Gazeta Transilvaniei, octombrie 1900 (Anul 63, nr. 218-241)

1900-10-28 / nr. 239

iffiBAfcfIUSKA. uiăMîîîatmiei ii Tlpsirtits. $8A3f&¥, piața aam R». Se. ■Scrisori oaCrmoitt» nu «% primesc. Manuscripte se ia retrimet.­­«REBATE au punznvso ia Ain- WSSTRApUME în LVar,cw si * v^ato&ftAxele Birouri As »wand­wir­­s 3a Tiena: B. Oukot Naohf. 8«x. Augonfeld A,£jn«riohLQ8n®r, S^nrloh fiobalofr;, Kutioîf Bosse. A:.OppeUks Naclif. Anion Cppallk. Ia Budapest«.: A. V. QoSdbar­­şor, S&stein Sorost. in Ham­­fearg.* Starotyl A. Uebmann. PREȚUL IKSERTIUftSLOR : o se­­xfjit garmond p© o polemi 6 cp. — Publicări mai dea© axa cu tarifă și învoiala DECLAME pe pagina a 8-a o mi'.ia 10 or. sau 30 bani. II. 239. A­NUL X-SIX XX, gazeta“ iese în fiecare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria: P© un an 12 fi­, pe ș0se luni 6 fr., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru România și străinătate: Pe un an 40 franci, pe ș0se luni 20 fr., pe trei luni 10 fi*. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa K­are Târgul Inului Nr. 80, etapia I.: Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., p® trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 pr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Viners-Sâmbătă 25 Octomvrie (10­loemvrie). ISOO. Gestiunea şcolelor. Ne-am dedat a vedea tratându-se cestiunea naţionalităţilor ori de câte­­orî vine la rând în camera ungară sau în comisiunile ei discusiunea asupra budgetului cultelor şi a in­­strucţiunei publice. La aceste oca­­siuni şoviniştii de toate partidele şi nuanţele sunt solidari în a inventa toate chipurile şi modurile pentru a înainta causa aşa numitei „politice culturale naţionale maghiare“. Acesta o fac, firesce, în spirit cuceritor. Ţinta lor sunt şcolele na­ţionalităţilor cu limba de propunere nemaghiară. Nu poate, după ei, se progreseze politica culturală ma­ghiară, decât numai nimicind carac­terul naţional nemaghiar al amin­titelor şcole. C’un cuvânt maghia­­rizarea brutală. Activitatea ministrului cultelor şi instrucţiunei publice este judecată de cei din dreapta ca şi de cei din stânga, de guvernamentalii ca şi de oposiţionalii unguri, pe măsura, în care el poate dovedi, că i-a succes a strîmtora sau nimici condiţiile de asis­­tenţă ale şcolelor naţionalităţilor nemaghiare, ceea­ ce se poate întâm­pla cu diferite mijloace. Asupra aces­tora şi a aplicării lor este interpe­lat din toate părţile ministrul: dacă supra­vegheză destul de energic şcolele naţionalităţilor? dacă se gândesce a concentra toate școlele pedagogice în mâna statului? dacă se îngrijesce în destul, ca din seminariile confesionale se nu iese oameni contrari spiritului șovinist maghiar? dacă scie se esecute legea pentru „Kisdedov“-urî? decă­t și așa mai departe. Toate aceste întrebări, pe lângă altele, ca d.­e. cestiunea întroduce­­rei limbei maghiare la „Maghiarii gr. cat.“, le-a adresat ministrului Wlassics, în şedinţa de Marţi a co­­misiunei financiare dietale, faimosul Komjáthy din stânga extremă şi i le-a adresat într’o răsuflare. Şi cu el au emulat mai mulţi alţi membri de pănura lui, dintre cari jumătate sunt guvernamentali, fiind nerăbdă­tori să stie cu o oră mai curând când crede, că le va sosi momentul a­ le preface în şcole de stat unguresc­. Bombardat astfel din toate păr­ţile ministrul se ridică şi răspunde fie­căruia în parte, oi tuturor în ge­neral, căutând a-i linişti, a le dovedi bunele sale intenţiunî, enumerându-le faptele, ce le-a săvîrşit pentru ajun­gerea marelui scop al maghiarisării şi asigurându-i în fine, că dacă nu a putut face încă mai mult, causa este, că n’are bani destui; e silit şi el să ţină seam­a de marginele, ce i­ le trage budgetul, căci la din con­tră, „mărturisesce sincer, ar dori să fa­că mai mult decât face“. Atunci corul şovinist mai intoneza înc’odată cântecul prin care dojenesce şi îm­­pintenă tot­odată pe ministru, se nu şovăască nici un moment, şi ter­mină prin a da espresiune pănă una alta încredere, în atitudinea minis­trului. Acesta se repetă, cum am c­is­ la fia­care discusiune budgetară, şi dă regulat acelaşi resultat. De astă­­dată discuţiunea în comisiunea fi­nanciară s’a încheiat, în ce priveşte şcolele naţionalităţilor cu declararea ministrului Wlassics, că urmăresce cu atenţiune tot mai vie şcolele na­ţionalităţilor şi pune mare greutate pe aceea, ca ele se corespundă „esi­­genţelor patriotismului. “ Totdeauna însă, ca şi acum, nu se spune în ce consistă aceste esi­­genţe, căci nici un om cu minte nu va pută, să afirme, că patriotismul nu se poate manifesta decât numai prin limba maghiară şi prin senti­mente specifice maghiare. Dacă ar fi aşa, atunci n’ar esista astăciî un regat al Ungariei şi, în consecinţă, n’ar mai pute fi vorba de o cestiune a naţionalităţilor faţă cu inştinţele despotice ale esclusivismului de rassă maghiar. Afacerea căilor ferate bosniace preocupă, viu cercurile polifoice din monar­­chie. Marţi s’a întrunit în Viena un consiliu comun de miniştri în palatul ministrului ,r­eşedinte ungar. Consiliul a fost presidat de ministru comun de esterne contele Go­­luchowsk­i. Au luat parte: ministru comun de finanţe Kolllay, miniştri-presidenţi Koer­­ber şi Szell, miniştri de finanţe Böhm-Bawerh şi Lohnes,­ miniştri de comerciu br. Call şi Hegedus şi ministrul căilor ferate autriao cav. Witteh. Consiliul a durat de la 8—9 ore sera. Oficiosa maghiară „Bod Tud.“ Zice, că Gestiunile pendente au fost resolvate prin înţelegere reciprocă. După „A. Fr. Presse“ între cele două guverne se va face un com­­promis, pe basa următorelor composiţii: se vor da necondiţionat Ungariei căile ferate pretinse de ea, adecă linia ferată Samag- Dobojno şi Dobojno-Serajevo până la gra­niţa Sandjacului. Linia Bugojno-Arzano pre­tinsă de Austria, nu se vor construi de odată cu liniile pretinse de Ungaria, cons­truirea ei însă va fi garantată. Se vor cons­trui de către Austria fragmentele liniei Spa­­lato-Arzano mai înainte. O foie ungurescă crede însă a­poi, că liniile Bugojno-Spalato și Samas-Dobojno nu se vor construi de­ocamdată. Cu afacerea căilor ferate bosniace s’a ocupat și reuniunea economică aus- In ota­sul disensiunilor s’au ridicat învinuiri şi proteste în contra Ungarie. S’au audit voci, că Ungaria împiedecă des­­voltarea economică a Austriei, că Maghiarii au împresurat cu totul Bosnia şi o consi­deră ca un domeniu al lor şi că Austriacii nu mai au nici o speranţă, fiind­că Ungaria a răpit totul. Miercuri s’a ţinut ultimul consiliu co­mun de miniştri. Acesta a fost al 9-lea consiliu în afacerea căilor ferate bosniace. Oficiasa „Bud. Tud.“ anunţă, că în acest consiliu s’au redactat definitiv proiectele privitoare la căile ferate bosniace, cari, cu­prinse într’un program, acesta va fi pre­­sentat parlamentelor. Se va construi mai întâiu reţeua, care e de importanţă covâr­­şitoare pentru interesele monarchiei, adecă linia ferată, ce va porni din Serajevo prin valea Limului pănă la graniţa Sandjacului. îndată după acesta se vor lua măsuri pe­­ FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Amintire. La Turnu-Măgurele. Par’ că îşi făcea de cap vara cu ză­­puşela ei nesuferită. Atmosfera era înăbu­­şitore, lumea părea obosită şi pa cer nu se ivia nici o speranţă de-a se mai răcori. In­­zadar stropiau negustorii de câte trei­ ori pe­­ji pe dinaintea prăvăliilor, în zadar stro­­pitoarele primăriei cercau să recprescă stră­zile ; cel mult, dăcă aveai fericirea să te întem­esei cu vre­una, te răcoria la picioare şi trebuia să te mulţumesci cu atât. In timpul celei străzile erau aproape deşerte. Puţinii trecători mergeau leneşi, făcându-şi vânt cu batista şi când din în­tâmplare ajungeau prin dreptul vre­unei cafenele, nu se puteau opri să nu între mă­car pentru un rahat, deci nu pentru o dul­­cuţă. Vorba era de apă, de apa cu ghiaţă! La câte-un colţ de stradă stetea ne­dumerit câte-un cerşitor şi se uita năuc în sus şi ’n jos. Vedea el, că vremea ’i face ’n năcaz şi când se gândia c’o se rămâie nemâncat, îşi îndesa căciula pe cap furios, de nu i­ se mai vedeau nici urechile. Ei, dar ţi-ai găsit să-i faci vremii ’n ciudă! Pe la un spre-Zece şi ceva, numai ce-l vedeai pe bietul bătrân scoţându-şi puţin câte puţin căciula, se uita dornic pe stradă, se scărpina în cap şi apoi se lungia la um­bră şi se lăsa somnului. Ce visa, asta-i so­­cotala lui! V’aşi destăinui şi visele, dar ’mi-e témfi, că mulţi vor rîvni la sorta bietului bătrân. De vre-o două săptămâni mă găsiam în Turnu-Măgurele şi steteam la un hotel de mâna a doua. Singura distracţie, ce o aveam şi pe care, după cum vedeam, o avea totă lumea, era grădina publică. In­­dată-ce sorele pleca peste dealuri, lumea nâvălia de prin case ca nisce şiroie de apa ţinute cu de-a sila, străzile înviau şi toţi paşii mai înceţi sau mai repezi se îndrep­tau spre drăgălaşa grădină din centrul ora­şului. Aici se auziau şapte, vorbe înţelepte, multe banalităţi, rîsete, cuvinte dulci; se vedeau feţe viale, priviri melancolice, zîm­­bete duioase, în sfîrşit era un fel de târg­ou de toate. Am simţit tot­deauna o deosebită plă­cere să-mi petrec vremea între necunoscuţi; te simţi mai întreg, mai liber şi cu aceiaşi ochi te uiţi la tot ce-ţî iese în cale, cer­cetezi, observi şi vremea îţi trece într’un studiu plăcut şi neîntrerupt. Unde mai pui apoi curiositatea pro­­vincială ? Dacă-ţi iai aer de om serios, băr­baţii caută să afle cine eşti; decă iai rolul melancolicului, visătorele te sorb cu ochii; decă eşti îmbrăcat după ultima modă şi senin la faţă, damele din lumea înaltă te găsesc interesant şi multe încă prea inte­resant, încât ar dori să te cunoscă bine, întocmai ca copiii, cari îşi sparg jucăria să vadă ce-i înăuntru , îţi dai ochii peste cap şi sentimentalele îşi pierd mintea, or dacă eşti sburdalnic şi vesel, fetişdrele îţi fac ochi dulci şi le e destul un zimbet, o pri­vire mai duicisă, ca să se bălăbănască totă noaptea cu visele. Distracţia asta o aveam în fie­care Zi, dar de la un timp te saturi chiar de parfu­mul unei rase, necum de naivitatea unor fete la cari nu mai găsiam nimic nou; mă plictisisem. Peste câte­va Zi e sosi 0 trupă de actoriz­âtă scăparea. Ori-cât de puțin e în­­curagiată arta la noi, dar trupa asta a fost primită cu multă căldură; era o variație în mijlocul monotoniei de pănă acum. Intr’o seară, era într’o joi mi­ se pare, se dădea ultima representație. Grădina era plină de lume. Actorii își puneau toate si­lințele să lase o impresie frumosă. Unul singur, Dragomir, era abătut în scenă. Nu îi erau toate acasă, se vedea cât de colo. Era unul dintre cei mai buni actori în trupă, simpatic la totă lumea, şi avea o privire blândă duiosă şi visătoire. Ce bine îl prindea costumul de marinar din Jean- Marie, drama lui An. Theuriet, înalt, bine făcut şi frumos, fermeca lumea cu duioşia glasului şi cu ţinuta lui mladiosa ca a unui făt-frumos. Un bun observator însă vedea, că de multe­ ori cuvintele lui păreau smulse cu de-a sila din inimă şi sciindu-l din serile precedente ca pe un actor de talent se mira şi nu putea înţelege privirea lui vagă şi atitudinea-i pierdută, în care cădea din când în când.­tru construirea celor două linii de căi fe­rate menite a face legătura cu reţaua bos­niacă, de-o parte la Samag, de altă parte la Arzano. Nouele episcopii gr. or. şi Con­­grua. Marţi s’a început în comisiunea finan­ciară a dietei desbaterea budgetului minis­­teriului de culte şi instrucţiune publică. Cu opasiunea aceasta deputatul Pulszk­y şi­-a esprimat îngrijirile lui, că pe basa congruei de stat şi a subtragerei ei dela adevărata menire, să proiecteze înfiinţarea a trei epis­copii nouă gr. oi. — Ministru Wlassics a fost dispus a respunde îndată, că nu va suferi, ca pongra preoţimei să fie folosită spre alte scopuri, decât spre întregirea competinţelor preoţimei. Declară, că n’are nici o cunoscinţă oficială despre înfiinţarea a trei episcopii nouă gr. or. şi nici nu se poate ocupa acl cu acesta. E firesc, că fără aprobarea prea înaltă a Maj. Sale înfiinţa­rea de episcopii nouă nu se poate face. Pentru tariful vamal autonom, Şoim, că în ultima adunare generală a ora­şului Budapesta s’a luat decisiunea, ca con­siliul orăşenesc să înainteze dietei o adresă cerând introducerea tarifului vamal autonom. După cum cetim în foile din Pesta, adresa din cestiune a fost deja pregătită. In adresă se cjice, că numai prin ajutorul tarifului va­mal autonom se va putea pune capăt deca­denței industriei indigene. Actualul tarif vamal comun n’are în vedere, decât inte­resele industriei austriace, fără a garanta în schimb scutirea produselor agrare şi brute ale Ungariei în circulaţia internaţională. Din România, Ministerul de finanţe a adresat urmă­­toarea circulară telegrafică administratorilor financiari: Proprietarul de borhot corăspund­ător cu cei 80 de decalitri ţuică, scutite pro­prietarilor de ţuică, le ve­ţi scuti 150 de de­­calitri borhot. Captitatea, ce va depăşi aceşti 150 de decalitri, se va taxa, după­ ce se va reduce spocrământul de 25 la sută, adecă 20 la sută pentru măsurătore şi 5 la sută pentru per­­derea normală din deposit.

Next