Gazeta Transilvaniei, mai 1894 (Anul 57, nr. 96-119)
1894-05-01 / nr. 96
Nr. 96—1894. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagna 3. Frăncu cere ârăși cuvântă. Președintele îi denega cuventula, ba satu, cum susține elă, pe §. 66 din procedura penală de pressă. Dr. Frâncu cere se se ia la protocolu, că i s’a denegatu cuventula. Dr. Faynor, se adreseaza cu o rugare cătră tribunalu. Preşedintele: nu-i dă cuvântulu, decâtu la obiectu. Dr. Faynor: spune, că cestiunea este atâta de actuală, încâtă nu o poate amâna; spune, că atunci, când hotărârea tribunalului s’a cetită, juraţii nu au fostu toţi de faţă, au lipsitu din sală şi au petrecută prin ambite (aprobări în publică.) Juraţii murmură şi unulă cice că nici nu trebuia se fiă de faţă. Faynor: cere se se constate acesta. Preşedintele: admite constatarea, dară anunţă ca hotărîre, că deşi la redeschiderea pertractărei au lipsit, totuşi atunci, când s’a cetitit hotărîrea, au fostu toți de față. Faynor, continuă spunendu, că juratula lor, Feilitsch Artur a comunicată cu unui domnu, Sándor, secretară la Kulturegylet, a subscrisă o colă presentată de acela și a comunicată cu procurorulă și cu cjiaristî. Cere, ca aceasta se se constateze. A 3-a ora, cice d-lă Faynor, cetescă comodă cioare îa decursulă pertractărei. Juratula Pisztory se ridică și polemisézá cu apărătorulă. Dr. Miloş Stefanovici, aduce la cunoscinţă, că asâră doi dintre acusaţî, D-nii Cristea şi Duma, au fostu insultaţi pe stradă şi rogă pe preşedinte se se îngrijeasca de apărarea libertății personale a acusaţilor şi a apărătorii oră. Preşedintele respinge aceasta cerere sub pretestă, că nu se ţine de densulț, ci de poliţia. Dr. A. FrillCll, a făcută după aceea nisce descoperiri, cari au pusă în agitaţiă întregă publiculă. Mai întâiu cere se se constateze, că ună jurată a polemisată cu apărătorii şi a susţinută, că nu-i datoră să rămână în sală. E spune apoi, cum paragraful 66 din procedura penală a fostă atăcată prin aceea, că doi dintre juraţi, Gianzago Mano şi Bogdan Peter, au împrăştiată apeluri tipărite şi subscrise de ei, în cari Dr. Raţiu este acusaţii de trădătorii şi conspiratorii în contra integrităţii ţerei şi în cari ocură trase ca şi cea următore: „Raţiu, care şi-a ridicaţii marile sacrilege în contra patriei, nu poate scăpa de resbunarea faptei sale11. Suntă aşadară între juraţi omeni, cari au venită aici cu judecata fixată şi şi-au putută permite consciinţei de a primi să fiă judecători într’o causă, asupra căreia şi-au avută judecata gata. Oamenii aceştia s’au făcută denuncianţi ai clientului meu şi au declarată deja înainte, că ei suntă datori faţă cu ei înşişî şi faţă cu patriotismul loru să facă, ca Dr. Raţiu să fie pedepsită. Preşedintele, cam încurcată de aceasta descoperire, vrea să o respingă sub pretextă, că nu ar sta în legătură cu obiectul procesului şi că apărătorul nu ar putea dovedi aserţiunile sale. Apărătorul 11, constată însă, că atâtă obiectulă procesului, câtă şi ală informaţiuniloru acestora, este Memorandulă, prin urmare stau în cea mai strînsâ legătură. Presintă ună esemplară din acelă apelă şi cere să se constateze, că între juraţi suntă doi individ, cari au păşită ca denuncianți și acusatorî în contra clientului său, și cere ca juriulă să hotărască în cauza aceasta. Tribunalul se retrage la 10 ore. Redeschidându-se pertractarea la 10/2, președintele dispune cetirea hotărârei luate, prin care respinge cererea D-lui Dr. Frâncu sub pretextă, că apelulu din cestiune este datată dela 8 Iulie 1892, prin urmare înainte de publicarea Memorandului, şi fiindcă la începutulă pertractărei apărătorii n’au respinsă, deşi ar fi putută respinge, pe cei 2 juraţi. Dr. FrațiCU: constată, că la începutulă pertractărei au fostă respinşi toţi juraţii, de aceea nedindă hotărîrea corectă motivată, insinuă casă de nulitate. Se începe luarea naţionalelor. Dr. Ioana Raţiu, născută la Turda, 66 de ani, are familiă, advocată în Sibiiu. La întrebarea, deci a mai fostă pedepsită şi de ce vârstă suntă membrii familiei, nu răspunde. Apărătorul, Dr. Franci, constată, că preşedintele nu are dreptă se pună cele 2 întrebări în procedură nu suntă prevecute. GL Popii de Bâsesci: La întrebările preşedintelui, că unde e născută nu răspunde, ci cere să fie interogată românesce. După ce însă la repeţitele stăruinţe preşedintele îi respinge cererea, răspunde, că e născută în Băsesoi, 58 ani, grat., căsătorită, are o fetiţă şi are avere. La întrebarea, deca a fostă pedepsită, nu răspunde. Dr. Vasile Lucaciu: Nu primesce tălmaciu. Decă-i vorbă se apăra patria, mergu în persóana, nu prin tălmaciu; déca e să plătescă darea, o plătescu din punga mea, nu prin tălmaciu. Diregătorii suntă pentru noi și nu noi pentru diregători, de aceea ceră, ca diregătorii să ne pricépă directă și nu prin tălmaciu. Interpretele tălmăcesce. Lucaciu, constată, că traducerea e falsă. Preşedintele: spune prin interpretă, că e în interesulă acusatului se vorbescă unguresce, seu să primescu tălmaciu. Dr. Lucacin: Forţei mă supună, dar dreptulă naţiunei mele este mai scumpă, decâtă interesulă mea, decâtă viaţa mea. Avem o lege sancţionată, de Maiestatea Sa, întrebă pe d-lă președinte, vrea să aplice legea, sau vrea să facă presiune morală asupra mea? Președintele spune, că de mai multe ori s’a declarată în aceasta cestiune și rogă a i se răspunde la întrebările, ce pune. Dr. Lucaciu: cere permisiune să se înțelăgă în aceasta causă cu apărătorul său. Președintele, îi denega. Lucaciu: deca e vorba de presiune, trebue să cedeză. Răspunde apoi la întrebări spunându, că e născută în Apa, de 42 ani, gr. cat., parochă în Şişeşti, are 4 copii. La întrebările cele două nu răspunde. Rum. Comşa: mai întâi spune, că pe Comşa Demeter nu-l cunosce, numele lui e Dumitru Comşa. Preşedintele, colege greşim acesta. I). Comşa: După ce se declară solidară cu observările făcute de colegii săi de mai înainte, răspunde la întrebările puse: Născută în Sibiiu, 48 ani, gr. or., căsătorită, are 4 copii, profesoră la seminară. La întrebarea, deci a mai fostă pedepsită, nu dă nici ună răspunsă. Dr. Aurel Mureşianu, ca apărătură face escepţiune în contra punerei întrebărilor superflue : că mai fost’a pedepsită şi de ce verstă suntă copiii. Preşedintele, cere motivare. Mureşianu: motiveza cu praxa şi cu procedura penală de pressă. Interpretele traduce forte rău. Mureşianu: cere să se constate, că e imposibilă a pertracta cu tălmaciu. Nu înţelege scopulă punerii aceloră întrebări minuţiose, cari nici nu suntă prescrise prin a-lă 54 ală procedurei penale. De aceea insinuă casă de nulitate. Interpretele traduce ărăşi rău și defectuosă. Mureşianu: cere să se constate ărăşî, că nu s’a interpretată nimică, din ceea ce a spusă densulu. Președintele, întrebă, déca soie apărătorulă unguresce, deoarece vede, că îşi face însuşî observările privitóre la tălmăcire. Dr. Mureşianu: Vă întrebă d-le preşedinte, suntemă noi aici, ca să coregemă mereu traducerea rea a d-lui tălmaciu, sau suntemă cetăţeni, cari avemă aci datorinţa de a apăra drepturile nóastre? Interpretele traduce cuventul, mereu cu lassan. Dr. Mureşianu: aduce acestă casă concretă dreptă dovadă despre necapabilitatea tălmaciului. Brediceanu: dovedesce asemenea cu esemple concrete din decursul desbaterei, că interpretele nu spune, ceea ce ar trebui. Asemenea d-la Coroianu citeaza unele esemple şi cere să se constate la protocolu, că tălmaciulă nu scie tălmăci. Septimiu Albini, înainte de a răspunde la întrebări, cere să se noteze la protocolu declaraţiunea importantă a interpretelui, că „traducă ce potu şi cum potă“, apoi răspunde, că s’a născută în Springă, de 33 ani, căsătorită, gr. cat. şi fără avere. La întrebarea, deci a mai fostă pedepsită, denega răspunsulă. Dr. D. P. Bardanul, se alătură şi elă la declaraţiile de mai înainte ale acusaţilor şi apărătorilor. Născută în Reşinarî, gr. or., părinte a 5 copii, profesoră, are puţină avere. La întrebarea, de ce vârstă îi suntă copiii şi fost ea pedepsită, nu răspunde. Preşedintele: Strigă: Kristea Miklós. Părintele Nicolae Cristea se ridică şi cere să fie numită pe numele său Nicolae, ei nu Miklós. Preşedintele: se corege. Nicolae Cristea: constată greutatea posiţiei interpretelui; nu-lu învinovăţesce însă pe elă, ci sistemulă, care vre, ca justiţia să se administreze prin interpretă. Acusatulu cunosce mai multe limbi şi sole din esperienţă, câtă de greu este a traduce la momentă bine şi fidelă dintr’o limbă într’alta, chiar şi atunci, când omul cunosce ambele limbi. Se alătură la cererile colegilor săi şi apoi răspunde la întrebările puse, afară de celea 2, deci a fostă pedepsită şi de ce vârstă îi suntă copiii. E născută în Ocna Sibiiului, de 59 ani, are familie, e asesoră consistorială, are şi avere. După acestea şedinţa a II se închide, anunţându-se şedinţa a III pe 3 ore după amedi. Şedinţa III, (lela Maiu n. d. a. Preşedintele, declară şedinţa de nou de deschisă la 31/2 ore după plâniţă, observândă, că dintre acusaţî, lipsescă Septimiu Albini şi Dr. Lucaciu, şi rogă pe procuroră să facă propunere în cauza aceasta. Procurorul: Onorată tribunalu, Ilustre d-le preşedinte! Nefiind de faţă cei doi acusaţî, rogă să fie citaţi. Dr. Ştefanu Popa: Ilustre d-le preşedinte. ’Mi iau voiă a vă adresa următorele: ilustritatea Vostră, la rugarea colegilor mei şi a acusaţilor, de a face toţi paşii receruţî pentru siguranţa loră personală, aţî binevoită a declara, că nu cade în sfera d-vóstra de activitate a dispune despre lucrulă acesta, decâtă între păreţii edificiului acestuia. Faţă de acesta enunciaţiune a Ilustrităţii Vostre, în calitate de apărătoră ală lui Septimiu Albini, care nu s’a înfăţişată la pertractare, îmi iau voie a declara, că elă numai atunci se va înfăţişa, când se va convinge, că siguranţa lui va fi garantată. E lucru tristă, când trebue să vă spună, ca enunciaţiunea Ilustrităţii Vostre a fostă rău interpretată. Plebea aţâţată a atacată în drumulă cătră casă atâtă pe clientulă meu, câtă şi pe noi. Aceeaşi plebe, pe care nu voiescă să o numescă cu adevăratu-i nume, ne-a împedecată chiar în libertatea noastra personală, ne-a atacată, ne-a înjurată şi ameninţată, ba am fostă chiar şi îmboldiţi cu baioneta de conducătorii poliţiei. E evidentă deci, că clientulă meu nu poate apare la pertractare fără a fi insultată. Binevoiţi deci a lua necesarile disposiţii şi încă nu numai prin vorbe, ci şi prin fapte, ca clientului meu să i se dea posibilitatea de a se putea presenta, garantându-i-se siguranţa personală. Inaintez o acună documentă, din care se vede bruscheţa, cu care a fostă insultată. Procurorul: Onorată tribunal, Ilustre d-le preşedinte! La cele propuse de d-lă apărătoră îmi iau voie a observa, că acusaţiloră le stă în dreptă a se folosi înaintea forurilor competente de remediile legii. Cele petrecute însă nu suntă de aşa natură, încâtă din pricina loră se nu se poatu presenta acusaţii la tribunală. Şi de vreme ce nu suntă bolnavi, după cum a declarată chiar d-ră apărătoră, propună a se cita, şi în casă contrară a dispune escortarea loră. Dr. Şt. Popa: Fiindcă eu m’am presentată aci numai ca apărătorulă lui Albini şi despre Lucaciu nu se scie nimica, mă rogă a suspinde şedinţa pănă la venirea lui, fără a mai lua vre-o disposiţiă. Tribunalulă se retrage pentru a aduce hotărîre. La 4 ore deschidiendu se şedinţa, notarulă dă cetire la următorea decisiune: Tribunalulă a hotărîtă în causa citărei D lui Vasiliu Lucaciu şi Albim, ca ei să fiă aduşi îndată prin citaţiune. La casă când nu se voră presenta, să fiă escortaţi din motivulă, că nu şi-au justificată absenţia, or celea spuse de apărătoră nu suntă indestulitare. Preşedintele: Din causa punerei pe tapetă a cestiunei acesteia observă, că şi mie mi-a venită la cunoscinţă oficiosă, că apărătorii ar fi fostă restrînşî in libertatea loră personală şi am şi trimisă recercare cătră Căpitănatură orăşenescă, ca să se îngrijăscă de siguranţa loră personală, ca să nu mai obvină atari caşuri. Dr. Stefanovici : Onorată tribunalu ! ’Mi iau voiă a declara, că în întregă causa acesta s’a strecurată o greşelă, deorece eu ca aperătorulă D-rului Lucaciu n’am fostă de faţă, atunci când s’a pusă cestiunea din întrebare pe tapetă, şi mai târcjiu venindu-mi la cunoscinţă cele întâmplate m’am dusă grabnică la clientulă meu, ca să mă convingă despre adevărulă acestora. Constată cele întâmplate şi pe basa constatărei acesteia facă urmatoarea rugare: însultându-se acusaţii şi apărătorii lor, atâtă cu vorba, câtă şi cu fapta, e de lipsă să li se garanteze libertatea loră. Ilustritatea Vostră aţi declarată, că nu întră în sfera D-vdstră de activitate se observaţi celea ce se petrecă pe stradă, ci numai celea ce se petrecă în sala şedinţei. Şi aici este greşală. Fiindcă acusaţii nu s’au presentată din propria loră voiă, ci pe basa citaţiunei date de tribunală, tocmai de aceea cade în