Gazeta Transilvaniei, iulie 1901 (Anul 64, nr. 145-169)
1901-07-01 / nr. 145
Pagina 2. Oricât se încerca din o parte a se lua visitei acesteia caracterul politic, totuși nu se poate trage la îndoială, că călătoria marelui duce rusesc în Bulgaria trece peste însemnătatea unei simple visite de curtoasiă. Chiar dacă ar fi numai un simplu act de curtoasiă, ea își are importanţa sa şi numai în faptul, că dela eliberarea Bulgariei de sub stăpânirea turceasca, nici un mare duce rusesc n’a călcat pănă acum pe pământ bulgar. Se accentuază de altă parte, că visita aceasta însemnă nici mai mult, nici mai puţin, decât restabilirea înţelegerii între Rusia şi Bulgaria şi înstăpânirea intereselor rusescî în Bulgaria, care afii s’ar fi aruncat cu totul în braţele colosului dela nord. Viitorul va arăta numai, în ce direcţiune se vor desvolta lucrurile. De vom ave înse în vedere, că domnitorul Bulgariei salută pe trimisul Ţarului rusesc aproape în acelaşi timp când vistieria statului din Sofia încassaza anticipaţia de 8 milioane ruble din împrumutul rusesc dat de banca imperială din Petersburg, vrând nevren, se impune întrebarea : cum va plăti Bulgaria politicesce acţiunea de salvare din partea Rusiei ? Credem, că e de interes a mai adauge aici părerea unui bărbat politic austriac asupra raporturilor ruso-bulgare. Convorbind cu un corespondent al fiiarului „ Times11 din Londra, amintitul politician fuse, că influenţa monarchiei austro-ungare in Peninsula balcanică dă tot mai mult inderet, însă cu toate acestea nu crede, că guvernul rusesc ar căuta se tragă tocmai acum foloase din relațiile intime, ce le are cu statele din Balcani. Cine garantază însă, că nu va trage aceste foloase mâne-poimâne? * Toate foile englese sunt grozav de amărâte în contra guvernului pentru procederea sa faţă cu scirile telegrafice din Africa sudică. Ele se plâng, că dtatelor li se comunică telegramele cele mai absurde. Scirile telegrafice nu numai că se comunică filarelor ciuntit şi întortochiat, ci li se fac şi adausuri false. Censura de pressă, care se aplică în tabără, e folosită adî spre scopuri politice. Miniştrii ţin discursuri bombastice despre resboiu, dar guvernul, care făcea mai înainte politică conscientă, adî nu e turmentat decât de gândul cum se încheie resboiul fără de a vătăma totuşi pe Buri şi pe aderenţii din Anglia. „Daily Mail“ acusă pe guvern de laşitate, fiicând, că prin atitudinea lui nu face decât se mâne apa pe mara Burilor. Intr’aceea mai multe fiiare englesescî prevăd, că resboiul nu se va sfîrşi, decât peste un an, deore-ce reintorcerea vegetaţiunei va permite Burilor de a-şî hrăni caii şi de a se mişca cu mai multă înlesnire. După o listă pierderile totale pe cari le-au suferit Englesii în acest rezboiu, se ridică la cifra de 62.921. Pierderile se împart astfel: Morţi în luptă: 384 oficeri, 3.971 sub-oficeri şi soldaţi. Morţi în urma rănilor căpătate în luptă: 122 oficeri, 1.343 sub-oficeri şi soldaţi. Morţi în captivitate: 4 oficeri, 93 sub-oficeri şi soldaţi. Morţi de diferite bele: 249 oficeri, 9.788 sub-oficeri şi soldaţi. Morţi prin diferite accidente: 10 oficeri, 375 sub-oficeri, şi soldaţi. Dispăruţi şi prisonieri: 10 oficeri, 608 sub-oficeri şi soldaţi. Repatriaţi ca invalifiî: 2.199 oficeri, 50.751 sub-oficeri şi soldaţi. — „Aufiirăm!“ răspunseră ei. — „Aufiişîmei ?“ întrebă rîfiând răutăcios pe vânfiător, care de supărat ce era, vedea totă lumea întunecată. — „Aufiiî“, răspunse el, dar de-i glasul dreptății lui Dumnefieu, folosesce pământul sănătos, or de-i glas de om păcătos, pe cel ce a glăsuit, Dumnefieu se-i facă de mirăzăniă la lume, saflă în pământ şi ascundă-se dinaintea soarelui, că de păcătos ce e, nu-i vrednic se ajungă rafiele-i binefacetoare, or când s’ar întâmpla se iasă afară la larg, de lumină, care e întipuitorea dreptății, se piară. In acel ceas copilul popei se prefăcu în cârtiță. După ce omenii se duseră acasă, popa venise-și scotă copilul din gropă dar aceea era astupată. Popa îl strigă să iasă. Copilul temându-se de lumina soarelui, începu a arunca muştroie de pământ afară şi numai un picior şi-l arătă tătâne-său, care asămănă cu palma omului, ca se vadă că e el, şî-apoi se ascunse Urăşî în pământ din care nu mai eşi mai mult. Popa se duse supărat acasă ajuns din greu de pedapsa lui Dumnefieu, el cârtiţei de-atuncî pănă în fiiua de afii i-se fiice, că-i făcută dintr’un fecior de popă. Chiuag, 1901. Antoniu Popp. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 145. — 1901 Din Bucovina. In şedinţa dela 6 Iulie n. a dietei bucovinene din Cernăuţi, d-1 deputat Dr. lancu cav. de Flondor a ţinut un discurs important din toate punctele de vedere asupra situațiunei politice şi economice a Bucovinei. D-l Flondor începu prin a spune, că Bucovina este mânată azi cu cumplită viţață spre totalul ruin economic şi politic. După constatarea aceasta d-sa fuse, că Partidul poporal naţional nu e nici radical, nici roş, nici intolerant, nici neîmpăcat, ci el nisueşte a validita adevărul, că Românii bucovineni nu vor se flă gunoiul cultural pentru alte naţionalităţi. Oratorul se ocupă apoi cu situaţiunea economică a Bucovinei şi face constatarea, că miseria în ţară e permanentă; în faţa acestui fapt dureros guvernul observă o atitudine ridiculă, încât s’ar păre că scopul lui este ruinarea perfectă a Bucovinei. Vorbesce de piedecile, ce se pun Românilor în calea organisaţiunei lor pe teren economic şi se provocă la caşurile de violenţă când Românilor li s’au zădărnicit adunările convocate cu scop de a înfiinţa însoţiri Reiffaisen. Slujbaşii guvernului au suspiţionat pe Români de duşmani ai ţării şi — la Videşti de pildă — căpitanul districtului a strigat cătră cetăţeni, cătră poporulromân, să meargă în România, că în Bucovina n’au ce căuta. Oratorul face pe larg descrierea acestui cas şi urmările lui. Combate viu şi energia verătarea autorităţilor locale după colorile românesci şi protestază din tot sufletul contra prigonirilor păcătose, puse la cale contra Românilor. După ce vorbitorul descrie în vii colori o sumă de abusuri şi volnicii ale organelor guvernului, revine în special la prigonirea preoţilor, învăţătorilor şi şcolelor române. Dăm din cuvânt în cuvânt partea acesta a discursului său, căci merită să fie cunoscută: „Loviţi sunt preoţii noştri, loviţi sunt şi învăţătorii şi şcolele noastre. Tóate plângerile ridicate de membrii clubului român, acuma însă sistate un sciu din care causă, esistă şi aeii cum au esistat, tóate neajunsurile acestea esistă şi adî, începând de la rntenisarea şcolelor nóastre pănă la calamităţile ce resultă din împrejurarea, că inspectorul şcolar al ţării, care nu cunosce limbile ţării, inspecţionază şcolele noastre. Ba şi mai mult. Calamităţile s’au înmulţit şi înăsprit. „Spre a nu lungi vorba, am se vă înşir numai unele caşuri de suspiţionare. Suspiţionările se practică de 3—5 ani şi rapoartele acestea se fabrică la guvernul ţării. Unul din cei mai fertili în inventarea de iredentişti este actualul director al magistratului, Wiedmann, care are în biroul presidial o trecere fără margini. Cunosc în parte aceste rapoarte şi vă asigur, că n’au ajuns în posesiunea mea în mod incorect. Am ţinut de datoria mea să mă interesez de conţinutul lor şi încă şi mai târziiu o să vă pun la disposiţie unele nostimade. E de necreziat înce mod este batjocorit în ele un popor întreg şi cum i se reproşază fără dovedi „înaltă tradare“. Aşa Metropolitul Silvestru, într’o cuvântare ţinută la deschiderea congresului bisericesc, a rostit şi cuvintele „fraţii noştri de dincolo“. Cuvintele acestea cu toate că privesc poporul ardelenesc, au fost răstălmăcite astfel, că i au imputat Metropolitului Silvestru că s’a cugetat la poporul regatului Român, şi acâstă interpretare oribilă şi volnică este semnificativă. „In faţa acestor supiţionari nu vreu să trec aşa cu una-două peste cestiunea tricolorului. Presidentul ţării pare a fi de socotinţă, că a fost trimis la Bucovina, ca să comită aicea istorie românescă. El crede anume, că va decreta, cari colori să fie colorile noastre naţionale. „Ce credil, d-le president al ţării, că nu ţiu sub demnitatea mea de a discuta acesta afacere cu D-ta? Fără dar şi poate. Despre colorile, pe cari le recunoscem de colorile noastre naţionale, avem noi a decide. Daca voesci d-ta să faci istorie română, atunci sigur, că vei ave fericirea a fi amintit sub liniă în opul istoric al vreunui Român ; eu însă nu te invidiez pentru locul la care vei fi pus. „Doar ca să ne decretezi ce steaguri avem să folosim, aceasta ți-o opresc, cu atât mai mult, deoarece sub umbra acestui steag au luptat Românii pentru tronul austriac când pârăiau toate încheieturile lui. Ceea ce au avut mai bun Românii, au jertfit sub acest steag, și acesta de repețite ori a fost recunoscut de membrii dinastiei. Aceste sunt fapte istorice şi cu atât mai puţin are un funcţionar i. r. austriac dreptul de a opri acest steag al acestei naţiuni, pentru că consequenţele, ce le-ar trage naţiunea din acesta, sigur, că nu ar fi de natură patriotică. „Vă rog, priviţi acum mai departe şi la confiscaţiuni. Un şir fără capăt de şicane, ce provin cjiluie, ba chiar în fiăcare ceas. Priviţi numai la cele 76 confiscaţiunî ale unui fiiar — publicate în foia oficiosă, — fiiar, pe care din causa mijloacelor restrînse numai de două ori pe săptămână îl putem scote. Credeţi poate, pentru Dumnefieu, este aşa ceva posibil, nu am venit noi încă la convingerea, ca să nu aducem astfel de jertfe şi ca să mai moderăm tonul ? Dar moderaţi tonul cum voiţi! Dacă este vorba de un fapt, atunci filarul dispare de pe suprafaţa pământului, pentru că domnilor li este forte neplăcut a fi siliți să dea un răspuns. Intre altele a fost confiscată într’un articol frasa: „Genialul president al țării însă șî-a făcut o socoteala falsă“. Ce credeți D-voastre ? Acest pasaj a fost confiscat. Cu ce drept? Poate că pentru o seducere ? Nu cunosc altă pausă. Sau poate e cu totul esclus ca Bucovina să capete în sfîrşit odată şi un president genial“? Vorbeşte apoi despre amestecul presidentului ţării în afacerile judecătoriei civile şi penale, mai ales în caşurile când nu-i convine judecătorul român şi ar dori să-l disciplineze pe acesta, numai pentru că la alegerile trecute nu a votat pentru candidatul guvernului, şi fiice. „Dacă totul în ţară e atins de putregaie, atunci cel puţin judecătoriile trebue să rămâie neatinse, pentru că în cas contrar un om cinstit nu mai are ce căuta în acesta ţărău. Se ocupă mai departe de brutalităţile gendarmilor şi citeza câte va caşuri de brutalitate, cari n’au fost pedepsite, deşi s’a făcut arătare contra lor. Intre altele spune, că gendarmii au pălmuit pe un om, care nu voia să subscrie un protocol fals; acel om a mai fost sbiciuit şi după-ce a fost maltratat de curgea sângele din ei, un gendarm, o bestiă brutală, a mai strigat cătră bietul om să-şi lingă sângele de pe podele. In fine d-l deputat Flondor se adresază cătră deputaţii români ai ţării cu urmatorele cuvinte: „D-Vostre, domnilor, aţi aflat de bine a vă pune în înţelegere cu guvernul. Se apropie doi ani de când ați încheiat pactul. De a fost acel pact de vreun preț sau ba, despre aceasta am fost film convins când am părăsit clubul român, că și eu fac parte din clubul D-Voastre. Cu eșirea mea din club am declarat totodată, că declin din parte-mi orice responsabilitate pentru toate câte au să urmeze. „D-Voastre însă, domnilor, sunteţi bărbaţi serioşi şi de importanţă politică, aşa că pot crede, că aţi aflat de bine aceea, la ce pe mine nu m’aţi putut obliga. „Astăzi, domnii mei, a trecut mai mult decât un an şi jumătate şi din toate promisiunile câte le-aţi primit dela presidentul ţării, nimic nu s’a împlinit. D-V0stră n’aţi primit nimic, nimic, decât cei 2500 fi. miserabili din fondul religionar, drept suvenţiă pentru internatul de copile române. Şi sciţi de ce aţi primit bani ? Pentru-că Rutenii primiseră încă ’nainte de aceste sume duple. „Din toate promisiunile date atuncia de guvern, nici una nu s’a realisat. Pe te me ale soldaţilor. i. Frunfiă verde de cucută Domne rău mai e răgută. In totă fiiua la plat Şi tot marşuri cu enţî-ţvai Herştelt eră şi rigtai Tot şuldăr şi indibalanţ Nu văd lumea de năcaz; Ne scote la izbţir Şi ne ’nvaţă prezenţa* Deca şi aptret ni-o da Num’ un bumb de se clătea Cu palma te tot lovea Şi la raport te lua. Io la 9 m’am culcat Şi peste nóapte-am visat Vis frumos şi minunat. Da de-odată-aud: sculaţi, Sculaţi feciori vă ’mbrăcaţi Şi la raport vă gătaţi. Şi io decă m’am sculat La raport m’am fost gătat, Vine-un lamănt şi un cadet Şi strigă raport-antret Văd cum căpitanu vine, Tremură inima ’n mine. La raport ce-am capătat? Şese ceasuri la legat Pentru un lucru de nimic, Căci un bumb mi s’a clătit. La cătană cei de cină: Forvell-baigăn la lumină. Prev lie. D. S. NI. Feie verde trei smicele Cine nu scie de jele. Vie asculte gurii mele. Ca să-i spui al meu năcaş Care’n Turcia l’am tras. Feie verde de pe rouă. Chiar în nouă-deeî şi nouă. Tot Sibiiul a oftat După noi când am plecat. Că li s’au dus fiii lor Tocma’n ţara Turcilor. Şi-au rămas părinţii lor Plângându-să tuturor Tot oftând şi plini de dor Pentru fecioraşii lor