Gazeta Transilvaniei, iunie 1896 (Anul 59, nr. 120-143)
1896-06-11 / nr. 128
Pagina 2, se vorbesce despre neînţelegerile de la Ligă. Autorul corespondenţei pretinde apoi multe de tote. Intre altele spune, că patru dintre membrii vechiului comitet al Ligei ar fi făcut noului comitet propunerea, de a se încheia un pact între ambele comitete, şi anume aşa, ca să se convoace un alt congres, în care să se alega un comitet nou. In acest comitet ambele partide să fie representate în mod egal. „Propunătorii“, crice corespondentul fetei unguresci, „în numele lui Sturdza au asigurat pe noul comitet, că în acest cas și guvernul este aplicat a ajutora Liga din fondurile sale secrete“. Spune apoi corespondentul lui „Bud. Hil.“, că foaia de mult proiectată a Eratiştilor va apără la toamnă şi încă aici în Braşov, „deoarece acest oraş este mai aproape de Bucuresci, decât Sibiiul şi astfel e mai uşoră şi comunicaţia între conducători“. Corespondența fetei unguresci încheie scriind următorele: „Lucaciu e forte supărat pe Sturdza. Astă-tomnă Sturdza i-a promis, că-l va aduce la metropolia catolică din Bucuresci ca episcop titular, cu scopul, ca în scurt timp după aceea să-l facă metropolit catolic în Bucuresci. Acesta a fost și scopul călătoriei, ce a făcut’o el la BucurescI astătomna, dar atunci esecutarea planului a fost împedecată prin primirea demonstrativă, ce ’i s’a făcut lui Lucaciu din partea oamenilor Ligei. Atunci Sturdza i-a 4''® lui Lucaciu, că prin acastă demonstraţia fără tact, provocându-se susceptibilitatea cercurilor diplomatice austro-ungare, deocamdată s-a făcut imposibilă realizarea planului. Câteva luni vor amâna lucrul, până atunci Lucaciu să rămână liniştit şi pe cât se poate să nu se amestece în politică. Aci îşi găsesce esplicarea atitudinea neutrală de pănă aci a lui Lucaciu. „Lucaciu, credend, că tăcerea de-o jumătate de an este de-ajuns pentru a mulcumi susceptibilitatea diplomaţiei austro-ungare, s’a dus acum la Bucuresci, ca să ceră dela Sturdza împlinirea promisiunei. Sturdza însă, în loc de episcopia, i-a dat sfatul, să ocupe postul de predicator, ce este vacant la catedrala S-lui Iosif din Bucuresci, pănă când îi va pute mijloci mitra de episcop. Lucaciu n’a primit ofertul acesta al lui Sturdza, deoarece vede în el o deridere a promisiunei date, și de aceea a declarat înaintea 4’ar^Ştil°r din Bucuresci, că soirea, după care el ar primi postul de predicator la catedrală, nu corăspunde adevărului, deare-ce lui nici prin minte nu-i trece, de-a renunţa la luptele politice, părăsindu-şi patria“. Acestea sunt informaţiunile fetei unguresci, pe cari, pentru curiositate, le-am reprodus aci, fără să aflăm de lipsă a le mai comenta, cretar de stat, care să scrie cu sânge ordinele voastre; dar acum, ca și atunci, stăruința în măsurile barbare vă va tîrî spre o ultimă nenorocire. Repet, adresa acesta este brutală și sângerosă. Parcă văd amarul rîs dispreţuitor, cu care va fi primită în ţara mea împreună cu discursul tronului. Amândouă au să fie socotite ca o declaraţie de răsboiu civil. Spuneţi-mi, dar pentru ce ţera mea a fost aruncată ca o pradă unui secretar de stat? Ultimul discurs al Mejestăţii Sale, la închiderea parlamentului, ne făgăduise măsuri, cari să curme răul. Să binevească onor, secretar de stat pentru Irlanda a asculta acestă întrebare : Când Irlanda a fost dăruită de Cer cu mai bogate daruri decât Scoţia şi chiar decât Anglia, când dar Providenţa a făcut pentru ea aşa de mult, pentru ce guvernul a făcut forte puţin sau forte rău? Pentru ce stăpânii ei se îmbuibă de bunătăţi şi locuitorii mor de fume ? După şepte vocuri de apăsare îndurată de nenorocita mea ţară, nu se poate găsi nici o îndreptare, nici o alinare ? Trebue să cereţi ei sânge? Daca Irlandezii s’ar fi administrat singuri, decă desordinele s’ar fi născut sub o administraţie irlandeză, vi s’ar fi putut erta, că aţi alergat la forţă; dar când aud pe un nobil lord despre desordinele isbucnite, pe când voi ne guvernaţi, când vă aud plângându-vă de noi după şepte secole de tiranie din parte-vă, trebue să resping toate acusaţiunile vostre. Pe voi vă adus de miseria nostră, de ruşinea nostră. Şi decă e aşa, decă guvernul vostru despuietor e causa turburărilor noastre, nu e aşa, că întrebuinţarea forţei va mări şi mai mult răul? E o singură îndreptare : dreptatea... Nobilul lord Ormelie*) a binevoit să facă un discurs, — aprobat de mulți în acastă Cameră — și a asvîrlit asupră-mi totă greutatea mâniei sale. Ce nenorocire ! Fie-oare astăzi, nobil sau nenobil, are gata câte o bătaie de joc pentru Irlanda. Am suferit lovitura, dar am dispreţuit-o. Aţi îndoit măsurile de străşnicie; oare Irlanda este acum mai liniştită ? Nu sunt acum crimele de 4®®® ori mai numeroase? Totă lumea recunoaste acesta; se discută numai causa pentru care s’au îmulţit crimele într’un mod îngrozitor. Sunt două chipuri de a răspunde. Unul a fost adoptat de nobilul lord, căruia i se datoresce moţiunea adresei. Acesta crede, că eu şi numai eu agitatorul sunt causa tuturor tulburărilor. (Ascultaţi! Ascultaţî!). Aşa a vorbit nobilul lord. Uită onorabilii mei adversari, că şi ei au fost apusaţi acum un an, cum sunt eu aţî acusat, de aceiaşi crimă de provocare la revoltă. E! domnilor, eri eraţi agitatorii poporului engles. Apusatorii voştri aveau, că poporul nu s’a gândit nici odată la o reformă revoluţionară pănă când nu l-aţi aţîţat prin uneltirile voastre. (Ascultaţi!) Toate vorbele insultătore, pe care mi le-a aruncat cu prisos nobilul lord, toate au fost în acelaşi chip aruncate celeilalte părți a acestei Camere. Atunci ați primit cu dispreţ vorbele acelea ; cu dispreţ le primesc şi eu acum. Vina crimelor întâmplate este a guvernului vostru rău, nu a agitaţiunii. Acele crime sunt urmările faptelor, nu ale vorbelor. (Va urma.) *) Lordul Ormelie, membru al camerei, a susţinut vederile regulamentului in aeastă cestiune. GAZETA TRANSILVANIEI Din dieta ungară. Vorbirea deputatului Meszlenyi contra lui Lueger şi contra antisemiţilor. In şedinţa de alaltăeri a camerei ungare deputatul Ludovic Meszlenyi interpelă pe ministrul ungar de comerciu şi de interne în privinţa „agitărilor“ antisemiţilor din Viena cotra Ungariei. Eră ce vorbi numitul deputat dietal : Marea naţiune cultă germană — cum îi place să se numescă — şi o parte a ei mai mică, locuitoare în ţările austriace şi, după cum sperăm, sedusă de cătră singuratici, a scris şi vorbit de luni întregi cu o ură orbă contra a tot, ce e maghiar. Cu gura nespălată şi spumegândă de invidie au atacat, sub masca duşmăniei faţă cu o confesiune recunoscută la noi ca legală, chiar pe însaşi naţiunea maghiară, în firma credinţă, că cu ajutorul fanatismului, aplaudat în Austria de cătră o mulţime sedusă şi necoptă pentru libertate şi egalitate, vor nasce aci în Ungaria un ecou, pe care îl vor folosi pentru crearea unei tendinţe reacţionare, al cărei scop să fie nimicirea independenţei Ungariei. Conducătorul acestei mişcări este podoba Vienei, Dr. Lueger sau Dr. Lüger, pe care ii putem numi Dr. Lügner (mincinos). Dep. Otto Herman: Aşa ceva nu se cade în parlamentul ungar. Preşedintele: Fac atent pe d-l deputat că nu se unesce cu demnitatea acestei corporaţiuni de-a vorbi în mod atât de ofensator despre persoane (Aprobări). Lud. Meszenyi: Cu acelaşi drept, cu care acest domn numesce Budapesta, Judapesta, îl pot şi eu numi pe el, cum l’am numit. Elementele conducătoare ale Antisemiţilor au proclamat în cârciumele din Viena programul, al cărui punct principal a fost acela, că vor face ca Jidanii să înghită pe Maghiari, sau Maghiarii pe Jidani, sau, dacă aceştia n’ar vrea să se mănânce unul pe altul, îi vor înghiţi ei pe amândoi. (Ilaritate). Noi râdem de aceşti acrobaţi politici, deoarece n’am luat şi nu luăm în serios acţiunea lor. Am tăcut şi am lăsat să sore pe lângă urechile noastre acel marş al „poporului cult“, al cărui refren este : „ Juden und Magyaren, Schuften und Betgarein. Noi am făcut ca şi leul, care zise odinioara: „Om nici nu bag în seama ceea ce vorbesce măgarul despre mine" (Ilaritate). Acesta a fost punctul nostru de vedere faţă cu Austria. Defăimările şi murdăririle, pe cari trebue să le audim şi să le suferim, sunt dovezi evidente, că niciodată nu vom pute trăi în căsătoriă fericită cu acea fată bătrână, care să porte cu pizmă şi cu ură neîmpăcată faţă de tot ce este aici. (Vii aprobări în stânga estrema). Vice-primarul Vienei a 4*s’° aceea, că nu este bun patriot acela, care va visita esposiţia nostră, şi a 4’®’® atunci, când Majestatea Sa sărbătorea şi se bucura împreună cu noi aci în Budapesta. Dep. Turay Imrea: E forte bine, dacă acum nici împăratul nu le place. Meszlényi Lud.: Şi cu uimire ne-am întrebat, că are esistă în Austria lege, care să pedepsescă laesa de Majestate, sau daca nu e lipsă de ea, că esistă vre-o lege sanitară, care să permită ca astfel de domni să umble liberi, cari ar merita să stea în casa nebunilor şi să-şi ţină acolo vorbirile. Nici nu voesc să mai vorbesc despre ceea ce spre întreaga cameră, că adecă în timpul din urmă decurg între sub-primarul Vienei şi între studenţii valahî şi panslavî consfătuiri, cu scop de a corni în Ungaria mişcarea contra supremaţiei maghiare. Să probeze, noi nu ne temem, deare-ce naţiunea maghiară tot-deuna va avè putere de-a tăia, rupe şi nimici astfel de porniri bastarde. Faţă cu agenţii agitatori trebue aplicată legea şi trebue trimişi cu sup peste graniţele ţărei. Adresez cătră d-nii miniştri de comercii şi de interne următorele interpelaţiuni: 1. Are cunoscinţa d-l. ministru de comercial, că în timpul din urmă se distribuesc în comitatele învecinate cu Austrie, gratis, o mulţime de 4iav® vieneze, cari agită contra unei confesiuni recipiate şi în contra statului maghiar şi naţiunei a maghiare? Şi decă are cunoscinţă despre acesta, este el hotărît de-a detrage debitul poştal pentru aceste 41.r® Pe teritorul ungar? 2. Are cunoscinţă d-l ministru de interne, că prin ţară umblă agenţi cu scopuri de agitare? Şi deca acesta se adeveresce, este el hotărît de-a aplica toata rigoarea legii contra acelor agenţi, care sau pe basa de invitări sau din liberă voinţă vin aci să propage principiele lor agitatorice? (Vii aprobări în stînga estremă). Prea Sfinţite Părinte, Sufletele credincioşilor de vecur, slăvitei şi Sfintei noastre Biserici naţional© sunt cuprinse de jale adâncă faţă cu judecata nelegiuită şi fără pildă în istoria Bisericei şi neamului românesc, a cărui jertfă aţi căzut. In neputinţa de a aduce altă mângăere sfinţitului cap al bisericei noastre adăpat cu amărăciunea nemilosă a patimelor omeneşti, vă rugăm înalt Prea Sfinţite Părinte, a primi ca prinos al mâhnirei ce înduraţi, mărturisirea adâncului nostru respect şi a dragostei noastre sufletesc!. Suntem, înalt Prea Sfinţite, cu cel mai profund respect, ale Eminenţei voastre era supuse fiice sufletesci. Urmeza subscrierile. — 10 (22) Iunie. Dela Curtea română. Ieri la orele 11 MI. II. Regele şi Regina au plecat cu un tren special dela Bucuresci la Sinaia. Erau la gară toţi miniştri cu doamnele, preşedinţii corpurilor legitare, primarul capitalei, prefectul poliţiei şi mai mulţi funcţionari superiori. D-nii Dimitrie Sturdza şi Stoicescu au însoţit pe Majestăţile lor pănă la Sinaia. Trenul regal era condus de d. Miclescu, sub directorul căilor ferate. O adresă cătră fostul metropolit Ghenadie. Doamnele române au redactat urme itaarea adresă de omagiu cătră fostul metropolit al Ungro-Vlahiei Ghenadie Petrescu, care i se va presenta acestuia la Căldăruşani de o delegaţiune a doamnelor: înalt Nr. 128—1896. — p — Steaguri unguresc! insultate. Se plâng foile unguresc!, că aproape nu este 4i, în care stegul unguresc să nu fiă insultat când într’un loc, când într’altul. De astă-dată e vorba de preotul sârbesc Paul Millin din Basahida, o rudeniă a episcopului sârbesc din Timişora, despre care ’i se comunică lui „Bud. Hil.“, că cu ocasiunea serbărei mileniului „cu furiă și înjurături“ a luat un steag unguresc, ce era arborat pe școla sârbască, l’a rupt și l’a călcat în picioare diceu”, că „steagul unguresc este o rușine pentru școla sârbeascăAlt cas spune „Mg.“, că s’a întâmplat la un maial în comuna Bankovici din comitatul Zala. Un practicant dela tribunalul Varasdia, cu numele Antoniu Stannberger, „a furat“ un steag dela şcolari, s’a dus cu el prin cârciume şi cafenele, lăudându-se că-l va insulta. A eşit apoi pe stradă şi dela mai mulţi trecători a cerut chibrite, cu cari să aprindă steagul, dar n’a capătat. Tribunalul din Varasdia a condamnat pe făptuitor la 6 săptămâni închisoare. Conferenţa interparlamentară, cum stim, se va ţine anul acesta la Budapesta. Comitetul pregătitor a ţinut 4*1®!a acestea o şedinţă, în care secretarul comitetului, faimosul Pazmandy Dénes, a raportat despre succesul propagandei, ce a făcut-o el în străinătate în decurs de trei luni, în care timp a colindat înpersonă pe la diferitele parlamente străine, învitându-le la conferenţă. Se 4*®®» că peste 100 de membri „dintre cei mai distinşi“ ai parlamentelor din Europa apusană ar fi promis, că vor veni neapărat la Budapesta. S’a însărcinat o deputaţiune din trei membri, anume: contele L. Szapary, D. Pazmandy şi I. Horvath, cari vor ave să margă la Berlin pentru ca să stărue in personă pe lângă persoanele cu influinţă de-acolo, de-a face să fiă cât mai bine representat la conferenţă şi parlamentul imperiului german. Deputaţiunea va merge cu aceeaşi misiune şi la Viena. Pe lângă parlamentul italian s’au însărcinat să întrevină generalul Turr şi contele Stefan Keglevich. S’a hotărît, ca conferenţa să se ţină in 28 Septemvre, aşa ca membrii să potă lua parte în corpore şi la serbarea deschiderii comunicaţiunei prin Porţile de fier, ce se va ţină la 27 Septemvre. —o — Favoruri pentru funcţionarii administrativi. Se asigură, că ministrul unguresc de interne a adresat o circulară cătră toate administraţiunile comitatelor, prin care le face cunoscut, că în 4fi®l® proxime ministrul de comerciu va lua măsuri, ca funcţionarii comitatelor să potă şi ei beneficia de favoruri pe căile ferate în măsură egală cu funcţionarii statului. .Acesta se va întâmpla încă cu începutul lui Iulie a. c. O fotă ungurască observă, că şi acesta este un semn al apropierei alegerilor de deputaţi.*p— Un giarist espulsat. Din Neoplanta sa anunţă, că suditul sârb Stojan Damjanovici, redactorul suplent al ziarului „Zastava“, a fost espulsat din Ungaria din clusă că ar fi agitator politic. La facultatea teologică din Blasiu anul scolastic s’a încheiat erl cu liturgia de mulțămită. „Unirea“ spune, că Espelenţa Sa. P. S. Mitropolit a fost de faţă la toate esamenele teologilor, punând alumni