Gazeta Transilvaniei, iunie 1895 (Anul 58, nr. 121-144)
1895-06-11 / nr. 130
Pag. 2. Va se ciica trei miniştri s’au aruncat deodată asupra Blaşiului cu niste apucături viclene, cari în acelaşi timp sunt şi atentate temerare asupra celui mai vechiu institut de cultură românesc, sperând, că prin ispite şi ameninţări îi va succede oblăduirei unguresc!, se încurce superioritatea bisericescă pusă a veghia peste şcolele din Blasiu şi se dea o lovitură de moarte şcolelor românesce, care în curs de vecuri şî-au împlinit cu sfinţeniă misiunea lor culturală în mijlocul poporului român, răspândind lumină, deşteptând şi crescând atâtea generaţiuni. Orice om cu mintea sănătosă poate vedea, că întreaga afacerea aceasta e trasă de păr din partea oamenilor guvernului, care au privit cu atâta răutate la înălţătorea şi pacinica manifestațiune a spiritului național românesc cu prilegiul sărbărilor de instalare a noului metropolis Apoi mai este scitit de toata suflarea românăscă, cum aşezămintele noastre de cultură şi crescere din Blasiu sunt spin în ochii potrivnicilor noştri, şi cum aceştia pândesc c’o sete diabolică orî-ce prilegiu binevenit, ca să sară asupra lor şi să le nimicească. » Era de ce s’a pus la cale acesta cursă viclena contra Blaşiului, din incidentul unei inscripţiuni nevinovate pe un tablou fotografic. ţicem nevinovată, pentru că, ce crimă este, când cineva spune, că va lupta, se va jertfi pentru idealul naţional? Ideal naţional are fiecare popor: are Nămţul, Ungurul, Slovacul, Şerbul, ca şi Românul. Idealul naţional al Românului este, ca el să se desvolte, se progreseze, să ajungă pe aceeaşi treapta de cultură şi civilisaţiune alături cu alte popoare luminate; idealul lui este să fie şi rămână pentru toţî vecii, ceea ce l’a lăsat Dumnezeu, adecă Român în tote manifestaţiunile vieţii lui publice şi private. Se pote, ba vedem chiar, că oblăduirei unguresc! nu-i vine la socotală cultivarea acestui ideal al Românului, şi nu de ieri de alaltăieri duşmani! noştri naţional! umblă cu gândul nebun, de a ne contopi în seminţia lor, de-a face să încetăm a mai fi Român! în timup şi suflet. Dar nu este scopul nostru a vorbi acum pe larg asupra incidentului din Blasiu, nici a discuta în legătură cu acesta despre ce înţelegem noi sub idealul naţional. Ajunge să fie arătat de astădată numai asupra vrăşmăşiei, cu care cei de la putere se purta în potriva nostru, şi se constatăm încă odată, ca de atâtea sute şi mii de ori, că se pare a nu mai fi în ei nici schinteia de dreptate, nici umbră de adevăr, nici grăunte de justiţia şi egalitate, când e vorba de noi Românii, adunau şi funcţionarii din Baziaş, începând a discuta politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul României şi mulţi să esprimară în chip forte puţin plăcut despre acest eveniment: „Noul prinţ va deveni tot atât de imposibil, ca şi Cuza“. „N’o să trecă mult ş’o să-i gonâscâ Românii şi p’acesta !“ şi altele d’acestea. Unul ceti dintr’o gazetă, că Turcii ar fi năvălit în România şi că ar fi fost câte va lupte. Prinţul ascultă câtva timp la convorbirea societăţei, care-’şi da forte multă importanţă; apoi se retrase să dormă în odaia, ce i se dase, şi care era forte murdară. Sâmbătă, 19 Maiu. — Totă ziua prinţul scrise scrisori; redacta şi telegramele, pe cari avea de gând se le espedeze îndată după sosirea sa pe teritorul românesc. Simţindu-se în nesiguranţă, rămase în odaia lui, cu atât mai mult, că tocmai sosise, trecând pe acolo, un vapor cu forte mulți pasageri, ce mergeau spre Belgrad. Sora întâlni er în restaurant societatea din ziua trecută, care începu, cr o convorbire tot atât de neplăcută. 20 Mant, Rosaliile, după călindarul apusan. —piua de sărbătore se anunță plină de speranțe bune tînărului prinţ, vaporul din Belgrad sosi, ca să-l ducă, pe Dunăre în jos, în noua lui patrie, unde-i aştepta seriosa misiune a vieţei sale, pe care şi-o impusese. Deja de la 8 cesuri dimineţa se instala pe vapor. La 9 cesuri sosi, cu totul pe neaşteptate, Ion Brătianu, cu trenul accelerat de la Pesta, venia direct din Paris fără nici o întrerupere. Domnii din suită îl însdiinţară imediat despre presenţa prinţului şi îi spuseră, că deocamdată avea să se prefacă a nu cunosce de loc pe tînărul prinţ. Pe la 10 ore în sfîrşit vaporul porni; prinţul Carol se instala în clasa a doua, cu totul separat de însoţitorii săi şi în mijlocul unei societăţi din cele mai ordinare. Intre niste sacuri şi lădli de bagaj scrise prinţul României împăratului Francisc Iosif, prin statul căruia tocmai trecuse incognito, — că a primit corona română fără, nici un fel de intenţie duşmănosă faţă de Austria, şi cădarea se rămână în cele mai prietinesci raporturi cu puternicul stat vecin. La Orşova, unde călătorii sosiră la 1 şi jumb ore, trebuiră să trăcă pe un vapor mai mic din causă, că apele erau scădute. Prin Porţile de fier călătorii ajunseseră la Vârciorova. — Aci prinţul ajunse la graniţa României, marcată de cursul rîului Cerna: vânători grăniţeri români în mantale sare stăteau de sentinele. Pe la patru cesuri se zări Turnu-Severin, cel dintâi oraş român! Nu fără palpitaţie privi prinţul la acest orăşel modest, clădit pe o colină şi având în dos ramificaţiile Carpaţilor. — Noua-i patriă era în sfîrşit aci! Abia acum părea a’şi veni în fire; abia acum îşi dete deplină socotală de marele pas, pe care’l făcuse, de greua răspundere, pe care şi-o luase — dar curajul nu şi-l pierdu nicidecum! Pe când prinţul Carol era cufundat în gândurile-i grele, vaporul ajunse la puntea de debarcare de la Turnu-Severin. Făr’a se preocupa de însoţitorii săi, el voi să părăsască numaidecât vaporul; dar căpitanul îl opri observându-i, că biletul îi era pentru Odessa şi întrebându-1 de ce voia să se coboare aci. Prințul răspunse, că voia se se coboare numai pentru câteva momente. Intr’acestea loan Brătianu și locotenentul Linche se apropiaseră și dădeau zor prințului, astfel că acesta sări repede pe puntea de debarcare, părăsind vaporul. Indată ce ajunse pe uscat, Brătianu scoase pălăria, făcu front în fața prințului său și îl ruga să se urce în una din trăsurile, cari steteau gata. In acel moment prințul audi pe cineva esclamând îndărătul lui: „Pe Dumnecreu, decă n’a fost ăsta prințul de Hohenzollern!“ — Era căpitanul vaporului, care din fericire îl recunoscuse cu un minut prea tardiu. Brătianu, salutat cu mult respect de funcţionarii rurali români, trecu cu prinţul prin mijlocul publicului, care fiind ca de Duminecă, să strînsese forţe număros, ca să casce gura la vapor; mulţimea privea uimită la cei ce debarcaseră şi cari se vedeau a fi din străinătate; nu bănuiau GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 130—1895 Stările din Austria. In „revista politică“ din Sâmbăta trecută am spus cetitorilor noştri de Duminecă, cum în cealaltă parte a monarchiei, în Austria, e pe cale de-a isbucni o crisă ministerială. Crisa acesta a isbucnit deja în decursul săptămânei, sfîrşindu-se apoi pe calea numirei unui nou ministeriu. Causa de căpetenie pentru care a isbucnit crisa, este, cum se stie, afacerea înfiinţărei unui gimnasiu inferior sloven în orăşelul Cilii din Stiria, locuit în mare parte de Nemţi, apoi de 1500 Sloveni. Una dintre partidele, care se aflau în aşa numita „coaliţiune“ din care a eşit guvernul Windischgraetz, adecă partida stângei germane, nu voia odată cu capul să li se dea Slovenilor din numitul orăşel un gimnasiu. Nemţii acestei partide cic, că dându-li-se Slovenilor un gimnasiu în Cibi, oraşul va înceta a mai fi nemţesc şi se va slavisa, mai ales, că împrejurimea e curat slovenă. Guvernul însă şi-a dat cuvântul, că va ridica pe cheltuiala statului gimnasiul, şi a declarat, că nu se simte de loc îndemnat a nu-şî ţină cuvântul dat odată. Din pricina acesta partida stângei germane a ţinut o adunare în care a luat hotărîrea, că iesă din coaliţiune, adecă nu mai vre să dea sprijin guvernului. Ministeriul Windischgraetz, ve- nând, că Nemţii partidei stânge se încăpăţinază şi nu vor să ţină seama de ceea ce cere legea şi dreptate; apoi fiindcă prin eşirea lor din coaliţiune posiţiunea lui se slăbesce foarte mult şi i se creează mari greutăţi tocmai acum, când are să lupte cu atâţi duşmani, şi-a dat dimisia, pe care monarchul a şi primit’o. S’a numit astfel un nou ministeriu din urmatoarele persoane: Ministru-preşedinte şi de interne: contele Kielmansegg; ministru de honvezi: br. Welsersheimb (fost ministru); ministru polon: Jaivorski (fost ministru); ministru de culte: Rittener; de agricultură: Blumenfeld; de justiţie: Kral, de comerciu Wittek şi finanţe: Bölm-Bawerk. In noul guvern au primit titlu de miniştri numaiKielmansegg, Festivităţile de la Kiel. Serbările arangiate din incidentul deschiderei canalului din marea nord-estică, şi-au luat începutul cu ciiua de 19. c. împăratul Wilhelm şi-a dat totă truda, ca festivităţile să decurgă grandios şi în ordine, invitând deja de mult flotele tuturor statelor maritime, ca să ia parte la deschiderea canalului, construit parte din punct de vedere strategic, parte din punct de vedere comercial. Tote statele şi-au şi trimis representanţi la serbatoarea dela Kiel, ba nici chiar Francia n’a refuzat invitarea. Deja în 188. sosiră o mulţime de principi şi persoane înalte din toate ţările, ca să asiste la festivităţile imposante. împăratul Wilhelm fu primit la Hamburg cu mare entusiasm, şi de-aci merse la Kiel, unde îi fură presentaţi comandanţii şi şefii flotelor străine. După presentarea oficială se dădu un mare prânc în casa sfatului din Hamburg, la care luară parte toţi dignitarii mai înalţi presanţi. La alocuţiunea primarului din Hamburg, Lehmann, împăratul răspunse, accentuând politica sa de pace. Sora a fost mare iluminaţiă, care mai ales avea aspect grandios la ţărmurii mărei, unde toate noile erau iluminate. Alaltăeri a fost ziua adevăratei festivităţi. Deja des de dimineţă tot ţinutul de lângă Hamburg, Brunsbüttel, Grunthal, Rendsburg, Hohenau şi Kiel furnica de omeni. Trecerea corăbiilor prin canal a decurs după program; au trecut în total 22 de năi; cel din urmă a fost avisul olandez „Alkmaar“ la 12 ore. Vaporul „Hohenzollern“, pe care era şi împăratul Wilhelm, a fost întâmpinat din toate părţile în decursul trecerei cu strigăte entusiaste de „Hoch!“ și „Urrah!“ pe când toate musicele cântau. Urmară vapoarele rusesci, spaniole, svedice, norvegice, austriace, englese etc. Se anunță ca un incident interesant, că pe vaporul frances „Surcouf“ soldații de marină stăteau în ordine, dar cu feţe seriose şi cu capete plecate. Cineva din publicul spectator strigă „Vive la republicque!” (Trăescă republica!) la care Francezii răspunseră cu un zimbet ironic. Un aspect imposant a oferit vaporul „Hohenzollern“ când a eşit din canal. Pe podul de comandă a vaporului stetea singur împăratul Wilhelm în uniformă de admirat, cu ordinul vulturului negru. Musicile începură a intona „Heil dir im Siegeskranz“, un strigat general de „urrah!“ răsună prin aer din toate părţile şi împăratul, a cărui stătură se vedea din depărtare, salută milităresce. La porunca lui, toate vapoarele de resbel dădură 21 salve de salut în onoarea reginei Angliei care în Londra chiar in aceasta cji îşil serba jubileul al 58-lea an de domniă. Welsersheimb, Jaworski şi Böhm- Bawerk ceilalți, sunt numai „conducător de ministerii“. Toți prinţii se adunară apoi la dejun pe coperişul vaporului Hohenzollern. Cu acesta se fini serbarea oficialâ. O voce germană despre „Kulturegglet“-urî. Din incidentul adunărei recente din Odorheiul secuesc a „Kultureggliet“-ului maghiar transilvanean, ziarul german „ Münchener Allgemeine Zeitung“ scrie urmatoarele: Cine esamineaza legile şcolare aduse dela 1879 încoce, apoi ordinaţiunile ministeriale referitoare la şcoale, planurile de învăţământ, cărţile de scolă, disposiţiunile etc., acela uşor se poate convinge, că aci intenţunile de maghiari care formează un sistem la a cărui realizare se lucră cu cel mai mare zel. Cât de considerabile sunt mijloacele materiale, cari stau la disposiţiunea „Kulturegylet“-urilor răspândite ca o reţea prin ţară, o dovedeste deja singurul fapt, că „Kulturegylet“-ul ardelean în decursul esistenţei sale de dece ani a adunat o avere de 1.168.000 floreni; numai anul trecut s’a sporit averea cu 80.000 fi. Comitatul Sătmarului şi alte municipii au avut chiar şi îndrăsnela, de-a îngreuna poporaţiunea nemaghiară cu o dare escepţională pentru „Kulturegylet“-uri. Deci astfel Nemaghiarii au de-a acoperi din buzunarul lor şi spesele desnaţionalisărei lor! Şi succesul, mai ales prin oraşe, nu se poate denega; o mare parte dintre cetăţenii germani şi aproape toata jidovimea din Ungaria a căiat victimă maghiarismului. Dar toate aceste resultate la aparinţă însemnă totuşi puţin în faţa faptului, că partea preponderantă, simburele sănătos al naţionalităţilor nemaghiare, se opune în luptă continuă şi crescândă atacurilor maghiarismului desnaţionalizător. Opunerea acesta nu rămâne fără reacţiune, cu cât şovinismul maghiar păşesce mai dur, mai intolerant şi mai agresiv, cu atâta naţionalităţile ameninţate se apără mai energic. Căci nici una din aceste naţionalităţi nu are voia şi aplecarea de a se nimici pe sine şi a se preda victimă moioehului şovinist maghiar. SC1HILE PILEI. — 10 (22) Iunie. Faptă de binefacere. D-l N ic o la e D u m b a, membru în camera seniorilor din Viena, care a făcut şi o frumosă donaţiune fondului Carol-Elisabeta pentru ajutorarea ţăranilor din România, a dăruit, cu ocazia jubileului alegerii sale de 25 ani ca deputat în dieta Austriei-de-jos, suma de 200.000 corone, din al căror venit să se îngrijască orbii şi săracii din cercul electoral. — p— Greva din Reşiţa. Opt sute de lucrători dela minele din Reşiţa (Banat), s’au pus