Gazeta Transilvaniei, iulie 1894 (Anul 57, nr. 143-168)
1894-07-01 / nr. 143
Pag 2. Senatula curialas’a constituită astfel: Iosifa Osztrovszky președinte; Dr. Francisă Székely referenta; Szeiffert Ede, Iuliu Bömches, Ludovică Seeremley, Nicolau Mikó, Gerö Tóth, judi votanți; Ieronima Szentimrey suplentă și Carolă Sárossy notară. După vorbirea introducătoare a referentului Francisco Székely, în care a reasumata pe scurta obiectulu procesului și verdictulu, s’a datu cetire părții generale a recursului de nulitate, apoi s’a cetită introducerea raportului, ce a făcută tribunalulă din Clusiu, în legătură cu recursuld de nulitate, despre procesă. Senatulă a procedată apoi la esaminarea singuraticelor puncte ale recursului de nulitate. Prima escepţiune a acusaţilor este, că ordinaţiunea de pressă din 1871 n’are valoare, fiind-că au dat’o miniştri de resortă, pe când pentru esmiterea aceleia numai consiliulă de miniştri au primită autorisaţiă. Pentru a lămuri cestiunea acesta Curia şi-a procurată actele din ministerială de justiţiă şi din acelea constatată, că consiliulă ministerială a dată autorisaţiă miniştriloră de resortă în privinţa acesta, or autorisaţia a fostă sancţionată de Maj. Sa monarchală. 2) După recursulă de nulitate, juraţii au fostă conduşi de preocupaţiuni de rassa. La acesta referentulă observă, că în materia preocupaţiunii juraţilor, Curia a adusă deja hotărîre încă în decursulă procedurei învestigătore. Acusaţii însă escepţionază dintre juraţi pe Gaizdgo Mano şi Bogdán Péter, advocaţi în Cluşiu, căci şi aceştia au fostă între acei advocaţi din Cluşiu, cari la timpul său au ridicată acasă disciplinară contra lui Dr. I. Raţiu în camera advocaţială. Privitoră la acesta referentulă observă, că din actele procesului se vede, că la aducerea sentinţei numiţii juraţi nici n’au participată, căci s’au bolnăvită în decursulă pertractărei şi au fostă înlocuiţi prin juraţi suplenţi. 3) Escepţiunea a treia o ridică apărătorulă Frâncu, care spune, că a pusă câteva întrebări juraţilor, dar tribunalulă a refusată de-a le da ascultare. întrebările au fostă următorele : Nu se simţii juraţii interesati şi preocupaţi? Au primitii ei informaţiunî şi n’au o judecată preconcepută? Faţă cu acesta referentulă constată, pe basa protocolului, că ce-i dreptă apărătorulă a pusă astfelă de întrebări, dar fiindcă tribunalulă n’a vădută în ele, decâtă o siluire, deci a refusată apărătorului punerea acestoră întrebări. 4) Pe Nicolau Romană, unulă dintre acusați, l’au adusă la pertractare din închisorea de stată dela Seghedină, unde își făcea pedeapsa dintr’ună altă procesă. După cum orice recursură de nulitate, Romană în prima cji a procesului, n’a putută vorbi cu nimenea, deca nu-i dădea concesiune ofițerulă, care l’a escortată și astfelă elă n’a putută influința la compunerea juriului. Față de aceasta escepţiune, actele procesului constată, că preşedintele, care a condusă pertractarea, a declarată, că Romană, deşi ofiţerulă, care l’a escortată, se află în sală, totuşi se poate apăra liberă înaintea juraţilor. Este dreptă, că acesta s’a întâmplată numai în diua a doua a pertractărei, dar pertractarea în merită s’a începută numai atunci, şi de altmintrelea acusaţii n’au recusată nominală pe nici unulă ditre juraţi, ci numai din punctă de vedere principială au escepţionată comulativă pe toţi cei 36 juraţi. 5) După acusaţi a fostă o neregularitate, că preşedintele pertractărei n’a comunicată în publică causa acusei, că Intrega procedura se întâmplă pentru Memoranda. Referentulă arată, faţă de acâstă escepţiune, că aşa ceva era de prisosă, fiind-că acusaţii şi apărătorii s’au încunoseiinţat şi despre acesta cu ocasia cetirei actului de acusațiune. 6) Acusatulă Romulă Crainică nu s’a înfățișată la pertractare, și cu toate acestea președintele n’a întrebată nici pe acusați, nici pe acusatorulă publică, deca dorescă seu nu, să se amâne pertractarea din causa aceasta. — Referentulă arată, că acusatorulă publică a fostă întrebată, or acusaţii n’au cerută nici-odată amânarea pertractărei din causa absenţei lui Crainică, deşi le sta în liberă voia a o face. în punctul 7 şi 8 recursulă de nulitate aduce dreptă cause de nulitate împrejurarea, că preşedintele n’a constatată depărtarea lui Aurelă Popovici şi Eugenă Brote, cr în decursul pertractărei lângă tribuna presidenţială, între acusaţi, apărători şi acusatorulă publică, stăteau figuri străine, precum deputatulă Pázmándy, Hegyesi, fispanulă Béldi. Referentulă arată, că prima acasă e inventată, a doua însă nu e oprită de legea specială de pressă din Ardeală. Unul dintre cele mai însămnate puncte ale nulităţii este p. 9, în care se cjice, că în sala de pertractare au fostă conţinu de faţă ună inspectoră de închisoare de stată, ună ofiţeră de gendarmi şi ună căpitană de poliţie încinşi cu sabiă, şi deşi acuzaţii au pretinsă depărtarea lor, totuşi preşedintele li-a retuzată cererea. Pe basa raportului tribunalului din Cluşiu, referentul, arată, că măsurile acestea le-a aflată de lipsă preşedintele atunci, când „valahimea“ agiţată umbla şi lărmuia pe strade cu miile şi se răspândiau solii seriose, că agitatorii şi-au propusă a zădărnici pertractarea finală chiar şi prin scene sângerose. în punctele 10 şi 11 se ridică escepţiune contra disposiţiunei preşedintelui de-a aplica 4 juraţi suplenţi în locfi de 2. — Esperienţele pertractărei însă au dovedită, că aceasta a fostă corectă, căci în decursulă lungă ală timpului trei juraţi s’au bolnăvită. Ală 12 peste, că nu s’a constatată prin medicală oficiosă causa boalei celoră 3 juraţi, şi acusaţii n’au fostă întrebaţi, că au ori nu escepţiune contra acesta. — Referentulă cetesce atestatele dela medici privaţi, pe cari tribunalulă de pressă le-a aflată suficiente. 13) Acusaţii au luată în nume de rău, că în decursulă pertractărei s a făcută din partea preşedintelui siluire asupra lor, prin aceea, că s’au făcută întrebări, deca au fostă, ori nu pedepsiți. 14) Acusații, în urma unei întrebări, ce li s’a pusă, au voită să se consulte cu apărătorii, dar președintele n’a permisă acesta și au storsă dela ei să refuse răspunsulă. In privința acestei plângeri referentulă Székely cetesce § 234 ală procedurei penali valabilă pentru Ardeală, în virtutea căreia acusatulă poate refusa răspunsul. 15) Acusații vădă restrângerea publicității în aceea, că președintele a golită într’ună rendă galeria salei. Acesta s’a întâmplată, pentru că femeile „valahe“ de pe galerie au conturbată mereu liniştea pertractărei prin strigări de nszetraeszkau. De altfel, în sensulă procedurei penale numai bărbaţi potă fi de faţă la astfelă de pertractări, or pentru aceştia parterulă e de ajunsă. (Va urma, înlemnirea ei şi între lacrimi şi scuse ne dădură toate informaţiunile necesare. Ne duseră în camera laterală, care fuse întocmită pentru spirite şi în care, spre marea nostră veselie, răsuna şi mai departe musica supranaturală. Secretul tonurilor dulci în curândă fu descoperită: ună instrumentă de musică, peste care erau întinse niste covore, trebuia să represente orchestra fantomelor. Lângă acestea aflarăm un aparată mică pentru facerea aburilor, cu totulă prosalie, laterna, prin ajutorul căreia se provocase iluminarea magică, câteva lanțuri și coperişuri de ele, care ne arătară causa sgomotului supranaturală. Scaunulă răsturnată în confusiunea cea mare, de care Bernheim cu mânile sale legase medială, fu ridicată, și tânăra damă se declara gata să ne arate, cum se poate cineva scăpa, fără multă muncă, de aceste legături. Numai asesorulă mai avea mnă interesă la acesta. Bernheim mă lua de braţă şi mă ruga să părăsimă casa. După ce ascultai în grabă descrierea, că unde s’a ascunsă „spiritulă“, sora mai mare a mediului, pănă la apariţiune, şi după ce aflai, că aceasta damă plină de speranţă, este de profesiune actriţă, ’mi cerui scuse pentru derangiarea adusă și împreună cu camaradulă meu plecarămă. Multă vreme Bernheim nu putu rosti o vorbă: deodată se opri și isbucni într’ună rîsă sgomotosă, care nu mai voia să înceteze. — „Ce măgară am fost!“ esclama elă rîcjândă, „ce măgară mare!“ Eu i am răspunsă laconică, că n’am nici ună motivă să-lu contradică în aceasta recunoascere. — — — — — — — — — D-lă de Dewitz nu a mai fostă văjută în garnisoana nostră, și multă vreme rămase aceasta istoriă spiritistă necunoscută camaradiloră noștri, căci ne temeam, și cu causă, că soția colonelului ’mi va lua în nume de rău gluma cu fotografia ei. Cu ocasiunea unui ospățfi, ce l’am dată noi la Hans din incidentulă căsătoriei sale cu d-sora Herta de Boedien, elă însuși ne povesti acesta istoriă. Trad. de Cornel. GAZETA TRANSILVANIEI. Strossmayer și partida lui Starcevicî. Presentarea episcopului Strossmayer la instalarea archiepiscopului Posilovicî în Agram, o dată însă şi la o manifestare politică, care are să fiă de însemnătate pentru ţinuta politică viitoare a Groaţilor. După cum se scie, relaţiunile între episcopă şi partida dreptă, erau cam încordate. Sâmbăta trecută însă, după cum amă fostă amintită, făcură episcopului o visită de onoare deputaţii din dreapta Cumiciei, Iluziei, lakcin şi preotul Borosa, sub conducerea lui Folgenovicî. La adresa lui Folgenovicî episcopulă răspunse, că privesce cu bucurie la activitatea patriotică şi-i dă binecuvântarea sa. Nu se poate identifica cu nici o partidă politică şi e de părere, ca elă, ca unulă ce urmăresce în modă obiectivă activitatea singuraticelor partide, la ocasiunea ditâ va pute mai bine servi naţiunei stând afară de orice partidă. Cu câtă însă partida dreptă va răspândi mai cu mare hotărîre idealele credinţei, dreptăţii şi ale iubirei de patria, cu atâta mai multă îlu va putè privi ca pe ală ci. piarură vHrvatskau dice, că celelalte enunciaţiuni ale episcopului au fostă de natură intimă, şi de aceea nici nu se potă da publicităţii. „Obzor“ susţine, că Strossmayer s’a esprimată şi declarată pentru o desvoltare continuă, şi că celă dintâiu pasă pentru realizarea acesteia ar fi împreunarea cu Dalmaţia. Se crede, că declaraţiunile episcopului vor contribui la fusiunea ambelor partide. Dincolo de dsesssul. Chicago, acesta Fenix între oraşele mari americane, care înaintecu ună ană atrase asupra sa atenţiunea întregii lumi, este de presenţă blocată la ordinul preşedintelui Statelor Unite, Cleveland. De ună timpă încoce adecă, s’a ivită între lucrătorii dela căile ferate mare nemulţămire din causa lefiilor mici, şi nemulţămirea a trecută în grevă, ce s’a lăţită totă mai tare şi care acum ameninţă să degenereze în revoluţiune formală, cu atâtă mai tare, că nici poliţia, nici trupele Statelor Unite nu suntă în stare a pune stavilă greviştiloră, ba în unele ţinuturi aceştia au începută chiar a fraternisa cu greviştii. Turbarea muncitorilor este mare, aprindă vagone, arangiază ciocniri de trenuri, cari au ca urmare numărose perderi de bunuri şi vieţi omenesci. Greva, ce domnesce de presenţă în Chicago şi jură întrece pe tóte, câte au fostă pănă acum, deorece ea nu lovesce numai în singuratice linii ferate sau state, ci se întinde dela oceană la oceană şi este productulă poftei de câştigă a unei singure administraţii. Modulă desvoltărei şi forma, ce o ia greva, degenerată în revoPerchisiţiuni domiciliare. Ni se scrie, că şi în Betleanu, din comitatulă Solnocă-Dobâca, s’au făcută dilele trecute perchisiţiuni domiciliare, anume la d-lă protopopă de acolo Gr. Puşcariu şi la d-lă învăţâtură pens. Simeona Moldovană. In Şoimuşă, de lângă Bistriţă, s’a presentată Vinerea trecută solgăbirăulă ungură, însoţită de gendarmî. Scopulă presentărei lui în acea comună a fostă, să destitue din postulă de cassară comunală pe economulă Ioană Mariană Baciulă, din causă, că a fostă şi elă la Cluşiu când cu procesulă Memorandului. L’a şi destituită, dar o mare desamăgire a trebuită să lă cuprindă pe solgăbirăulă ungură în faţa demnei purtări a acestui bravă ţărână română, care nici n’a voită să subscrie protocolulă, din causă, că nu era redigiată în limba română. In aceeaşi comună au mai fostă destituiţi dilele acestea din poştă primarulă Victoră Baciu şi pădurarulă I. Marian Baciu. Nr. 143 -1894. luţiune, dovedescu, că este multă putregiune pe continentală, unda libertatea s’a urcată la cea mai înaltă potenţă. America este cuibulă speculaţiunilor şi ală celei mai crase pofte de avere. Vanderbilţii şi Goulejii, cari posedă averi de sute de milioane, nu suntă decâtă tipurile aceloră speculanţi flămâncji, cari ca şi hienele năvălescă asupra câmpului de luptă ală bursei, şi cu tóate milioanele loră nenumărate, n’au inimă să ajute sorţii clasei muncitoare. Ori câtă de multă ar tinde omul la libertate, aceasta în formele ei fără de margini duce la abscese, cum în fiăcare zi se potă vedea în Statele Unite. Pentru aceea puterea legislativă a Americei nordice va trebui să grijească, ca esploatarea socială să nu nădușescă totă viața lucrativă. Chiar liniile ferate americane au devenită obiectă de jucărie ală singuraticilor speculanţi, cari s’au avântată la putere, fără de-a ave pricepere pentru cestiunile sociale arzătore ale presentului, şi fără de-a ave inimă, să uşureze lipsa lucrătorului. Astfel, America este ameninţată pe de o parte de o crisă socială, pe de altă parte însă de o crisă financiară, şi totală numai pentru că aşa le place la câţiva milionari. —o— —o— Esamene în Braşova. Eriamă avută ocasiunea de-a lua parte la două esamene forţe interesante, înainte de prândă la orele 10 s’a începută esamenulă cu copiii dela Asilulă română ală bisericei S-lui Nicolae. Esamenulă s’a ţinută în sala cea mare a gimnasiului nostru, care era îndesuită de publică. Conducătorea acestui asilă, d-ra Augusta Glodariu, a dată o nouă dovadă despre marea sa abilitatea, paciinţă şi — 30 iunie. 16 tineri români închişi. Primimă scrie despre o nemaipomenită volniciă şi ilegalitate, ce organele administraţiei unguresce au comisă faţă de 16 tineri ţărani români din comuna Blăsielă, de lângă Mediaşă. Sunt trecute două săptămâni, de când tinerii ţărani din Blăşielă au arangeată mă jocă, cum e obiceiulă în Dumineci şi sărbători, la poporulă nostru ţărână pretutindeni. Când flăcăi şi fete îşi petreceau în nevinovatulă loră cercă,âtă că de-odată apare notarulă din Blăşielă c’o gardă de gendarmî — şi fără multă vorbă, prindă 16 tineri, îi léga şi îi escortéza la Dicio-St.-Mărtină, sub pretextulă infamă, că nu şi-au cerută permisiune la jocă dela birăulă şi notarulă. Ei au fost duşi ca nisce făcătoră de rele, în temniţa din D.St.-Mărtină, unde zacă şi astăzi, fără de-a li se pute dovedi o causă suficientă de arestare. Informația nostră se reduce la atâta. Regretămă de-o parte, că nu s’a aflată pănă acuma nici ună condeiu română, care să descrie acâstă miserabilitate în toate amănuntele ei; er de altă parte nu putemă, decâtă să protestămă cu glasă tare contra procederei atâtă de volnice, barbare şi tiranice a organelor administraţiei unguresc! ş, să le întrebămă: pănă când cu astfel de nimernice ilegalităţi?