Gazeta Transilvaniei, mai 1901 (Anul 64, nr. 95-119)

1901-05-01 / nr. 95

Pagina 2. Cere, aici legea de incompatibilitate, nici ştergerea legii prin care se face pendentă exercitarea dreptului de alegere dela plăti­­rea dării, nici buciumată oprire a ofician­ţilor dela ingerinţă şi presiuni, nu plătesc nimic, fiind-că cea mai elementară condi­­ţiune a libertăţii e dreptul de întrunire, drep­tul de a comunica, împărtăşi vederile şi convingerile. Pentru partida domnitaare e liber acest drept şi nici abusul cu el nu se pedepsesce; pentru contrarii politici ai gu­vernului acest drept este restrîns, or pen­tru naţionalităţi dreptul de liberă întrunire e cassat. Intrebă, deci s’au făcut pași la gu­vern în privința aceasta și cu ce resultat­, or dacă nu, au de gând să facă? Fișpanul dice, că nu e dator să răs­pundă, dar asigură, că alegerile vor fi libere. Virgil Tomiciu interpeleză în afacerea desființării soției confesionale din Sudriaşî, arătând volni­ia organelor administrative, cari au vândut terenul şcotei confesionale gr. or. române pentru a-şe acoperi cheltue­­lile cu înfiinţarea unei şcofe comunale. Vicespanul răspunde, că va cassa de­cisul ilegal şi la proxima coastă va ra­porta. In ordinea interpelărilor urma inter­pelarea d-lui Dr. G. Bobrin în cesti­unea dreptului limbei românescî. Era interpelarea : „Trinitatea, „dreptate, drept şi legea, care şi-a luat-o de devisă guvernul ce stă acii la cârma ţărei şi cu care ne-a salutat şi d-l comite suprem, când şi-a ocupat scau­nul în comitatul nostru, — la noi nu voesce să se întrupeze. Sunt încă o mulţime de afaceri în comitatul nostru, cari stau în crasă contracjicere cu „trinitatea“ mult lău­dată, de care noi numai auejim, dar nu o vedem realizată. Aşa vedem, că deşi statu­tele comunale dispun, ca toate protocoalele în comune să se țină în limba pr­otocolara a respec­tivei comune, totuși la noi mai în toate co­munele protocoalele se portă în limba sta­tului. Și acest esces de zel din partea ofi­cianților neconsoli­de datorințele lor merge pănă într’acolo, că chiar și în comune cu populaţiune pur românască, pe lângă­ des­considerarea intereselor poporului şi deşi nimeni în comună nu scie unguresce—toate protocoalele le scriu numai unguresce. Ce resultă apoi din aceasta anomaliă? Aceea, că poporul nu are cunoscinţă nici despre ceea­ ce el însuşi hotăresce să se întâmple în comună. Incorectitate și ilegalitate e și aceea, că toate inscripțiile de prin sate, arătătorele de drumuri, numele comunelor, oficiile, la calea ferată etc., sunt scrise nu­mai în limba ungureasca, pare că acestea nu ar ave să serveascu poporului din comi­tatul nostru, care 90°/0 e românesc. De unde să-şi câştige stratul de jos al popu­­laţiunei cunscinte de datorinţele sale faţă de comună, comitat şi stat, când nici „Ti­los“, nici „vigyázz ha jön a vonat“ nu-i iertat să fie scris în limba lui românâscă, ca să pricapă. Cu toate acestea pedepsele merg strună şi fără milă! Iţi vine a crede, că la noi toate lucrurile cu deadinsul se în­­tocmesc astfel, ca poporul să rămână cât mai în rătăcire, ca astfel să dea cât mai bun material de pedepse şi despoiare. în­treb dor pe d­e comite suprem, că are cu­­noscinţă despre aceste anomalii, scie că la noi nu se respectază statutele comunale și cu călcarea acestora protocoalele în comune ca limbă protocolară română, se portă nu­mai în limba ungurescâ;—soie că inscrip­­țiunile sunt numai unguresci și déca da — are de gând să pună capăt acestei stări ilegale; — deca nu află de bine să se informeze şi apoi ce are de gând să dis­pună ?“ Vice spanul promite intervenire ener­gică, ca statutele să se esecute. (Va urma;. sideraţi. Nu soim de ce tocmai faţă cu ar­chidiecesa a procedat guvernul atât de ne­drept şi vătămător la împărţire? Opiniunea publică e, că: Es. Sa Pă­rintele Metropolit, cu Prea V. Ordinariat metropolitan, în atari condiţiuni ne mai­pomenit de umilitare, să fi respins împăr­ţirea banilor... Acum vine întrebarea: ce va fi cu cei de-a pururea desconsideraţi de cătră guvern ? Căci dar şi aceia purta sarcina preoţiei ca şi ceialalţî! Arăta-va naţiunea îngrijirea sa faţă de ei?*) P. V. Ordinariat, nu va afla vre-un mijloc, ca să potă mângăia şi pe aceştia cum­va?... S’au aflat mulţi mecenaţi, cari prin sume însemnate au făcut diferite fundaţiuni filantropice, mai ales pentru studenţime, dar de ameliorarea sorţii preoţesci nimeni nu şi-a adus aminte... Am văcjut tineri, cari absolvând cu stipendii studiile, după absol­­vare au trecut în castrele străine inghe­­rându-şi naţiunea, care l’a hrănit, pe când preoţimea, deci ar fi fost salarisată după cuviinţă, ar fi putut creşpe din fiii săi cei mai buni stegari ai naţiunii**). Şi deci pe viitor vom rămane tot aşa, atunci preoţimea nu va mai fi pentru naţiune, ceea­ ce a fost în trecut. * * * Privitor la împărţirea ajutorului de stat în archidiecesa Blaşiului, „ Unirea* dela 11 Maiu n. scrie următorele: „Cele scrise de noi au a­flat resunet în chiaristica nostră întregă, care n’a şo­văit a înfiera procedura acesta escepţională urmată faţă de preoţimea nostră şi numai feţă de preoţimea nostră. In special ne-a înveselit atitudinea confraţilor dela „Telegraful Român“. Ei pentru moment sunt „beati possidentes“, şi cu toate acestea văd, că nu este bine a ne încredinţa ajutorului omenesc, ci stărue, ca noi de noi şi de la noi să ne creăm con­­diţiunile unei vieţi, ceea-ce le face onoare. Ne pare bine, că nu-i orbesce constelaţia momentului. Ne pare bine, că şi ei nu­tresc convingerea: Timeo Danaos et dona ferentes. Atitudinea conglasnitare a 4­arel°r nostre în chestia ajutorului nostru de stat e binevenită pentru noi şi din alt punct de vedere. Anume, în anii trecuţi, la locu­rile mai înalte, vina pentru neîndreptăţi­­rea clerului nostru se arunca pe umerii noştri“. Deci „Unirea nu agita — aşa se cricea — atunci trebile se puteau compune şi impăcs, dar după agitaţiile „Unirii“ se impune guvernului o atitudine intransigentă. Am înghiţit şi imputarea aceea ne­­dreptă. Am arătat numai, că „Unirea“ nu este organ oficios, nici chiar semioficios al metropolitului. Pe cordele „Unirii“ am aplicat „sordina“ şi am înăduşit isbucni­­rea durerii noastre cumplite, ce o simţiam la vederea chipului sfânt, al Sionului ro­mânesc, scuipat şi batjocurit. N’am voit să mai ridicăm greutăţi în calea regulării echi­­tabile şi corespunctătore a ajutorului de stat. Şi ca să dovedim, că nu stăm sub stă­pânirea patimei, vom recunosce, că ceva paşi de îndreptare s’au făcut. Anume s’a şt°rs condiţia cea mai umilitoare a împăr­­ţirei ajutorelor de stat: indimarea solgă­­biraelor. Condiţia acesta era nesuferită; ea însemna ridicarea solgibiraelor peste au­toritatea singur competentă a preotului, peste autoritatea Ordinariatului. S’a mai şters şi opreliştea de-a subtra­­ge preoţilor din ajutorul de stat sumele cu cari datoresc fondurilor dieces­e amaiurat statutelor ugente. Nu denegfim acestor îmbunătăţiri re­­cunostinţa noastra. Dar nu putem să retă­­cem, că prin aceste aproape nimic nu s’a sunat din relele de mai înainte. Intru ade­văr, ajutorul de stat se dă pentru despă­gubirea preoţilor după pierderile, ce le-au suferit prin introducerea legilor politico-li­*) Ei bine, dar preoţimea nostră nu face parte, şi încă forte însemnată, din naţiunea nostră? De ce nu s’a îngrijit şi nu se ’ngrijesce înainte de toate ea, ca sS-şi asigure un viitor vrednic şi inde­pendent ? — Red. **) Decă preoţimea nostră îşî va aştepta scăparea dela mecenaţi, atunci ea nu­ o va do­bândi nici­odată. Ore pentru ea să n’aibă valore devisa: „Ajutăţi şi Dumnezeu îţi va ajuta“? Şi apoi, fiind vorba de stipendişti, nu au fost între aceş­tia şi fii de preoţi mai mulţi încă decât alţii şi nu s’au dat şi se dau stipendii chiar clericilor ? Ar fi bine ca preoţii noştri dela sate se fiă mai deştepţi şi mai prevedători şi să n’aştepte scăparea decât numai dela propria lor hărniciă şi vredniciă! — Cetiţi ce spune cu privirea la aceasta şi foia „Unirea“ din Blaşin­ în articulul, ce-l reproducem adii. — Red, sericescl. Dacă e aşa, atunci unica drep­tate posibilă este, ca atâta să se deie pro­porţional fie­cărui preot, pe cât a pier­dut, şi ca la împărţirea ajutorului da stat afară, de criteriul acesta, altul să nu potă avea loc. In schimb vedem, că tocmai de acest principiu nu se ţine nici un cont. Nu mergem noi pănă acolo, cât pe toţi preoţii noştri împărtăşiţi din ajutor să-i declarăm de vânduţi, de unelte ale or­ganelor politice. In cele mai multe caşuri nici vorbă nu poate fi de aşa ceva. Şi să şi ferescă Dum­neciau, că altcum n’ar rămâne, decât să desperăm de viitorul nemului şi al bisericei noastre. Ori­cum ar fi însă, dar împărtăşirea unora cu sume relativ enorme şi prefera­­rea altora, arată, că de principiul mai sus amintit, ca toţi preoţii să fie desdăunaţi în proporţia pierderilor suferite, nu se ţine cont. Şi aici e nedreptatea, şi aici e neso­cotirea Ordinariatelor, şi aici e isvorul de­­moralisării. Noi seim, că Archiereii bisericii noas­tre n’au întrelăsat nici o ocasiune pentru a suna acest rău; seim, că şi mai de cu­rând s’au făcut paşi pentru a întorce lu­crurile spre mai bine. Care va fi resultatul demersurilor? — nu seim. Dar tocmai fiind­că nesigur e succe­sul, de altă parte fiind că posiţia nostră e foarte gingaşă, ne bucurăm de consensul unanim al foilor noastre întru relevarea marei şi strigatorei nedreptăţi, ce se face clerului nostru prin împărţirea de pănă aici a ajutorului de stat. Fraţii de la „Telegraful Român“ din păţania nostră au tras învăţături, şi sino­dul lor, în butul bunăstării actuale, a decis înfiinţarea unui fond central pentru dota­rea preoţimei, ca la un moment de nevoie biserica fraţilor noştri să potă renunţa la congrua dată din vistieria statului. Noi n o mărturisim cu durere — n’am avu curajul a ne gândi măcar la un asemenea lucru. Raţiunile fondului viduo­­orfanal arată, că pe preoţii noştri nu-i doare nici de sartea văduvelor şi orfanilor săi. Sunt puţini, cari îşi plătesc taxele, şi cari le plătesc, le plătesc cu chiu şi vai. Să mai cerem dela ei contribuiri la un fond de congruă ? Este scris, că n’a pierit încă nici un popor, decât numai din vina sa proprie. Dacă robia ne va fi sartea şi pentru viitor, apoi noi vom fi de vină“. Mai departe foia bisericască din Blasifi arată, că cu totă remuneraţia slabă a preo­ţilor, totuşi ei cu puţină abnegare ar pute plăti taxa de 2 — 4 florini pentru văduvele şi orfanii lor şi încă odată­­atât pentru un fond de dotare a preoţimei, şi înche­­ie aşa : „Nu e deci mântuire în ajutoarele de stat. Şi de aceea dreptate au fraţii neuniţi, când îşi creezi fond de salarizare. Noi ? Noi nu ne îngri­jim nici de sartea vă­duvelor şi orfanilor, ci le lăsăm în uliţe. Deci nu ne îngrijim noi de noi, apoi nu suntem vrednici de o tratare mai bună de cum ne împărtăşesce guvernul cu îm­părţirea ajutorului“, de esterne austro-ungar. De altfel în Pe­tersburg domnesce părerea, că Austro-Un­­garia n’are causă de a­ se neliniști, căci des­pre o convențiune serbo-rusesca nu poate fi vorba. Rusia n’are lipsă de sprijinul Ser­biei, căci Serbia nu poate ajunge nici-odată în posițiunea de a păși ca sprijinitoare a imperiului rusesc. — „Neueste Nachrichten“ adauge la acesta: Cum-că nici fumul acesta nu s’a născut fără foc, o arată mai bine împrejurarea, că în școla militară serbescu s’a introdus limba rusâscă ca studiu obli­gator. La cestiunea „ajutorului de stat“. Din archidiecesa Blasiului, Aprilie 1901. (Estras dintr’o coresp. part.). ...După cum se vede şi din cercularul esmis cu privire la împărţirea ajutorului de stat în archidiecesa Blaşiului, cu puţine modificări, preoţii cari au fost luaţi la ţîntă în anul trecut şi acum sunt descon­ GAZETA TRANSILVANIEI. Din străinatate. Conflictul cu Parta. Se telegrafeaza din Constantinopol. Porta a adresat am­basadorilor o nouă notă crieând, că insti­­tuţiunea poştelor străine n’ar ave o basă legală. Porta formulezi aceleaşi acusaţiunî ofensatoare la adresa amploiaţilor străini şi cere din nou suprimarea imediată a poşte­lor străine. Ambasadorii au înapoiat nota lui Tevfik-paşa, subsecretarul de stat al marelui vizirat, declarând, că nu o pot primi din causa acusaţiunilor ofensătore ce conţinea. — Vaporul frances „Congo“, care a plecat în Siria, a refusat de-a lua co­­letele pe­stei turcesci. Ambasada Franciei a dat ordin la doi staționari francezi de a­ se ține gata pentru ori­ce eventualitate. Se asigură, că vaporul rus „Țareviciul“, care va pleca spre Siria, va primi coletele poștei otomane. Convențiunea serbo-rusesca. Fetei berlinese „Neueste Nachrichten“ i­ se telegra­­feaza din Petersburg, că în cercurile guver­nului rusesc a făcut rea impresie cunoscuta desminţire, ce a dat’o ministrul plenipoten­ţiar Cristic) din Viena (j’arului „Times“, care răspândise svonul despre încheierea unei convenţiuni militare între Rusia şi Serbia. Se crede în amintitele cercuri, că desminţirea acesta a fost stersă de oficiul Nr. 95.—1901. SCI­RILE DI LEI.­­ — 30 Aprilie v. Societatea acad. social-literară „Ro­mânia Jună“ îşi serbeaza aniversarea de 30 de ani a înfiinţărei sale. Din incidentul acesta va ţine o şedinţă festivă. Duminecă, în 19 Mai, st. n. în sala de la restaurant „Zum grünen Baum“, VII, Mariahilfer­­strasse 56, începutul la orele 8 sara. Ordinea de zi: I Partea oficiala: 1) Cuvânt de deschidere, 2) Discurs festiv, 3) Salutarea ospeţilor. II Partea socială. Concertul şi balul tinerim­ei ro­mâne din Cluşiţi. Despre frumoasa serată aranjată de tinerimea noastra universitară din Cluşiţi, ni­ se scrie cu dată de 10 Mai.i n.: „Cu bucurie vă comunic, că concertul şi petrecerea noastra de ieri seara au reuşit splendid. S’a întrunit un public ales şi foarte numeros românesc, din loc şi împre­jurime, ba şi din depărtări mai mari au sosit familii distinse, aşa din Sibiuu, Bra­şov etc La concert au concurs d­e orele: Piso (violină), Isac (piano), Gal (sopran), Opriş (piano) şi d-nii: Şorban (violină) şi Popovici (tenor), secerând cu toţii multe şi meritate aplause. Sala Redutei orăşenesc­ era ticsită de visitatori. S’a jucat şi „Ro­mana“ de vre-o 40 părechi, apoi în pausă „Căluşerul“ şi „Bătuta“ escentate de vre­o 30 tineri îmbrăcaţi în costume naţionale. Petrecerea a avut un venit frumos, care servesce spre ajutorarea tinerilor universi­tari români lipsiţi de mijloace. Pentru­ ca să nu trecă însă nici aceasta petrecere româ­nască în centrul şoviniştilor ardeleni fără tulburare, poliţia „vigilentă® din Clusih a găsit cu cale a soma pe tinerii din comi­tetul arangiator să-şi ia jos tricolorul de la cocardele ce le purtau“. — A trebuit dor să li­ se reamintescă şi celor întruniţi la se­rata acesta trista situaţiune, în care se află poporul nostru, a trebuit să se torne şi în păharul veseliei frăţesci de joi sora câte­va picături de venin şovinist. Şi a fost bine aşa, căci Românii în împrejură­rile de faţă nu trebue să uite nici un mo­ment, nici chiar în mijlocul petrecerilor, că asupra capului lor atârnă sabia despo­tismului erei de maghiarisare. Desvelirea monumentului regreta­tului G. Candrea s’a amânat din nou pe ziua de 20 Maiu st. v. (Rosalii) din causă, că d-l sculptor C. Bălăcescu a telegrafat din Milano, că nu va putu termina lucra­rea, ca pănă în 3 (16) Mai, monumentul se potă fi ridicat în Graz. Faptă nobilă. D-l paroch gr. or. Constantin Cotişel din Certege şi-a asigurat viaţa la banca „The Mutuală“ pe suma de 10.000 cor. în favorul bisericei gr. or. ro­mâne din Certege. Fapta aceasta nobilă se laudă de sine. „Cronica“ se va numi un nou cirb­ politic cotidian, ce va apare în Bucuresci la 2 Mai. v., în editura tipografiei Thoma Basilescu. In politică „Cronica“ va fi sfă­tuită de d-l deputat George Panu. Ofiţeri austro-ungari în Roma. Pre­cum se anunţă din Roma, Regele Victor Emanuel a primit Vineri o deputaţiune com­pusă din 28 ofiţeri austro-ungari. Primirea a fost foarte cordială. Deputaţiunea a fost primită şi de regina văduvă Margareta. Limba ruseasca în Serbia. In Bel­grad şi în oraşele principale ale Serbiei s-a înființat o societate culturală cu meni­rea de­ a propaga limba și literatura sâr.

Next