după amedi. Şedinţa III, (lela­­ M­­aiu n­. d. a. Preşedintele, declară şedinţa de nou de deschisă la 31/2 ore după plâniţă, observândă, că dintre acu­saţî, lipsescă Septimiu Albini şi Dr. Lucaciu, şi rogă pe procuroră să facă propunere în cauza aceasta. Procurorul­: Onorată tribunalu, Ilustre d-le preşedinte! Nefiind de faţă cei doi acusaţî, rogă să fie citaţi. Dr. Ştefanu Popa: Ilustre d-le preşedinte. ’Mi iau voiă a vă adresa următorele: ilustritatea Vostră, la rugarea colegilor­ mei şi a acusaţi­lor­, de a face toţi paşii receruţî pentru siguranţa loră personală, aţî binevoită a declara, că nu cade în sfera d-vóstra de activitate a dis­pune despre lucrulă acesta, decâtă între păreţii edificiului acestuia. Faţă de acesta enunciaţiune a Ilustrităţii Vostre, în calitate de apărătoră ală lui Septimiu Albini, care nu s’a în­făţişată la pertractare, îmi iau voie a declara, că elă numai atunci se va înfăţişa, când se va convinge, că si­guranţa lui va fi garantată. E lucru tristă, când trebue să vă spună, ca enunciaţiunea Ilustrităţii Vostre a fostă rău interpretată. Plebea aţâţată a atacată în drumulă cătră casă atâtă pe clientulă meu, câtă şi pe noi. Aceeaşi plebe, pe care nu voiescă să o nu­m­­escă cu adevăratu-i nume, ne-a îm­­pedecată chiar în libertatea noastra personală, ne-a atacată, ne-a înju­rată şi ameninţată, ba am­ fostă chiar şi îmboldiţi cu baioneta de condu­cătorii poliţiei. E evidentă deci, că clientulă meu nu poate apare la per­tractare fără a fi insultată. Binevoiţi deci a lua necesarile disposiţii şi încă nu numai prin vorbe, ci şi prin fapte, ca clientului meu să i se dea posibilitatea de a se putea presenta, garantându-i-se siguranţa personală. Inaintez o ac­­ună documentă, din care se vede bruscheţa, cu care a fostă insultată. Procurorul­: Onorată tribunal, Ilustre d-le preşedinte! La cele pro­puse de d-lă apărătoră îmi iau voie a observa, că acusaţiloră le stă în dreptă a se folosi înaintea forurilor­ competente de remediile legii. Cele petrecute însă nu suntă de aşa na­tură, încâtă din pricina loră se nu se poatu presenta acusaţii la tribu­­nală. Şi de vreme ce nu suntă bol­navi, după cum a declarată chiar d-ră apărătoră, propună a se cita, şi în casă contrară a dispune escor­tarea loră. Dr. Şt. Popa: Fiind­că eu m’am presentată aci numai ca apărătorulă lui Albini şi despre Lucaciu nu se scie nimica, mă rogă a suspinde şe­dinţa pănă la venirea lui, fără a mai lua vre-o disposiţiă. Tribunalulă se retrage pentru a aduce hotărîre. La 4 ore deschi­­diendu se şedinţa, notarulă dă cetire la următorea decisiune: Tribunalulă a hotărîtă în causa citărei D lui Vasiliu Lucaciu şi Al­bim, ca ei să fiă aduşi îndată prin citaţiune. La casă când nu se voră presenta, să fiă escortaţi din moti­­vulă, că nu şi-au justificată absen­­ţia, or celea spuse de apărătoră nu suntă indestulitare. Preşedintele: Din causa pune­rei pe tapetă a cestiunei acesteia observă, că şi mie mi-a venită la cunoscinţă oficiosă, că apărătorii ar fi fostă restrînşî in libertatea loră personală şi am şi trimisă recercare cătră Căpitănatură orăşenescă, ca să se îngrijăscă de siguranţa loră personală, ca să nu mai obvină atari caşuri. Dr. Stefanovici : Onorată tribu­nalu ! ’Mi iau voiă a declara, că în întregă causa acesta s’a strecurată o greşelă, deorece eu ca aperătorulă D-rului Lucaciu n’am fostă de faţă, atunci când s’a pusă cestiunea din întrebare pe tapetă, şi mai târcjiu venindu-mi la cunoscinţă cele întâm­plate m’am dusă grabnică la clien­tulă meu, ca să mă convingă des­pre adevărulă acestora. Constată cele întâmplate şi pe basa constatărei acesteia facă urmatoarea rugare: în­­sultându-se acusaţii şi apărătorii lor, atâtă cu vorba, câtă şi cu fapta, e de lipsă să li­ se garanteze libertatea loră. Ilustritatea Vostră aţi decla­rată, că nu întră în sfera D-vdstră de activitate se observaţi celea ce se petrecă pe stradă, ci numai celea ce se petrecă în sala şedinţei. Şi aici este greşală. Fiind­că acusaţii nu s’au presentată din propria loră voiă, ci pe basa citaţiunei date de tribunală, tocmai de aceea cade în

Next