Gazeta Transilvaniei, februarie 1895 (Anul 58, nr. 24-46)
1895-02-01 / nr. 24
j Macţminea, AdmiiistrdUonea, ?i Tipografia: j Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se j primesc. — Manuscripte nu se j retrimota. INSERATE se primesc la Adml- I nistraţiuna în Braşovu şi la ur matorele Birouri de anunciuri: I în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Davneber, în Budapesta: A. V. I Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Sucj cursale de Roumanie; în Ham- Iburg: Karolyi & Liebmann. Preţulu Insertiunilor: o seria I garmond pe o coloana S cr. si 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o aeviă 10 cr. acu 80 bani. „Gazeta" iese îi M-care di-Alinamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinări. Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fremd. S© prenumără la toate oficieie poştale din întru și din afară și la doi. colectori. ilx'pamemip pentru Brasovt aadministrațiune, piața raiaro, Tergula Inului Nr. 88 etaglulu I., pe unu anu. 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Gu dusuiu în casă. Pe unu anu 52 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Din esimplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 24. Braşovii, Marţi-Mercurî, 1 (13) Februarie 1895. Saşii şi „alianţa“, Braşovu, Bl Ianuarie v. 1895 In ciarele române şi streine s’a vorbitu în timpulă din urmă mulţii despre inclinarea Saşilor ardeleni pentru o alianţă cu celelalte naţionalităţi nemaghiare. Ba unele foi din afara primiră chiar informaţiunî de acela cuprinsă, că participarea Saşiioră la un viitoru congresă ală naţionalităţiloru „ar fi asigurată“. Noi amu reprodusă aceste faime cu reserva cuvenită, de ore ce bine scleamă, că nu erau de locu, sau pre puţină întemeiare. Adevărată, că în timpulă din urmă s’a manifestată în sînulă Saşiloră ardeleni şi una curentă favorabilă unei acţiuni comune cu celelalte naţionalităţi nemaghiare. Acestă curentă e susţinută de Saşii tineri, a cărora organă este „Kronstädter Zeitung“. Numerală celoră tineri, cari nu o să mulţumiţi cu politica actuală săsescă, înse este încă forte mică. Abia s’a începută din parte-le lupta, ce tinde la schimbarea acestei politice în sensă oposiţionalu-naţională. Mişcarea, ce s’a produsă între alegătorii saşi din incidentulă ultimei exise ministeriale şi în deosebi din incidentulă venirei la cârmă a lui Banffy, care odinioră fusese atâtă de urîtă și urgisită din partea Saşiloră, a dată ocasiune elementelor tinere de a eşi ceva mai multă la ivéla. Dar ele totuşi n’au putută isbuti de a ocupa terenă cu ideile loră, căci numai în doue cercuri comitetele săsesc s’au pronunţată pentru eşirea imediată a deputaţilor saşi din partida guvernului, şi nici măcară în aceste cercuri nu era asigurată învingerea finală a nouei direcţiuni , cum s’a dovedită mai târeţiu. In astfelă de împrejurări nu i mirare, că în adunarea electorală, ce au ţinut’o Saşii Dumineca trecută în Sibiiu, între vre-o 600 de alegetorî, abia s’au aflată 11, cari au cutezată a cere pe faţă, ca deputaţii saşi se părăsescă partida lui Banffy. Probabilă, că în adunările electorale, ce se voră mai ţine în celelalte centre săsescî, proporţia se fiă mai favorabilă pentru vederile politice ale Saşiloră tineri, dar în totală aceste vederi nu voră puté isbuti pănă ce Saşii ardeleni voră sta pe basa programului dela 1890, care îi condamnă pentru veci a fi slugile guverneloră unguresc!. „Sieb, d Tageblatt“ din Sibiiu, care combate noua direcţiune, se razima cu politica sa de oportunitate tocmai pe programui săsescă dela 1890. Acestă programă, cjice acestă chiară într’unulă din numerisei mai recenţi, deschide a priori orîce „alianţă“ cu naţionalităţile seu „dorinţă de a se schimba sistemulă“, de care s’a vorbită în timpulă din urmă într’o parte a pressei săsescî şi a pressei germane esterne. Și în fondă are dreptate foia sibiiană, căci amintitulă programă săsescă este astfelă formulată, încâtă însuşi Banffy a putută cji°e despre elu,că nu stă în contracţicere cu direcţia, ce-o urmăresce partida guvernului. ^ Der — adauge „Sieb, d Tageblatt“, printr’o atitudine cum o ceră Saşii tineri, „s’ar sgudui şi încrederea în politica Saşilor“, căci, pe lângă toate scăderile adevărate sau aparente, parlamentarismul e neaperată de lipsă, pentru că nu poate fi înlocuită cu nimică mai bună, şi „alianţa“ din cestiune, abstragendă dela toate celelalte, ne-ar sili să facem o politică de abstinenţă, ce n’amă făcut’o nici-odată şi n’o puteam face acii. Noi (Saşii) amă luată parte: la dieta unionisti, la dieta din Pesta, la dieta din Sibiiu, la senatura imperială (Richsrath), la dieta din Clusiu, la parlamentulă centrală. Este afara de acăsta o părere greşită că în poporulu nostruar fi o înclinare pentru acea „alianţă“ (cu naţionalităţile), ea nu esistă nici măcară la majoritatea coverşitare a celor din generaţia mai tinerău. Aşa stă deocamdată ■ cestiunea „alianţei“ Saşiloră cu naţionalităţile nemaghiare. Niciodată ei n’au fost mai depărtaţi de ea ca acuma, când deputaţii loră dau mâna cu Banffy. Va trebui să se întâmple mai înainte o adevărată schimbare de sistemă în totă politica Saşiloră, pentru ca situaţiunea de aeji umilitoare să facă locă unei politice demne naţionale, cum o dorescă şi o propagă Saşii tineri. ii 0ILETONUL II „GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Vasilie Moldovami. (16) (Urmnare). M’am culcată pe-o laviţă, apucată fiindă de-ună somnii adâncă. Acestă somnă mi-a fostă o binecuvântare dela Dumnedău, căci, pentru a-mi restaura puterile de cari aveam lipsă la ostenelele ce le prevedeam cu trecerea Mureşului, ună somnă adâncă şi liniştită, cum a fostă acela, a plătită multă. Cătră miedulă nopţii, abia a pusă pe curarulă mâna pe mine, ş’am fostă îndată în picioare. Du-te, îmi dise, că este târdiu, a încetată și ploaia, dér să grijescî, că Mureşiulă a crescută de vîjăie aşa turbată. Pecurarulă m’a scosă din domeniulă câniloră lui, şi eu mî-am îndreptată pașii cătră luntre. întunecimea era mare, dar totuşi am dată de luntre, care, crescândă apa, era legată de altă pociumbă. Am numărată dela acestă pociumbă dece paşi şi, căutândă cu lancea, am dată de lopată. Implorândă ajutorulă lui Dumnezeu, şi făcendu-mi o sfântă cruce, am luată lopata în mână. Dar Mureşiulă crescuse grozavă, valurile lui furiose băteau din fermă în ţărmă şi urlau aşa de tristă, încâtă nu numai pe mine, care eram într’o stare forte iritată, dar ori şi pe care omă l’ar fi umplută de fiori. Problema mea era, ca aruncându-mă cu luntrea în mijloculă valuriloră, se iesă dreptă la pociumbulă contrară obicinuită, ca s’o potă lega. Prin urmare trebue se tragă luntrea după mine pe lângă fermă o mare distanţă pe apă în susă, ş’apoi de-acolo se me slobodă de-a curmezişulă la vale. Dér déca me voră păzi chiar la țînta unde trebue s’ajungă, şi cândă voiu pune piciorulă pe uscată, voru pune și ei mâna pe mine? Astfel, de idei frământându-se în crerii mei, îmi sunau în capă, ca o moră; în urmă totuși mă decidă a împinge luntrea cu lopata, pănă cândă voiu socoti, că me aflu tocmai în mijlocul apei; apoi se-i dau cursă liberă după apă, pănă voiu lăsa din deretulă meu sătulă, şi atunci se tragă a eşi la uscată într’ună locă de păşune pustiu, unde eram sigură, că pe acestă timpă nu mă va vede nime. Cu cea mai mare luare aminte deslegă lanţulă dela pociumbă, îlă întindă, fără a face sgomotă, apoi aşedândă zală de zală pe braţe, pună piciorulă în luntre. Aici începă a lega crasi lanţulă zală de zală de-alungulă luntrei, dar observândă, că luntrea începe a să depărta de ţermuri, restulă l’am scăpată fără de voie, făcendă mă sgomotă aşa de mare, încâtă cugetam, că va fi în stare a pune în mişcare totă lumea. Me mângăiam însă cu gândulă, că urletulă valuriloră va fi fostă superioră sgomotului ce’lă produse lanțulă. Aflându-mă acum în matca apei dau vre-o 5—6 înneptări puternice cu lopata, şi când simţeam de pe puterea ce me ducea ca fulgerulă, că mă aflu cam la mijloculă Mureşiului, slobodiî cu cea mai mare luare aminte lopata în apă, ca să evită orîce sgomotă... In zadară, căci resistința, ce o făceam apei cu lopata, născu o vâjăitură, de care mă înfiorai. Cu manile lucram, încâtă curgeau sudorile de pe mine, ei cu ochii căutam în dreapta și în stânga, ca se nu mă apropiu fără veste de ţermură. Când am trecută pe lângă ţărmurele celă înaltă, de unde am privită prin visă pluta condusă de Rămuţă, mi se păru, ca şi când aşi vede o fantomă négra pe ţărmură... Dumnedeule, se se fi audito ore sunetulă lanţului ?! Ori se fi fostă simţită de cineva? Totă atâta! Eu acum n’am de-a alege, decâtă seu se ajungă la loculă fixată cu viața, seu se mă înghită valurile. Totă acostă călătoria însă abia a ținută de patru ori cinci minute, căci după ce am vădută, că sătulă a rămasă îndărătulă meu, abia am avută atâta timpă, ca să-mi tragă țundra de pe mâneci, să o aşeză la piciore în luntre şi se mă apucă cu tote puterile de-a cârmui cu lopata, ca să nu fiu răpită de apă mai la vale, unde, pentru înălţimea ambilor ţărmuri, nu mai era speranţă de scăpare. Sudori mari cur- Saşii şi guvernuiu. După soirile sosite din Sibiiu, deputaţii săsesc, Frideric Schreiber şi Oskar Mekel şi-au ţinut deri dările de seamn înaintea alegătorilor din cele două cercuri electorale ale oraşului. La adunare au luată parte 600 alegători. Profesorală D. Schullerus făcu propunerea, ca deputaţii numaidecât li se păşescă afară din partidul liberalii. Propunerea aceasta însă fu respinsă cu 590 contra 10 voturi(!) și se primi propunerea lui Carol Wolf, după care alegătorii din Sibiiu să voteze încredere deputaților și să le mulțămescă pentru dările da sting, şi să-i roage, ca să rămână în partidula liberală, pănă când le va fi posibilă să promoveze interesele indicate în programain poporală dela 1890. „Siebenb. D. Tageblatt“ în numărul său de astăclî dice următorele privitoră la acesta adunare: Resoluțiunea s’a luată, cum nu se putea alt-felii, adecă pentru rămânerea în partidulț liberale. Alegătorii au cumpănită toate punctele de vedere generale săsescî cu egală seriositate, pănă când au ajunsă la acestă hotărîre, și dorimă, ca și celelalte cercuri electorale sâsescî să ia asemeni hotărîri, frăgușâtă ungureasca. Foata apponyistă „Budapesti Hírlap“ sufere de mania „descoperirilor“ în „chestia valahă“. In nr. de la 9 Februarie publică ună articolă pe pagina a 5-a în care ună anumită „Nyári“ spune lucruri „înspăimântătoare“ pentru şoviniştii maghiari. Articolulă feiei ungure scljice, că mişcarea Românilor nu se liniştesce nici pe-o clipă măcară, numai câtă acum se poate constata mai multă prevedere. Se apucă apoi, c’o frivolitate proprie gazetariloră maghiari, de I. P. S. Sa Metropolitulă Dr. Victoru Mihályi, pe care monarchulă l’a numită de metropolită ală Blaşiului. Pice, că „e omă periculosă“, că „valachimea ultraistă aşteptă multă de la el“, că „va folosi înalta sa posiţie pentru o direcţie politică, ce se opune directă intereselor statului maghiară“. După ce trece în revistă fiascală călătoriei fostului ministru Hieronymi în Ardelă, şi după ce spune, că Bánffy a dusă la Pesta pe Jeszenszky, ca să-i fiă de ajutoră în „chestia valahă“, foia ungurâscă stă înaintea cetitorilor săi arăşî cu legenda prostă alcătuită, că Liga din Bucuresci agiteza printre ţinuturile locuite de români, „popii“ şi „dascălii valahi“ adună poporală cu sunete de clopotă, şi totă mai multă se arată în poporă „spiritulă de opunere şi disposiţia de răsculare“. Pe cândă în josă agitaţiunea se continuă neîmpedecată. „Românii mai moderaţi se pregătescă a se alia cu partida poporală la nouele alegeri. Dacă alianţa acesta se va face în Ardele, atunci ei îşi vor împărţi cercurile electorale cu partida poporală“. Astfel, de semne se arată, continuă „Budapesti-Hirlap“ — cândă lr. Bánffy a luată în mână frânele guvernării, „de care se temă mai multă agitatorii valahi şi dela cari spereaza, să înțelege, în „Tribuna“, politica pactănloră, fiindă-că astfelă gândescă a-lă compromite înaintea opiniunei publice maghiare“. Elă ce elice apoi: „Dr. Desideriu Bánffy are programă gata în cestiunea naţionalităţilor ii. Că ce pace legă cu Saşii, nu scima. Scimă însă, că elă nu e capabilă pentru pacturî şi tocmeli, cari ar fi spre paguba politicei naţionale maghiare. Ar trebui să-şi denege întregă trecutură, individualitatea şi orice ambiţie mai nobilă, deci ar vre să facă concesiuni naţionalitâţilor. Deşi n’a luată asupră-şî portofoliulă de interne, totuşi Valahii ul