Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1900 (Anul 63, nr. 242-265)

1900-11-26 / nr. 262

»EBAOTTUSFac .âlliiSfiatiliilel |j TlpOtTiSi. îi&AtOV, piatre soars SS. 80. Scrisori aeriuicvte nu se primesc. Jdanoc­ori pic r.a «0 retrimit. '•*AERATE ac pttX!)#S6 is. AD­­SaHâiRATiiiiiE £B iaita^o­V (#; a. «TOR&tfirele 8!ri»iirl4* iinwnd­urf r 2*s VÄentv: B. a«k«=»i Nacht. !3«x. Augenlid 4k Eßioriok Leiiner. tttrinrfoi! Sohalek. Rudolf Ro»&e. £.<Spp8llfct Nacbf. Anion tippelik, in Budapeeta : A. V. Qoldber- I8f. Ekitoin Bernat. In Hiun- Harniyl &. Ltsbmann. irarfUL IKSERŢiOJIiLOft : o &©­­«fă garmond p© o colóná 6 or. — Publicări mai dos© după Martin și învoială HECLAME pe padina a H a o 10 or. gen 30 bani. ir. 262.—Anul LXIII. Brașov, Duminecă 26 Moemvrie (9 Decemvrie). 1800. C&T\a»:cQ.er cLe 3D-CLU­liiCLecă, *4=S) „gazeta“ iese în ng. fl. Ationamejite pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineca. 2 fr. pe an. Pentru Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­ciale poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administrafiunea, Piaţa Stare Târgul Inuicii Nr. 80, etagii I.: Pe un an 10 fl.. pe şase luni 5 fl.. pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Tot aşa şi er’ aşa. Fac ce fac şoviniştii unguri şi tot acolo trebue se se reîntorcă de unde au pornit — în cestiunea ne­­norocitei lor politice ţaţa cu naţio­nalităţile. Se certa şi se acusă unii pe alţii, că nu ’s destul de harnic! se ’nţelegă şi se conducă aceasta poli­tică aşa ca nu numai Ungurii se rămână de-asupra, dar ei se fiă stă­pân! pe totă mişcarea, ba chiar pe gândul şi pe simţul conlocuitorilor din sinul popoarelor de altă naţiona­litate. Nu mai seim a câta­ oră s’a ri­dicat cu ocasiunea desbaterei de acum a budgetului, archişovinistul din stânga estremă Komjáthy, ca se mustre purtarea ministrului-preşe­­dinte şi de interne Szell în cestiu­nea naţionalităţilor eficend­, că poli­tica lui prea puţin energică ar in­curs­­ia numai agitaţiunile acestora. Şi tot aşa nu­mai stim a câta-oră asigură Szell, că faptele guvernului seu dovedesc, că nu e blând şi în­găduitor când e vorba de interesele statului naţional unitar şi de „înfrâ­­narea acelora, care pecătuesc în con­­tra acestor interese.“ Cu mândria se provocă el la politica lui de naţio­nalitate, care — fiice —nu este de­cât politica, ce tinde a întregi clă­direa acelui stat maghiar naţional. Tote acestea, răspund adversarii lui Szell, sunt numai vorbe gole, căci agitaţia naţionalităţilor a cu­prins acum şi viaţa municipală şi vatemă neîncetat vara statului „de­monstrând nepedepsită contra legii şi a voinţei constituţionale naţio­nale.“ Szell cere din nou ca Komjáthy şi soţ! se­­ arete caşuri anumite când a greşit el, în procederea lui faţă cu naţionalităţile, contra intereselor po­liticei patriotice maghiare, adecă şo­­viniste, cr ei pretind că nu mai e de lipsă se­ enumere lapte; totă po­litica lui Coloman Szel, în ce pri­­vesce pe nemaghiarî, e greşită, căcî e pasivă şi nu cum ar trebui, activă. E interesant, că Komjáthy înţe­lege înainte de toate sub o politică activă desfiinţarea legii de naţiona­litate. O astfel de politică,­­zise Szell, n’ar fi bună şi n’ar fi în interesul Maghiarilor. Am trăit, zige el, cu aceasta lege şi vom trăi cu ea şi de aci încolo, numai se o mănuăm cu tăriă şi cu prudenţă; der a turbura liniştea popoarelor nemaghiare n’ar fi nicî-decum un metod bun în mă­­nuarea ei. Aţî înţeles? Maghiarismul vio­lent, care nu-şî face nici un scrupul, nu se sfiesce nicî-odată de-a călca acea lege a naţionalităţilor în inte­resul seu propriu, pe care-l declară de interes al statului, o duce mult mai bine cu legea naţionalităţilor, care a fost şi este şi aşa numai pe hărtiă, decât cum ar duce-o fără de ea. In caşul din urmă ar c­ice totă lu­mea : era că naţionalităţile n’au nici un drept în țara ungureasca, era că duc în adever viață de n­oţî, şi oamen! ca Apponyi nu s’ar mai putea lăuda la congresele internaționale cu mă­rinimia și liberalismul ungurasc; pe când cum stau aci! lucrurile, cei dela putere fac ce vreau cu legea de naționalitate, lucrând în toate contra ei, oi tot­odată mai incasseaza şi lau­de, că totuşi ar fi oamen! liberali şi generoşi. De aici ne putem esplica, de ce afirmarea lui Szell, că n’ar fi bine se se delăture legea naţionali­tăţilor, a fost acoperită de sgomo­­toasele şi îndelungatele aplause ale camerei. Intr’un ziar din Pesta cetim, că Szell ar fi cjis chiar, că deca ar urma politica, ce i-o recomandă Kom­játhy, „acesta ar întorce tot statul ungar cu fundul în sus. Ce lipsă ar fi se-l mai întorcă cu fundul în sus, când acesta s’a în­tâmplat de mult, de când adecă s’a trâmbițat de-alungul și de-alatul, că în acest stat numai ce este maghiar şi cu sentimente maghiare are drep­tul de a trăi. De acum daca este ca se se facă vr’o schimbare sănetosă şi radicală spre binele statului, el trebue adus Urăş! în văgaşele nor­male şi firesc!, prin adevărată liber­tate şi dreptate pentru toţi. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ In memoria lui C. Esarcu. In ziua de 8 Noemvrie st. v. s’a făcut în Bucuresci cu mare solem­nitate desvălirea bustului lui Cons­tantin Esarcu în grădina Ateneului. C. Esarcu a contribuit mai mult ca toţi la întemeiarea Ateneului Ro­mân. La iniţiativa lui s’a clădit mă­reţul palat al Ateneului. Bustul, operă a maestrului sculp­tor Y. Hegel, s’a ridicat la iniţiativa Ateneiştilor (membrii ai societăţii Ateneului). El este aşezat pe calea principală a grădinei în faţa pala­tului Ateneului. Serbarea a fost deschisă cu „Im­nul regal“ şi „Deştaptă-te Române“. După acesta d-l Trandafir Dju­­vara, fost ministru plenipotenţiar şi membru al societăţii şi fost director al revistei Ateneului Român, a ros­tit următorea cuvântare­­festivă, care premerse descoperirea bustului lui C. Esarcu în sunetul musicei: Donmelor, Domnilor. „Românii, după Greci, sunt poporul care a înălţat la cel mai mare grad cul­tura monumentelor lor. „După ce fac pe un popor să trăiască, monumentele îl fac să reînvieze. Fără în­doială, ceea ce a contribuit mai mult la renascerea şi ridicarea Italiei este tradiţiu­­nea unui trecut glorios, neîncetat reînviat prin spectacolul vechilor sale monumente de gloria şi de libertate“. Eră cum se est­e prima C. Esarcu, al cărui monument ne­am adunat să-l sărbătorim astăziî. Sărbători de acest soin au fost, pănă acum, rari la noi, cu atât mai mult, dar trebue să ne bucurăm, că sentimentul gratitudine! cătră bărbaţii patrioţi şi muncitori ai acestei ţări a început să se afirme şi să se mani­festeze prin ridicarea a statui şi busturi. Printre bărbaţii noştri meritoşi, Esarcu va putea fi dat uitării, căci dacă puţini sunt, cari răsfoesc cărţile învechite, nu este om care să vie în capitala României şi care să nu rămână în admiraţiune dinaintea Ate­neului român, şi ori­câţi au dat concursul lor la acestă monumentală operă, nimeni nu va contesta, că ea aparţine întregă lui C. Esarcu. Esarcu a trăit printre noi, viaţa şi operele lui sunt în­deobşte cunoscute şi nu voiu încerca a­ le schiţa aci. Voiu căuta nu­mai a fixa câte­va trăsături a acestei figuri, simpatice şi interesante, din multe puncte de vedere. Prin două mari calităţi Esarcu îmi pare că se impune ca un exemplu bun de urmat; el avea energii stăruitore în acţiu­nile, prin cari urmărea un scop înalt, bine statornicit dinainte; el avea cumpătare în vorbe şi în modul lui de a trăi. Pe de-o parte, rebus angustis animosus, el a dat un puternic imbold iniţiativei private, într’o ţară, unde, trebue s’o recu­­noscem, totul se aşteptă dela stăpânire; acest Palat strălucit dinaintea căruia ne aflăm, podoba Bucurescilor, el l’a conce­put, el l’a zidit, petricică cu petricică; cine nu-şî aduce aminte de sublimul său apostolat, când aduna leu cu leu, suma formidabilă, ce a îngropat în temeliile acestui altar înălţat Literilor, Ştiinţelor şi Artelor? Se paare odisee mai duiosă decât aceea a acestui om, iluminat de o ideiă sublimă, mergând, cu încăpăţinare din casă în casă cerşind, el atât de bogat în energie, concursul ce­lor mai slabe ajutore nedesperând nici­odată, şi încurag­ând pe toţi, cu o sfântă încredere în sine? Ateneul român va ră­­mâne pururea simbolul iniţiativei private şi a spiritului de asociaţiune în România. Pe de altă parte, cumpătat în espre­­siuni, pentru­ că cunoscea valoarea cuvinte­lor, aşa că n’ar fi îmbucat nici­odată trâm­­biţa unei indignări exagerate pentru fapte de nimic, Esarcu a trăit tot­deauna după maxima lui Horaţiu : Vivitur parvo bene, lucru nu tocmai uşor într’o societate peste măsură aplecată cătră risipă. Pe cât era de mândru când vorbia de Ateneul român, pe cât era de ambiţios pentru a ajunge la înaltele dregătorii ale Statului, în scopul meritoriu de a fi părtaş la progresele de realisat, pe atât de modest în viaţa sa pri­vată şi publică, l-am văc­ut cu toţii, cum, după­ ce ajunsese la culmea situaţiunii di­plomatice numai prin munca sa, er nu prin influenţa puternicelor rudenii, Esarcu con- Revista politică. Mai bine de zece­n de dieta un­gară s’a ocupat cu desbaterea gene­rală a budgetului pe 1901. Deputaţii din diferitele partide, care au luat cuvântul în desbaterea generală, au desvelit un şir întreg de rane, ce bântue pe corpul ţării, fără de a fi speranţă, că ele se vor vindeca în curând. Plângeri mari s’au ridicat mai ales de cei din oposiţie, că: viaţa de stat şi naţională maghiară tângesce într’o mare neorenduela; stările economiei publice sunt grozav de dărăpănate; administraţia politică geme de rele şi greşeli; justiţia ase­menea, din viaţa socială a pierit ori­ce avânt nobil; luptele de clasă şi confesionale bântute azî mai mult ca ori­şi când, guvernul stă incapabil faţă cu socialismul etc. Toate ca toate, dar kossuthiştii şi toţi ceilalţi de pănura lor sunt gro­zav de nemulţămiţi cu politica de na­ţionalitate a guvernului Szell. I­ s’a im­putat guvernului şi de astă-dată, că n’are un plan precis şi conscient faţă cu naţionalităţile, a căror „agita­ţiune“ cresce tot mai mult, se întă­­resce şi ameninţă cu primejdia „sta­tul naţional unitar maghiar“. In şedinţa de alaltăeri, care a pus capăt desbaterei generale bud­getare, a luat cuvântul şi ministru­­preşedinte Szell răspunzând la învi­nuirile, ce i­ s’au făcut în privinţa po­liticei sale în cestiunea naţionalităţilor şi în alte cestiunî, cari au fost ridi­cate de deputaţii din oposiţiune. Pe noi interesându-ne mai de aproape cele ce le-a declarat Col. Szell în cestiunea naţionalităţilor, ne ocupăm cu acesta la locul prim al număru­lui nostru de anî. * Intr’aceea ministru de finanţe unguresc a presentat dietei un pro­iect de lege, prin care cere indemni­tate budgetarâ pe cele dintâiu trei luni ale anului viitor, adecă dieta să în­cuviinţeze guvernului de a acoperi necesităţile de stat pe basa budge­tului din anul trecut, fiind­că nu mai e timp a­ se desbate pănă la finea anului curent întreg budgetul. Gu­vernului îi mai stau la dispoziţie cu totul 14 şedinţe, cari vor fi­ ocupate cu desbaterea şi votarea proiectelor de lege privitor la indemnitatea bud­­getară, convenţia financiară cu Croa­ţia şi proiectul de recruţi pe 1901. In legătură cu acesta amintim, că foia lui Banffy „Magyar Szó“ pu­blică cu litere grase în frunte spirea, după care ciclul dietal de față se va închide în primul pătrar al anului viitor și nouele alegeri se vor face în primele 4^e al e lunei Aprilie 1901. Scirea aceasta n’a fost încă des­­mințită. * De mult se 4*cear­că în Bulgaria are să isbucneascâ o crisă ministerială. Cei­ ce susțineau acesta nu s’au înşe­lat, căci telegraful aduce acum din Sofia scriea, că Miercuri întreg cabi­netul bulgar şi-a dat demisiunea. Nu sunt cunoscute pănă acum mai de aproape căuşele acestei demisiuni. Se asigură însă, că între cabinetul Ivand­off- Radoslafoff şi între principele Fer­dinand s’a dat pe faţă în timpul din urmă un conflict de caracter serios, care a provocat tot­odată şi nemul­ţumiri în sînul membrilor Sobraniei bulgare. Aceasta desfăşurare a lucru­rilor în Bulgaria — 4i°e ° telegramă din Sofia — era de mult prevăzută, mai ales că starea dinăuntrul prin­cipatului e cât se poate de rea și are să se lupte cu mari greutăți fi­nanciare. Se zice, că principelui îi va fi foarte greu a-șî forma un cabi­net după placul său, dat fiind, că Radoslafoff domineaza situațiunea în Sobrannă, unde are forte număroșî partisan!.

Next