Gazeta Transilvaniei, mai 1901 (Anul 64, nr. 95-119)
1901-05-01 / nr. 95
Pagina 2. Cere, aici legea de incompatibilitate, nici ştergerea legii prin care se face pendentă exercitarea dreptului de alegere dela plătirea dării, nici buciumată oprire a oficianţilor dela ingerinţă şi presiuni, nu plătesc nimic, fiind-că cea mai elementară condiţiune a libertăţii e dreptul de întrunire, dreptul de a comunica, împărtăşi vederile şi convingerile. Pentru partida domnitaare e liber acest drept şi nici abusul cu el nu se pedepsesce; pentru contrarii politici ai guvernului acest drept este restrîns, or pentru naţionalităţi dreptul de liberă întrunire e cassat. Intrebă, deci s’au făcut pași la guvern în privința aceasta și cu ce resultat, or dacă nu, au de gând să facă? Fișpanul dice, că nu e dator să răspundă, dar asigură, că alegerile vor fi libere. Virgil Tomiciu interpeleză în afacerea desființării soției confesionale din Sudriaşî, arătând volniia organelor administrative, cari au vândut terenul şcotei confesionale gr. or. române pentru a-şe acoperi cheltuelile cu înfiinţarea unei şcofe comunale. Vicespanul răspunde, că va cassa decisul ilegal şi la proxima coastă va raporta. In ordinea interpelărilor urma interpelarea d-lui Dr. G. Bobrin în cestiunea dreptului limbei românescî. Era interpelarea : „Trinitatea, „dreptate, drept şi legea, care şi-a luat-o de devisă guvernul ce stă acii la cârma ţărei şi cu care ne-a salutat şi d-l comite suprem, când şi-a ocupat scaunul în comitatul nostru, — la noi nu voesce să se întrupeze. Sunt încă o mulţime de afaceri în comitatul nostru, cari stau în crasă contracjicere cu „trinitatea“ mult lăudată, de care noi numai auejim, dar nu o vedem realizată. Aşa vedem, că deşi statutele comunale dispun, ca toate protocoalele în comune să se țină în limba protocolara a respectivei comune, totuși la noi mai în toate comunele protocoalele se portă în limba statului. Și acest esces de zel din partea oficianților neconsolide datorințele lor merge pănă într’acolo, că chiar și în comune cu populaţiune pur românască, pe lângă desconsiderarea intereselor poporului şi deşi nimeni în comună nu scie unguresce—toate protocoalele le scriu numai unguresce. Ce resultă apoi din aceasta anomaliă? Aceea, că poporul nu are cunoscinţă nici despre ceea ce el însuşi hotăresce să se întâmple în comună. Incorectitate și ilegalitate e și aceea, că toate inscripțiile de prin sate, arătătorele de drumuri, numele comunelor, oficiile, la calea ferată etc., sunt scrise numai în limba ungureasca, pare că acestea nu ar ave să serveascu poporului din comitatul nostru, care 90°/0 e românesc. De unde să-şi câştige stratul de jos al populaţiunei cunscinte de datorinţele sale faţă de comună, comitat şi stat, când nici „Tilos“, nici „vigyázz ha jön a vonat“ nu-i iertat să fie scris în limba lui românâscă, ca să pricapă. Cu toate acestea pedepsele merg strună şi fără milă! Iţi vine a crede, că la noi toate lucrurile cu deadinsul se întocmesc astfel, ca poporul să rămână cât mai în rătăcire, ca astfel să dea cât mai bun material de pedepse şi despoiare. întreb dor pe de comite suprem, că are cunoscinţă despre aceste anomalii, scie că la noi nu se respectază statutele comunale și cu călcarea acestora protocoalele în comune ca limbă protocolară română, se portă numai în limba ungurescâ;—soie că inscripțiunile sunt numai unguresci și déca da — are de gând să pună capăt acestei stări ilegale; — deca nu află de bine să se informeze şi apoi ce are de gând să dispună ?“ Vice spanul promite intervenire energică, ca statutele să se esecute. (Va urma;. sideraţi. Nu soim de ce tocmai faţă cu archidiecesa a procedat guvernul atât de nedrept şi vătămător la împărţire? Opiniunea publică e, că: Es. Sa Părintele Metropolit, cu Prea V. Ordinariat metropolitan, în atari condiţiuni ne maipomenit de umilitare, să fi respins împărţirea banilor... Acum vine întrebarea: ce va fi cu cei de-a pururea desconsideraţi de cătră guvern ? Căci dar şi aceia purta sarcina preoţiei ca şi ceialalţî! Arăta-va naţiunea îngrijirea sa faţă de ei?*) P. V. Ordinariat, nu va afla vre-un mijloc, ca să potă mângăia şi pe aceştia cumva?... S’au aflat mulţi mecenaţi, cari prin sume însemnate au făcut diferite fundaţiuni filantropice, mai ales pentru studenţime, dar de ameliorarea sorţii preoţesci nimeni nu şi-a adus aminte... Am văcjut tineri, cari absolvând cu stipendii studiile, după absolvare au trecut în castrele străine ingherându-şi naţiunea, care l’a hrănit, pe când preoţimea, deci ar fi fost salarisată după cuviinţă, ar fi putut creşpe din fiii săi cei mai buni stegari ai naţiunii**). Şi deci pe viitor vom rămane tot aşa, atunci preoţimea nu va mai fi pentru naţiune, ceea ce a fost în trecut. * * * Privitor la împărţirea ajutorului de stat în archidiecesa Blaşiului, „ Unirea* dela 11 Maiu n. scrie următorele: „Cele scrise de noi au aflat resunet în chiaristica nostră întregă, care n’a şovăit a înfiera procedura acesta escepţională urmată faţă de preoţimea nostră şi numai feţă de preoţimea nostră. In special ne-a înveselit atitudinea confraţilor dela „Telegraful Român“. Ei pentru moment sunt „beati possidentes“, şi cu toate acestea văd, că nu este bine a ne încredinţa ajutorului omenesc, ci stărue, ca noi de noi şi de la noi să ne creăm condiţiunile unei vieţi, ceea-ce le face onoare. Ne pare bine, că nu-i orbesce constelaţia momentului. Ne pare bine, că şi ei nutresc convingerea: Timeo Danaos et dona ferentes. Atitudinea conglasnitare a 4arel°r nostre în chestia ajutorului nostru de stat e binevenită pentru noi şi din alt punct de vedere. Anume, în anii trecuţi, la locurile mai înalte, vina pentru neîndreptăţirea clerului nostru se arunca pe umerii noştri“. Deci „Unirea nu agita — aşa se cricea — atunci trebile se puteau compune şi impăcs, dar după agitaţiile „Unirii“ se impune guvernului o atitudine intransigentă. Am înghiţit şi imputarea aceea nedreptă. Am arătat numai, că „Unirea“ nu este organ oficios, nici chiar semioficios al metropolitului. Pe cordele „Unirii“ am aplicat „sordina“ şi am înăduşit isbucnirea durerii noastre cumplite, ce o simţiam la vederea chipului sfânt, al Sionului românesc, scuipat şi batjocurit. N’am voit să mai ridicăm greutăţi în calea regulării echitabile şi corespunctătore a ajutorului de stat. Şi ca să dovedim, că nu stăm sub stăpânirea patimei, vom recunosce, că ceva paşi de îndreptare s’au făcut. Anume s’a şt°rs condiţia cea mai umilitoare a împărţirei ajutorelor de stat: indimarea solgăbiraelor. Condiţia acesta era nesuferită; ea însemna ridicarea solgibiraelor peste autoritatea singur competentă a preotului, peste autoritatea Ordinariatului. S’a mai şters şi opreliştea de-a subtrage preoţilor din ajutorul de stat sumele cu cari datoresc fondurilor diecese amaiurat statutelor ugente. Nu denegfim acestor îmbunătăţiri recunostinţa noastra. Dar nu putem să retăcem, că prin aceste aproape nimic nu s’a sunat din relele de mai înainte. Intru adevăr, ajutorul de stat se dă pentru despăgubirea preoţilor după pierderile, ce le-au suferit prin introducerea legilor politico-li*) Ei bine, dar preoţimea nostră nu face parte, şi încă forte însemnată, din naţiunea nostră? De ce nu s’a îngrijit şi nu se ’ngrijesce înainte de toate ea, ca sS-şi asigure un viitor vrednic şi independent ? — Red. **) Decă preoţimea nostră îşî va aştepta scăparea dela mecenaţi, atunci ea nu o va dobândi niciodată. Ore pentru ea să n’aibă valore devisa: „Ajutăţi şi Dumnezeu îţi va ajuta“? Şi apoi, fiind vorba de stipendişti, nu au fost între aceştia şi fii de preoţi mai mulţi încă decât alţii şi nu s’au dat şi se dau stipendii chiar clericilor ? Ar fi bine ca preoţii noştri dela sate se fiă mai deştepţi şi mai prevedători şi să n’aştepte scăparea decât numai dela propria lor hărniciă şi vredniciă! — Cetiţi ce spune cu privirea la aceasta şi foia „Unirea“ din Blaşin în articulul, ce-l reproducem adii. — Red, sericescl. Dacă e aşa, atunci unica dreptate posibilă este, ca atâta să se deie proporţional fiecărui preot, pe cât a pierdut, şi ca la împărţirea ajutorului da stat afară, de criteriul acesta, altul să nu potă avea loc. In schimb vedem, că tocmai de acest principiu nu se ţine nici un cont. Nu mergem noi pănă acolo, cât pe toţi preoţii noştri împărtăşiţi din ajutor să-i declarăm de vânduţi, de unelte ale organelor politice. In cele mai multe caşuri nici vorbă nu poate fi de aşa ceva. Şi să şi ferescă Dumneciau, că altcum n’ar rămâne, decât să desperăm de viitorul nemului şi al bisericei noastre. Oricum ar fi însă, dar împărtăşirea unora cu sume relativ enorme şi preferarea altora, arată, că de principiul mai sus amintit, ca toţi preoţii să fie desdăunaţi în proporţia pierderilor suferite, nu se ţine cont. Şi aici e nedreptatea, şi aici e nesocotirea Ordinariatelor, şi aici e isvorul demoralisării. Noi seim, că Archiereii bisericii noastre n’au întrelăsat nici o ocasiune pentru a suna acest rău; seim, că şi mai de curând s’au făcut paşi pentru a întorce lucrurile spre mai bine. Care va fi resultatul demersurilor? — nu seim. Dar tocmai fiindcă nesigur e succesul, de altă parte fiind că posiţia nostră e foarte gingaşă, ne bucurăm de consensul unanim al foilor noastre întru relevarea marei şi strigatorei nedreptăţi, ce se face clerului nostru prin împărţirea de pănă aici a ajutorului de stat. Fraţii de la „Telegraful Român“ din păţania nostră au tras învăţături, şi sinodul lor, în butul bunăstării actuale, a decis înfiinţarea unui fond central pentru dotarea preoţimei, ca la un moment de nevoie biserica fraţilor noştri să potă renunţa la congrua dată din vistieria statului. Noi n o mărturisim cu durere — n’am avu curajul a ne gândi măcar la un asemenea lucru. Raţiunile fondului viduoorfanal arată, că pe preoţii noştri nu-i doare nici de sartea văduvelor şi orfanilor săi. Sunt puţini, cari îşi plătesc taxele, şi cari le plătesc, le plătesc cu chiu şi vai. Să mai cerem dela ei contribuiri la un fond de congruă ? Este scris, că n’a pierit încă nici un popor, decât numai din vina sa proprie. Dacă robia ne va fi sartea şi pentru viitor, apoi noi vom fi de vină“. Mai departe foia bisericască din Blasifi arată, că cu totă remuneraţia slabă a preoţilor, totuşi ei cu puţină abnegare ar pute plăti taxa de 2 — 4 florini pentru văduvele şi orfanii lor şi încă odatăatât pentru un fond de dotare a preoţimei, şi încheie aşa : „Nu e deci mântuire în ajutoarele de stat. Şi de aceea dreptate au fraţii neuniţi, când îşi creezi fond de salarizare. Noi ? Noi nu ne îngrijim nici de sartea văduvelor şi orfanilor, ci le lăsăm în uliţe. Deci nu ne îngrijim noi de noi, apoi nu suntem vrednici de o tratare mai bună de cum ne împărtăşesce guvernul cu împărţirea ajutorului“, de esterne austro-ungar. De altfel în Petersburg domnesce părerea, că Austro-Ungaria n’are causă de a se neliniști, căci despre o convențiune serbo-rusesca nu poate fi vorba. Rusia n’are lipsă de sprijinul Serbiei, căci Serbia nu poate ajunge nici-odată în posițiunea de a păși ca sprijinitoare a imperiului rusesc. — „Neueste Nachrichten“ adauge la acesta: Cum-că nici fumul acesta nu s’a născut fără foc, o arată mai bine împrejurarea, că în școla militară serbescu s’a introdus limba rusâscă ca studiu obligator. La cestiunea „ajutorului de stat“. Din archidiecesa Blasiului, Aprilie 1901. (Estras dintr’o coresp. part.). ...După cum se vede şi din cercularul esmis cu privire la împărţirea ajutorului de stat în archidiecesa Blaşiului, cu puţine modificări, preoţii cari au fost luaţi la ţîntă în anul trecut şi acum sunt descon GAZETA TRANSILVANIEI. Din străinatate. Conflictul cu Parta. Se telegrafeaza din Constantinopol. Porta a adresat ambasadorilor o nouă notă crieând, că instituţiunea poştelor străine n’ar ave o basă legală. Porta formulezi aceleaşi acusaţiunî ofensatoare la adresa amploiaţilor străini şi cere din nou suprimarea imediată a poştelor străine. Ambasadorii au înapoiat nota lui Tevfik-paşa, subsecretarul de stat al marelui vizirat, declarând, că nu o pot primi din causa acusaţiunilor ofensătore ce conţinea. — Vaporul frances „Congo“, care a plecat în Siria, a refusat de-a lua coletele pestei turcesci. Ambasada Franciei a dat ordin la doi staționari francezi de a se ține gata pentru orice eventualitate. Se asigură, că vaporul rus „Țareviciul“, care va pleca spre Siria, va primi coletele poștei otomane. Convențiunea serbo-rusesca. Fetei berlinese „Neueste Nachrichten“ i se telegrafeaza din Petersburg, că în cercurile guvernului rusesc a făcut rea impresie cunoscuta desminţire, ce a dat’o ministrul plenipotenţiar Cristic) din Viena (j’arului „Times“, care răspândise svonul despre încheierea unei convenţiuni militare între Rusia şi Serbia. Se crede în amintitele cercuri, că desminţirea acesta a fost stersă de oficiul Nr. 95.—1901. SCIRILE DI LEI. — 30 Aprilie v. Societatea acad. social-literară „România Jună“ îşi serbeaza aniversarea de 30 de ani a înfiinţărei sale. Din incidentul acesta va ţine o şedinţă festivă. Duminecă, în 19 Mai, st. n. în sala de la restaurant „Zum grünen Baum“, VII, Mariahilferstrasse 56, începutul la orele 8 sara. Ordinea de zi: I Partea oficiala: 1) Cuvânt de deschidere, 2) Discurs festiv, 3) Salutarea ospeţilor. II Partea socială. Concertul şi balul tinerimei române din Cluşiţi. Despre frumoasa serată aranjată de tinerimea noastra universitară din Cluşiţi, ni se scrie cu dată de 10 Mai.i n.: „Cu bucurie vă comunic, că concertul şi petrecerea noastra de ieri seara au reuşit splendid. S’a întrunit un public ales şi foarte numeros românesc, din loc şi împrejurime, ba şi din depărtări mai mari au sosit familii distinse, aşa din Sibiuu, Braşov etc La concert au concurs de orele: Piso (violină), Isac (piano), Gal (sopran), Opriş (piano) şi d-nii: Şorban (violină) şi Popovici (tenor), secerând cu toţii multe şi meritate aplause. Sala Redutei orăşenesc era ticsită de visitatori. S’a jucat şi „Romana“ de vre-o 40 părechi, apoi în pausă „Căluşerul“ şi „Bătuta“ escentate de vreo 30 tineri îmbrăcaţi în costume naţionale. Petrecerea a avut un venit frumos, care servesce spre ajutorarea tinerilor universitari români lipsiţi de mijloace. Pentru ca să nu trecă însă nici aceasta petrecere românască în centrul şoviniştilor ardeleni fără tulburare, poliţia „vigilentă® din Clusih a găsit cu cale a soma pe tinerii din comitetul arangiator să-şi ia jos tricolorul de la cocardele ce le purtau“. — A trebuit dor să li se reamintescă şi celor întruniţi la serata acesta trista situaţiune, în care se află poporul nostru, a trebuit să se torne şi în păharul veseliei frăţesci de joi sora câteva picături de venin şovinist. Şi a fost bine aşa, căci Românii în împrejurările de faţă nu trebue să uite nici un moment, nici chiar în mijlocul petrecerilor, că asupra capului lor atârnă sabia despotismului erei de maghiarisare. Desvelirea monumentului regretatului G. Candrea s’a amânat din nou pe ziua de 20 Maiu st. v. (Rosalii) din causă, că d-l sculptor C. Bălăcescu a telegrafat din Milano, că nu va putu termina lucrarea, ca pănă în 3 (16) Mai, monumentul se potă fi ridicat în Graz. Faptă nobilă. D-l paroch gr. or. Constantin Cotişel din Certege şi-a asigurat viaţa la banca „The Mutuală“ pe suma de 10.000 cor. în favorul bisericei gr. or. române din Certege. Fapta aceasta nobilă se laudă de sine. „Cronica“ se va numi un nou cirb politic cotidian, ce va apare în Bucuresci la 2 Mai. v., în editura tipografiei Thoma Basilescu. In politică „Cronica“ va fi sfătuită de d-l deputat George Panu. Ofiţeri austro-ungari în Roma. Precum se anunţă din Roma, Regele Victor Emanuel a primit Vineri o deputaţiune compusă din 28 ofiţeri austro-ungari. Primirea a fost foarte cordială. Deputaţiunea a fost primită şi de regina văduvă Margareta. Limba ruseasca în Serbia. In Belgrad şi în oraşele principale ale Serbiei s-a înființat o societate culturală cu menirea de a propaga limba și literatura sâr.