Gazeta Transilvaniei, decembrie 1896 (Anul 59, nr. 265-286)

1896-12-01 / nr. 265

Pag. 2 Toate­a frumoase, dar cum cugetă domnii kossuth-iști, că se va pute sugruma corupțiunea, deca o vei da pe o ușă afară și o vei lăsa se în­tre pe cealaltă? Pe ce se întemeiază întregul sistem de guvernare unguresc, decă nu pe corupțiune, pe falsitate și pe nedreptate, când măsură, în toate, cu doue mesurî popoarelor ţerei şi când pe unii îi protege, părtinesce şi îna­­inteză pe socotela şi în paguba ce­lorlalţi ? Trebue se se schimbe cu desă­vârşire şi dela rădăcină tot regimul de a fii ca se potă fi cu putinţă a spera serios în stârpirea corupţiunei şi a celorlalte rele, ce s’au încuibat din pricina nedreptei și neumanei guvernări. La o astfel de schimbare înse, cum am arătat cu adresele lor, nici pe departe nu se gândesc partidele maghiare. Nu stim ce va mai d*06 »par­tida poporală“ în proiectul seu de adresă, căci s’a eps, că și ea voesce se presenteze unul, dar nu credem, ca ea se se abată dela direcţiunea şovinistă naţionala maghiară mai mult, decât a făcut’o în programul ei, pronunţându se în favoarea „ese­­cutărei legei de naţionalitate.“ Ei bine, legea se se esecute, dar cine, pentru Dumnedeu se-o esecute, decă toţi cei ce datori sunt se­o esecute, cu membrii „partidei popo­rală“ cu tot, nu voesc decât un stat cu caracter esclusiv naţional ma­ghiar ? Revistă politică. Passivitatea partidei apponyiste. Partida lui Apponyi, numită „par­tida naţională“, a început se facă în dietă passivitate politică faţă cu ocâr­­muirea de astăziî, începutul l'a făcut în şedinţa de joi. Până acuma par­tida acesta totdeauna a votat pro­iectul de lege, asupra recruţilor ; în şedinţa de Joi înse, în decursul desbaterii acestui proiect de lege, n’a luat cuvântul nici un mem­bru al partidei, or la votare nu s’a ridicat nici unul din toata partida şi acesta s’a întâmplat la votarea fiă­­cărei cestiuni aduse înaintea dietei. Şi aceasta, dire­cţia apponyistă, se va întâmpla şi de-aci încolo pănă atunci, pană când nu vor fi espiate sau şterse violenţele şi nelegalităţile severşite la alegerile trecute dietale. Italia şi tripla alianţă. Seim, ce mare svon a făcut în tată Europa descoperirea unei foi a lui Bismark, că Germania încheiase pe la 1889 o învoială secretă cu Rusia, şi că acâstă învoială a durat până la 1891. Unele foi germane s’au încer­cat cu tot adinsul se tragă şi pe Ita­lia în jocul acesta, susţiind, că la 1891 ministrul de estenne de atuncia a încheiat o astfel de învoială se­cretă. Acum vine ministrul-preşedinte Rudini şi declară într’o convorbire, ce a avut’o cu directorul ziarului „Italie“, că el, care la 1891 a fost în oficiu, n’a subscris nici un fel de învoială cu Rusia. El, Rudini, a avut o întâlnire în Octomvre 1891 cu Giers, răposatul ministru de esterne al Rusiei, dar la acâstă întâlnire nu s’a tractat, decât de liniştirea Fran­ciei asupra reînoirei triplei alianţe. Rudini desminte şi faima, că el ar fi împărtăşit atunci lui Giers textul, tratatului triplei alianţe. Rudini în- ■ cheia convorbirea dicend, că marele interes al Europei şi înainte de toate al Italiei este pacea. * O voce austriacă contra Jidovilor unguresc!. In şedinţa dela 10 De­­cemvre a parlamentului austriac, de­putatul Schneider, vorbind despre le­sfârşesce fiicenoi: „că sfânt şi cucernic gând a fost, că a făcut curăţeniă pentru cei morţi, ca să se slobozescă de pecateu. Aflu superflu a mai cita esemple din Biblia testamentului nou, unde mai la fiă­­care pagină dai de esemple îndemnătare pentru eserciarea calităţei creştine evan­­gelice. Prin urmare forte se înşală d-l „Doctor“ când afirmă, că „pomana n’ar avea sens moral“, ci „material“, — fiind de origine păgână, — adusă fiind „pro­du­s ma­­nibus“ ca să aibă merinde şi bani pe cea­laltă lume morţii. Conced, cu cuvântul „pomană“ să se derive dela latinescul „pro manibusu, dar conceptul pomenei s’a născut de-odată cu religiunea naturală între omeni, ceea ce însă e de-odată omenii pe pământ, căci omeni fără religiune — fiă aceea­şi falsă — n’au esistat şi nu esistă. Şi apoi să nu se tracă cu vederea, că şi străbunii noştri în statul păgânătăţii în lucrările şi instituţiunile lor erau conduşi nu numai de principii mate­riale, ci şi morale; sau poate că „Dr. Ta­­nase“ îşi închipuesce, că vechii Romani ca păgâni erau ateişti, neavând nici o cre­dinţă în cealaltă lume, în nemurirea sufle­tului, în raid, în iad etc...?! Ovidiu cu tot scepticismul său lasă să cetim în Elegia IX lib. III. amorum: „Si „tam­en e nobis aliquid, — nisi nomen et um­­„bra, restat, in Elysia văile Tibullus eritu. Se vede din acest versicul, că deşi el în­suşi poate că dubita în esistenţa raiului, dar massa poporului în genere credea în Elisiu — locul oamenilor pii după morte. Asemenea cetim, tot la classici, despre unii omeni osândiţi la tartar, — ori iad, — pentru viţiele lor din acastă viaţă: „Sed et, aeternumque sedebit „Infelix Theseus... (Virg. Aen. lib. 6). Aşa­dară pomenele, cu toate că au fost în us şi la străbunii noştri păgâni, pentru aceea nu se pot desbrăca de sensul moral; căci crefiând ei în elisiu şi tartar, cu nece­sitate morală erau astrînşî ca să se îngri­­jască de atari mijloace, prin cari aveau a se insinua graţiei tleilor, — de aici espre­siunile „placare deos“ — placatos..........qui „volet esse deosu — fiice Ovidiu în eleg. n­. libr. I. trist. — şi celea mai nimerite mij­loace, precum ne arată şi biblia, erau mila faţă de cei săraci. Prin urmare cu toate ră­tăcirile lor enorme dela legea positivă dumnefiească, străplăntată nouă prin mâna lui Moise, tot mai aveau şi Romanii cei vechi credinţa în t­ei, şi nemurirea sufle­tului, rain, iad, ca şi dogme elementare ale religiunei naturale. Aşa­dară pănă ce stimatul d-n „Doctor“ nu va putè dovedi, că străbunii noştri nu credeau absolut în nimic dincolo de mormânt, nu pot subscrie aserţiunea d-sale, că pomenele sunt intro­duse din punct de vedere material şi nu moral. După acesta l-aşi mai întreba pe d-l „Doctor“, că de ce propune numai şterge­rea pomenelor servite cu vinars, lăsând ne­atinse cele servite cu vin? Aici văd o ne­­consecenţă. Căci lucru probat prin expe­rienţa de toate fiilele e, că atât vinul, cât şi vinarsul, dacă se consumă fără cumpăt, tulbură, irită, produce sfadă şi ruşine, şi-l aţâţă pe om la păcate; şi din potrivă, luat cu cumpăt, ambele pot veseli inima omu­lui Eu nu pot crede să nu fi simţit vre­o­­dată ştim, d-n „Doctor“ efectul salutar al unui pahar de apetitorium, mai cu samă înainte de gustarea bucatelor uscate şi vâr­­tose ?! Apoi să nu cugete d-sa, că Românii noştri la pomene împart atâta beutură, pănă ce-şi sparg capetele; cine vorbesce astfel, acela scrie de lângă masa de pres­cris receptele, şi nu din esperienţă; la co­­mandări de obiceiu se string săracii, cărora se dă câte-un păhărel de vinars, şi apoi colac cu ceva supă şi, nici prin gând nu-i vine nimenui să se îmbete cu acea oca­­siune. In urma celor fu­se, părerea mea mo­destă e, că pomenile se vor desrădăcina din sânul poporului numai de-odată cu cre­dinţa sa noastre religiuni, ceea ce nu se va întâmpla nici­odată; şi fiind­că Românul nostru nu face pomană numai când moare cine­va, ci în decursul anului mai adese­orî, mai cu samă tomna, după ce gată cu lu­crul câmpului sub numire de „masă“, ori „festantă“, când de ordinar îşi invită nea­murile, dându-le sub colorit religios faţă de petrecere socială, ori ospăţ creştinesc; a şterge acuma beutura şi cu acea ocasiune de la masa Românului ar însemna atâta, cât a-l despoia şi de cele 2—3 ore de re- GAZETA TRANSILVANIEI. găturile Austriei cu Ungaria, di96 între altele, că el este mare prieten al creştinilor din ţara ungureasca, dar este duşman de morte al tuturor Ji­dovilor ungurescî. Nu sunt în stare se-mi închipuesc, di0® deputatul aus­triac, cum pot fi Ungurii aşa oameni slabi (laşi), ca se sufere a fi stăpâ­niţi de Jidani, se nu păşască contra lor şi se nu-o sfîrşască odată cu ei. Schneider di06 apoi, că ar trebui se se traducă legile secrete (talmudul) ale Jidanilor, pentru ca se le potă ceti şi cunosce creştinii; privilegiile se înceteze faţă cu ei şi moşiile se li­ se ia din mână şi se se împartă între muncitorii de pământ.—Pentru aceste vorbe Schneider mai de multe­­orî a fost provocat la ordine din partea preşedintelui, dar el pentru aceea totuşi nu s’a lăsat pănă nu şi a versat cum se cade focul dela inimă. E de însemnat, că Schneider este unul dintre omenii cu mare tre­cere în Viena. Ca deputat el a fost ales cu mare majoritate. * Din dieta ungurescă. In şedinţa de slab­ăerî a dietei ungu­­rescî s’au început desbaterile asupra proiec­tului de lege despre recruţi. Opasiunea acesta li-a fost binevenită deputaţilor kossuthişti­­ pentru a-şi mai vărsa puţin focul asupra armatei comune. Thaly Kalman declară, că el împreună cu toţi kossuthiştii vrau să aibă o armată independentă ungurască. Pentru armata comună nu dă nici bani, nici tineri, căci armata comună cântă nu­­ mai „Gott erhalte“, er nu „Isten áld meg a magyart“. Polonyi Géza, care face parte din par­tida unronistă, ce a fost atât de rău bătută în alegerile de deputați, se spelă și el să vorbească. Atunci cineva din partida guver­namentală îl întreba în batjocură: „Câți sunteți?“ — „Noi“, (fi80 Polonyi, „după statistică suntem opt, dar dacă alegerile ar fi fost drepte şi nu s’ar fi făcut atâtea fărădelegi, am fi şi noi cel puţin atâţi, câţi sunteţi voi (cei din partida guvernamen­tală). Declară, că el încă ar dori o armată independentă ungurască şi de aceea arma­tei comune nu-i votâză recruţi. Dar pe cât timp e la putere guvernul de acei, nu vo­tâză recruţi nici pentru honvedime, deorece guvernul a folosit şi honveftimea la alegeri pentru săvîrşirea abusurilor. — Kossuth Fe­­rencz încă a spus, că pentru armata co­mună el nu votâză recruţi, pentru honve­dime însă votează, nu pentru-că ar avea în­credere în guvern, ci pentru-că patria are lipsă de honved. — In urmă punându-se la vot, proiectul a fost primit. Dintre opo­­siționali, numai „partida poporală“ a votat pentru el. După asta s’a ridicat ministrul-preșe­­dinte Banffy, ca să răspundă la o interpe­lare, ce i-o făcuse Polonyi cu privire la descoperirile sensaţionale ale fetei bism­ar­­kiane „Hamburger Nachrichten“, privitoare la alianţa dintre Rusia şi Germania. Banffy n’a putut da aici nici un răspuns, ci a de­clarat numai, că acum lucrurile s’au dat uitărei că monarchia nostra e în cea mai bună prietiniă cu Germania şi că tri­pla alianţă formeaza şi a fii cel mai puternic stâlp al păcii europene. Polonyi n’a fost mulţămit cu acest răspuns. El atacă aspru Germania fiicend, că e necredinciosă faţă cu monarchia nos­tră şi că nu ne mai putem încrede în ea. Guvernul, fu­se el, să şi caute aliaţi în altă parte, căcî Germania umblă se ne păcă­­lesea. O asemenea păşire în contra alianţei cu Germania încă nu s’a întâmplat pănă acum din partea Ungurilor. Toate partidele oposiţionale au aprobat păşirea acesta a lui Polonyi. SCI­RILE SILES. — 30 Noemvre. In causa paşaporteior pentru Româ­nia şi Serbia, ministrul unguresc de in­terne a dat o ordinaţiune,în care spune, că cei ce vor fi prinşi trecând graniţa spre Ro­mânia, ori Serbia fără paşaport, vor fi de­ aci înainte pedepsiţi pentru delict cu o pedepsă pănă la 15 fids închisoare şi 100 fr. amendă. Pănă acum, în înţelesul unor ordinaţiuni mai vechi ministeriale, trecerea fără paşa­port în România, ori Serbia era oprită şi, dacă se întâmpla, ca cine­va să fie prins trecând graniţa fără paşaport, era oprit şi trimis îndărăt, dar nu mai era şi pedep­sit, cum va fi de aci înainte. Foile ungu­ Nr. 265—1896. resc! spun, că ordinaţiunea de mai sus a dat-o ministrul anume pentru Români, fiind­că ar fi observat, că „agitatorii va­lahi“ au trecut pănă acum graniţa de multa­­ori şi fără paşaport. —o — Representanţi în consiliul comunal al Cernăuţilor pentru suburbiile Clocucica, Horecea şi Lialiceanca au fost aleşi: Ion Bumbacu, profesor, cu 115 voturi şi Alec­­sandru Gantemir, învăţător superior, cu 188 din 182 voturi date. Ambii aleşi au fost candidaţi şi recomandaţi de partidul naţio­nal român din­­Bucovina. Alegerea, cum spune „Gazeta Bucovinei“, a decurs în bună ordine, or ţinuta alegătorilor din nu­mitele suburbii faţă de actul electoral a fost în adevăr demnă şi solidară. Atitudi­nea observată de bravii alegători români nu numai lor le face onora, ei ea poate să servască drept esemplu de imitat şi pentru ceilalţi alegători români din celelalte cor­puri electorale, soiut fiind, că numai prin o păşire bărbătescă şi prin o atitudine so­lidară se poate ajunge la o isbândă dorită. —p— Un preot arestat. Bilela acestea preo­tul román Pandovits Döme din Szentes, aflându-se într’o seră în casa deputatului Sima Ferencz, pe neașteptate se pomeni cu nispe gendarmi, cari îl luară între baio­nete și-l duseră în închis6re. Acesta s’a fă­cut la porunca fispanului Yadnay, care cu opasiunea cercetărei oficielor publice din Szentes sfla, că din fondul soalei comu­nale, al cărei passar era părintele Pan­­dov­its, lipseste o sumă mai mare de bani (o milă şi câte­va sute fior.) Bă­nuit pentru defraudaţie, preotul a fost în urma acesta arestat la porunca fişpanu­­lui. Fiind­că Pandovits Döme, deşi Român, este o unaltă a Ungurilor, înaintea cărora trece de mare „patriot“, arestarea lui a produs mare tulburare în toate gazetele oposiţionale unguresc­, cari îl iau în apă­rare, mai ales fiind-că Pandovits era oposi­­ţional, ţinea la partida lui Ugran şi trecea ca duşman al partidei de la putere. Mulţi Unguri fruntaşi s’au întrepus pentru libe­rarea preotului renegat, dar n’a ajutat ni­mic. ba după cum cetim afil în foile din Budapesta, Pandovits a fost escortat alal­­tăeri în temniţa ordinară dela Seghedin, unde se află şi astăfii. Deore-ce însă un fişpan nu are drept de-a închide pe ni­menea înainte de-a se fi adus o ju­decată asupra lui, advocatul Hoffmann, ca apărător al preotului, a făcut arătare cri­minală contra fişpanului Yadnay pentru „abus de puterea oficiului“. O asemenea arătare a făcut şi deputatul Sima Ferencz în contra căpitanului de poliţie din Szentes şi a sublocotenentului de gendarmerie, pentru­ că aceştia au intrat cu puterea în casa sa pentru a-l prinde şi aresta pe preot, pe când dreptul de imunitate al unui deputat nu permite acesta. — Dar sm­ul­­gă-se „patrioţii“ de păr cât vor vre. Destul că pe părintele Pandovits Românii n'au

Next