Gazeta Transilvaniei, iulie 1899 (Anul 62, nr. 142-167)
1899-07-22 / nr. 159
Pagina. 2 nu !“, care la insistenţa sgomotoasa a pubicului a trebuit repetată. După concert s’a dat piesa plină de haz „idil la ţară'*', una dintre escelentele localisări ale d-nei Maria Baiulescu, apărută în biblioteca teatrală a societăţii pentru fond de teatru român. Spuse, D-le Redactor, că nu mai ies din superlative, dar acest cel mai înalt grad al formaţiunii comparative al adjectivelor îmi este pas de pas indispensabil, când descriu prestaţiunile bravilor noştri Sălişteni. Representaţia aceasta de diletanţi a fost una dintre cele mai succese din câte am vezut. Escelenta pasă de humor plină a d-lui N. Roman (Berbec), rutina, talentul şi siguranţa de păşire a D nei Aurelia Popp (Smaranda), uşurătatea de joc şi dicţiunea clară a d-lui Dumitru Borcea (Costică Roşian) şi a d-sorei Alecsandrina Aitean (Tinea), precum şi jocul şi reproducţiunea inteligentă şi bine simţită a celorlalţi diletanţi, Iuliu Crişan, Alecsandru Palageş şi d-ra Letiţia Calefariu — au creat un splendid ensemblu, care a produs o ilaritate sgomotoasa în decursul întregei representaţiuni. Aplause furtunoase şi urări sgomotoase au fost răsplata, cu care publicul din sală a remunerat pe bravii diletanți. * După representația teatrală s’a evacuat sala de tot mobiliarul de prisos, pentru ca să se facă loc pentru tinerimea dornică de dans, care aștepta cu nerăbdare să începă musica și să se porneasca jocul. Și s’a început jocul cu o horă, dér ce horă! Era o horă mare și mândră, cum numai la Sălişte o poți vedea ! La cadril au dansat... nu stiu câte părechi... era imposibil să le numeri, dar vă pot spune, că au fost foartefoarte multe și nespus de animate. Zeul Hymen plana de-asupra fericitelor cete ! Numele drăgălaşelor participante nu le pot înşira, căci îmi lipsesce o listă completă a lor. Dacă îmi va succede a căpăta o listă cât de cât completă, îndeosebi a ospeţilor esterni, o să vi-o pun la disposiţiă pentru numărul proxim. Şi s’a făcut sără, şi s’a făcut nópte şi s’a făcut diminaţă pe la 4 ore, şi cu asta s a sfârşit do.ua intâiu. gil. Serbarea Petőfi în Sighişora. Airarele unguresci sunt pline de rapoarte lungi asupra serbărilor de Duminecă din Sighişora, serbări arangiate de Maghiari în amintirea poetului Petőfi, care înainte cu cinci-fieci de ani a cădut în lupta memorabilă, întâmplată pe câmpia numită pe unguresce „Feheregyhaz“. Spicuim din rapoartele lor următorele: Din toate părţile Ardealului şi din Ungaria, Maghiarii au alergat să serbeze memoria poetului lor. Şapte trenuri extra au sosit Duminecă în Sighişora. Din Budapesta deputaţiunile au sosit cu două trenuri ; un tren a dus pe ospeţii din Clusifi, or mulţimea de Secui sosi încărcată pe patru trenuri. Guvernul a fost representat prin secretarul de la ministeriul de culte Zsilinszki; representate au fost camera magnaţilor şi camera deputaţilor, numărose comitate, oraşe, societăţi şi corporaţiuni maghiare, ziarele unguresci asigură, că au fost de faţă la serbare peste 5000 de oameni; credem însă, că acestă cifră este exagerată. Printre deputaţiuni manifestanţii unguri au putut să salute „cu bucurie“ şi o deputaţiune a Saşilor din Braşov şi pe mai mulţi ţărani saşi din ţara Bârsei îmbrăcaţi în costum naţional săsesc. Conducătorii Saşilor însă n’au participat la serbare. Saşii au fost pretutindeni primiţi cu strigări de „elten“ şi Secuii era pe aci să-i îmbrăţişeze de bucuriă. Românii n’au participat nici unul. Faptul, că vestitul „fecior al popii din Voila“, deputatul N. Şterban, a ţinut să apară şi el şi să se facă „interesant“ prin „cabrioleta“ lui trasă de cinci cai mânaţi de el, el îndărăt ocupând loc vistttul său îmbrăcat în costum unguresc, — nu valoreză nimic. La 10 ore a. m. mulţimea a plecat cu alaia şi cu sgomot pe câmpia „Feheregyhaz*, unde înainte cu 50 de ani s’a dat lupta crâncenă între Ruşi şi ostea lui Bem, în care se afla şi „Petö”. Incidental amintim, că în lupta aceasta a cărtat şi generalul rus Skariatin lovit de un glonţ de tun. Generalului i s’a ridicat aici un monument. Tot pe acestă câmpiă se înalţă monumentul ridicat în amintirea honvefiilor cu finţi. In jurul acestui monument, în faţa căruia era ridicată o tribună, s’a postat mulţimea manifestanţilor. Festivitatea s’a introdus printr’o cântare. A urmat îndată un discurs înflăcărat ,inut de Bartók, Lajos, preşedintele „Societăţii Petőfi“ din Budapesta. Oratorul aprecia meritele lui Petőfi, ca poet şi ca luptător pentru idealul său, „libertatea“, numindu-l de repeţite ori „semifieu“. Intre altele clise: „El (Petőfi) a venit să moră aici, numai pentru ca cenuşa lui să facă a fi maghiar pământul acesta. Figura lui de bronz stă împlântată, ca un pumnal în mijlocul urîtelor certe de naţionalitate, însă buzele sale vestesc în acelaşi timp tuturor frăţietatea şi libertatea“. Teatralistul din Clusifi Kovács Gyula recită apoi „Apoteasa“ lui Jókai, dar s’a avântat aşa de tare, încât la fine artistulactor că fiu ameţit. Se cice, că ar fi fost atins, bietul, de insolaţiă. Deodată s’aud strigări furtunoase de „éljen“ din partea Secuilor. Pe tribună apăru faimosul Nicolau Bartha, ca să cuvânteze — cum a fus — deasupra osămintelor „sfântului mormânt“. Şi a cuvântat cu patos. „Pe câmpia aceasta a cădut înainte cu 50 de ani Petőfi. Glonţele cădeau ca ploaia; tunurile urlau, ca tunetul cerului; potcoavele cailor isbiau frunţile vitejilor morţi; baioneta strălucea, sabia făcea să ţîşnască sângele, şi peste acest aspect montruos se lăsa, ca un văl, zăbranicul de jale al înfrântei speranţe a libertăţii poporului“. Spune, că n’au mers la Sighişora, ca să plângă martea lui Petőfi, ci să umple urechile lumii mari cu strigătul despre „gloria maghiară“ şi să mulţămescă prevedinţei, că li-a dat pe Petőfi. Răpit de momentul acesta, oratorul se îndreptă spre Saşi fiicând: „Vă salut, amicilor Saşi! Popor cult fiind, vă închinaţi înaintea memoriei mărului poet. Fiţi salutaţi şi voi, amicilor Sârbi, cari pe firmamentul maghiarismului ați țintuit doi aștri: Damjanics și Petőfi (Se scie, că Petőfi n’a fost din nascere Maghiar. Tatăl său fă Sârb, mamă-sa Slovacă, — el din acest amestec de sânge sârbesc și slovăcesc, a eșit Maghiarul Petőfi. — Red.) Der frații noștri români unde sunt? Atât de curând să-şi fi uitat ei, că flacăra lui a ajutat să se topască cătuşa iobăgiei de pe mânile lor? Decarea unui popor liber este gratitudinea. Unde sunt?“ Bartha le vorbi apoi Săcuilor şi încheiă mulţămind prevedinţei, că a dat Maghiarilor pe Petöfi. După recitarea unei poesii, a vorbit vicepreşedintele camerei deputaţilor, Bela Tallian, care într’un discurs emfatic făcu politică de rassă. „Dacă un Zrinyi Croatul, un Frangepan Slavul, un Dugovics Sârbul şi, între alţii, un Petőfi, născut Petrovici, au justificat prin fapte, că poţi să te naşti Maghiar din sânge mestecat, ba poţi şi trebue să fi Maghiar şi cu limbă străină, deci odată beneficiezi de rudele patriei, de legile ei, de scutul, sprijinul şi apărarea ei, atunci în direcţia aceasta numai unui principiu îi este permis a se validita aici: fiecare locuitor al patriei, aparţină el oricărei rasse, sau naţionalităţi, trebue să-şi afle mândria şi datoria în aceea, că şi el e fiiul acestei patrii“... Pune ca model pe Petőfi tuturor naţionalităţilor şi fiice, că acestea „numai aşa vor fi fericite“, dacă vor profesa „dogma, credinţa şi convingerea“ lui, şi atunci vor fi „ fraţi cu noi” (cu Maghiarii). Secretarul de stat Zsilinszki vorbi în numele guvernului şi a Academiei de ştiinţă maghiară. După acesta manifestanţii s’au reîntors în oraş, unde au încununat statua lui Petőfi. La amiafil s’a dat un banchet de 200 tacâmuri. Aici încă s’au ţinut discursuri. Contele Karolyi Pista toasta pentru Săcui. Citând cuvintele dintr’o poesie a lui Petőfi: „Deca pământul e pălăria lui Dumnefieu, patria noastra e buchet pe ea“, contele în ton ameninţător se espectora astfel : „Nimenui nu-i este permis a lua frunfiă sau flore din acest buchet, fără a fi trădător“. Ugran răspunfiend clise: „Da, cine se atinge de buchetul pălăriei lui Domnefieu, acela e trădător, și primul fulger, ce l’ar isbi, ar veni dela Săcui, al doilea de peste piatra Craiului, al treilea din cer, dela spiritul glorioşilor eroi“. — Au mai vorbit contele Eug. Zichy, făcând alusiuni la Saşi, despre care învăţatul german Virchow ar fi fus, că „trebue să mărgă umăr la umăr cu Maghiarii“. Primarul Sighişorei Walbraun răspunfiând clise, că au venit şi Saşii sighişoreni să participe la sărbătorirea poetului, deoarece şi ei sunt fiii patriei, iubesc şi ei patria. — închină deci pentru patriă. Cu banchetul s’au sfîrşit serbările şi deja în acea fii sora cei mai mulţi au plecat din Sighişora. .Revistă externă. Flascul conferenţei de pace. Seim, că conferenţa de pace s’a închis Sâmbăta trecută. Nu se cunosce încă pănă acum în totalitatea sa resultatul consfătuirilor şi desbaterilor din cele două luni şi jumătate, cât a durat conferenţa, dar din cele ce s’au publicat pănă afiî, reiese neîndoios, că ea a suferit un fiasco, la care nu se aşteptau, poate, nicî cei mai pessimişti politiciani şi diplomaţi. „Agenţia Reuter“ surprinde acum lumea cu o nouă descoperire. Anume: Germania, Austro-Ungaria, China, Anglia, Italia, Japonia, Luxenburgul, Elveţia şi Serbia n’au semnat nicî convenţiunile, nici declaraţiunile. Turcia n’a semnat convenţiunile. Statele Tnite şi România, n’au semnat convenţiunile, decât sub reservă, apoi StateUnite n’au semnat decât declaraţia privitoare la balene. Procesul verbal a fost subscris prin urmare numai de Rusia, Francia, Dania, Spania, Portugalia, Suedia şi Norvegia și Grecia. Majoritatea puterilor n’a primit așa dar nici ceea ce se credea, că poate constitui oare-care succes al conferenței. In chipul acesta conferența nu poate ave valoare practică. Ea nu numai că n’a promovat marea ideiă a desarmării, dar n’a ajuns nici măcar la atât, ca prin decretarea tribunalelor de arbitrii, să micşoreze numărul conflictelor internaţionale. Resboiele vor fi purtate şi pe viitor cu aceleaşi arme teribile, ca şi pănă acum, şi dăcă America în Filippine, ori Anglia în Transvaal va ave lipsă de puşca cu glonţele numite dumdum, ele pot să le folosecă neînpedecat, degiaba vor protesta în contra celelalte naţiuni, în numele umanismului. Alianţa chinesă-japonesă, piarele englesesci vestesc, că între China şi Japonia este pe cale a se încheia o alianţă. Un admirat şi patru oficeri japonesi se află în Peking la ministrul plenipotenţiar al Japoniei, şi la Taku se află o mică escadră japonesă, în frunte cu prinţul Kamura, despre care se fuce, că va merge la Peking, ca să fie de faţă cu ocazia negocierilor începute pentru încheiarea unui tratat chineso-japones. E vorba, ca China să dea Japoniei un control financiar în schimbul reorganisării armatei şi marinei Chinese de cătră oficeri japonesi. Se mai vorbesce, că împărătesc, văduvă a Chinei e pe partea unei astfel de alianţe, care ar da Chinei mijlocul de a resista agresiunilor din afară. Unii dintre înalţii funcţionari chinesi să tem însă, că un astfel de tratat de alianţă ar deştepta bănueli la celelalte puteri, şi se mai temă, că din bănuelile acestea se vor nasce complicaţiuni grave. GAZETA TRANSILVANIEI. SCHULE DI LEL. — 21 Iulie v. Confiscarea „Patriei“. Numărul de Duminecă 18 (30) Iulie al „Patriei“ din Cernăuţi a fost din nou confiscat. Censura a eliminat cu totul urmatoarea notiţă : „Isprăvile d-lui Pantchoulidzew. Prin indiscreţiunea unui funcţionar de la consulatul imperial rusesc, am ajuns la cunoscinţa urmă Nr. 159.—1899. torului fapt: Supărat, că „Patria“ a demascat amestecul neadmisibil al d-lui consul imp. rusesc Pantchoulidzew în afacerile austriaca și în deosebi bucovinene, s’a presentat acesta la baronul Bourguignon, cerând regulamentarea „Patriei“ și espulsarea d-lui Dr. V. Branisce, pe care îl bănuia de autor al acestor demăscări sensaţionale. Tot de la consulatul imp. rusesc aflăm, că d-l baron Bourguiemon a promis d-lui Pantchoulidzew reglementarea „Patriei“ şi în deosebi espulsarea d-lui Dr. V. Branisce. De atunci se caută nod în papură, ca pentru espulsarea d-lui Dr. V. Branisce să se afle o formă acoperită prin lege. Pănă acum n’a reuşit însă, fiindcă, după cum se scie, de aproape trei luni absenteaza d-1 Dr. Branisce din Cernăuţi şi 8 săptămâni a absentat şi din Bucovina. Se svonesce, că d-1 Pantchoulidzew insistă impetous, ca d-l baron Bourguignon să-şi achite promisiunea cu orice preţ. Vom vedea“. Nou doctor român. Din Lipsea primim spirea îmbucurătore, că d-1 Sextil Puşcariu, fiiul d-lui advocat Ios. Puşcariu din Braşov, a depus la universitatea de acolo doctoratul în filosofie cu un frumos succes: Goluchowski şi Hohenlohe. Ministrul austro-ungar de externe, contele Goluchomski, va merge la Aussée, ca să facă o visită cancelarului german Hohenlohe. întâlnirea aceasta este considerată, ca o nouă dovadă de soliditate a triplei alianţe. Se anunţă totodată, că Goluchowski şi Hohenlohe au mai avut o întâlnire pe la începutul lui Iulie în Paris. Alegerea din Sebeş. Alaltăeri s-a făcut alegerea de deputat în Sebeşul săsesc. A fost ales cu unanimitate candidatul guvernului Iosif Weszi alias Weisz. Saşii din cercul Sebeşului şi-au câştigat prin aceasta un nou „apărător“ în dietă. Să le fie de bine ! Adunare slováceasca oprită. Din Neutra se anunţă, că adunarea poporală slovăcescă convocată pe 30 iulie în O.Tura a fost oprită, sub cuvânt, că din programul adunării şi din lista vorbitorilor reiese, că adunarea vrea să agiteze în contra ordinei legale şi în contra ideii de stat maghiar“ , mai departe, că convocatorul adunării, preotul evangelic Culik, „este cunoscut ca panslavist“. Jubileul pompierilor din Braşov. Suntem rugaţi a da loc următorului apel către doamnele şi domnişorele din oraşul nostru. „In firma speranţă, că stimatele domne şi domnişore din scumpul nostru oraş natal, urmând exemplul altor oraşe, vor căuta şi din parte-le să contribue cu obolul lor, pentru întemeierea unui premiu de onoare al „doamnelor şi domnişorelor“ din Braşov, am luat şi în programul nostru un astfel de premiu. Sprijiniţi de bunăvoinţa faţă de reuniunea nostru, ne luăm permisiunea a ne reîndrugarea de a nu mai întârsiia cu contribuirile, ci (oricât ar fi de modeste, noi le primim cu mulţămită) a le depune la şeful nostru în decursul acestei săptămâni. — Comitetul festiv11. Despărţire ierarchică. Precum aufiim, Consistoriul din Arad va lua dispoziţiile necesare, ca în Chichinda-mare şi în Becîcherecul-mare, comitatul Torontal, să se efeptuiască despărţirea ierarchică a Românilor de cătră Sârbi şi respective să se înfiinţeze parochii române. Prin despărţirea ierarchică s’ar desgropa mulţi Români din ierarchia sârbască. Păruială pentru serbarea lui Petöfi. Adecă vorba vine; de păruit erau numai să se păruiască, căci la urmă se vede, că s’au mai resgândit isteţii „cavaleri“ şi au lăsat lucrul baltă. Caşul s’a petrecut între fişpanul comitatului Heves, Kallay Zoltán, şibaristul Fényes László, piaristul adecă atacase în modul cel mai vehement pe fişpan, pentru că acesta anunţase hotărîrea congregaţiunei, de a trimite doi representanţi la serbările din Sighişora, în chipul următor: „Pentru așa ceva comitatul n’are bani; ași putea apela contra deci-