Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1900 (Anul 63, nr. 1-23)

1900-01-28 / nr. 21

Anglia şi răsboiul. Guvernul englez a reportat în parlament o victoria mai mare decât s-ar fi aşteptat, respingându-se cu o majoritate de peste două sute voturi propunerea lordului Fitzmaurice. A­­cesta cerea ca camera comunelor să-şi esprime părerea de ren asupra lipsei de prevedere şi de capacitate, ce a dovedit-o guvernul în condu­cerea afacerilor africane dela 1895 încoce, precum și în pregătirea res­­boiului actual. S’a s­c­is, că propunerea lui Fitz­maurice a fost îndreptată mai mult în contra ministrului coloniilor Cham­berlain, autorul intelectual al tuturor celor ce s’au petrecut de câțiva anî în raporturile cu republicele sud­­africane. ‘Ministrul coloniilor, care a stă­ruit mai mult pentru resboiți, a scă­pat însă deocamdată tefer de urmă­rile marei răspunderi, ce a luat’o asupra ei. El nu numai că n’a fost silit a­ se retrage, cum credeau mulţi în ajunul întrunirii parlamentului, dar a ţinut chiar un discurs, în care a desfăşurat o suverană consciinţă de sine, luând în apărare politica sa resboinică. A şi avut un succes mare oratoric in apărarea guvernului con­tra atacurilor oposiţiei, şi a fost aplaudat repeţit din partea minis­terialilor, — aşa de pildă, când a c­is cu emfasă, că predominarea An­gliei în Africa de sud însămnă sta­bilirea egalităţii pentru albi şi a dreptăţii pentru rassele negre; apoi când a esclamat, că în puţine săp­­tem­ânî 200.000 de soldaţi englesî vor sta în Africa de sud şi că na­ţiunea nu se va retrage de la nici o jertfă, ce se va crede de lipsă pentru succes. Ei bine, Chamberlain şi soţii săi de la guvern au reuşit a câştiga o mare majoritate în contra propu­nerii lordului Fitzmaurice. Ce şanse le va oferi însă continuarea răs­­boiului? In privinţa aceasta sunt forte in­teresante părerile, ce şi­ le-a dat în­­tr’o convorbire publicată în „Neue Freie Presse“ consilierul de stat ru­sesc Bloch, autorul renumitei cărţi asupra răsboiului, care se ceice a deş­teptat în Ţarul Nicolae al II-lea ideia unei conferenţe de pace. Bloch crise între altele, că nu crede, că răsboiul din Africa de sud se va pute sfârși curând, nici chiar atunci când Anglia ar face toate sforțările de a trimite cât mai multe trupe pe câmpul de luptă. Ca Englesii să opereze cu masse colo­sale de trupe, nu crede a fi cu pu­tință, și acesta din cauză, că nu e cu putință a hrăni trupe în masse mari. Cu cât se vor depărta mai mult de litoral, cu atât mai grea va fi nutrirea lor. La aceasta se ma­­adauge, că Bunii cari sunt buni vâ­nători, dar n’au disciplina de foc militar, continuând răsboiul mai lung timp vor învăța-o și aceasta şi artileria lor va învăţa să puşce din ce în ce mai bine. Burul va deveni prin resboiu soldat adevărat, şi acesta, pe lângă calităţile lui eminente cunoscând te­renul, având puţine trebuinţe şi su­portând uşor toate strapajele, va în­tări puterea lui morală, care valo­­reaza mai mult ca cea mai bună dis­ciplină. Șansele Englesilor vor deveni tot mai rele, vor trebui să se lupte pentru fie­care pălmac de pământ și de un atac mare nici că va putea fi vorba. Aceasta hărțuilă va putea să dureze chiar ani întregi. Dăcă răsboiul va dura numai un an, An­glia poate pierde, dimpreună cu ră­niţii şi bolnavii 80—100.000 de omeni. Astăzi, Anglia pretinde, că presti­giul ei cere se înfrângă republicele africane. Atunci însă ea va fi silită să şi ia refugiu la un tribunal de ar­bitri, tocmai ea, care mai mult a agitat în contra operei conferenţei de a face de la Haga. Părerea aceasta a consilierului rus poate să fie ceva prea rea pentru situaţia Angliei în răsboiul de faţă. Dar nimeni nu va zuce, că nu ar fi motivată prin evenimentele petre­cute pănă în momentul de față. D-l de Bloch crede, că tocmai răsboiul anglo-bur va contribui mai mult la isbânda ideii de pace pentru care s’a întrunit conferenţa din Haga. El va fi o învăţătură pentru cele­lalte popoare, ca să cunoscă, că inte­resul cel mai vital al unui popor este tocmai de-a evita răsboiul în orî-ce împrejurări. De ar fi aşa, nu s’ar fi vărsat de­geaba atâta sânge pe continentul african. Conferenţa din Viena. Marţi s’a ţinut a doua şedinţă, a conferenţei de îm­păcare. S’au discutat esclusiv afacerile mo­rave. Din partea guvernului au asistat mi­niştrii Koerber, Spens-Boden şi Rezeit. înainte de toate s’au desbătut în general raporturile de naţionalitate din Moravia şi s’a accen­tuat din toate părţile necesitatea înţelegerii asupra cestiunilor de litigiu în interesul păcii. După un schimb mai lung de idei, conferenţa a decis, ca în şedinţa viitoare să încapă desbaterea în merit asupra re­­gulării limbii oficiale de stat şi a auto­rităţilor autonome din Moravia. In decur­­sul consultărilor s’a dat în general espre­­siune dorinţei, de a­ se convoca cât mai curând comisiunea permanentă, respective sub-comisiunea alesă de dieta Moraviei, ca se delibereze, urgent asupra obiectelor, ce i­ se vor înainta. Ce va fi cu „Reichsrath-ul“. Fo­ile din Viena asigură, că „Reichsrath“-ul va fi convocat între 15—20 a. c. aşa că conferenţa de înţelegere va continua con­ FOILETONUL „GAZ. TRANS“. (9) Din etiologia poporală română. — Urmare. — C. Onomatomorfose. Onomatomorfose sau legende etimologice sunt toate acele naraţiuni etiologice, cari caută să esplice pe cale etimologică origi­nea numelui sau numirei diferitelor obiecte şi vietăţi. Tipică în privinţa aceasta e tradiţiu­­nea descălecatului Moldovei, aşa precum ni­ s’a conservat la cronicari. Cronicarii"­ povestesc în următorul chip descălecarea Moldovei. Ureche spune că: „După multă vreme, când feciorii cei de domn din munții unguresci, pogorând după vânit, au nimerit la apa Moldovei, vădend locuri desfătate, cu câmpii deschise, cu păduri dese și cu ape curgătoare, îndră­­gin­ locul, au tras pe ai săi dela Maramu­reş şi pe alţii au îndemnat de au venit şi au descălecat întâia sub munte, mai apoi înmulţindu-se şi crescând înainte, nu nu­mai apa Moldovei şi Siretul le-au fost ho­tar, ci până la Nistru şi pănă la mare s’au lăţit“. Nicolae Costin înfloresce acesta întâm­plare cu o serie întregă de basme etimo­logice. El spune că „să se fi îndemnat Dragoş cu pre­ câţi­va de ai săi din Mara­mureş şi au venit peste munţi în chip de vânătore şi au găsit o fiară1­, şi gonindu-o cu dulăi pănă la apa Moldova şi obosită fiind fiara, au prins-o în apa Moldovei la locul unde se chiamă Boureni. Pus’au şi in pecetea domniei ţârei- cap de bour, ce se vede pănă astăc­î. Eşti­ au mai la câmp acei vâ­nători şi au nimerit la locul unde este acum mănăstirea Eţcanii şi acolo era pri­­sacă cu stupi, şi era la acei stupi un Rus­­neac anume Eţco, şi întrebându-l, ce om este de trăesce în loc pustiu, şi cine stă­­pânesce locurile acele, el a răspuns, că un Rusneac din ţara leşască. Ei apei Mol­dovei, unde au ucis fiara, pe numele unei ţince (căţele), ce o numea Molda, care de multă gonă ajungând la apă unde au ucis fiara, au crăpat de apă, limbind multă, s’au nu­mit Moldova apa Moldovei pe numele Moldeia. Miron Costin reproduce aceeași poves­tire în poema sa polonă, adăugând, că colo­*) Bourul (zimbrul!, mia moșului Ețoc deveni apoi Suceava, care nume îi esplică el prin aceea, că ar fi fost dat de nisce cojocari unguri, căci cojocarul pe unguresce s’ar numi soci (szöcs)*). Bourenii dela bourul ucis de Dragoş, Eţcani dela Rusneacul Eţco, Moldova dela Molda, şi în fine şi Suceava dela ungurescul nSzöcsu, toate acestea nu sunt decât nisce derivaţiuni etiologice proprii legendelor eti­mologice poporale, deşi derivaţiunea Su­­cevei poate fi considerată ca proprie lui Miron Costin, deci de provenienţă savantă. Caracteristică dintre legendele etimo­logice e una din multele variante ale m­e­­tamorfoselor raţei, după care raţa, după ce a fost­­transformatâ în pasăre, şi-a primit numele de „raţă“ dela cuvântul m­aclău. Legenda ne spune, că Ileana, frumosa fiică a unei văduve sărace, ajungând în prinsarea uinut căpitan de hoţi, ca să scape din situaţiunea sa neplăcută, a rugat pe o babă, să-i dea mână de ajutor, şi atunci frecându-se cu buruenile primite s’a pre­făcut în pasere. „Pasărea aceea era forte grasă și când mergea, de grasă ce era, numai să *) Arh. ist., 1, p. 106. legăna , pentru-că așa a fost ea, și când era fată. Oamenii, ce din când în când treceau pe acolo, văcjendu-o, că se leagănă în toate părțile, cjiceau : — Pasărei acesteia îi trebue raze*), ca să nu se răstoarne dintr’o parte într’alta. De-aicî apoi, dela acestă cjicală vine, că se cheamă pasărea aceasta rață, pentru că fiind dintru început foarte grasă, îi trebuiau raze.**) Intreaga legendă deci să lasăză pa etimologisare poporală, pe derivațiunea cu­vântului „raţă“ din „rază“. In chipul acesta la clasa onomatomor­­foselor vom distinge două grupe de le­gende etiologice: a) legende etimologice directe, pornind de-a dreptul dintr’un nume esistent s’au închipuit; aşa e Boureni din bour; şi b) legende etimologice indirecte, în­trucât cuvântul în jurul căruia e grupată întrega legendă, e trecut mai întâia prin procesul etimologisării poporale ; așa e rată din rază. (Va urma.) Nicolae Sulică *) Comp. Xenopol, Ist. Rom., II, pg. 36—37. A 1T13'L LUINI. „gazeta“ iese îji flăcare i AbonamtB jffitiu Austro-Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fr. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul neutru Braşu­ Administraţiunea, Piaţa Tren Tergul Inului Nr. 80, etogii I.: Pe un an 10 fl., pe şist luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe tr­ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. —Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte. REBACŢIUNEA, Aăffilaisîraţiunea şi Tipoirala, 1M307, piaţa mare Hi. 30. Scrisori nefr&ncate na sa primesc. Manuscripte nu se retrimet. (»3EBATE »« promos« la AD­­SSiana TaATIUâE în Braşov şi la ii*H&âtrireXe Birouri de sinnoîuri, în Viena. 58. Dukes Ha­chi. frx. Augenfeld 4 Emarich Lasr­er, M­­nrich Schalak, Rudolf Kösse. A. Oppellks Nacht. Anton Oppolik. SaBndapeeta: A.V. Qoidber­­fgß?, Ekstein Bemnelt. In Ham­­burg: Karolyi 4 Liebmann. PREȚUL IMSERTIUMILOR : o se­­■Ű& garxnond pe o coloana 6 or. fi 30 or. timbru pentru. o pu­blicară. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a B.a o­iseriă 10 or. sau 30 banî. Nr. 21. Brașov, Vineri 28 Ianuarie (9 Februarie). 1900. sfătuirile sale și după conchismarea par­lamentului. Se­­jice, că se va propune „Reichsrath“-ului înainte de toate proiectul de lege privitor la contingentul recruţilor, după care se va pune la­ ordinea zilei ale­gerea în delegaţiune. Din Lemberg se anunţă îusé, că se fac deja de pe acum pregătiri pentru o eventuală disolvare a „Reichsrath“ului. Foile polone spun, că căpitanii districtuali au primit deja avizul de a lua cu cea mai mare grabă măsuri necesare pentru esecu­­tarea de alegeri, nouă generale, aşa ,ca acestea să se potă face în timp de trei săptămâni, după o eventuală disolvare a camerei deputaţilor. Congresul catolic pentru atono­­mie a ţinut alaltăeri a cincia şedinţă. Pre­­sideza contele Szapary. Primul orator Szinnyei-Mersze părtineşce proiectul majo­rităţii, îndată după el Mladoniczky se ri­dică în apărarea proiectului minorităţii şi atacă energic direcţia politică esistentă de 80 de ani, care a dat drepturi tuturor con­fesiunilor, afară de biserica catolică. — Pozsgay a cerut, ca fondurile şi fundaţiu­­nile catolice să fie date autonomiei şi acesta să aibă influenţă asupra numirilor de ar­­chierei şi asupra sculelor. Se declară pen­tru proiectul minorităţii. — Vorbesce şi contele Apponyi, care arată la început, că adevăratul liberalism trebue să pretindă autonomia. Eötvös şi Deak nu numai că au părtinit autonomia, dar înşi­şi au ini­­ţiat-o. Arată, că autonomia nu este nece­sară numai din punct de vedere al egalei îndreptăţiri a catolicilor, ci şi din punct de vedere al statului maghiar. Urgiteză or­­ganisarea catolicilor din Ungaria în servi­ciul scopurilor naţionale maghiare şi al uni­tăţii naţiunei maghiare. Apponyi părtinesce propunerea lui Horanszky. Mai vorbesc doi oratori, unul pentru altul contra proiectului majorităţii, Szeli la Viena. Din Viena se anunță, că ministru-președinte Coloman Szell a so­sit alaltăeri după amiacul acolo și a avut o *) proptele. **) Marian, Ornitologia II, 392—393.

Next